În Ploieștiul anului 2026, caii sunt dopați, troleele decapitate, mecanicii dorm beți în vestiar, iar juriștii sunt vânați ca dăunătorii. Transportul în comun se scufundă, poliția a devenit creșă de protejați, iar la TCE se lucrează, zi de sâmbătă și duminică, nu pentru eficientizare, ci pentru a betona o singură lege: legea lui Nae Comisionaru’.

Nae Comisionaru’ – general de comisii, sinecuri și fine la stat

Alexandri Nicolae, supranumit „Nae Comisionaru’”, este definiția sistemului:

• fost prefect,
• fost deputat,
• actual șef neoficial peste comisii umflate, organigrame croite la comandă și sinecuri inventate.

Specializarea lui nu are nicio legătură cu transportul, cu sportul sau cu administrarea banului public. Specializarea unică a lui Nae este:

• să pună mâna pe instituții,
• să planteze „ai lui” în funcții cheie,
• să umfle comisii când nu ies voturile,
• să-și creeze posturi pentru sine, cu salarii obscene,
• să rămână veșnic „la butoane”, indiferent cine plătește nota de plată.

Hipodrom, TCE, IPJ Prahova – același film, alt decor. Acolo unde e bani publici, e și Nae.

De la calul dopat la troleul decapitat: manual de manevre Nae Comisionaru’

La Hipodrom, cazul „Vijelie STI” a arătat cum funcționează mecanismul, după cum a fost documentat de Incisiv de Prahova:

• Marele Premiu de Trap (T30), 5 iulie 2026;
• calul proprietarului „Stimatu’” refuză controlul antidoping;
• regulamentul spune clar: descalificare.

Dar regulamentele sunt pentru fraieri, nu pentru oamenii lui Nae. Comisia de Apel a CSM Ploiești, condusă de Nae:

• este umflată ilegal de la 3 la 5 membri,
• voturile ies „cum trebuie”,
• calul dopat rămâne câștigător,
• regulamentul devine hârtie igienică de protocol.

Noroc cu Decizia ANZ nr. 554/11.08.2026, care:

• desființează hotărârea comisiei lui Nae,
• descalifică calul,
• sancționează proprietarul,
• confirmă oficial că manevrele au fost în afara regulii.

Caii au plătit. Proprietarul a plătit.
Nae? Intangibil. IPJ Prahova s-a uitat la caz de la distanță, „din tribune”.

„Troaca de aur” TCE: motorină, datorii, pontaje fantomă și raportul aruncat la coș

Când nu mai ajunge „expertiza” la Hipodrom, Nae își mută talentul la TCE Ploiești. Aici miza nu mai e un cal, ci:

• zeci de milioane de lei,
• transportul public al orașului,
• motorină,
• salarii,
• siguranța oamenilor.

Raportul oficial nr. 1729/05.11.2025 al Primăriei Ploiești arată:

• pierderi de zeci de milioane de lei,
• datorii fiscale cu potențial penal,
• achiziții suspecte,
• consumuri de combustibil „umflate” doar pe hârtie,
• control intern sabotat,
• hărțuirea controlorelor financiare care au refuzat să închidă ochii.

Două controlore financiare au avut curajul să spună „nu”. Sistemul le-a răspuns cu:

• intimidare,
• presiuni,
• amenințări cu „linșaj instituțional”.

În loc să fie apărate, au fost transformate în dușmani ai „troacei de aur”.

Consiliul de Administrație TCE – consiliu de acoperire, nu de administrație

Într-o lume normală, un astfel de raport ar fi provocat:

• demiteri,
• sesizări la Parchet,
• controale interne și externe.

În Ploiești, avem C.A.-ul TCE: Dobrescu, Șchiopu, Țaboi, Băcanu, Pantazi.
Din mâna lor iese Decizia nr. 11/11.08.2026 – antologie de lașitate:

• „se prorogă analiza”,
• „se ia act”,
• „se solicită actualizarea materialelor”.

În traducere:

• fără demiteri,
• fără sesizări penale,
• fără sancțiuni reale.

Raportul 1729 devine cârpă de șters pe jos: „nu e treaba noastră, directorul general trebuia să ia măsuri. Că n-a făcut nimic un an de zile… asta e”.

Când e vorba să apere interesul public: „nu e competența noastră”.
Când e vorba de organigrame și dat oameni afară: brusc, devin experți.

Ședințele de măcel: „rămân doi juriști, restul – la gunoi”

În loc să curețe hoțiile, „reforma” marca Nae lovește fix în cei care ar putea controla legalitatea.

Într-o ședință de C.A.:

• se discută, se „ia act”, se fac glume de doi bani la adresa presei,
• la final, concluzia lui Nae: trebuie să rămână doar doi juriști,
• „Bogdan” și doamna „Chirița” – afară,
• oamenii din subordinea lor – decapitați din schemă.

În timp ce RASP Ploiești funcționează cu doar doi juriști, la TCE, unde se învârt sume uriașe, Nae vrea să elimine juriștii aproape complet.
De ce? Pentru că lui nu-i trebuie control de legalitate. A demonstrat că, la Ploiești, el își face propria lege.

Ca să fie spectacolul complet, membrii C.A. își permit să și râdă:

• „Ați știut să dați la Incisiv”,
• „nu ne afectează, noi suntem beton”.

În mintea lor, TCE nu e societate publică, ci SRL-ul de apartament al găștii lui Nae.

Mecanicul beat, vestiarul-dormitor și Coloana 8 – laboratorul de motorină dispărută

La bază, „reforma” arată așa:

Niculicea Vasile, mecanic la troleibuze:

• vine beat la muncă aproape zilnic,
• lipsește câte 2–3 zile la rând,
• doarme în vestiar,
• nu-și face treaba,
• este pontat ca prezent și plătit ca muncitor model.

Rezistă în sistem pentru că, potrivit surselor, este „omul lui Nae Comisionaru’”, implicat în „decapitarea troleibuzelor” – acea „reorganizare” prin care sectoarele unde se muncea au fost lovite pentru a face loc „oamenilor de încredere”.

În timp ce:

• colegii lui trag pentru doi-trei,
• țin troleele în viață,
• își asumă răspunderi pe care mecanicul de vestiar nici nu se trezește să le semneze.

Strigătul oamenilor: „Să-l dea afară!”.
Răspunsul sistemului: „E omul cui trebuie. Stați cuminți”.

La Coloana 8:

• oameni pontați deși nu sunt la program,
• prezență „pe hârtie”, absență în realitate,
• foi fictive de lucru,
• consum de motorină umflat artificial.

Schema clasică:

1. Umflăm pontajul – apar oameni la muncă care nu sunt acolo.
2. Umflăm consumul – justificăm motorina lipsă.

Pierde:

• bugetul local,
• transportul public,
• călătorii care așteaptă trolee ce nu vin,
• angajații corecți care trag pentru bețivi și șmecheri.

Boxeri pe banii TCE – când directorul își ia chiloții din buzunarul cetățeanului

Detaliul „de manual” care arată nivelul de dispreț:

• Nae Comisionaru’ și-a cumpărat boxeri (chiloți) pe TCE, adică pe firmă de stat, din bani publici.

Factura există. Nu e glumă, nu e pamflet imaginar.

Lenjeria intimă a lui Nae a fost achitată din:

• banii călătorilor,
• contribuțiile ploieștenilor,
• bugetul local.

Dacă până și boxeri își trage pe TCE, ce pretenții să mai ai la motorină, contracte și subvenții?

Prietenul la nevoie se cunoaște: Politeanu și salariul de 22.000 lei pentru Nae

Primarul Municipiului Ploiești, Politeanu, nu e simplu spectator în poveste.
Este prieten cu Nae.

Într-un TCE plin de pierderi, datorii și transport șubred:

• Nae își reînființează un post pe care tot el îl desființase,
• se reinstalează confortabil,
• își trage un salariu de 22.000 lei/lună.

În același timp:

• se dau oameni afară,
• se vânează juriști,
• se redesenează organigrame după chipul și asemănarea lui Nae.

Întrebările la care ar trebui să răspundă Primăria, Curtea de Conturi, ANAF, Parchetul:

• Cum poate un director de exploatare să-și facă singur organigrama?
• Cum își inventează un post pentru el, cu 22.000 lei/lună?
• Cum în același timp decapitează oameni incomozi din subordine?

Până se obosesc instituțiile, realitatea e simplă: salariile mari sunt pentru șefii de combinații, nu pentru cei care duc greul.

IPJ Prahova – grădinița de fini și de protejați

Siguranța cu care acționează Nae și găștile lui se sprijină și pe IPJ Prahova, transformat, după cum aa arătat  în episodul 45 (19 august 2026), într-o „grădiniță de cadre”:

Piesa de rezistență:

• Mitrea, șefa împuternicită de la SRPCIV – „fina/ruda” lui Nae Alexandri, membră a familiei, cu anturaj și legături „picante” spre firme de transport și grupări organizate (dezvăluiri despre care Incisiv de Prahova a anunțat că vor continua și vor zgudui nu doar conducerea IPJ Prahova, ci și DGIPI și DGA).

Scena grotescă:

• cu o zi înainte, oamenilor din SRPCIV li se spune că va fi numit un ofițer profesionist, de carieră;
• omul e chemat în ținută, pregătit pentru instalare;
• a doua zi, în fața tuturor, se anunță altceva: nu profesionistul, ci „fina”.

Asta e poliția care ar trebui:

• să investigheze TCE,
• să verifice boxeri plătiți de firmă de stat,
• să controleze motorina dispărută,
• să cerceteze calul dopat și comisia umflată.

În loc să facă asta, IPJ Prahova:

• plantează fini și protejate pe funcții,
• umilește profesioniști,
• transmite mesajul: „aici cariera se face pe relații, nu pe lege”.

Noutatea: Organigrama de weekend – Slănicioaica, Manea, Dobrescu și Nae la lucru pentru „imperiu”

Ultimul episod al telenovelei TCE se joacă în weekend, nu pentru binele orașului, ci pentru binele rețelei.

Ieri, la TCE:

• Slănicioaica și Monica Manea au fost la serviciu,
• vin și azi, duminică,
• lucrează la Organigramă, conform discuțiilor din ședința Consiliului de Administrație,
• împreună cu Dobrescu și, „surpriză!”, chiar Nae Comisionaru’.

Planul e limpede:

• luni, directorul general va fi pus să semneze organigrama croită deja;
• miercuri, vor să o bage direct în ședința Consiliului Local Ploiești.

Scopul: nu eficientizare, ci betonarea controlului lui Nae.
Întrebarea este dacă consilierii locali se vor lăsa păcăliți de organigrama lui Nae sau își vor da seama că nu e pentru rentabilitate, ci pentru:

• păstrarea „locurilor calde” pentru fine,
• protejarea oamenilor loiali,
• eliminarea celor incomozi.

Cum vrea Nae să controleze tot: de la Registratură la Contracte și Calitate

„Reforma” de la TCE, așa cum se croiește acum în birouri închise:

• Serviciul Administrativ unit cu Coloana 8 – nu se înființează, deși ar lovi direct în zonele de combinații cu pontaje și motorină.
• Secția Transport Autobuze – nu se desființează, cum ar fi logic într-o reorganizare serioasă.

În schimb, se pregătește:

• Registratura și Secretariatul – să treacă în subordinea directă a Slănicioaicăi,
  • astfel încât să aibă control total asupra tuturor documentelor care intră și ies, asupra numerelor de înregistrare, a adreselor, a sesizărilor.
• Managementul Calității – să treacă în subordinea directă a Directorului General,
  • pentru ca vârful politic și de combinații să controleze toate procedurile.
• Compartimentul Contracte (Magdalena și Zafiriadi) – să treacă în subordinea Cătălinei Ciofu Stoica,
  • total anapoda, pentru că contractele ar trebui să fie la Juridic,
  • dar așa se poate controla la sânge toate închirierile de spații, publicitatea, veniturile proprii.

„Vorbind de eficientizare”, ce vedem de fapt?
Un plan de capturare totală a fluxului de documente, contracte și bani.

„Fina” lui Nae la TCE: Cătălina Ciofu Stoica și Serviciul care nu se justifică

Nae nu se mulțumește cu rude prin IPJ Prahova. Are fine și la TCE.

Cătălina Ciofu Stoica, șefă la Serviciul Tarife, Vânzări, Subvenții, este încă un exemplu de funcție inventată pentru protejați, nu pentru eficiență.

Dacă se vorbește serios despre:

• reducere de cheltuieli,
• reorganizare,
• rentabilitate,

atunci:

1. Tarifele ar trebui să treacă la Serviciul Financiar-Contabilitate – oricum se analizează extrem de rar.
2. Vânzările (bilete și abonamente) – sunt deja gestionate prin Casieria Colectoare, care are propriul șef.
3. Subvențiile – ar trebui să treacă la Neli Ristea, care deja calculează numărul de kilometri pentru încasarea subvenției.

Cu alte cuvinte, întreg Serviciul Tarife, Vânzări, Subvenții poate fi desființat.
Dar nu se întâmplă asta, pentru că acolo stă „fina”, iar Nae e „potent”: își plantează rude și protejați pe oriunde prinde.

Problema lui Nae: unde o mai plantează pe Carmen Tamașan?

În timp ce se desființează juriști și se mută compartimente, marea dilemă a lui Nae nu este eficiența TCE, ci:

• unde o instalează pe Carmen Tamașan.

La Relații cu Publicul, pe funcția de secretar, nu poate să rămână – deci trebuie găsită o altă gaură în organigramă pentru ea.

Aceasta e „reorganizarea”:

• nu se calculează eficiența,
• se calculează câți oameni de-ai lui Nae trebuie cocoțați și unde.

Totul, Doar Pentru a Avea Control Nae.
Nici vorbă de eficientizare sau rentabilitate.

Organigrama ca armă: juriști eliminați, fini păstrați, proștii plătesc abonamentul

Cei care au lucrat ieri la organigramă – Slănicioaica, Monica Manea, Dobrescu și Nae Comisionaru’ – nu s-au rupt de weekend ca să salveze TCE, ci ca să:

• deseneze o structură în care:
  • juriștii incomozi sunt decapitați,
  • controlul de legalitate este anihilat,
  • „finele” și oamenii loiali sunt protejați pe locuri calde,
  • Registratura, Secretariatul, Contractele și Calitatea sunt sub control direct politic.

RASP Ploiești are doi juriști.
La TCE, unde curg bani publici și combinații, Nae vrea să scoată juriștii din joc.
E clar: la el, nu legea contează, ci comisionul.

DGIPI, DGA, IPJ Prahova – păzesc legea sau sertarele cu dosare?

Pus cap la cap, tabloul arată așa:

• Nae Comisionaru’ umflă comisii, protejează cai dopați, își plătește boxeri pe TCE,
• își creează sinecuri cu 22.000 lei,
• decapitează juriști,
• ține în brațe mecanici beți și coloane cu pontaje fictive,
• râde în C.A. de presă și de cetățeni,
• își plantează fini la IPJ Prahova și la TCE,
• croiește organigrame în weekend ca să-și conserve rețeaua.

În spate, IPJ Prahova, DGIPI Prahova, DGA Prahova au pe masă:

• dovezi despre cum și-a adus Nae membru de familie în funcție de conducere,
• sesizări penale la Serviciul Protecția Animalelor (calul dopat),
• informații despre boxeri cumpărați pe TCE,
• pontaje fictive, motorină dispărută, Raportul 1729 ignorat,
• hărțuirea controlorelor financiare,
• acum și povestea organigramei lui Nae, făcută nu pentru eficiență, ci pentru clan.

Întrebarea nu mai este „dacă e ceva de verificat”.
Întrebarea este: cât timp mai stau dosarele în sertar, pe influență politică?

Final: noi nu „prorogăm”. Noi dăm nume, fapte și organigrame

Incisiv de Prahova:

• nu dă sentințe penale,
• nu se substituie procurorilor sau judecătorilor.

Dar face ce instituțiile refuză să facă:

• pune nume: Nae Comisionaru’, Politeanu, Niculicea Vasile, Mitrea, Slănicioaica, Monica Manea, Dobrescu, Cătălina Ciofu Stoica, Carmen Tamașan, Magdalena, Zafiriadi, Neli Ristea, membrii C.A. TCE;
• pune fapte: Raport 1729, Decizia nr. 11/11.08.2026, Decizia ANZ 554/11.08.2026, pontaje fictive, motorină furată, boxeri pe TCE, organigramă desenată în weekend pentru fini;
• arată mecanisme: comisii umflate, organigrame pentru sinecuri, juriști decapitați, polițiști de clan, compartimente mutate strategic pentru control total pe bani și documente.

Într-un oraș normal:

• TCE ar fi curățat, nu jupuit,
• Hipodromul ar fi administrat, nu batjocorit,
• poliția ar fi arbitru, nu copilot de rețele,
• primarul ar fi garant al legalității, nu prieten al „prefectului de comisioane”.

În Ploieștiul de azi:

• caii sunt descalificați, oamenii nu,
• troleele sunt decapitate, mecanicii de vestiar sunt protejați,
• juriștii incomozi sunt vânați,
• C.A.-urile râd ca proștii,
• polițiștii de clan cresc „fini” și „pipițe” pe funcții,
• organigramele se desenează în weekend pentru a apăra boxeri, comisioane și locuri calde.

Noi nu „luăm act”.
Noi spunem pe nume și arătăm organigrama rușinii. Vom reveni. (Cerasela N.).

Statul cu bocanci: atunci și acum

Pe vremuri, când România era ținută sub bocancul unui regim dictatorial condus de cizmarul cu patru clase, împins de la spate de agenți sovietici, milițieni și securiști zeloși, exista o „artă” specială a secretizării. Nu conta legea, nu conta logica, nu conta interesul public. Se clasificau informațiile „care prezintă vădit acest caracter” – adică dacă vreun tovarăș cu epoleti și patru clase simțea în sinapsele lui obosite că un document „pare” secret, gata, devenea secret.

Nu exista vreo cerință de prejudiciu demonstrabil, nu trebuia arătat cum ar fi afectată securitatea statului. Era suficient să se uite „elita” improvizată a statului dictatorial la o hârtie și să declare, cu aer superior: „Asta nu e pentru popor”. Și așa rămânea.

Propagandă cu normă întreagă: cum se educau „vigilenții”

Radioul, televiziunea, presa centrală și locală, revistele și publicațiile periodice erau transformate în portavocea paranoiei oficiale. Li se cerea „să acorde o atenţie deosebită dezvoltării la toţi cetăţenii a simţului răspunderii pentru păstrarea cu stricteţe a secretului de stat, precum şi pentru sporirea vigilenţei şi combativităţii împotriva tuturor celor care prin pălăvrăgeală, lăudăroşenie sau neglijenţă aduc prejudicii securităţii statului român.”

Traducere liberă în limbaj de azi: „Închideți gura, nu puneți întrebări, nu comentați, totul e secret, dacă vorbiți prea mult sunteți dușmani ai statului.” Asta era norma, nu excepția.

2026: cizmarul a murit, dar secretomania lui trăiește în OMAI 66/2009

Sărim în timp. Suntem în 2026. Teoretic, într-un stat de drept, membru UE, cu Constituție, legi, Legea 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cu cerința clară de a demonstra un prejudiciu pentru a ascunde ceva de ochii publicului.

Și totuși, în mijlocul acestui decor „european”, OMAI 66/2009 stă ca o fosilă stalinistă agățată de pereții Ministerului Afacerilor Interne. Un ordin scris ca pe vremea cizmarului dictator, în care secretizarea se aplică pe alocuri la fel de „vădit” ca în comunism, fără să se mai obosească cineva să invoce vreo noțiune de prejudiciu real.

În acest ordin, sunt nu mai puțin de 57 de puncte în care se ordonă o clasificare absolută a informațiilor, fără să fie respectată condiția de prejudiciu impusă de legea superioară, Legea nr. 182/2002. Adică 57 de cazuri în care se secretizează „din burtă”, pe stil vechi, exact cum se făcea „pe vremea cizmarului”.

Restul punctelor din OMAI 66/2009 au, ce-i drept, inserată condiția de prejudiciu. Dar, la acele 57 de puncte, acolo unde probabil s-a considerat „vădit” că trebuie totul băgat sub preș, clauza legală a prejudiciului a dispărut. Nu din greșeală, ci din reflex de aparat: „Ce atâta lege, când putem doar să scriem «secret» și am terminat?”

Ioana Campioana: noua gardiană a secretului „vădit”

În acest tablou, apare Ioana Campioana, o demnă urmașă, în spirit, a cizmarului, milițienilor și securiștilor din vremurile apuse. Aceasta comunică, cu seninătate, un refuz de a anula punctele abuzive din OMAI 66/2009. Nu doar că ignoră problema, dar o și validează.

În loc să privească legea superioară – Legea 182/2002 – și să înțeleagă că nu poți secretiza fără condiția de prejudiciu, preferă linia simplă: „Nu se modifică nimic.” Mai exact, menține în vigoare un mecanism de secretizare care seamănă periculos de mult cu practica din perioada Ceaușescu.

Fosta dactilografă, actual demi-zeu al clasificării

Ioana Campioana, „individa piloasă” care se agață de funcție, atârnând împuternicită continuu din 2017, a devenit între timp una dintre vocile sistemului. Potrivit unor cititori, și-ar fi început cariera ca dactilografă – nimic rău în asta, în sine. Problema apare când cineva cu asemenea trecut profesional, ajuns în vârful unei structuri, decide cu dispreț cine are dreptul sau nu să vadă niște informații de interes public.

În loc să considere demersurile critice ca pe o șansă de a corecta abuzuri și de a aduce OMAI 66/2009 în acord cu legea, reacția este pur românească de aparat: „ne dă flit”. Adică ignoră, tratează de sus, respinge cu dispreț inițiativa celor care îi arată negru pe alb că ministerul are o conduită contrară legii.

În loc să spună: „Mulțumim, corectăm, adaptăm la Legea 182/2002, eliminăm cele 57 de puncte abuzive”, se alege drumul vechi al reflexului securistic: se menține secretizarea cu orice preț.

Sindicatul Diamantul: manual de alfabetizare juridică pentru aparatul central

Sindicatul Diamantul nu a cerut altceva decât respectarea legii. A semnalat că OMAI 66/2009 conține prevederi care nu respectă condiția legală a prejudiciului. A încercat, practic, să le facă un curs gratuit de alfabetizare juridică acestor „analfabeți din aparatul central”, arătându-le unde și cum încalcă legea.

Cu alte cuvinte, nu au cerut derogări, favoruri sau avantaje obscure. Au cerut simplu: „Uitați-vă la Legea 182/2002, vedeți că nu puteți secretiza fără condiția de prejudiciu, corectați OMAI 66/2009.” Răspunsul? Un refuz rece și disprețuitor, semnat de aceeași Ioana Campioana, care preferă să se comporte ca un mic „cizmar administrativ” în 2026, în loc să se comporte ca un funcționar modern, obligat să respecte legea.

Secretomania, sport național: de la Securitate la MAI

Ca să înțelegem proporțiile reflexului de a ascunde totul, merită amintite dimensiunile aparatului represiv de atunci. Conform datelor istorice disponibile, la data de 22 decembrie 1989, aparatul oficial al Departamentului Securității Statului (D.S.S.) număra 15.312 angajați direcți (ofițeri, subofițeri și personal civil), la care se adăugau peste 136.000 de informatori activi la acel moment.

Asta era armata secretului: o rețea imensă de ochi și urechi ale statului, antrenate să controleze informația și să reducă la tăcere orice curiozitate. Când vezi cum arată azi OMAI 66/2009, cu ale sale 57 de puncte secretizate fără respectarea condiției de prejudiciu, nu poți să nu remarci un fir roșu care leagă reflexele de ieri de abuzurile de azi.

Concluzie: cizmarul a plecat, mentalitatea a rămas

Suntem în 2026, dar în unele birouri ale MAI pare că ceasul s-a oprit prin anii ’80. În loc ca legea superioară – Legea 182/2002 – să fie busola, avem încă oameni care secretizează„vădit”, după instinct, după comoditate, după frica de transparență.

Ioana Campioana, cu trecutul ei, cu împuternicirea prelungită din 2017, cu refuzul de a anula prevederi abuzive din OMAI 66/2009, devine un simbol al acestui tip de aparat: piloși, cocoțați în funcții, alergici la critică, opaci la lege, dispuși să apere până la capăt privilegiul de a spune „asta nu e pentru ochii voștri”.

Sindicatul Diamantul a pus reflectorul pe problemă și a demonstrat negru pe alb cum se calcă legea. Răspunsul ministerului a fost un „nu” disprețuitor.

Singura întrebare care rămâne: cât timp mai putem tolera, într-un stat european, ca reflexele cizmarului și ale Securității să fie reciclate, cu ștampilă nouă, în documente oficiale ale MAI? (Irinel I.).