Featured
Contabilul-şef al secretului: Cum a îngropat M.A.I. salariile poliţiştilor în seifuri clasificate
Ministerul contabilului suprem. Cum a fost împuşcată la secret salarizarea poliţiştilor 2003–2025
Ministerul capturat de un contabil
În Ministerul Afacerilor Interne, legea se scrie în Monitorul Oficial, dar se aplică în subsol, cu ştampilă „SECRET” şi pixul unui contabil ajuns „chestor”. Nu e o metaforă, ci concluzia unui tablou normativ halucinant, reconstituit de Sindicatul Poliţiştilor SPR „Diamantul”: peste 20 de ani de salarizare a poliţiştilor, plămădită la vedere prin legi publice şi măcelărită în spate prin hotărâri secrete, ordine clasificate şi „precizări” ilegale.
Ceea ce ar trebui să fie un sistem transparent de plată a oamenilor în uniformă a fost transformat, programatic, într-un cancer al secretizării. Iar metastaza poartă nume şi număr de înregistrare.
Legea la vedere, banii la întuneric
Cronologia este, la început, banală. Avem legislaţie-cadru, publică, aparent clară:
- O.G. nr. 38/2003 – actul de bază privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor. Forma în vigoare la 31.12.2009 devine reperul magic: „salariul aflat în plată”. Publicat în Monitorul Oficial, desigur.
- Legea-cadru nr. 330/2009 – salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicabilă de la 01.01.2010.
- Legea-cadru nr. 284/2010 – altă „unitară”, tot pentru personal plătit din fonduri publice.
- Legea nr. 285/2010 – stabileşte pentru 2011 valoarea de referinţă de 600 lei.
- Legea-cadru nr. 153/2017 – marea reformă a salarizării bugetarilor, în vigoare din 01.07.2017. Prevede soldele/salariile de funcţie din Anexa VI, aplicabile etapizat, cu menţinerea în plată a nivelului din iunie 2017 până la 31.12.2017.
- O.U.G. nr. 26/2024, art. VIII – introduce celebra „majorare Bayraktar”: până la 30% în plus la solda/salariul de funcţie pentru apărare, ordine publică şi securitate naţională. Cine, cât şi când primeşte, se stabileşte prin C.S.A.T. şi prin ordinul şefului de instituţie. În M.A.I., metoda e îngropată în anexa 18 la O.M.A.I. S/7/2018, prin O.M.A.I. S/84/2024.
Pe hârtie, totul e luminos şi european. În realitate, între legea din Monitor şi salariul poliţistului de la rutieră se interpune o pădure de acte clasificate, unde matematica devine informaţie de stat.
Coeficientul-fantomă: când salariul tău e secret de stat
Adevăratul motor al salariului poliţistului nu stă în lege, ci în nişte hotărâri de guvern pe care poliţistul nu are voie să le vadă. Coeficientul de ierarhizare – adică multiplu din care rezultă cât iei pe lună – este, în România, secret de stat.
Lista sinistră, reconstituită de SPR „Diamantul” pe baza răspunsurilor oficiale M.A.I. şi I.G.P.R.:
- H.G. nr. 0663/1999 – coeficienţii de ierarhizare ai soldelor de funcţie pe grade militare (în temeiul Legii nr. 138/1999). Clasificare: secret de stat, nivel „secret”.
- H.G. nr. 070/29.01.2004 – coeficienţii de ierarhizare pe grade profesionale pentru funcţiile poliţiştilor (art. 3 alin. 3 din O.G. 38/2003). Tot secret de stat, nivel „secret”.
- H.G. nr. 0154/03.03.2010 – funcţiile de bază pe grade militare/profesionale (înlocuită ulterior de H.G. 0292/2011). La fel, secret de stat.
- H.G. nr. 0292/23.03.2011 – funcţiile pe grade, clasele de salarizare şi coeficienţii de ierarhizare ai soldelor/salariilor de funcţie, în temeiul Legii-cadru nr. 284/2010 şi art. 4 din Legea 285/2010; a înlocuit H.G. 0154/2010. Şi aceasta: secret de stat, nivel „secret”.
- H.G. nr. 0610/23.08.2017 – succesoarea H.G. 0292/2011, stabileşte funcţiile pe grade, coeficienţi şi solde/salarii de funcţie, în aplicarea art. 36 şi art. 18, 80 din Anexa VI la Legea 153/2017. Desigur, secret de stat, nivel „secret”.
În schimb, banalul salariu minim pe economie – care influenţează şi el salarizarea – e perfect public:
- H.G. nr. 1017/30.12.2015 – salariul minim garantat în plată.
- H.G. nr. 1/2017 – salariul minim brut 1.450 lei, aplicabil inclusiv în M.A.I. pentru personal civil şi poliţişti/militari.
- H.G. nr. 846/2017 – salariul minim brut 1.900 lei.
Pe scurt: cât ia un poliţist la început de carieră e public; de ce ia atât, prin ce coeficient şi în ce logică de ierarhizare – e informaţie de nivel „secret”.
Ordinul de ministru – când pixul devine armă de clasificare
Dacă hotărârile de guvern stabilesc matricea, ordinele de ministru o traduc în bani efectivi. Aici, secretomania atinge perfecţiunea birocratică.
Lanţul cronologic arată aşa:
- O.M.A.I. nr. 132/09.02.2004 – aplicarea prevederilor legale privind salarizarea poliţiştilor (în aplicarea O.G. 38/2003). Iniţial neclasificat. A fost odată ca niciodată transparenţă.
- O.M.A.I. nr. S/629/2008 – aplicarea prevederilor legale privind salarizarea poliţiştilor din M.A.I.; introduce normele privind sporurile pentru condiţii periculoase/vătămătoare. Deja clasificat.
- O.M.A.I. nr. S/255/2010 – salarizarea personalului militar, a poliţiştilor şi a personalului civil din M.A.I. Clasificat.
- O.M.A.I. nr. S/214/2011 – aceeaşi materie: salarizarea personalului militar, poliţiştilor şi civililor din M.A.I. Clasificat.
- O.M.A.I. nr. S/I/2166/19.10.2017 – stabileşte asimilarea funcţiilor (grad, studii, salariu/soldă de funcţie şi coeficient) pentru posturile din statele de organizare ale M.A.I.; emis în aplicarea H.G. 0610/2017. Clasificat ca secret de serviciu, în temeiul O.M.A.I. nr. S/66/2009 (lista informaţiilor secrete de serviciu în M.A.I.). Ulterior, actul este declasificat, dar rămâne exceptat de la accesul liber conform art. 12 lit. a din Legea 544/2001. Adică „nu mai e secret, dar tot nu-l vezi”.
- O.M.A.I. nr. S/7/31.01.2018 – aprobă Normele metodologice pentru aplicarea salarizării (Legea-cadru 153/2017). Cuprinde:
- anexa 1 – conţinutul anexei la dispoziţiile de numire,
- anexa 18/18A – ierarhia funcţiilor → procentul majorării salariale,
- anexa 19 – măsuri anuale.
Totul sub regim de secret de serviciu.
- O.M.A.I. nr. S/84/31.05.2024 – modifică şi completează O.M.A.I. S/7/2018, integrând în anexa 18 metodologia majorării „Bayraktar” din art. VIII al O.U.G. 26/2024.
- O.M.A.I. nr. S/16/23.01.2025 – completează O.M.A.I. S/7/2018 cu măsurile pe 2025 (anexa 19).
Rezultatul? Drumul banilor arată aşa:
- Legea-cadru 153/2017, Anexa VI – publică şi transparentă (Monitorul Oficial);
- → H.G. 0610/23.08.2017 – secret de stat, stabileşte funcţiile pe grade, coeficienţii şi soldele/salariile de funcţie;
- → O.M.A.I. S/I/2166/19.10.2017 – secret de serviciu, face asimilarea funcţiei la coeficient;
- → O.M.A.I. S/7/31.01.2018 – secret de serviciu, norme metodologice de aplicare, inclusiv anexa 18 cu procentul de majorare.
Cu alte cuvinte: legea e publică, ce scrie concret în fluturaşul tău de salariu e opera unei infrastructuri normative clasificate.
Îngheţata salarială anuală: ordonanţa care nu se mai termină
După ce sistemul a fost „construit”, a început sportul naţional: îngheţarea lui an de an, printr-o succesiune de acte care au amânat în cascadă aplicarea H.G. 0292/2011 şi a art. 4 din Legea 285/2010. Salariul poliţistului a rămas blocat, formal, la nivelul din decembrie al anului anterior.
Lista „anilor pierduţi”, aşa cum o reconstituie SPR „Diamantul”:
- Legea nr. 283/2011 – pentru 2012
- O.U.G. nr. 84/2012 – pentru 2013
- O.U.G. nr. 103/2013 – pentru 2014
- O.U.G. nr. 83/2014 – pentru 2015
- O.U.G. nr. 57/2015 – pentru 2016
- O.U.G. nr. 99/2016 – pentru 2017
- O.U.G. nr. 9/2017 – tot pentru 2017
- O.U.G. nr. 90/2017 – pentru 2018
- O.U.G. nr. 114/2018 – pentru 2019
- O.U.G. nr. 226/2020 – pentru 2021
- O.U.G. nr. 130/2021 – pentru 2022
- Legea nr. 318/2022 / O.U.G. nr. 168/2022 – pentru 2022–2023.
În acelaşi film, apar şi acte conexe:
- Legea nr. 152/2017 – aprobă O.U.G. 99/2016 şi acordă majorări salariale de 10% sau 15% pentru personalul din apărare, ordine publică şi securitate naţională.
- O.U.G. nr. 79/2017 – „revoluţia fiscală”: modifică Codul fiscal (Legea 227/2015) şi transferă contribuţiile sociale la angajat din 01.01.2018, cu efect direct asupra veniturilor nete.
După ani de îngheţ, poliţistului i s-a servit o combinaţie toxică: un sistem normativ ascuns şi o serie de ordonanţe care i-au îngheţat drepturile în timp ce i-au „reformat” fiscal fluturaşul.
„Precizările” – pseudo-legile scrise de cine nu are voie să facă legi
Când legea e neclară şi ordinul de ministru întârzie, în M.A.I. intră în scenă un personaj fantomă: „precizarea” sau „informarea” emisă de Secretariatul General. Nu e act normativ, nu e în Monitorul Oficial, nu are baza legală de a stabili reguli generale, dar se aplică în toate unităţile ca literă de lege.
SPR „Diamantul” a identificat câteva piese-cheie din această categorie:
- Precizări M.A.I. nr. S/13630/08.02.2011 – „măsuri pentru aplicarea unitară” a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în 2011. 12 pagini, emise de ministru către toate unităţile, născute cu marcajul „secret de serviciu”, ulterior declasificate. Pe exemplarul de la dosar, menţiunea „SECRET DE SERVICIU” apare barată şi suprascrisă cu „DECLASIFICAT / NESECRET”.
- Informare Secretar General M.A.I. nr. 347.698/01.02.2018 – „precizări privind aplicarea legislaţiei de salarizare de la 1 ianuarie 2018” (majorarea de 25% din art. 38 al Legii-cadru 153/2017), adresată structurilor. Document neclasificat, care expune negru pe alb metodologia ce va fi îngropată ulterior în O.M.A.I. S/7/2018, ordin clasificat.
Tiparul este grotesc: mai întâi reglementezi materia la vedere, apoi o faci „la secret”, fără ca natura informaţiei să se fi schimbat vreodată.
Exemplele invocate de SPR „Diamantul”:
- Salarizarea – începută cu O.M.A.I. nr. 132/2004, nesecret, urmată de avalanşa de ordine clasificate: S/629/2008, S/255/2010, S/214/2011, S/7/2018.
- Permanenţa – reglementată iniţial prin Regulamentul M.I. nr. 459/2003, nesecret (modificat prin O.M.A.I. 1139/2006, tot nesecret), apoi abrogată şi re-clasificată brutal prin O.M.A.I. nr. S/108/2011, „secret de serviciu”.
Concluzia este limpede: secretizarea nu este o necesitate obiectivă, ci o opţiune politică şi administrativă, născută din reflexe securiste şi comoditatea aparatului central.
Justiţia dă cu lumină: „domeniul în sine nu reclamă secretizarea”
Acest raţionament nu aparţine doar sindicaliştilor. Instanţa confirmă oficial abuzul.
În sentinţa civilă nr. 1842/2025 (Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a, dosar nr. 3411/2/2025), în urma acţiunii intentate de SPR „Diamantul”, M.A.I. este obligat să declasifice O.M.A.I. nr. S/108/2011. Curtea reţine explicit că „domeniul în sine nu reclamă în mod necesar regimul de secretizare”.
Ca să consacre absurdul până la capăt, M.A.I. însuşi recunoaşte, prin propria conduită, că secretul a fost artificial: prin Nota-Raport a D.G.M.O. nr. 400.097/26.01.2026, ministerul aprobă declasificarea art. 42 alin. (1) din O.M.A.I. S/108/2011.
Pe româneşte: au secretizat ce nu era secret, au primit-o în instanţă şi, tot ei, au recunoscut apoi că secretul era inutil.
Legal, dar nu pentru toţi: cine are voie să dea norme în M.A.I.
Din punct de vedere juridic, lucrurile sunt simple şi, exact de aceea, devastatoare pentru practica M.A.I.:
- Art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea M.A.I. spune clar: în exercitarea atribuţiilor, ministrul emite ordine şi instrucţiuni, care pot avea caracter normativ sau individual.
- Art. 9 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă precizează că secretarul general (şi secretarii de stat) se ocupă de organizarea şi conducerea structurilor, potrivit competenţelor stabilite prin lege, hotărâre de Guvern sau ordin al ministrului. Cu alte cuvinte, rol de coordonare, nu de legiferare.
- O.U.G. nr. 57/2019 (Codul administrativ), art. 57 confirmă: normele metodologice se aprobă prin ordin al ministrului.
Deci, când o „informare” sau „precizare” a Secretarului General M.A.I. stabileşte, de facto, regulile obligatorii de aplicare a salarizării, acel document îmbracă haina unei norme metodologice emise de cineva fără competenţă normativă.
Conform SPR „Diamantul”, aceste improvizaţii normative au apărut exact atunci când ministerul trebuia să iasă public cu acte clare, legale, semnate de ministru: la intrarea în vigoare a Legii 153/2017 şi pe parcursul şirului de ordonanţe de îngheţare. În loc de norme, s-au servit „precizări” pe sub masă.
Reflexe securiste pe salariul de poliţist
Puse cap la cap, documentele arată un tipar pe care SPR „Diamantul” îl descrie fără menajamente: materia salarială – adică drepturi patrimoniale individuale – a fost clasificată contra legii, din reflex securist al funcţionarilor din aparatul central M.A.I. şi al DGPI.
Sindicatul susţine o teză de bun-simţ într-un stat de drept: o lege de salarizare publicată în Monitorul Oficial nu poate avea aplicarea concretă – coeficienţi, procente, metodologie – ascunsă chiar faţă de personalul căruia i se aplică. De aceea, SPR „Diamantul” militează pentru publicarea integrală a tuturor normelor de salarizare.
Între timp, în teren, poliţistul află din fluturaş că a primit sau nu „majorare Bayraktar”, dar dacă vrea să ştie de ce şi la ce rubrică din anexă se încadrează, trebuie să treacă de un zid de clasificări.
Europa bate la uşă, M.A.I. încuie dinăuntru
La 7 iunie 2026 a expirat termenul limită pentru implementarea Directivei Europene privind transparenţa salarială. În timp ce Europa cere ca angajatul să ştie clar cum i se calculează salariul, în M.A.I. termenul a fost ignorant cu o seninătate balcanică.
Potrivit informaţiilor prezentate de SPR „Diamantul”, în proiectul noii legi de salarizare se regăsesc deja „seminţele” puse de M.A.I. pentru continuarea secretizării metodologiei salariale, tot în detrimentul poliţiştilor şi militarilor. Interesaţii direcţi în menţinerea perdelei de fum: direcţiile generale financiare din M.A.I., SRI, M.Ap.N.
Ministerele de forţă ale statului român se comportă, aşadar, ca nişte micro-feude bugetare, în care calculul salariului devine informaţie strategică la nivelul unui plan de mobilizare.
ROF la secret: când contabilul devine stăpân peste Poliţie
Un alt detaliu simptomatic, semnalat de SPR „Diamantul”, loveşte direct în inima mecanismului: **regulamentele de organizare şi funcţionare (ROF) ale majorităţii direcţiilor generale din aparatul central M.A.I. sunt publicate în Monitorul Oficial.
Toate? Nu chiar.
Exceptat de la lumină rămâne exact ROF-ul Direcţiei Generale Financiare – creierul care decide şi gestionează banii M.A.I. ROF-ul acestei structuri este „secret de serviciu”, ferit de ochii poliţiştilor şi ai publicului, de parcă am vorbi de planurile de mobilizare în caz de război, nu de un regulament de birou.
În fruntea acestei cetăţi opace tronează contabilul „chestor” Grecu Răzvan, omul pentru care, după cum sugerează SPR „Diamantul”, serviciul public de poliţie pare să fie doar o anexă contabilă neînsemnată la structura financiară centrală.
În mintea unor personaje bolnave de egocentrism şi secretomanie, Poliţia Română nu este o instituţie de ordine publică, ci un capitol de cheltuieli în fişierul Excel al Direcţiei Generale Financiare.
În timp ce ROF-urile unităţilor de poliţie au fost recent declasificate – şi asta doar în urma proceselor deschise şi câştigate de SPR „Diamantul” – regulamentul Direcţiei Generale Financiare rămâne, simbolic, buncărul de hârtie al contabilului-şef.
Ministerul şi sindicatul: cine scoate adevărul din seif
Pentru a înţelege pe deplin dimensiunea abuzului, SPR „Diamantul” nu se limitează la vorbe. Sindicatul pune pe masă documente concrete, rezultate din ani de solicitări, plângeri şi procese:
- O.M.A.I. nr. 132/2004 – primul ordin de aplicare a salarizării poliţiştilor, emis ca act nesecret, care arată că se poate reglementa transparent.
- O.M.A.I. nr. 66/2009 – act inclus în pachetul normativ relevant pentru salarizare şi clasificare în M.A.I.
- Precizările M.A.I. nr. S/13630/2011 – documentul care impunea, pe ascuns, aplicarea Legii nr. 285/2010, ulterior declasificat, probând cum s-au folosit „precizările” ca norme mascate.
- Sentinţa Curţii de Apel Bucureşti în dosarul nr. 3411/2/2025 – decizia prin care M.A.I. este obligat să declasifice O.M.A.I. S/108/2011, cu afirmarea clară că domeniul nu justifica secretizarea.
- Notificarea M.A.I. privind declasificarea art. 42 din O.M.A.I. S/108/2011, aprobată prin Nota-Raport D.G.M.O. nr. 400.097/26.01.2026 – recunoaşterea oficială, de către minister, că „secretul” a fost abuziv.
Aceste documente, anexate materialului de SPR „Diamantul” şi prezentate public de Emil Paşcuţ, nu mai lasă loc pentru scuza clasică „aşa prevede legea”. Legea e publică; abuzul e cel care a fost băgat la sertar.
Concluzie: stat paralel cu fluturaşul de salariu
Tabloul reconstituit de SPR „Diamantul” nu e un simplu istoric tehnic al salarizării poliţiştilor între 2003 şi 2025. Este radiografia unui minister capturat de propriul aparat financiar, în care:
- legile se dau la vedere,
- hotărârile-cheie se pun la „secret”,
- ordinele de aplicare se ascund sub ştampila „secret de serviciu”,
- iar „precizările” unui secretar general ajung să ţină loc de norme metodologice.
În timp ce Europa cere transparenţă salarială, în M.A.I. coeficientul de salariu al poliţistului este tratat ca informaţie strategică, iar regulamentul Direcţiei Generale Financiare – condusă de contabilul-chestor – rămâne ferecat.
Sindicatul SPR „Diamantul” arată negru pe alb că nu legea este problema, ci modul în care un minister a decis, deliberat, să o aplice pe întuneric.
Dacă salariul poliţistului rămâne în continuare „secret de stat”, atunci nu mai vorbim despre un minister al afacerilor interne, ci despre un seif bugetar în care democraţia intră doar cu parola contabilului. (Cerasela N.).
Exclusiv
GNM Prahova dă cu „sancțiunea”, APM Prahova spală păcatele: stația de epurare de la Corlătești, cloaca „autorizată” a Prahovei (I)
Stația fantomă care „curăță” banii, nu apele: corupție la chiuvetă în Prahova
Stația care trebuia să spele apele, nu conștiințele
Stația de epurare de la Corlătești a fost construită, în vremuri demult apuse, pentru a curăța apele reziduale ale Rafinăriei Astra. După închiderea acesteia, bijuteria tehnologică a ajuns pe mâinile companiei New Century Development, cunoscută mai degrabă pentru dezvoltări imobiliare decât pentru spălat păcate industriale.
Cu alte cuvinte, o firmă de „cărămidă și betoane” a ajuns proprietara unei stații de epurare – iar rezultatul se vede (și se miroase) în teren.
Viza anuală – ca revizia la mașină: ștampilă, nu funcționalitate
Pe 12 august, stația privată de epurare de la Corlătești primește, liniștită, viza anuală. Totul pare în regulă, pe hârtie. Pe 18 august însă, Garda Națională de Mediu Prahova (GNM Prahova) vine în control și, potrivit relatărilor surselor ziarului de investigații Incisiv de Prahova, începe „distracția”:
- sunt aplicate sancțiuni;
- se impune un set de aproximativ 30 de măsuri;
- se formulează o propunere de suspendare a activității stației.
Și totuși, în ciuda acestui tablou, din câte se cunoaște până în prezent, stația nu a fost notificată cu vreo suspendare de către Agenția pentru Protecția Mediului (APM) Prahova. Suspendarea pare să fie, la APM, un concept teoretic, bun de folosit doar în comunicate, nu și în realitate.
Stație de epurare fără laborator, fără biologie, fără nămol – dar cu tupeu
Din informațiile prezentate, tabloul tehnic este demn de manualul „Așa NU”:
- agentul economic nu are laboratorul funcțional;
- nu se fac analize nici la intrarea apei, nici la deversarea în emisar;
- treapta biologică nu funcționează deloc;
- treapta mecanică funcționează doar parțial;
- gospodăria de nămol lipsește cu desăvârșire;
- dozarea substanțelor pentru tratarea apelor se face „cu cărca”, adică artizanal, la mica inspirație, nu științific.
Pe românește: avem o „stație de epurare” care nu epurează, dar funcționează. Un fel de spital fără medici, școală fără profesori, avion fără aripi. Dar cu autorizație.
Economia județului, scutul perfect pentru mizerie
În loc să închidă temporar acest circ tehnologic, „mai-marii” autorităților consideră că stația trebuie să meargă mai departe, exact așa cum e. De ce? Pentru că, ni se spune, „se periclitează economia județului”.
Apele murdare curg, dar economia trebuie salvată. Iar când economia e invocată ca scuză universală, mizeria devine politică de stat: nimeni nu mai vede, nimeni nu mai aude, toți se tem de „consecințe economice”.
Șantaj pe țeavă: conducta rafinăriei închisă „pentru negociere tarifară”
Surpriza de proporții, relatată, vine dintr-un episod petrecut în urmă cu circa doi ani. Stația de la Corlătești ar fi oprit brusc conducta Rafinăriei (rafinărie care mai funcționa la Ploiești), sub pretextul unei „negocieri de tarif”.
- conducta se oprește;
- negocierile se întind;
- aproape un an de zile, cisternele cară apa din rafinărie în lipsa unei soluții funcționale.
În timp ce natura și logica urlă după o stație de epurare decentă, cineva joacă poker pe conducta de apă uzată.
Despre prețuri, se aud, spun sursele citate, niște „șoapte” interesante:
- acum doi ani, 1 metru cub de apă ar fi costat 1 leu;
- „negocierea” ar fi început de la 100 de lei metrul cub;
- discuția s-ar fi oprit abia când APM ar fi notificat rafinăria că îi ridică autorizația de mediu pe motiv că nu are stație de epurare.
Evident, nu vorbim, după cum notează aceleași surse, de lei, ci, cel mai probabil, de altă monedă internațională. Când diferența între 1 și 100 nu mai e aritmetică, ci politică, conducta devine instrument de presiune, nu infrastructură.
Tandemul toxic: Garda de Mediu + APM, manual de „așa se face, așa nu se prinde”
Potrivit investigațiilor, la Prahova se lucrează într-un „tandem toxic”. În rolurile principale:
- Dana Tudorache – eterna șefă a Gărzii de Mediu Prahova;
- Florin Diaconu – șef la Agenția pentru Protecția Mediului Prahova (APM), descris drept „prietenul intim” al doamnei Tudorache.
Deși Diaconu ajunsese la vârsta de pensionare, mandatul i-a fost prelungit încă un an în fruntea APM Prahova. Când ești prea „valoros” pentru sistem, nu te lasă la pensie, te ține la butoane.
Conform acelorași dezvăluiri ce vor continua, Diaconu este omul care emite autorizațiile de mediu, dar și cel care ar explica, „în particular”, doamnei Tudorache „ce și cum să facă”. Exact ca în cazul stației de la Corlătești: unul dă hârtia, celălalt „controlează”, iar rezultatul este un mare nimic pentru mediu și un mare „bravo” pentru complicitate.
Lux, apartament „de mare casă” și viață bună, pe salariu de bugetar
Sursele ziarului de investigații Incisiv de Prahova susțin că, în urma documentărilor proprii, au fost șocați de ceea ce au aflat despre:
- un apartament într-o „mare casă” din SUA;
- viața luxoasă a copiilor și a familiei lui Florin Diaconu;
- toate acestea obținute, oficial, dintr-un salariu de bugetar la conducerea APM Prahova.
Nu e treaba acestei invesrtigatii (in mai multe episoade) să dea verdicte penale, dar e imposibil să nu observi discrepanța stridentă: la stat, salariu modest; în viață, standard „internațional”. Serviciile și organele de cercetare penală, spun sursele, ar avea material suficient să-și pună întrebări. Deocamdată însă, întrebările vin mai mult din presă decât din instituțiile care ar trebui să se autosesizeze.
Concluzie: în Prahova se epurează tot, mai puțin apele
Din tot acest tablou, rezultă o concluzie absurdă, dar perfect coerentă cu realitatea descrisă:
- avem o stație de epurare fără laborator funcțional, fără treaptă biologică, fără gospodărie de nămol;
- avem un control GNM cu sancțiuni și 30 de măsuri, plus propunere de suspendare;
- avem o APM care, deși notifică rafinăria când e presiune pe conducte, nu pare grăbită să suspende stația privată;
- avem un „tandem” de șefi care își prelungesc reciproc utilitatea și influența;
- avem semne de viață luxoasă care nu se pupă cu organigrama de bugetar.
În Prahova, se pare că se epurează orice: dosare, situații, responsabilități, reputații. Doar apele nu. Apele, alea, rămân murdare – ca oglindă fidelă a sistemului care ar fi trebuit să le curețe. Vom reveni. (Cristina T.).
Pamflet despre comisarul-șef Giugariu Constantin, spaima apei reci și apărătorul bătăii de joc instituționalizate
Împărăția lui „Nu aveți voie la apă!”
În timp ce infractorii reali se plimbă liniștiți prin Bacău, iar dosarele de violență domestică se adună frumos în bibliorafturi, în Inspectoratul de Poliție al Județului Bacău a apărut o nouă prioritate strategică: vânătoarea polițiștilor care îndrăznesc să bea apă rece.
La butoane, același personaj devenit deja vedetă de sindicat și legendă urbană: comisarul-șef Giugariu Constantin, împuternicit adjunct al IPJ Bacău și, pare-se, neîmputernicit cu un minim bun-simț managerial. După ce a recomandat într-o altă „ieșire creativă” confiscarea bicicletelor cetățenilor care comit contravenții, acum a trecut la nivelul următor: ceartă polițiștii pentru că își cumpără apă, dezvăluie Sindicatul Europol.
Da, în timp ce alții se ocupă de prevenirea criminalității, domnul adjunct pare preocupat de prevenirea hidratării.
Ședință operativă sau recital de umilință?
În cursul lunii august, comisarul-șef și-a convocat la ordin polițiștii rutieri din cadrul Poliției Municipiului Bacău. Oamenii, naivi, au crezut că urmează o discuție serioasă: strategii, planuri de lucru, poate niște soluții la haosul din trafic și la canicula care îi topește în intersecții.
Surpriză: nu.
Nu strategii, nu analize, nu management.
În schimb, show.
„Marele comandant” i-a chemat ca să îi umilească pentru „crima” supremă: au îndrăznit să se oprească la o benzinărie – aflată în afara itinerariilor aprobate – pentru nevoi fiziologice și pentru a-și cumpăra apă rece. Adică pentru că nu sunt roboți.
În viziunea domnului Giugariu, apa rece în timpul serviciului nu este o necesitate fiziologică, ci un fel de preludiu la corupție. Azi apă, mâine șpagă. Azi benzinărie, mâine DNA. Cam așa pare logica.
„În ladă precum sticlele”: literatură de birou, nu de catedră
Potrivit dezvăluirilor Sindicatului Europol, „ședința” nu s-a oprit la ton ridicat și reproșuri. A venit și momentul de teatru grotesc: șeful Biroului Rutier, în fața subordonaților, a fost pus să stea în picioare, ca la „stâlpul infamiei”, pentru că nu primise binecuvântarea să se așeze. Nu regulament, nu cod de etică – ci pură demonstrație de forță și umilire gratuită.
Și, ca totul să capete nuanțe de proză absurdă, polițiștilor li s-a transmis că, dacă au îndrăznit să meargă la benzinărie după apă, „mâine vor lua șpagă și vor ajunge în ladă precum sticlele”.
Operă literară, nu glumă.
Comparativ cu această metaforă, Caragiale pare raport sec de activitate.
Sindicatul Europol remarcă pe bună dreptate că domnul comisar-șef a ratat o carieră în literatură. Din păcate, nu a ratat-o și pe cea în management.
De la Cartea Junglei la Cartea Plângerilor
Nivelul sonor al discuției, spun polițiștii, era demn de o ecranizare după Cartea Junglei. Doar că în loc de animale sălbatice, avem un șef care urlă la subordonați ca la clanțe. Cei aflați în curtea inspectoratului au auzit tot „spectacolul” și s-au întrebat, pe bună dreptate, dacă nu era cazul să fie chemat un psiholog sau, măcar, un echipaj care să măsoare decibelii. Cine știe, poate chiar se impunea o amendă pentru tulburarea liniștii publice – dar cum să sancționezi chiar „sursele” tulburării?
Într-o instituție care ar trebui să dea exemplu de echilibru, calm și profesionalism, s-a ajuns ca polițiștii să se întrebe dacă nu cumva „managementul” are nevoie de consiliere, nu personalul din stradă.
Coincidențe de familie sau manual de răzbunare?
Lucrurile devin și mai interesante când apar detaliile de culise, punctate de Sindicatul Europol. Această criză de nervi și „discurs literar” are loc la puțin timp după ce polițiștii rutieri au suspendat permisul de conducere al nașului comisarului-șef Giugariu, împuternicit șef al Poliției Orașului Slănic Moldova.
Pură coincidență, desigur.
Sau nu?
Polițiștii se întreabă, perfect legitim, dacă nu cumva această tiradă și umilire publică sunt doar „colaterale” într-un război personal. Când unui șef i se atinge cercul de rudenie, brusc se schimbă și tonul, și prioritățile. Acolo unde legea e aplicată corect, „managementul” vine după și dă cu ea de pereți – nu cu infractorii, ci cu cei care și-au făcut treaba.
Biciclete confiscate, mașini protejate
Și acum, întrebarea care taie în carne vie, formulată limpede de Europol, dar pe care și orice cetățean rezonabil și-ar pune-o:
Dacă în cazul bicicletelor folosite la contravenții se poate emite, „cu entuziasm managerial”, îndemnul de confiscare, de ce în cazul nașului – șef de poliție la Slănic Moldova – nu există același zel?
De ce nu au fost invitați polițiștii rutieri în birou pentru a li se sugera, la fel de „curajos”, să confiște mașina folosită la comiterea contravenției?
Oare pentru că, brusc, domnul comisar-șef știe foarte bine că un asemenea îndemn ar fi ilegal? Sau pentru că ilegalitatea devine problematică doar când nu implică rude?
Când este vorba de bicicletele unor anonimi, se pot inventa măsuri.
Când e vorba de mașina nașului, brusc se aprind beculețele de „legalitate”.
Sindicatul trage semnalul de alarmă. Conducerea IPJ doarme?
Organizația sindicală Europol a sesizat oficial conducerea IPJ Bacău, cerând verificarea situației și analizarea comportamentului managerial al domnului Giugariu. Nu pentru că polițiștii ar fi prea sensibili, ci pentru că nu este normal:
- ca polițiștii să fie umiliți pentru că își cumpără apă într-o zi caniculară;
- ca un șef să folosească funcția pentru a intimida, nu pentru a conduce;
- ca oameni care își fac treaba în stradă să fie tratați ca potențiali corupți pentru că au nevoie de 5 minute de pauză.
Când în județ au avut loc patru infracțiuni de omor, iar violența domestică e o realitate zilnică, să faci din apa rece prioritatea numărul unu ține de caricatură instituțională, nu de leadership.
Domnule Giugariu, polițiștii nu sunt marfă pe raft
Sindicatul Europol a spus clar: polițiștii nu sunt „sticle într-o ladă”.
Polițiștii sunt oameni, nu marfă pe inventar. Au nevoie de apă, de pauză, de respect și de un cadru de lucru sănătos. Nu de urlete, de umilințe și de metafore umilitoare.
Iar apa rece nu e șpagă. Faptul că un șef a ajuns să asocieze automat o sticlă de apă cu mita arată mai mult despre modul lui de a gândi decât despre cei pe care îi conduce.
Înainte de următoarea „ședință operativă”, poate ar fi util ca domnul comisar-șef să recite, nu Cartea Junglei, ci un principiu simplu:
Funcția oferă autoritate, nu dreptul de a batjocori.
Restul – biciclete confiscate, polițiști certați pentru apă, nași cu permisul suspendat – seamănă mai mult cu un roman prost despre micile abuzuri de provincie decât cu o poveste despre o poliție care își respectă oamenii și misiunea. (Cerasela N.).
Exclusiv
Ajutoarele de deces înghețate la 2017. Cum își ascunde Poliția Română formulele de calcul după ștampila „secret de serviciu”
Familiile polițiștilor morți în activitate sau în timpul serviciului descoperă abia la final, în fața ghișeului, că „sprijinul statului” e calculat după salariile de acum aproape un deceniu. Baza de calcul este înghețată la nivelul lunii decembrie 2017, normele sunt secrete, iar Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) refuză să furnizeze statistici detaliate despre cât și cui a plătit. În schimb, invocă Legea 544/2001, ordonanțe de austeritate și o jurisprudență convenabilă.
Ce promite legea pe hârtie: trei tipuri de drepturi la deces
Primul răspuns oficial al IGPR, adresat sindicatului (SPR Diamantul), clarifică arhitectura juridică:
- Articolul 61 din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017:
– prevede plata drepturilor bănești pentru luna în care a avut loc decesul polițistului. - Articolul 91 din aceeași anexă:
– stabilește un ajutor de deces egal cu 12 solde/salarii de funcție, acordat soțului/soției, copiilor sau, în lipsa acestora, părinților. - Articolul 37¹ din Legea 360/2002 (Statutul polițistului):
– introduce un ajutor suplimentar de deces egal cu trei salarii de bază.
În teorie, vorbim de un pachet consistent: ultima lună de drepturi, plus 12 salarii, plus încă 3 salarii. Imaginea publică e aceea a unui stat care își protejează eroii până la capăt.
Cifrele oficiale: banii există, dar nu spun tot
Al doilea document aduce primele cifre, pentru 2025 și 2026:
- Perioada 01.01 – 31.12.2025:
- 25 de cazuri de acordare a ajutoarelor de deces;
- Ajutor art. 91: 711.876 lei;
- Drepturi art. 61: 182.811 lei;
- Ajutor art. 37¹: 244.823 lei.
- Perioada 01.01 – 31.08.2026:
- 15 cazuri;
- Ajutor art. 91: 494.912 lei;
- Drepturi art. 61: 86.417 lei;
- Ajutor art. 37¹: 150.895 lei.
IGPR insistă că:
- ajutoarele se acordă „cu celeritate” după deschiderea creditelor bugetare;
- sunt plătite din capitole bugetare diferite:
- art. 37¹ – de la Capitolul 68.A.06 „Asistență socială pentru familie și copii”;
- art. 91 – de la Capitolul 68.A.08 „Ajutoare la trecerea în rezervă, retragere sau pensionare”.
Acest detaliu tehnic contează: dacă bugetul pentru „asistență socială” sau pentru „ajutoare la trecerea în rezervă” e blocat ori subfinanțat, familiile pot aștepta luni de zile, chiar dacă pe hârtie dreptul este „clar și ferm”.
În plus, IGPR listează un set stufos de documente pe care familia trebuie să le aducă: actele de identitate, certificatele de naștere și căsătorie, certificatul de deces, declarații notariale, extras de cont. Orice hârtie lipsă înseamnă timp pierdut.
Unde se rupe filmul: ajutoare de deces legate de salariile din decembrie 2017
Abia al treilea document devoalează adevărata problemă: înghețarea bazei de calcul.
IGPR recunoaște negru pe alb că:
- baza de calcul pentru:
- ajutorul de la art. 91 din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017,
- ajutorul suplimentar de la art. 37¹ din Legea 360/2002,
este solda/salariul de funcție de la nivelul lunii decembrie 2017.
Argumentul este o înșiruire de ordonanțe de urgență cu impact bugetar (OUG 90/2017, 114/2018, 130/2021, 168/2022, 115/2023, 156/2024, 141/2025 etc.), prin care Guverne succesive au înghețat sau plafonat diverse componente salariale.
Singurul drept „actualizat” la zi rămâne cel de la:
- Art. 61 din Anexa VI la Legea 153/2017 – plătit „la nivelul aflat în plată în luna în care a intervenit decesul”.
Restul pachetului, cele 12 + 3 salarii, rămân legate de fotografia financiară a lunii decembrie 2017.
În condițiile în care inflația cumulată și creșterile de salarii au modificat serios puterea de cumpărare, familiile primesc în 2025–2026 ajutoare de deces calculate ca și cum timpul s-ar fi oprit în urmă cu aproape nouă ani.
Formule de calcul clasificate: Ordin S/18/2023 și S/7/2018
La întrebarea legitimă „Cum, concret, se calculează aceste ajutoare?” răspunsul IGPR trimite lucrurile direct în zona opacității:
- Normele metodologice care explică în detaliu modul de calcul sunt cuprinse în:
- Ordinul MAI nr. S/7/2018,
- completat prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/18/14.02.2023.
Ambele acte sunt clasificate la nivel „Secret de Serviciu”.
IGPR admite că „similar se procedează” și pentru ajutorul prevăzut la art. 37¹ din Legea 360/2002.
Cu alte cuvinte:
- baza de calcul este fixată la 2017;
- algoritmul exact se află în acte secrete, inaccesibile publicului, sindicatelor și chiar instanțelor fără proceduri speciale de declasificare.
Pentru un drept social fundamental, destinat familiilor polițiștilor decedați, statul operează cu formule inaccesibile beneficiarilor. Practic, ei trebuie să creadă pe cuvânt instituția care, în același timp, justifică înghețarea la 2017.
Refuzul statisticilor detaliate și „scutul” Legii 544/2001
Atunci când solicitantul cere nu doar sume globale și număr total de cazuri, ci și statistici mai fine (pe tipuri de situații, pe unități, pe perioade), răspunsul IGPR devine defensiv.
Instituția susține că:
- „nu deține evidențe statistice conform criteriilor solicitate”;
- Legea 544/2001 o obligă să furnizeze doar informațiile așa cum există ele în forma deținută de instituție;
- nu are obligația să:
- prelucreze date,
- refacă baze de date,
- sau să creeze „statistici à la carte”.
Pentru a-și blinda poziția, IGPR invocă o decizie a Curții de Apel București:
- Decizia civilă nr. 445 din 16.02.2023, în care instanța arată că Legea 544 nu obligă autoritățile să facă o activitate suplimentară de prelucrare, interpretare sau corelare a datelor, ci doar să ofere ce dețin deja.
Finalul răspunsului este un paragraf de PR:
„Vă mulțumim pentru încrederea acordată și vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate în rezolvarea problemelor ce intră în competența informațiilor de interes public.”
Disponibilitate declarată, dar sever limitată de felul în care instituția alege să își țină registrele și de modul în care invocă legea pentru a nu reconstrui imaginea reală a fenomenului.
Concluzie: un „sprijin” calculat în întuneric, la prețul anului 2017
Ansamblul celor patru documente conturează un tablou clar:
- Statul promite, prin lege, un pachet generos de ajutoare de deces pentru polițiști.
- În practică:
- cele mai importante două ajutoare sunt legate de salariile din decembrie 2017;
- formula exactă de calcul este ascunsă în ordine „secret de serviciu”;
- instituția refuză să construiască sau să comunice statistici detaliate, invocând Legea 544 și o jurisprudență favorabilă;
- familiile sunt puse în fața unui mecanism opac, în care trebuie să creadă pe cuvânt aceeași autoritate care recunoaște, în același timp, înghețarea bazei de calcul.
Pentru un polițist activ, mesajul este cinic: statul îți cere loialitate la risc maxim, dar, dacă mori, ajutorul pentru familia ta este calculat după o grilă veche de aproape un deceniu, ascunsă în acte secrete, iar dimensiunea reală a fenomenului nu poate fi verificată public. (Cristina T.).
GNM Prahova dă cu „sancțiunea”, APM Prahova spală păcatele: stația de epurare de la Corlătești, cloaca „autorizată” a Prahovei (I)
Stația fantomă care „curăță” banii, nu apele: corupție la chiuvetă în Prahova Stația care trebuia să spele apele, nu conștiințele...
Ajutoarele de deces înghețate la 2017. Cum își ascunde Poliția Română formulele de calcul după ștampila „secret de serviciu”
Familiile polițiștilor morți în activitate sau în timpul serviciului descoperă abia la final, în fața ghișeului, că „sprijinul statului” e...
Permanența fantomă. Când munca polițiștilor dispare din hârtie ca dosarele incomode din sertar
Rubrica goală care golește drepturi În fiecare zi, la fiecare unitate de poliție, se emite „dispoziția de zi pe unitate”....
Premier căutat pentru reglaj de „culoare”. Brigada Rutieră, blocată la semafor politic
Pamflet despre concursurile amânate la șefia Poliției și „coloanele neoficiale” pentru politicieni grăbiți România fără premier, Poliția fără coloană vertebrală...
Mafia de Prahova: polițiști, procurori și alte lemne strâmbe. „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal”
Republica Prahova: „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal” Într-o țară imaginară...
„GRĂDINIȚA DE CADRE” DIN IPJ PRAHOVA, EPISODUL 61: ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de cadre din IPJ Prahova”. Dacă până acum părea doar o comedie neagră cu...
„Nu e treaba noastră”. Cum pasează ANSPDCP responsabilitatea în scandalul procedurii secrete PS‑MAI‑DGMRU‑125
Sindicatul polițiștilor „Diamantul” acuză Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) că refuză să intervină în...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 60: De la «Pinochio de Băicoi» la vânzătorul cu epoleti. Cum se spală păcatele cu pensii, tarabe și produse bio
„GRĂDINIȚA DE CADRE” LOVEȘTE DIN NOU: CÂND NU IEȘI PREMIER, IESE PENSIA În IPJ Prahova, meritocrația e un banc prost...
Nicușor Dan a semnat, viceprimarii au dispărut, Articolul 550 a murit: ghid rapid de fraudă legislativă în trei ore
Cotroceniul, birou de ștampilat pe nevăzute: cum a semnat Nicușor Dan, cu ochii închiși, execuția Articolului 550 România lui 2026...
Comisarul de 3,80 la teorie, 10 la împuternicire: șef peste IPJ Cluj, corigent la competență
De la „împuternicit etern” la „picat rușinos” Ce funcție mai poate ocupa în cadrul IPJ Cluj comisarul-șef Moșuțan Radu după...
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu...
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim...
Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă
Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
Când ți se cântă prea mult la ureche, la un moment dat nu mai poți sta în banca ta. Când...
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
Remember: cum s-au distrus Neoplan-urile și s-au umflat kilometrii Înainte să ajungem la „organigrama cu chiloți”, merită un mic remember:...
-
Exclusivacum 4 zile
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
-
Exclusivacum 21 de ore
Mafia de Prahova: polițiști, procurori și alte lemne strâmbe. „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal”
-
Exclusivacum 3 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 60: De la «Pinochio de Băicoi» la vânzătorul cu epoleti. Cum se spală păcatele cu pensii, tarabe și produse bio
-
Exclusivacum 2 zile
„GRĂDINIȚA DE CADRE” DIN IPJ PRAHOVA, EPISODUL 61: ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112
-
Exclusivacum 4 zile
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
-
Exclusivacum 3 zile
Nicușor Dan a semnat, viceprimarii au dispărut, Articolul 550 a murit: ghid rapid de fraudă legislativă în trei ore
-
Exclusivacum 2 zile
„Nu e treaba noastră”. Cum pasează ANSPDCP responsabilitatea în scandalul procedurii secrete PS‑MAI‑DGMRU‑125
-
Exclusivacum 4 zile
Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă