În sferele înalte ale Puterii – unde aerul este rarefiat şi pestilenţial, iar vulgul s-ar sufoca, deoarece nu este imun (şi nici imund) precum zeii Olimpului politico-economic românesc – se joacă, de aproape trei decenii (care se vor împlini în 2019), pe o scenă, iniţial improvizată în grabă, ulterior îmbunătăţită anual cu noi elemente de butaforie autohtonă şi cu rafinate efecte speciale de sunet şi lumină, un teatru kafkian. Dar, cum umorul lui Kafka destabilizează respectul pe care-l impune mitologia, aşa şi cel geamăn din piesa dramaturgiei contemporane dâmboviţene, „Să ne jucăm de-a controlul civil asupra SRI!”, compromite complet şi iremediabil, printr-o exasperantă repetabilitate anuală podobnică, ideea de stat de drept şi democratic.

Şi în stagiunea 2017 (nici nu se putea altfel), piesa va fi pusă în scenă cu aceeaşi speranţă perfect justificată a organizatorilor că va avea acelaşi triumf şi se va juca cu casele închise. Deja, zilele trecute, a început punerea în vânzare a biletelor. Absurdul, ca o contrazicere, nu-i aşa!, a bunului simţ şi a gândirii logice, apare vădit încă din această fază de PR: „Adrian Ţuţuianu anunţă controale inopinate la SRI… Anunțul a fost făcut de preşedintele Comisiei, Adrian Ţuţuianu, potrivit căruia controalele vor începe săptămâna viitoare.” (DIGI 2, 14.03.2017) sau AGERPRES: „… Avem un program de control aprobat pentru întreaga durată a sesiunii parlamentare. Vom începe cu instituțiile centrale, unități centrale ale serviciului și vom merge și la direcțiile județene de informații…”. După cum singuri constataţi, elementul surpriză este asigurat! Adică, parafrazându-l pe Farfuridi:Inopinate să fie dacă cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi! 

În actuala stagiune, rolul principal va fi interpretat de mult mai talentatul şi expresivul actor politic Adrian Ţuţuianu, de la tetrul din Târgovişte, care l-a înlocuit pe făgărăşanul Georgian Pop, mai sărac în exprimare scenică, cam rigid şi mult prea dependent de sufleori. Însă, a fost păstrat în distribuţie experimentatul Cezar Preda în rolul Inspectorului, tatăl lui Georg (nu confundaţi cu George Maior!).

Contribuţia esenţială a SRI cu figuranţi şi pe componenta coregrafică (cu participarea extraordinară a experimentatei Mihaela Nicola), va îmbogăţi situaţiile şi va aduce, din nou, la viaţă lumea monocromă şi majoritar absurdă a existenţei opresate din unităţile SRI.

În această coproducţie, spectacolul are marele merit de a crea o lume, nu doar la nivel declarativ; cu un limbaj de lemn şi eclectic asumat, cu legi lipsite de logică diurnă, dar perfect organice şi funcţionale în Sistem şi, mai ales, cu o impostură şi mediocritate în continuă mişcare, are menirea de a legitima un mod de lucru în intelligence. Opţiunea regizorală este perfect validă în condiţiile în care este puţin probabil ca spectatorii să nu cunoască, deja, întâmplările ciudate pe care presa le-a devoalat despre HCSAŢ şi Protocoale secrete şi neconstituţionale, abuzurile Binomului SRI-DNA, cel mai suculent şi intens mediatizat fiind cuplul amar de funcţionari bufoni col. Iancu şi procurorul Negulescu de la Ploieşti. Aşadar, provocator pentru membri Comisiei SRI este nu doar să ni le aducă în scenă, ci să creeze în jurul lor şi al nostru o lume, cea mai bună posibilă doar ca utopie, actorii noştri politici şi secreţi reuşind cu brio acest lucru. Iar plasarea, încă din titlu, în spaţiul oniric („controlul civil asupra SRI”) multiplică şi mai mult posibilităţile de interpretare în stil kafkian.

Aşadar, anticipăm schiţat câteva repere de referinţă (promiţând că vom reveni cu comentarii critice pe măsură ce se vor juca actele şi scenele piesei):

Având caracter inopinat (sic!), controalele vor fi anunţate, de îndată, cu toate detaliile, tuturor unităţilor vizate, comunicarea de la conducerea SRI conţinând şi ordine clare cu privire la „pregătirea unitară” a vizitelor tovarăşilor din conducerea de partid şi de stat. Comandanţii unităţilor, toţi umili, servili şi permanent temători că pot fi destituiţi oricând şi fără prea multe explicaţii (în SRI fiind un lux comunicarea în momentul concedierii unui cadru!), vor citi circulara cu maxima concentrare de care pot da dovadă şi, luând un aer grav, copleşiţi de măreaţa sarcină încredinţată, îi vor convoca pe locţiitori cărora, misterios, cu o voce mai mult şoptită, le va trasa sarcini clare ca noaptea. Fiecare se va ocupa de câte un segment important, fără a omite vreun detaliu care, dacă la momentul descinderii „intransigenţilor”, „imparţialilor” şi „independenţilor” parlamentari speciali, se va fi dovedit că a fost neglijat, va conduce la mazilirea inocenţilor şefi de unitate.

Să trecem în revistă câteva „activităţi” (cum le numesc ăştia din Securitatea veche sau mai nouă), atâtea câte ne permite imaginaţia noastră limitată şi sărăcăcioasă în materie de servicii secrete, dar îndelung exersată din vremea vizitelor în teritoriu ale Tovarăşului ori ale altor ştabi de la Centru de până în 1989:

1. Pentru a participa la discuţii, vor fi atent şi cu mare grijă selecţionaţi (ca boabele de cafea Tchibo) câţiva  dintre tinerii ofiţeri buni şi fără crâcnire executanţi, cărora li se prevede o strălucită carieră în SRI deoarece sunt obedienţi, slugarnici, supuşi, nu au „tendinţe de pălăvrăgeală” (ce le mai plăcea securiştilor sintagma asta!). Aceştia vor fi instruţi temeinic să nu care cumva, Doamne fereşte!, să scoată vreun porumbel din gură. „Specialişti” în inteligence, comandanţii vor anticipa că mucaliţii ăia din Comisie ar putea întreba, aşa de distracţie, despre existenţa protocoalelor secrete, sens în care, cu limbă de moarte, li se va ordona tinerelor speranţe să dea răspunsuri evazive şi, dacă se încăpăţânează vreun parlamentar mai nedus la Biserică să afle ceva mai concret, să se admită sibilinic că or fi existat în istorie, dar pe vremea lui Ştefan cel Mare în Moldova şi Vlad Ţepeş în Ţara Românească. Pentru un control total asupra a ceea ce vor grăi „performanţii” tineri ofiţeri, aceştia vor fi puşi să scrie câte un speech care se corectează, avizează de către locţiitori şi se aprobă de „domnu’ comandant”. Prin acest exerciţiu, se oferă tinerilor un nou exemplu de încurajare a liberei iniţiative personale şi de promovare a libertăţii de gândire !!!
2. În cerc restrâns se vor face propuneri şi se va alege, din timp, o cârciumă selectă, cu specific tradiţional local, obligatoriu sigură din punct de vedere contrainformativ, cu personal verificat şi pus în dependenţă căruia – pentru mai multă certitudine şi pentru a se evita ce s-a întâmplat la paranghelia din ajunul Crăciunului 2015 de la Restaurantul-tavernă „AXA” din Strejnic (despre care unul din ospătari a „borât” tot) – i se va lua angajamente scrise că va păstra secretul lui … Polichinelle.

La cest capitol nu prea sunt probleme de identificat deoarece, în eterna şi fascinanta Românie, chiar şi în judeţele sărace şi defavorizate, deci mai puţin generoase în zone montane, Deltă ori Litoral), tot se găseşte o baltă pe malul căreia să se afle o cherhana.

3. Se vor aloca din timp toţi banii din alocaţia bugetară de protocol pe anul acesta pentru a se face faţă onorabil nivelului vizitei simandicoaselor feţe politice de la Capitală şi, dacă va mai fi nevoie, domnii comandanţii şi locţiitorii vor face o scurtă chetă de completare pentru că, oricum, din orice poziţie, şi-i vor recupera cu vârf şi îndesat în timpul mandatului lor, în aşa hal încât le va mai rămâne chiar şi ceva mărunţiş pentru câte o vilă, un teren într-o zonă bună, un autoturism, două-trei. De exemplu, cel mai talentat iluzionist şi prestidigitator din istoria recentă a SRI a fost col. Marin Constantin, fost şef la Prahova până în 2014 şi, apoi, la Dâmboviţa (Să trăţi, domnu’ Ţuţuianu!) până în decembrie 2016. Acesta i-a dat clasă şi celebrului Leonard Iosefini, reuşind să scoată din joben nici mai mult, nici mai puţin de: un apartament 3 camere ultracentral Ploieşti, complet şi modern mobilat şi utilat; vilă de lux la Nistoreşti-Breaza (175 mp construiţi, parter şi mansardă, 3 dormitoare, 3 grupuri sanitare, living cu dining, bucătarie, 3 terase, 3 garaje, complet mobilată şi utilata), căsuţă de grădină, cu terenul aferent de 2000 mp cu livada si pomi-arbusti ornamentali, avand in spate padure); un imobil rezidential duplex în Cartierul de lux„Albert”, cu terenul aferent de 4800 mp; alt teren ultracentral pentru construcţii rezidentiale în oraşul climateric Breaza, în suprafaţă de 700 mp, cu toate utilităţile; reamenajarea/reabilitarea/modernizarea imobilele parinţilor şi socrilor din satul Pantazi, com. Valea Călugărească, respectiv din com. Ariceştii Rahtivani, sat Târgşoru Nou.
4. Se vor mobiliza toate forţele şi resursele pentru executarea din timp a cosmetizărilor în unitate care necesită o durată ceva mai mare: cârpeli pe la zidărie, plombe asfaltice prin curte, vopsirea pereţilor (şi a gardului, să nu se vadă leopardul!) etc.
5. Cu două-trei zile înaintea controlului „inopinat”, se dă alarma la Logistică: se văruiesc copacii, se vopsesc băncuţele, se mătură şi se spală temeinic până şi clanţele, se dau muştele afară din curte, se şterge praful de peste tot, se repară instalaţiile sanitare, WC-ul desemnat a fi anume destinat tovarăşilor urmând a fi conservat prin încuiere şi sigilare până la ora începerii vizitei. În hărmălaia şi agitaţia totală ca dinaintea Apocalipsei, se vor scoate de nicăieri ghivece mai mari şi mai mici cu plante care se vor alinia estetic pe holuri şi pe pervazul ferestrelor, toate menite a crea impresia unui management performant, atent şi a unei atmosfere calde, „prietenoase, prielnică pentru munca în echipă” (băi, ce ne plac cuvintele astea fancy!).

Birourile vor fi măturate şi spălate, se vor deslipi posterele cu te miri ce imagini (femei goale, Che Guevarra, caschete şi decoraţii sovietice etc.) ori mesaje din gama Must Have, care zgârie retina expiraţilor comandanţi încremeniţi în aceleaşi prăfuite tipare comuniste.

6. În Ziua „Z”, se va pune în funcţiune filtrul antiterorist de la punctul de control acces în unitate, vor fi puşi de serviciu la poartă doi din cei mai isteţi şi prezentabili caporali, care vor fi împopoţonaţi cu uniforme noi spălate şi călcate „reglementar” şi cu pantofi strălucitori de atâta frecat cu peria de cremă, proaspăt tunşi, pomădaţi şi bărbieriţi.

În unitate vor fi prezente numai cadrele atent selecţionate, disidenţii, anarhiştii şi alţi militari „cu probleme”, care pot constitui un cât de mic potenţial de pericol pentru succesul vizitei, fiind trimişi în misiune, în concedii, la dracu’ în praznic …

La ora stabilită, când jeep-anele Comisiei şi SRI Bucureşti intră pe poarta unităţii, comandantul şi locţiitorii, trei personaje ţepene şi împăiate, îmbrăcaţi funebru cu cele mai bune ţoale negre pe care le-au avut în şifonier, afişând zâmbete artificiale largi, mimând neţărmurita bucurie şi onoare de a avea asemenea oaspeţi, îi întâmpină pe membrii Comisiei, supravegheaţi de generalii sosiţi de la Bucureşti, îngăimând nişte banalităţi stereotipe de complezenţă.

După cafele, trabucuri şi alte gingăşii şi dulcegărăi introductive, se trece, chipurile la verificarea „docomentelor”. Acum, să nu vă închipuiţi că-i chiar aşa, luând de bună declaraţia lui nea Ţuţu: ”… Există o tematică de control care a fost elaborată de cei care au lucrat anterior în cadrul acestei Comisii în baza acelei tematici de control. Vom verifica date, informaţii, documente, cum se întâmplă anumite lucruri care ţin de activitatea Serviciului Român de Informaţii…”. Să vă explicăm de ce nu! În primul rând, SRI nu mai lucrează pe suport hârtie de prin 2014-2015 (inclusiv din acest motiv, directorul SRI, Eduard Hellvig, doreşte să scape de structura “Transport corespondenţă clasificată”). Singurele hârtii prin unităţi sunt Planul de evacuare în caz de incendiu, Planul de pază şi apărare, câteva alte documente neoperative, precum şi cele afişate pe pereţi şi uşi pe care scrie „Păstraţi curăţenia”, „Punct colectare deşeuri”, „WC”, „Orarul de funcţionare a popotei” şi alte câteva de gen. Restul sunt, toate electronic. Doar nu o intra Ţuţuianu şi Preda pe intranet-ul SRI! În al doilea rând, că nu au permisiunea, prin lege, să acceseze documente operative. În al treilea rând, chiar de-ar avea, SRI-ul, fireşte, nu le va pune niciodată la dispoziţie, iar să le caute ei, e sinucidere curată! Aşa că li se vor flutura nişte documente cu organigrama şi nişte acte din care rezultă că unitatea funcţionează legal (ar fi culmea să fie altfel!)

Deci, despre ce vorbim?!

Aşa că, abordând o mină plictisită şi de personalităţi suficiente care trebuie să facă şi „activitatea” asta, controlorii parlamentari vor trece la discuţii formale cu unul-doi dintre tinerii frumoşi şi liberi atent selecţionaţi, mai mult sau mai puţin impresionaţi de statura interlocutorilor, cărora le vor adresa aceleaşi desuete şi tâmpite întrebări din anii trecuţi de genul: Cum te simţi la noul loc de muncă? Cum te-ai adaptat? Te-a ajutat comanda unităţii să te integrezi? Ai fost supus vreodată la vreo presiune din partea superiorilor ierarhici sau la abuzuri ?!, la care răspunsurile sunt ştiute de interogatori din start şi nici la surprize nu se pot aştepta decât dacă, Doamne fereşte!, se defectează vreunul pe loc, din cauza şocului pricinuit de împreurarea inedită în care se află.

Apoi, cu toţii, se vor precipita să încheie „controlul” şi să se îndrepte către cârciuma stabilită.

Asta e tot! Au mai bifat o acţiune de „control inopinat” cu rezultate înălţătoare.

Se vor întoarce la Bucureşti, unde vor întocmi, cu responsabilitate şi seriozitate, un raport în care vor înşira vorbe fără nicio valoare pentru buna şi corecta funcţionare a Serviciului. Iar cazurile de tip Păltânea, Bucur, Dumitrache, Gioni Popescu, Soare Ovidiu, Dumitru Zanfir, Ionel Marin, Marin Constantin, Iancu Vasile, Iancu Sabin, Coldea etc. etc. Vor răsări iar, şi iar, ca ciupercile după ploaie. Amin!

În final, ne permitem a da un citat dintr-un articol care ne-a plăcut mult al Mariei Diana Popescu, publicat marţi, 14.02.2017, în http://ultima-ora.ro/sindromul-sri-si-suspendarea-lui-iohannis/: “… Un lucru este cert: cei din SRI au slăbit instituţia, formînd grupuri infracţionale împreună cu penalii, iar SRI nu-şi va schimba substanţa decît atunci cînd Hellvig îi va înlocui pe toţi cei numiţi de Coldea. Discursul lui Hellvig seamănă leit cu cel al Codruţei Koveşi. Ambii au susţinut că este o încercare de subminare a instituţiilor, respectiv, SRI şi DNA, cu toate că dezvăluirile lui Ghiţă nu fac referire la cele două instituţii,  ci strict la faptele cu caracter penal ale lui Coldea şi ale Codruţei Koveşi. RTV a  vorbit despre un grup infracţional din interiorul SRI, care şantaja, chefuia şi profita, Coldea nefiind străin de afacerea cu produse farmaceutice, produse petroliere, foloase Asesoft. Însă, repet, artizanul infestării instituţiilor statului cu sindromul SRI, este Băsescu! Iohannis a luat în primire acest sistem, l-a încurajat şi-l foloseşte.”

De aceea am făcut, în debutul articolului, recurs la Kafka! Deoarece este o lume nebună, în care roata dinţată macină oase şi conştiinţe, o distopie pe care prea-bine o înţelegem, dar nu o corectăm nici în al 12-lea ceas, în care câteva personaje sus-puse gravitează într-o atmosferă densă. Albul şi negrul combinate într-un gri infinit luminat de becurile care pâlpâie stins în SRI !