DELEGAȚII PE BANDĂ, COMPETENȚĂ LA MUNTE ȘI LA MARE

În „Republica de la Ploiești”, IPJ Prahova a devenit oficial o firmă de familie: IPJ PRAHOVA S.R.L. Nu există concursuri, nu există merit, există doar împuterniciți pe viață, ca în regimurile bananiere.

La butoane, același cuplu clasic, marca „Grădinița de cadre”, documentat de ziarul de investigații Incisiv de Prahova:
– Ginel Preda, eternul împuternicit la comanda IPJ Prahova, omul care conduce fără să fi câștigat vreodată ceva în afară de prelungiri de mandat.
– Marcel Bălan, „Împăratul Xanaxului”, declarat incompatibil de ANI la 09.03.2026, dar ținut la buton ca adjunct, cu vise umede de șefie totală.

Structura de conducere arată ca un consiliu de administrație improvizat: împuterniciți peste împuterniciți, oameni fără concurs care decid destinele polițiștilor și ale cetățenilor. În timp ce DGIPI a pus frână concursului pentru șefia IPJ până la jumătatea lui august 2026, iar DIICOT scutură „caracatița”, în teritoriu se fură… curent. La propriu.

„GRĂDINIȚA” PE CURENT FURAT: ȘEFUL DE POST ECOLOGIST CU PRIZA STATULUI

Sub domnia lui Preda și Bălan, „reforma” la IPJ Prahova a ajuns la un nou nivel de penibil. Nu mai vorbim doar de cămătărie prin CAR, laptopuri amanetate și dosare îngropate; acum avem ecologie penală.

Zilele trecute, Popescu Marian de la Biroul Control Intern – același „Năvodar” care a luat 7,42 la concursul pentru șefia BCI, în vreme ce „Iuda” Popa Cornelius a rămas corigent la trădare – a descins la un post de poliție dintr-o comună din Prahova, în urma unor sesizări și „ponturi”/”sifonari”.

Ce a găsit, potrivit informațiilor obținute de Incisiv de Prahova?
Un șef de post cu SUV electric, dar cu morală pe motorină:

– la postul de poliție s-au făcut racordări ilegale la curent;
– priza instituției era folosită, „în familie”, pentru încărcarea mașinii electrice personale a șefului de post;
– consumul era decontat, evident, de stat, adică de cetățeanul prost, că „statul” nu plătește din buzunarul lui.

Pe românește: șeful de post își băga mașina în priză la buget, și-a făcut propria „stație de încărcare” la peretele instituției, iar nota de plată se ducea la contribuabili.

Concluzia BCI? S-a întocmit dosar penal pentru furt de energie electrică. Concluzia morală? IPJ Prahova a inventat noua specie: polițistul eco-șmenar.

(Numele comunei și al șefului de post sunt cunoscute redacției, dar – deocamdată – nu le facem publice. Vom reveni cu un serial separat de ….dezvaluiri!)

DE LA CĂMĂTARII CU EPOLEȚI LA ECO-ȘMENARI: EVOLUȚIA NATURALĂ A „DINASTIEI”

Nu e prima oară când IPJ Prahova se remarcă prin creativitate infracțională internă, sub comanda acestor „genii” delega(n)te:

• CAR-ul IPJ Prahova – prejudiciu de 1,7 milioane lei, „giranți proști” îngropați în datorii, polițiști-cămătari care au ieșit liniștiți la pensie, în timp ce DGA se ocupă de șpăgi de 200 de lei.
• „Caracatița White Tower” – bani, polițiști și interlopi la aceeași masă, totul bine documentat de Incisiv de Prahova.
• Academia de Cămătărie Năsulea și service-ul „de casă” Nicogel, unde mașinile IPJ se repară mai mult pe hârtie decât pe rampă.
• Familia Tudor – tată polițist spăgar căzut și reînviat prin minuni, mamă salvată de delapidare, fiul Alexandru Tudor care îngroapă dosarele colegilor incomozi, pregătit să ducă tradiția mai departe.
• Laptopuri de serviciu amanetate pe la Câmpina, că doar tehnica poliției trebuie să producă bani, nu probe.

Pe acest fundal, șeful de post pe curent furat pare doar un „boboc” în „Grădinița de cadre”. Unul care și-a zis: „Dacă șefii fac bani la CAR și la contracte fictive, de ce să nu bag și eu un cablu, discret, în priză?”

STOICAN „PINOCHIO” ȘI VOYEURISMUL ADMINISTRATIV DE LA BĂICOI

Cât timp în comune se fură curent, la Băicoi se fură… intimitate. Incisiv de Prahova a arătat deja cum Stoican Bogdan, șeful Poliției Orașului Băicoi, a transformat o plângere penală (intrus la geamul unei minore) într-un spectacol de voyeaurism administrativ:

• cere numărul de telefon personal al victimei, ignorând numărul oficial al secției;
• trimite poze cu un agent subordonat, într-o criză de gelozie profesională;
• livrează numărul de telefon al victimei mamei suspectului, ca la bârfă de cartier, nu ca într-un dosar penal.

În loc să verifice camerele video ale spălătoriei de vis-a-vis, Stoican joacă „Big Brother” pe WhatsApp. Iar în timp ce Băicoiul trăiește cu frica intrușilor la geam, șeful poliției trăiește cu frica subalternilor care „îl mint”.

„IUDA” CU NOTA 6,35 ȘI „NĂVODARUL” CU DOSARUL DE PRIZĂ

La Biroul Control Intern, Popa Cornelius, sindicalistul transformat în „Iuda de Prahova”, a încercat să-și vândă sufletul pentru un scaun. A lins clanțele birourilor lui Bălan și Ginel Preda până la epuizare, promițând „orice mizerie la comandă”. Rezultatul?

• la concurs, a scos 6,35, sub pragul minim de 7,00;
• a rămas corigent la trădare, prea leneș, prea periculos, prea incompetent chiar și pentru standardele „Grădiniței”.

În schimb, Popescu Marian, „Năvodarul”, a luat 7,42 și acum se plimbă prin județ în calitate de șef BCI, „pescuind” infractori în uniformă. Ultima captură: șeful de post care își încarcă SUV-ul electric din priză publică.

Astfel, BCI a reușit „marea reformă”: după ce ani de zile batista a acoperit țambalul cu 1,7 milioane lei prejudiciu la CAR, acum se dă examen de intransigență pe un cablu de încărcare. Când vine vorba de marii rechini, sistemul e miop. Când vine vorba de un hoț de curent, dintr-odată toată lumea vede.

„ÎMPĂRATUL XANAXULUI” ȘI ETERNUL ÎMPUTERNICIT: REGI FĂRĂ COROANĂ, DAR CU PLUGUL ÎN PRIZĂ (aici)

Marcel Bălan, incompatibil cu funcția dar compatibil cu chermezele cu interlopi, visa să fie Inspector Șef peste „cadavrele morale” ale subalternilor. Ginel Preda, șeful „doar cu delegație”, ține de ani de zile frâiele IPJ fără a fi trecut cu adevărat prin filtrul unui concurs real.

Sub ei, sistemul arată așa:

• la vârf: oameni cu ștampilă de ANI și cu DGIPI la ușă;
• la mijloc: „elite” care își încarcă mașinile la priza statului și amanetează tehnica de serviciu;
• la bază: agenți care văd cum cămătarii cu epoleți sunt pensionați „onorabil”, iar hoții de curent sunt sacrificați ca exemplu.

„Siguranță și încredere”? Mai degrabă „Împuternicire și incompatibilitate”.

CONCLUZIE: PRIZĂ PENTRU ȘEFI, FACTURĂ PENTRU FRAIERI

Serialul „GRĂDINIȚA DE CADRE”, documentat pas cu pas de Incisiv de Prahova, a ajuns în SEZONUL XXXVI cu un tablou complet:

• cămătari cu epoleți,
• familii de spăgari promovați,
• șefi voyeuriști,
• trădători corigenți,
• și, la final, un șef de post care fură curent ca să fie „verde”.

În timp ce DGIPI, DGA și DIICOT își fac, cu viteze diferite, simțită prezența, un lucru e clar: IPJ Prahova S.R.L. nu mai este o instituție, ci o colecție de episoade penale.

Cetățeanul plătește factura – la propriu, la curent și la figurat, la încredere.
Noi vom continua să aprindem lumina acolo unde alții trag cablul pe ascuns.

Vom reveni luni, în ediția „GRĂDINIȚA DE CADRE”, SEZONUL XXXVII, cu noi dezvăluiri despre „competența” acestor împuterniciți, ca să vedeți adevărata față hâtră a IPJ PRAHOVA S.R.L. – nu ratați ediția de luni, că nici nu știți ce pierdeți! (Cristina T.).

Episodul „P” de la Pile: Când Ionică își îndoaie genunchii în fața lui Benone

Spectacolul grotesc de la vârful Inspectoratului General al Poliției Române atinge noi culmi ale ridicolului, iar Sindicatul Polițiștilor „Diamantul” scoate la lumină o dovadă zdrobitoare a degradării caracterului oficial. Într-o adresă oficială (nr. 915966 din 05.08.2026), îl regăsim pe celebrul Iulian Ionică semnând umil, cu un „P” (pentru Director), după ce a fost „mazilit” fără drept de apel de către Benone Matei.

Ce fel de „coloană vertebrală” trebuie să ai ca, după ani de zile în care ai stat pe o funcție de conducere, să sughiți de spaimă la prima încruntare a șefului și să faci imediat raport de trecere pe o funcție inferioară? Să fie oare gestul unui om nevinovat care își cedează „bunurile” de bunăvoie oricui e mai agresiv și are pile mai mari, sau asistăm la un târg mizer de tip mafiot? Scenariul e simplu: „te ceri singur pe o funcție mică, iar noi ne prefacem că nu vedem ilegalitățile (poate chiar penale) pe care le-ai comis”. E o tranzacție a obedienței slugarnice unde demnitatea se vinde la preț de soldare.

Circul de la IPJ Bacău: Inventarul care apare și dispare după cum bate vântul

Documentul intrat în posesia noastră dezvăluie o incompetență crasă la nivelul Serviciului Logistic al IPJ Bacău. Printr-o corespondență demnă de teatrul absurdului (nr. 2306492 din februarie 2026), s-a comunicat unui membru de sindicat că ar avea „restanțe” de echipament pe anul 2024. Surpriză însă! După ce sindicatul a pus întrebări incomode pe 03.07.2026, logistica „și-a amintit” brusc, verificând bonul nr. 2314 din 26.02.2025, că articolele fuseseră deja ridicate.

Cum e posibil ca o instituție care ar trebui să gestioneze ordinea publică să nu fie capabilă să țină evidența unor izmene și vestoane fără să „greșească” un an întreg? Răspunsul e în „măsurile administrativ-preventive” dispuse ulterior – o formulare pompoasă pentru „am ascuns gunoiul sub preș ca să nu se vadă prejudiciul”.

Alchimia birocratică: OMAI-ul și HG-ul, paravanele pentru prețuri „de lux”

Când matematica oficială nu dă cu rest, IGPR scoate „artileria grea”: O.M.A.I. nr. 183/2021 și H.G. nr. 985/2021. Potrivit acestor rețete de magie contabilă, prețurile echipamentelor distribuite în 2025 și 2026 sunt stabilite după o logică ocultă de Direcția Generală Logistică.

Avem două lumi: hainele „vintage” (cele anterioare hotărârii de guvern) și hainele „new collection” 2021. Totul se scade din evidență pe baza unor prețuri care par să varieze în funcție de starea de spirit a celor de la Logistică, nu de valoarea reală a pieței. Astfel, polițistul român se trezește cu o fișă de evidență încărcată cu valori fictive, în timp ce în realitate poartă echipamente gestionate cu rigurozitatea unei piețe de vechituri.

Verificări Interne sau „Spălătoria de Cadre”? Dreptatea la limita competențelor

Finalul acestei piese de teatru administrativ este pus sub ștampila Serviciului Verificări Interne. Comisarul-șef Andrei Lazăr, împreună cu „mazilitul” Iulian Ionică, semnează o asigurare plină de cinism: ne promit „disponibilitate” pentru soluționarea sesizărilor, dar „în limita competențelor”.

Traducerea este simplă: dacă sesizarea deranjează „sistemul de pile” sau dezvăluie târguielile pe funcții, competența se evaporă instantaneu. Răspunsul nr. 3915790 din 28.05.2026 rămâne monumentul aroganței unor șefi care, deși își schimbă funcțiile ca pe șosete la ordinul lui Benone, pretind că aplică legea. În realitate, asistăm la o castă care își protejează propria supraviețuire, sacrificând orice urmă de coloană vertebrală pe altarul funcțiilor primite ca milostenie. (Cerasela N.).

Sursa informațiilor: Documentele oficiale puse la dispoziție de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, sub semnătura președintelui Vitalie Josanu.

Ministerul Apărării Naționale ne anunță solemn că „nu s-a detectat nimic”. Nicio dronă, niciun vehicul aerian, nici măcar o muscă NATO nu ar fi trecut dinspre România spre Bulgaria. Radarul nostru, acest „Sfânt Dumitru” al spațiului aerian, jură că cerul a fost mai curat ca imaginea de campanie a unui ministru în an electoral.

Problema e că, la nici 100 de metri de granița cu România, pe partea bulgară, o dronă a decis să explodeze. Nu metaforic, nu la știri, ci fizic. Bum. Cratere, anchete, Consiliu de Securitate la Sofia, premierul Bulgariei ieșind public să spună: a venit dinspre România.

România, calmă ca un funcționar la 15:59: – Radarul n-a văzut nimic. – Atunci nu există. – Ce explodează la vecini nu ne privește.

MApN ne explică doct că sistemele radar „nu au detectat” și „nu au fost înregistrate evoluții de ținte aeriene” care să indice o traiectorie către Bulgaria. Traducere: dacă nu apare pe ecran, atunci ori nu există, ori e prea complicat să recunoaștem că avem o problemă. Că despre drone care zboară la altitudini mici, profile mici, bruiaje și realități de război modern mai bine să nu discutăm, să nu stricăm liniștea strategică.

În timp ce Bucureștiul își spală mâinile cu apă radar, Sofia mută trupe de la granița cu Turcia la frontiera cu România. Adică bulgarii, care se uită la noi ca la un potențial culoar de zbor pentru jucării explozive, reacționează militar. Noi, în schimb, reacționăm cu un comunicat steril, standard:

– Monitorizăm permanent.
– Nu am văzut nimic.
– Dacă apare ceva relevant, revenim.

E ca și cum vecinul vine la poartă și zice:
– Ți-a sărit o cărămidă de pe casă în curtea mea și a explodat.
Iar tu, cu zâmbet instituțional:
– Eu n-am văzut nicio cărămidă. Uite, în catastif nu scrie nimic. Deci nu e.

Cireașa de pe tort: nimeni nu știe de unde e drona și care era ținta. Asta nu împiedică Bulgaria să se teamă, dar e suficient ca România să se declare imaculată: „nu noi, altul”. Că suntem membru NATO, parte a unei regiuni fierbinți, aproape de un război, cu drone căzând în Ucraina, Rusia, Marea Neagră – detalii plictisitoare. Important e să dăm bine în comunicat.

Concluzia?
Bulgaria își întărește frontiera cu România. România își întărește paragraful cu „nu am detectat”.
La noi explodează doar încrederea. Restul – rămâne „confidențial”, că așa dă bine la imagine. (Irinel I.).