Connect with us

Fapt Divers

Sistemul mafiot din jurul fostului şef al Secţiei Judeţene de Informaţii Prahova. SRI, personificarea raului in Prahova. Remember. O piedica in calea uitarii!!!

Publicat

pe

 

Readucem cititorilor in atentie, un articol  publicat de Actualitatea Prahoveana.Păltânea, personificarea răului

Din rechizitoriul publicat de Actualitatea Prahoveană în ediţiile precedente, rezultă că Păltânea avea o putere imensă în Prahova, în toate domeniile de activitate. Marin Breajăn, fost ofiţer pe deplin conspirat al SRI, a fost aproape de fostul şef al Secţiei de Informaţii Judeţene Prahova. După o relaţie despre care Breajăn credea că este de prietenie, Păltânea a vrut să-l distrugă. În totalitate, fără nicio remuşcare. După ce firmele private ale lui Breajăn au cotizat, silit, în teşchereaua lui Corneliu Păltânea. Omul care a dat în vileag mizeriile de sub preşul secţiei SRI Prahova îşi continuă dezvăluirile în această ediţie a publicaţiei noastre. „Ce pot să vă spun este că, în ciuda rechizitoriului publicat de dumneavoastră şi peste tot ce s-a scris în presa naţională sau centrală nu rezultă nici a suta parte din ceea ce a făcut Păltânea atât la nivel judeţean cât şi la nivel naţional. Deoarece tentaculele pe care şi le-a construit sub o formă sau alta au cuprins absolut tot teritoriul ţării, ba chiar au ieşit şi în afară. S-a discutat chiar şi despre anumite relaţii avute de acesta cu cetăţeni italieni proveniţi din tot felul de medii obscure. Nu vă pot da detalii legate de acest fapt. Sunt dosare în lucru, încă, la nivelul DNA-ului şi probabil că vor apărea şi nrechizitorii după aceste dosare. Ar fi prematur să spun ceva legat de acest subiect”.

„Inclusiv Măgureanu era, cumva, în dependenţă faţă de Păltânea”

„Oamenii îşi pun întrebarea cum a fost posibil ca, atâta timp, Păltânea să-şi manifeste puterea sa malefică şi nimeni să nu facă nimic împotriva lui. Trebuie să subliniez că în perioada 1991-2000, chiar nu se putea face nimic. Chiar de la început, inclusiv directorul SRI, Măgureanu, era, cumva, în dependenţă de Păltânea. O să vi se pară ciudat, dar avea o putere extraordinară. Vă daţi seama ce puteai să faci ca director al SRI când, în acea perioadă, la Ministerul Justiţiei, a ajuns cineva care era, de fapt, folosit de tine ca informator, iar dosarul lui îl aveai undeva, într-un seif. Şi i-l arătai, din când în când, ca pe o sperietoare. Nu ştiu ce se crede despre domnul Ionescu Quintus, dar cred că trebuia să aibă atunci curajul să facă ceva în acest sens. Ce putere poate să aibă un om ca Păltânea, dacă dirija toate afacerile cu petrol, nu numai din judeţul Prahova, gândiţi-vă la traficul de combustibil din Iugoslavia, când cel mai mare om de la Justiţie îţi era în totală dependenţă şi nu făcea decât ce ziceai tu. Mulţi oameni din Justiţie au fost puşi atunci pe funcţii importante, funcţii de decizie, la indicaţiile lui Păltânea. Sunt exemple şi în Prahova:  fostul procuror general Codescu Alexandru a recunoscut că a fost colaborator al Securităţii. „păi în legătura cui putea să fie, ţinând cont de faptul că Păltânea dirija tot ce mişca aici, în Prahova?…”.

Dacă cineva era duşmanul lui Păltânea, sau i se împotrivea cu ceva, era foarte clar ce îl aştepta, indiferent dacă era om de afaceri sau politician, aflat într-o funcţie de decizie a statului.

„Şi informaţiile pe care i le-am furnizat eu, în virtutea sarcinilor de serviciu, au fost folosite de către Păltânea în scop de şantaj. Mi-am dat seama de acest fapt şi am vrut mai multe divergenţe. Din păcate, reţineţi, în acea perioadă nu aveam absolut nici o posibilitate de a face ceva împotriva lui. Nu aveam cui mă adresa şi nu pot să vă explic de ce…”. Abia după anul 2000, când am avut o pauză în activitate, m-am adresat unor organe centrale, iar unul din motivele pentru care a fost dat afară, pentru că demisia lui a fost, aşa, o şansă pe care i s-a acordat, s-a datorat acestei situaţii… s-au confirmat, şi la nivelul conducerii centrale a SRI-ului, marile nenorociri pe care le-a făcut în instituţie. Din păcate nu s-a finalizat cercetările, noroc că au intervenit organele Parchetului care, după o muncă asiduă, au reuşit să documenteze întregul sistem infracţional pe care il pusese la punct. Un sistem în care au fost implicaţi mulţi oameni, unii mai vinovaţi, alţii mai puţin vinovaţi. Unii chiar naivii sau fricoşi.

Bălănoiu Nicolae, fostul preşedinte al Băncii Comerciale Române

Bălănoiu fusese dat afară de la Prefectură, având nişte dosare penale, la un moment dat diind acuzat şi de spionaj. Unele dintre aceste dosare, pentru că asta era metoda lui Păltânea, când punea ochii pe cineva – îi făcea un dosar beton, îl aducea până pe pragul prăpastiei, îl aştepta puşcăria, pentru că toată justiţia era la mâna lui, avea grijă să i se explice victimei faptul că nu mai are scăpare şi va face ani grei de puşcărie – iar Păltânea apărea pe un cal alb şi îl „salva”. După care îl folosea toată viaţa, ca pe cea mai ordinară slugă – aşa a fost folosit şi Bălănoiu. Din acest motiv, Bălănoiu, după ce a stat un an de zile în sediul fostului Bancorex – stătea într-un birou imens, singur acolo, nu intra nimeni la el toată ziua, s-a auzit, eu, personal, ştiam, că peste un an urmează să ajungă directorul Băncii Comerciale. „E lesne de înţeles de ce se urmărea treaba asta. Când ai un om ca Bălănoiu, cu caracterul lui şi avut la mână în halul ăsta, pe o asemenea funcţie, e uşor de presupus că se eliberau credite, facilităţi bancare, clientelei pe care Păltânea o avea tot timpul lângă el”.

Marian Sterian, directorul APASCO Măneciu, avea aceeaşi atitudine de slugă.

„Vă puteţi pune întrebarea de ce a acceptat aşa ceva. De asemenea, vă puteţi pune întrebarea de ce construieşti case fără să nu iei nici un ban, şi nu case normale, ci vile cu 20 – 30 de camere, care să fie motivaţia? Că nu construim nişte vile cât toate zilele din pură prietenie pentru cineva, să-i faci asemenea cadouri”.

Spolierea Credit Bank Măneciu

„Au fost nişte afaceri foarte importante după 1996. Toţi am auzit de Credit bank. S-au ferit mulţi să discute despre filiala Credit Bank Măneciu. Extraordinar, în comuna Măneciu se înfiinţase filială Credit Bank. Erau oraşe importante în ţară unde Credit Bank nu avea filiale, şi s-a făcut filială tocmai la Măneciu. Atunci, preşedintele Credit Bank la Ploieşti, era fostul director al OJT Sinaia. Acesta care, între ghilimele, era foarte bun prieten cu Păltânea, când acesta răspundea, în serviciu, de turism. Înţelegeţi ce doriţi din această chestiune. La fel cum şi Bălănoiu era bun prieten cu Păltânea înainte de 1989, deoarece era ghid turistic, şi toţi ghizii erau buni prieteni cu „mentorul” lor”.

Contabilul SRI, direct de la Măneciu

S-a făcut acea filială la Credit Bank Măneciu de unde s-au deturnat fonduri imense. S-au făcut eforturi disperate pentru a se acoperi aceste fraude. „Se poate ferifica la nivelul Credit Bank Măneciu că toate neamurile, prietenii, acoliţii lui Marian Sterian erau angajaţi acolo. Din surse pe care le-am avut şi eu atunci, a rezultat că a fost ajutat de Păltânea pentru a scăpa din acest necaz, punându-se în valoare oameni grei din cunducerea instituţiei. La nivelul APASCO Măneciu, unde Sterian era director, a funcţionat un economist, Zoicaş, contabil-şef, după care a izbucnit un imens scandal, atunci când Zoicaş a ajuns economistul-şef al instituţiei la nivel central, al SRI pe ţară! La acea vreme, era de notorietate că Marian Sterian se avea foarte bine cu Costin Georgescu, directorul de atunci al SRI-ului. „Eu, în anul 2000, am solicitat o audienţă la Georgescu, pentru a prezenta situaţia din Prahova, cu tot ce se întâmplă. Am fost refuzat la modul elegant şi mi s-a indicat să mă adresez şefului secţiei Prahova, culmea, exact lui Păltânea. Era o presiune extraordinară. Aş putea spune, metaforic, că a trecut trenul pe lângă mine şi am scăpat ca printr-o minune de repercursiuni”.

Justiţia imaculată

În acea perioadă i se întocmesc abuziv o mulţime de dosare penale. Era ameninţat cu puşcăria. A scăpat pentru că, în 2001, s-a reuşit scoaterea lui Păltânea din SRI. Atunci a fost un adevărat şoc, inclusiv în justiţie. Nimeni nu putea să-şi închipuie că Păltânea va pleca vreodată din funcţia de şef al SRI Prahova. Procesul care a avut loc la Ploieşti a fost unul corect, imediat după căderea lui Păltânea. „Judecătoarea m-a impresionat. Dosarul a fost trimis înapoi la Parchet, după ce m-a audiat ore în şir, cu o motivaţie de 20 de pagini. Acea judecătoare a avut un curaj nebun, aşa cred eu… ăsta a fost norocul meu, că am nimerit un judecător corect, deoarece, în acea perioadă, se insista foarte mult ca să fiu arestat, în ideea de a nu fi liber, de a nu mă putea apăra. Erau presiuni extraordinare ca procurorul Plăcintă şi procurorul Nica să-mi dea mandate de arestare. Teama că vor face o ilegalitate i-a împiedicat să elibereze mandate. Am scăpat la mustaţă…”. După care s-a constatat că nu avea nici o vină. Dar foarte uşor, dacă nu cădea Păltânea, să stea chiar şi 20 de ani în puşcărie, şi să i se destrame familia…

Tremurau la telefon…

„Omul ăsta s-a dezumanizat, odată cu trecerea anilor, din cauza dorinţei imense de putere. L-a înnebunit. Să ştiţi că, şi atunci când a plecat din SRI, nu cred că a suferit atâta după diferitele avantaje materiale, cât după faptul că nu mai putea să vorbească cu cineva la telefon şi să nu-l simtă pe respectivul că tremură, la celălalt capăt al firului. Am cunoscut subalterni ai lui Păltânea, ofiţeri, care în momentul în care vorbeau cu el la telefon, cu toate că se aflau la kilometri distanţă, se ridicau în picioare, stăteau în poziţie de drepţi, se cocoşau la un moment dat, le tremura telefonul în mână, pentru că ameninţările cu puşcăria sau cu Parchetul Militar erau la ordinea zilei. Oricine i se opunea, era terminat. Sunt oameni de afaceri din Ploieşti care au intrat în puşcărie din cauza lui şi, culmea, nu-şi dau seama de asta şi îl văd şi acum ca pe un salvator. Şi oameni de bună credinţă”.

Codescu, Plăcintă şi Nica

„Magistraţii care s-au ocupat îndeaproape de situaţia mea de atunci au fost Codescu, Plăcintă şi Nica, căruia i-a fost frică, în final, să elibereze mandatul de arestare”.

Şantajul

Dependenţa altora faţă de Păltânea s-a bazat pe dosare. Îi avea la mână cu tot felul de potlogării. Îi urmărea perioade îndelungate, îi  chema frumos la el, şi le arăra materialul. Şi în momentul în care le arăta materialul, respectivul se îngălbenea, îi venea să leşine pe scaun, când îi atrăgea atenţia că poate să-şi piardă familia, casa, funcţia, etc.,  şi, din clipa aia, era gata. Asta era modalitatea reală de lucru a lui Păltânea.  Breajăn se ocupa, pe lângă activitatea de ofiţer total conspirat, de activităţi private. De-a lungul timpului, firmele acestuia, cu caracter privat, au fost nevoite să cotizeze la puşculiţa lui Păltânea. Sute de mii de dolari au plecat în buzunarele şefului său. Iar angajaţii secţiei erau folosiţi ca nişte slugi, conform spuselor lui Breajăn. „De unul dintre ei se ştie foarte bine, mi-a făcut şi mie foarte mult rău, dar nu sunt supărat pe el, pentru că a făcut-o din postura de slugă. Cucui Dumitru se numeşte care, când s-a văzut băgat în seamă de Păltânea, i-a devenit, între ghilimele, extrem de fidel. El a răspuns de construcţia casei de aici din Ploieşti a lui Păltânea, era şeful echipei de muncitori, după  care a fost folosit la Vila Căprioara, pe care mi-au luat-o abuziv, dar asta face obiectul unui alt dosar penal. Acolo, din maistru militar, a fost făcut director, şi am documentele care atestă acest lucru.

Prietenul Popescu

Prietenul lui bun, Popescu Nicolae, a concurat foarte mult la toate nenorocirile care s-au făcut. Este cel care se ocupă acumd e Vila Căprioara, în mod ilegal”. Breajăn a cumpărat vila la licitaţie, de la FPS. A luat-o la o valoare mai mică, deoarece, pe parcursul a multor ani, Breajăn a investit bani în reamenajarea şi dotarea vilei respective, cât a avut-o în locaţie de gestiune. „Prin şantaj şi mizerii, pe baza acelor dosare penale, s-au semnat nişte acte, au fost folosiţi notari, directori de la registrul Comerţului, directorul SIF Muntenia, care a semnat în fals, şi au reuşit să îmi ia vila. Au vrut să mă distrugă”.

De ce atâta încrâncenare să scoată la iveală faptele lui Păltânea

„Nu pot să îi iert un lucru: ne cunoaştem de la vârsta de 18 ani, ne-am avut bine, şi nu mi-am imaginat vreodată că un om cu care mă am bine, în nişte relaţii normale, poate să ajungă, la un moment dat, în 1999, să depună toate eforturile să mă distrugă din punct de vedere material şi, peste acest lucru, să vrea să îţi ia şi libertatea, în mod ilegal, şi să îmi distrugă familia, formată din doi copii şi o soţie care nu aveau servici sau alte posibilităţi de a se întreţine”. În 1999, Păltânea i-a făcut lui Breajăn un raport, la conducerea centrală a SRI, în care spunea că ofiţerul înnebunise şi trebuie scos de urgenţă din sistemul de informaţii. „Ofiţerii au recunoscut, acum, la Parchet, că au făcut un abuz grosolan când au luat măsuri împotriva mea, fără să fiu consultat, şi acum vor trebui să fie traşi la răspundere. Acuzele nu se bazau pe nimic. Am avut un accident nefericit în anul 1992 când, într-un incendiu, mi-au murit ambii copii. El a transpus această dată în anul 1999, şi a făcut raportul în acel an cu date false, cum că, cu câteva luni în urmă mi-au murit copiii, iar eu am înnebunit, că sunt ultimul beţiv, că nu mai sunt responsabil de faptele mele şi că trebuie să fiu dat afară. Chiar dacă ar fi fost aşa, trebuia oricum să fiu protejat de Serviciu, că nu eram infractor. Dacă aceste fapte penale inventate la Prahova erau reale, de ce nu mi-a făcut un raport pe ele? Îi era teamă că alea, dacă ajungeau undeva, începea să se desfacă firul în patru şi se constata această „lucrătură”. I-a fost mai uşor să invoce un asemenea motiv. Vreau să vă spun că după accidentul nefericit din ianuarie, în decembrie, acelaşi an, am avut un alt copil, iar la diferenţă de doi ani şi o fetiţă. Deci mi-am refăcut viaţa, sunt un om normal şi am de ce să trăiesc. Şi încă ceva. Cum puteam să fiu nebun, când eu, după accident, am ocupat numai funcţii de conducere, în firme, în turism?”

Nu sunt singurul om de afaceri pe care l-a nenorocit

„Mulţi nu spun nimic pentru că încă are foarte multă putere. Are încă multe dosare compromiţătoare. Şi în Justiţie. El când făcea un serviciu cuiva, nu arunca proba repsectivă. O ţine toată viaţa. E ca un pact cu diavolul, nu scapi de el până mori”.

Ce s-a întâmplat după scoaterea din sistem?

„A început lupta adevărată. Am reuşit să mă prezint la conducerea instituţiei, la un anume om. S-au făcut verificări şi, în termen de trei luni, Păltânea a fost dat afară. Mi s-a comunicat treaba asta. Şi imediat am fost reîncadrat, s-a recunoscut faţă de mine că s-a făcut o greşeală colosală, că nu şi-a închipuit nimeni, şi aici îi cred, că un şef de secţie, coleg cu ei acolo, în SRI, poate să invoce nebunia cuiva în mod ireal”

Ce mai aşteaptă de la Justiţie?

„Cumva trebuie să se stabilească o situaţie de fapt. Asta mă interesează cel mai mult. Şi dacă ar fi să îmi doresc ceva, îmi doresc să îl părăsească toată lumea. Să nu mai aibă putere asupra nimănui. Iar cei  care se mai ştiu cu hârtii compromiţătoare, să nu îl mai bage în seamă. Asta este durerea cea mai mare a lui, când va ştii că nu mai are putere asupra nimănui”

Presiuni în Justiţie?

„Nu am semnale că ar exista încă presiuni în Justiţie. Am înţeles că dosarul lui Păltânea cu traficul de carburanţi se judecă la Prahova. După câte îl ştiu eu în stare, presiuni o să facă. Rămâne de văzut dacă reuşeşte, că aici, în Prahova, numai un judecător născut mai de curând ar putea să judece în spiritul adevărului. În rest, nu ştiu. Să dea Dumnezeu să fie unul care să reziste presiunilor. După mine, este imposibil să nu facă puşcărie. Iar lupta asta din Justiţie îl va măcina. Şi, de fapt, asta e pedeapsa pe care o merită, pentru că aşa, numai aşa, a făcut el celorlalţi. Îi băga în asemenea situaţii încât îi târa prin procese, cu bani cheltuiţi, până îi distrugea. A învăţat bine în şcoală şi a ajuns la perfecţiunea de a face rău”.

Despre actualul şef al SRI Prahova, Marin Constantin

„Nu m-am întâlnit, în activitatea mea, cu dânsul, şi vreau să vă zic că nici nu ar fi corect să fac o caracterizare a sa. Atâta timp cât nu-l cunosc, prefer să cred că este un om de bună credinţă, care îşi face datoria acolo unde e. Nu l-am cunoscut niciodată şi nu pot să zic nimic, nici de bine, nici de rău”

Ce drum crede că va apuca Păltânea

„Singura şansă să scape de puşcărie este să ajungă la balamuc”

 

N.R

Iata ca …a scapat, fara sa ajunga la balamuc…Asta inseamna “justitia” din Romania si “campul tactic”. Asa au scapat si actualii sau fostii sefi ai SRI…Asa scapa si Florian Coldea…

 

Actualitate

Globalizarea se vede cel mai ușor în lucrurile obișnuite pe care le cumpărăm

Publicat

pe

De

Un telefon poate fi proiectat într-o țară, poate folosi componente produse în mai multe regiuni și poate fi asamblat în altă parte înainte să ajungă într-un magazin din România. Același lucru, la o scară diferită, se întâmplă cu hainele, alimentele, mașinile și serviciile digitale. Lanțurile de producție au devenit o formă concretă prin care globalizarea intră în viața de zi cu zi.

Conceptul nu se reduce la comerț. El include circulația capitalului, a informației, a tehnologiei și a oamenilor. Legăturile mai strânse dintre economii pot crea acces la piețe și produse noi, dar pot transmite și problemele mai repede. O întrerupere într-un port important sau o lipsă de componente poate afecta producția la mii de kilometri distanță.

O explicație despre ce este globalizarea devine mai clară când este legată de astfel de exemple, nu doar de definiții. Prețul unui produs importat poate fi influențat de transport, curs valutar, taxe, disponibilitatea materiilor prime și concurența dintre furnizori. Consumatorul vede rezultatul final, nu toate etapele.

Pentru firme, globalizarea poate însemna o piață mai mare, dar și mai mulți competitori. Un producător local poate vinde în afara țării mai ușor decât în trecut, în timp ce clienții locali pot compara produse din mai multe piețe. Avantajul accesului mai larg vine împreună cu presiunea de a concura la preț, calitate și livrare.

Tehnologia a accelerat procesul. O echipă poate lucra de la distanță pentru clienți din alte țări, iar o firmă mică poate cumpăra servicii software dezvoltate oriunde. În același timp, dependența de furnizori externi poate deveni vizibilă atunci când apar întârzieri sau schimbări de preț.

Globalizarea nu produce aceleași efecte pentru toată lumea. Unele industrii câștigă acces la cerere nouă, altele se confruntă cu concurență mai puternică. Unele locuri de muncă apar, altele se transformă sau dispar. De aceea, discuția este mai utilă când privește un sector concret decât când încearcă să eticheteze întregul proces drept bun sau rău.

Pentru a urmări astfel de teme economice în limbaj accesibil, publicații online precum Creditinfo pot servi drept punct de plecare, dar efectele globalizării se văd cel mai bine în exemple concrete. Pentru cumpărător apar în prețuri și disponibilitate, iar pentru o firmă în furnizori, clienți, costuri și riscuri.

Cursul de schimb este una dintre punțile dintre economia externă și prețul local. Chiar dacă un produs este vândut în lei, componentele sau materia primă pot fi cumpărate în altă monedă. Variațiile valutare nu se transmit automat și imediat în preț, dar pot influența costurile firmelor care depind de importuri.

Companiile încearcă să reducă riscul prin diversificarea furnizorilor sau prin stocuri de siguranță. Aceste măsuri au însă propriul cost. Un stoc mai mare blochează capital, iar mai mulți furnizori înseamnă relații și standarde de gestionat. Reziliența lanțului de aprovizionare nu este gratuită, ci o alegere între eficiență și rezervă.

Pentru consumator, originea produsului nu spune singură toată povestea. Un obiect asamblat într-o țară poate conține materiale și tehnologie din multe altele. Din acest motiv, eticheta finală surprinde doar ultima parte a unui traseu economic mult mai lung.

Serviciile fac parte din aceeași poveste. O companie românească poate cumpăra găzduire, software sau consultanță de la furnizori străini și poate vinde la rândul ei către clienți din alte țări. În astfel de cazuri, globalizarea nu mai înseamnă containere și fabrici, ci contracte, date și plăți transfrontaliere.

Cea mai simplă dovadă rămâne coșul de cumpărături. Etichetele, componentele și mărcile arată câte economii au contribuit la produsele obișnuite. Globalizarea nu este un fenomen îndepărtat, ci o rețea de relații care devine vizibilă de fiecare dată când una dintre legături se schimbă.

Citeste in continuare

Actualitate

Prezența online care te poate ajuta când cauți un job

Publicat

pe

De

brand personal teodorovici

CV-ul nu mai este singurul loc în care un candidat lasă urme profesionale. Pentru multe roluri, numele poate duce către un profil LinkedIn, un portofoliu, un proiect personal, apariții publice sau conturi sociale. Asta nu înseamnă că trebuie să construiești o versiune artificială a ta pentru internet. Înseamnă doar că merită să știi ce poate vedea cineva atunci când te caută.

O prezență online bine pusă la punct are un avantaj simplu: completează CV-ul cu dovezi. În loc să scrii că ești interesat de un domeniu, poți arăta proiectele la care ai lucrat, ideile pe care le-ai publicat sau felul în care comunici despre subiectele profesionale care te interesează.

Primul pas este să vezi ce există deja

Caută-ți numele și verifică primele rezultate. Uită-te la profilurile vechi, fotografiile publice, comentariile și conturile pe care poate nici nu le mai folosești. Nu tot ce apare trebuie șters. Uneori este suficient să ajustezi setările de confidențialitate sau să actualizezi o descriere rămasă din urmă cu ani.

E util și să verifici dacă informațiile importante sunt consecvente. Dacă într-un loc scrie că lucrezi într-un domeniu, iar în altul apare o descriere complet diferită și neactualizată, impresia poate fi mai confuză decât dacă ai avea mai puține profiluri.

Brand personal nu înseamnă slogan

Pe Teodorovici.ro apar mai multe articole despre zona digitală, social media și dezvoltarea unei prezențe profesionale online, iar materialul despre 3 strategii de conturare a brandului personal poate completa discuția pentru cine vrea să își organizeze mai clar prezența publică. Important este ca imaginea online să aibă legătură cu realitatea, nu să devină un exercițiu de ambalare.

Folosește rețelele pentru informație, nu doar pentru aplicare

Când cauți un job, social media poate fi utilă înainte să ajungi la anunț. Poți vedea cine lucrează într-o companie, ce proiecte comunică, ce vocabular folosește echipa și ce competențe apar frecvent în postările despre recrutare. Toate acestea te ajută să înțelegi mai bine contextul înainte să trimiți o aplicație.

Un portofoliu mic este mai bun decât promisiuni mari

Nu toate meseriile cer un portofoliu în sens clasic. Totuși, aproape orice domeniu permite o formă de dovadă. Un designer poate arăta lucrări, un programator poate prezenta proiecte, un specialist în marketing poate explica un caz la care a lucrat, iar cineva aflat la început poate documenta proiecte personale sau exerciții relevante.

Chiar și trei exemple bune sunt mai convingătoare decât o listă lungă de adjective. „Creativ”, „orientat spre rezultate” și „bun comunicator” apar în multe CV-uri. O mostră concretă arată mai repede cum lucrezi.

Nu transforma fiecare postare într-o declarație profesională

Există și riscul opus: să încerci atât de mult să pari potrivit pentru recrutori încât profilul să nu mai semene cu o persoană reală. Nu ai nevoie ca fiecare fotografie, comentariu sau interes să fie legat de carieră. Contează mai ales să eviți contradicțiile evidente și conținutul public pe care nu l-ai susține într-un context profesional.

Prezența online funcționează cel mai bine când adaugă context, nu când încearcă să înlocuiască experiența. Un profil ordonat te poate ajuta să fii găsit și înțeles mai ușor. Restul depinde tot de ce știi să faci, cum discuți despre asta și cât de bine se potrivește experiența ta cu rolul pentru care aplici.

Citeste in continuare

Fapt Divers

Când merită să unești două terenuri alăturate într-un singur imobil?

Publicat

pe

De

Două terenuri lipite unul de celălalt pot rămâne proprietăți distincte ani întregi, însă această împărțire nu este întotdeauna practică atunci când vrei să construiești, să vinzi sau să reorganizezi proprietatea. Operațiunea prin care parcelele alăturate ajung să formeze un singur imobil poate simplifica situația cadastrală și poate deschide alte posibilități de utilizare. Citește mai departe și află când are sens alipirea terenurilor, ce condiții trebuie îndeplinite și ce merită verificat înainte să începi procedura.

Ce înseamnă alipirea a două terenuri?

Alipirea reprezintă operațiunea cadastrală prin care două sau mai multe imobile învecinate sunt reunite, iar în urma procedurii se formează un imobil nou, cu o singură suprafață rezultată din parcelele implicate. Operațiunea presupune întocmirea unei documentații cadastrale de către o persoană autorizată, iar situația juridică a proprietăților trebuie verificată înainte de începerea demersului. Practic, cele două numere cadastrale nu se lipesc între ele cu o agrafă administrativă, ci se parcurge o procedură prin care configurația noului imobil este determinată și înscrisă corespunzător în sistemul de cadastru și carte funciară. Pentru servicii de dezlipire si alipire in Constanta merită să iei legătura cu Atelier Cadastru!

Alipirea poate fi utilă atunci când vrei să construiești

Construirea reprezintă unul dintre motivele pentru care proprietarii aleg să unească parcele alăturate, mai ales când proiectul viitor trebuie raportat la întreaga suprafață disponibilă. Amplasarea construcției, retragerile față de limitele proprietății, procentul de ocupare a terenului, coeficientul de utilizare și accesul trebuie analizate în raport cu reglementările urbanistice aplicabile. Existența unei limite cadastrale între două loturi poate influența modul în care este conceput proiectul, chiar dacă ambele terenuri aparțin aceleiași persoane. Înainte de alipire, discută și cu proiectantul, deoarece configurația cadastrală trebuie pusă în legătură cu ceea ce intenționezi efectiv să construiești pe teren.

Două parcele mici pot deveni mai ușor de folosit împreună

Terenurile provenite din dezmembrări mai vechi pot avea suprafețe sau forme care limitează variantele de construire și amenajare, în special atunci când una dintre parcele este îngustă. Prin alipire, proprietatea capătă o configurație cadastrală comună, iar întreaga suprafață poate fi analizată ca un singur imobil pentru proiectele ulterioare, cu respectarea documentațiilor de urbanism și a condițiilor aplicabile zonei. Operațiunea poate avea sens și când unul dintre loturi a fost cumpărat ulterior tocmai pentru extinderea proprietății inițiale. Dacă ai cumpărat bucata vecină ca să mărești terenul, păstrarea unei granițe cadastrale la mijloc merită măcar reevaluată.

Alipirea poate simplifica o vânzare viitoare

Dacă intenționezi să vinzi cele două terenuri împreună, existența unui singur imobil poate face proprietatea mai ușor de prezentat și de analizat în cadrul tranzacției, în funcție de situația concretă a parcelelor. Cumpărătorul va putea verifica o proprietate cu o configurație cadastrală comună, în loc să urmărească separat două imobile care formează practic aceeași suprafață utilizată. Totuși, alipirea nu trebuie făcută automat înaintea oricărei vânzări, deoarece păstrarea parcelelor separate poate fi avantajoasă dacă există posibilitatea valorificării individuale. Planul pe termen mediu contează aici destul de mult, pentru că după alipire o separare ulterioară va presupune o nouă operațiune cadastrală.

Verifică sarcinile înscrise asupra fiecărui teren

Înainte de alipire trebuie verificată situația juridică a imobilelor, inclusiv drepturile, sarcinile și eventualele ipoteci înscrise în cărțile funciare. Regulamentul ANCPI stabilește condiții specifice pentru operațiunile de alipire și dezlipire, iar existența unor sarcini poate atrage cerințe suplimentare sau acorduri din partea titularilor drepturilor respective. Din acest motiv, verificarea extraselor de carte funciară trebuie făcută înainte de pregătirea operațiunii, nu după ce documentația este deja pe masă. Două parcele vecine pot arăta perfect compatibile pe plan, însă situația juridică poate avea propriile idei despre cât de simplă va fi reuniunea lor cadastrală.

Limitele și suprafețele trebuie verificate înainte de alipire

Documentația cadastrală presupune identificarea imobilelor implicate și determinarea configurației proprietății rezultate, motiv pentru care eventualele probleme legate de limite trebuie lămurite înainte sau în cadrul pregătirii lucrării. Dacă suprafața utilizată în teren nu corespunde informațiilor cadastrale, există suprapuneri sau anumite limite sunt contestate de vecini, specialistul trebuie să analizeze situația înainte ca procedura să continue. Alipirea nu funcționează ca metodă prin care dispar neconcordanțele mai vechi dintre acte și teren. Dacă există o problemă cadastrală, aceasta trebuie identificată și tratată corespunzător, altfel riști să pornești o operațiune nouă cu o problemă veche ascunsă în bagaj.

Nu orice terenuri apropiate pot fi alipite

Pentru alipire, imobilele trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de reglementările cadastrale, iar faptul că două terenuri se află în aceeași zonă nu este suficient. Parcelele trebuie să permită formarea imobilului rezultat conform condițiilor aplicabile operațiunii, iar situația lor cadastrală și juridică trebuie analizată concret. Un drum, o altă proprietate sau o configurație cadastrală care întrerupe legătura dintre parcele poate schimba complet datele problemei. Din acest motiv, înainte să pornești de la ideea că două terenuri „sunt unul lângă altul”, verifică planurile cadastrale și poziția exactă a limitelor, deoarece harta văzută pe telefon poate avea mai mult optimism decât documentația tehnică.

Gândește-te dacă vei avea nevoie să le separi din nou

Alipirea trebuie privită și prin prisma planurilor viitoare, mai ales dacă există posibilitatea să vinzi separat o parte din proprietate, să o transmiți unui membru al familiei sau să dezvolți proiecte distincte. După formarea unui singur imobil, o separare ulterioară presupune o operațiune de dezlipire, cu documentația și formalitățile aferente. Dacă cele două parcele funcționează bine separat și nu există un motiv tehnic, urbanistic sau practic pentru reunirea lor, păstrarea configurației actuale poate avea sens. Cadastrul nu premiază proprietarul cu cele mai puține numere cadastrale, așa că alipirea trebuie făcută pentru un scop concret, nu doar pentru o schiță mai aerisită.

Cum începe procedura de alipire?

Primul pas este verificarea documentelor și a situației cadastrale a terenurilor de către o persoană autorizată, care poate stabili dacă operațiunea poate fi realizată și ce documente sunt necesare în cazul respectiv. Urmează întocmirea documentației cadastrale pentru alipire și parcurgerea etapelor necesare pentru înscrierea noii configurații, conform procedurii aplicabile. În funcție de situația juridică a imobilelor, pot exista și formalități notariale, iar sarcinile înscrise trebuie analizate separat. Pregătirea corectă de la început scurtează lista surprizelor administrative, mai ales când cele două terenuri au istorii cadastrale diferite.

Alipirea a două terenuri alăturate poate avea sens atunci când vrei să folosești întreaga suprafață pentru o construcție, să obții o configurație mai practică a proprietății sau să pregătești terenurile pentru o utilizare comună pe termen lung. Înainte de procedură trebuie verificate limitele, suprafețele, cărțile funciare, sarcinile existente și planurile pe care le ai pentru proprietate, inclusiv posibilitatea unei separări viitoare. Apelează la Atelier Cadastru pentru analiza terenurilor și documentația necesară alipirii, astfel încât noul imobil să pornească de la o situație cadastrală verificată.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv3 ore ago

Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE

Comuna care nu-și încasează propriile taxe: „Republica Drăgănești”, unde Codul Fiscal e opțional Primăria care funcționează pe încredere, nu pe...

Exclusiv3 ore ago

Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE

Comuna în care banii publici sunt o specie protejată: nu se ating, nu se încasează Potrivit Curții de Conturi a...

Exclusiv3 ore ago

Gherghița – Prahova, campioană la „bugetul invizibil”: taxe uitate, datorii prescrise și acte dispărute din arhivă – I – (DOCUMENTE)

La Primăria Gherghița, veniturile locale par să fi avut parte de un tratament special: unele au fost calculate prea timid,...

Exclusiv3 ore ago

Paradisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești

În plină „situație dificilă”, fabrica Coca‑Cola Ploiești reușește, culmea, să fie din ce în ce mai „inovatoare”. Nu neapărat datorită...

Exclusiv3 ore ago

Polițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină

Cine e, de fapt, „șoferul primarului” Vlăduț nu e nici șoferul personal al primarului, nici bodyguardul lui de campanie și...

Exclusivo zi ago

Mizil – orașul unde legea e „opțională”, dar nota de plată o achită contribuabilul

În România în care fiecare leu bugetar ar trebui cântărit, la Mizil pare că s-a inventat un nou sport: aruncatul...

Exclusivo zi ago

Penitenciarul unde pâinea se cumpără la mica înțelegere, iar lucrările se fac pe hârtie

„Ordine și disciplină”: doar pentru deținute, nu și pentru achiziții (cazul Penitenciarului de Femei Ploiești – Târgșoru Nou, după raportul...

Exclusivo zi ago

„Excelența” la M.A.I.: Cum să furi legal (sau nu) din buzunarele propriilor oameni

Conflictul privind majorarea pentru „lucrări de excepție” – sau „excelența”, cum o alintă, ironic, șefii din M.A.I. – a scos...

Exclusivo zi ago

IPJ Prahova – „Structuri SRL” și lăutarul de serviciu. Mocanu Horia, duba nouă, Renaultul „upgrade” și planul de a pune mâna pe Băicoi

În universul paralel numit IPJ Prahova, unde „Structuri SRL” pare să fie adevărata firmă de apartament care coordonează uniformele, cariera...

Exclusiv2 zile ago

„Academia de invârtit facturi”: Cum a ajuns Târgşoru Vechi să plătească mai mult decât scrie pe notă – şi să spună „Da, aşa e!” – DOCUMENTE!

„Formare profesională” pe bani publici: când controlul intern ia pauză Curtea de Conturi a României, prin Camera de Conturi Prahova,...

Exclusiv2 zile ago

„Secret” cu ștampilă Nesecret: cum a inventat I.P.J. Neamț infracțiuni din propriile hârtii

Ministerul face, sindicatul întreabă, poliția „se autosesizează” Există un gen special de umor administrativ în România: îți tipărești „secretele” pe...

Exclusiv2 zile ago

Eroi de unică folosință: ne aducem aminte de polițiști doar când cad la pământ

Jurământ cu glonț inclus: „chiar cu prețul vieții” nu e o figură de stil În primele săptămâni de școală, tinerii...

Exclusiv3 zile ago

Fermierii, la cuțitul Bruxelles-ului: FAPPR intră în ring cu noul PAC 2028–2034

Luni, 9 noiembrie 2026: Bruxelles-ul taie, FAPPR trage de mânecă Luni, 9 noiembrie 2026, Parlamentul European mai bifează o rundă...

Exclusiv4 zile ago

I.P.J. Prahova – De la «Siguranță și Încredere» la «parapet și fier vechi»

IPJ Prahova – Facem zob mașinile, Nu infractorii! Încă o mașină făcută praf. Nimic nou la IPJ Prahova Încă un...

Exclusiv4 zile ago

Polițistul român, plătit la preț de 2009, folosit la standard NATO: „Salariul tău a fost, rămâne și va fi o glumă proastă”

România, 2026: statul cu iPhone 15, dar cu fluturaș de salarizare pe Nokia 1100 În anul 2026, într-o țară membră...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv