Pe baza dezvăluirilor publicate de Cotidianul Național, într-un articol semnat de jurnalista Claudia Marcu, și a declarațiilor lui Constantin Bucuroiu, președintele ASIAAN

Blocadă bancară totală: apărarea națională, trecută la „junk”

Companiile din industria de apărare a României au fost deja trecute, de facto, în categoria „societăților decedate” chiar de către instituțiile de credit, semnalează sindicaliștii din sector, citați de Cotidianul Național. Băncile refuză să acorde împrumuturi operaționale acestor întreprinderi, pe motiv că ar reprezenta un risc major de nerambursare.

Situația nu lovește doar în companii, ci și în oameni: angajații din industria de apărare sunt respinși „pe bandă rulantă” atunci când încearcă să obțină credite personale. Sindicaliștii au cerut premierului și parlamentarilor ca măcar băncile cu capital românesc să sprijine acest sector strategic.

Conturi blocate, plăți înghețate, linii de credit inexistente

Dezastrul este deja oficializat, avertizează articolul din Cotidianul Național: băncile au întors complet spatele industriei de apărare. Potrivit semnalelor transmise de Alianța Sindicatelor din Industria de Apărare, Aeronautică și Navală din România (ASIAAN), multe întreprinderi se confruntă cu:

• refuzuri la deschiderea de conturi;
• blocarea plăților;
• lipsa totală a liniilor de credit.

„Formal, vorbim despre politici de conformitate. În realitate, este un refuz de a deservi o activitate legală, autorizată, care deține toate licențele și avizele de export necesare. În aceeași categorie de risc ajung să intre producția legală de armament și traficul ilegal de arme”, avertizează Constantin Bucuroiu, președintele ASIAAN, citat de Cotidianul Național.

Consecințele sunt directe și dramatice:

• uzinele nu pot plăti materia primă;
• nu pot încasa la timp contravaloarea contractelor externe;
• nu își pot onora obligațiile față de furnizori.

„Iar asta înseamnă că muncitorii nu își primesc salariile la timp, furnizorii rup contractele, iar oamenii își pierd încrederea în ziua de mâine. Am avut deja cazuri în care o întreprindere de stat nu a reușit să efectueze o plată tocmai pentru că banca a considerat sectorul cu risc înalt”, precizează Bucuroiu.

Refuzuri în lanț: nici companiile, nici salariații nu mai există pentru bănci

Sindicaliștii subliniază că, la fel ca orice alte companii, și societățile din industria de apărare au nevoie de credite pentru a continua producția sau a demara proiecte noi. Realitatea din teren: „ne lovim de refuzuri pe bandă rulantă din partea băncilor”, spune președintele ASIAAN.

Motivația băncilor: aceste companii depind de comenzi militare, iar perioadele fără comenzi – acoperite prin subvenții de stat – sunt interpretate ca semn de risc sistemic. În plus, stigmatul se extinde și asupra oamenilor:

„Nici măcar angajații acestor societăți nu pot lua credite de la bănci, pe motiv că lucrează în acest sector și reprezintă un risc”, declară Bucuroiu.

În fața acestei situații, liderul ASIAAN a cerut parlamentarilor o soluție legislativă prin care Banca Națională a României să poată sancționa refuzurile sistematice ale băncilor în cazul companiilor din industria de apărare – inclusiv prin amenzi și, în caz extrem, prin retragerea licenței băncii.

„Ipocrizie ecologică”: un an și jumătate pentru o linie de muniție

Al doilea front al blocajului este birocratic și poartă eticheta „verde”. Sindicaliștii au atras atenția, în fața Parlamentului, asupra absurdității procedurilor de mediu aplicate industriei de apărare.

„Nu spunem că protecția mediului nu este importantă. Spunem că, într-un context în care statul se pregătește pentru riscuri militare reale, a cere unei uzine de muniții să petreacă un an sau un an și jumătate în proceduri de evaluare de mediu pentru a porni o linie critică nu înseamnă protecția naturii, ci paralizie”, punctează Constantin Bucuroiu.

Liderul sindical rezumă, tăios, dilema strategică: „Dacă, Doamne ferește, izbucnește un conflict, aceste documente nu vor mai interesa pe nimeni. Întrebarea va fi una singură: există sau nu există muniție? Există sau nu există pulberi?”.

Ca termen de comparație, Bucuroiu invocă Polonia și Franța, unde proiectele din industria de apărare beneficiază de proceduri accelerate.

Directorii „legați de mâini și de picioare”: investiții pierdute la poarta uzinei

Pe lângă blocada bancară și frâna ecologică, industria de apărare este sufocată și de ceea ce sindicaliștii numesc „paralizie decizională” la nivelul companiilor de stat. Directorii sunt, practic, imobilizați de circuitul interminabil al avizelor.

Exemple concrete:

• pentru a da în chirie unui partener privat un spațiu industrial neutilizat;
• pentru a intra într-un consorțiu sau într-o societate mixtă;
• pentru a semna un contract de cooperare funcțional;

este nevoie, în practică, de până la un an de aprobări.

„Care investitor serios va aștepta un an ca să i se permită să aducă bani, tehnologie și locuri de muncă?”, întreabă, retoric, Bucuroiu. Răspunsul este deja vizibil în bilanțurile uzinelor: pierderea partenerilor, pierderea locurilor de muncă și, mai ales, pierderea timpului – „resursa noastră cea mai prețioasă”.

Concluzia sindicaliștilor: statul își sabotează singur apărarea

Tabloul descris de Cotidianul Național pe baza semnalelor venite din partea ASIAAN este unul paradoxal: în timp ce discursul oficial vorbește despre reînarmare și riscuri militare crescute, industria de apărare este tratată de bănci ca un „junk sector”, iar de stat ca un domeniu suspect, sufocat birocratic.

Întrebarea care rămâne, pentru decidenți și opinia publică, este dacă România își mai permite luxul de a-și declara, prin politici bancare și administrative, propria industrie de apărare drept „decedată”.