Featured
Capitalul privat reconfigurează apărarea globală: O oportunitate fragilă la răscruce de drumuri
Ascensiunea imprezivată a investițiilor
Industria de apărare asistă la o infuzie masivă de capital privat, transformându-se într-o forță multiplicatoare esențială pentru baza industrială. Investițiile au atins cote record, iar numărul tranzacțiilor este în creștere rapidă. Investitorii plasează sume considerabile în noi actori de pe piață care promit inovație, termene de livrare mai rapide, costuri reduse și îmbunătățiri semnificative ale capacităților. Concomitent, guvernele, inclusiv cel al Statelor Unite, au prioritizat reformele în achiziții și extinderea capacității industriale de apărare în ultimul an. Acest avânt pare un punct de cotitură crucial, dar este, în egală măsură, un moment extrem de fragil. Dacă finanțatorii și guvernul nu reușesc să colaboreze și să se înțeleagă reciproc, investițiile și eforturile depuse ar putea fi în zadar.
Dincolo de capital: Nevoia de sincronizare perfectă
Capitalul, prin el însuși, nu generează capacitate de apărare. Ciclurile de dezvoltare în sectorul militar sunt lungi, iar drumul de la prototip la producție scalată este rareori liniar. În absența unei sincronizări complete între furnizori, clienți și investitori, capitalul ar putea fi injectat fără a îmbunătăți în mod real capacitatea militară sau fără a aduce beneficii concrete investitorilor, furnizorilor și contribuabililor.
O creștere explozivă și o diversificare strategică
Amploarea și diversitatea investițiilor în apărare s-au extins rapid. Pe parcursul ultimului deceniu, investițiile de capital de risc de peste 10 milioane de dolari în companiile axate pe apărare au crescut spectaculos, depășind 16 miliarde de dolari în 2025. Finanțarea, odinioară concentrată în companiile spațiale, s-a diversificat acum, acoperind domenii precum sistemele maritime fără pilot, aeronavele autonome și materiile prime. În 2025, sectorul spațial a reprezentat doar 29% din totalul investițiilor. Baza de investitori s-a lărgit, de asemenea. De la mai puțin de 100 de firme în 2017, numărul acestora a depășit 300 până în 2024, incluzând atât investitori generalisti, cât și specialiști în apărare. Chiar dacă apărarea rămâne o fracțiune relativ mică din totalul capitalului de risc – estimările indică aproximativ 16,5 miliarde de dolari în 2025, adică 3-4% din finanțarea VC globală pentru acel an – impulsul este incontestabil.
Provocarea politicilor publice și a pieței
Acest avânt este parțial alimentat de pariul investitorilor că decidenții politici vor reforma achizițiile, vor crește bugetele și vor redirectiona cheltuielile către soluții inovatoare. S-a înregistrat un progres considerabil în aceste direcții în ultimul an, însă rezultatele, mai ales în ceea ce privește finanțarea, sunt departe de a fi garantate. În ciuda creșterii bugetare din 2018, baza industrială de apărare a Statelor Unite se confruntă încă cu probleme de eficiență, accesibilitate și capacitate de mobilizare rapidă. Presiunea pentru rezultate crește din toate direcțiile: investitori, furnizori, Pentagon și Congres. Însă o creștere susținută a investițiilor private depinde de rentabilitate. Iar rentabilitatea necesită o schimbare reală a cotei de piață în achiziții către companii – fie ele consacrate sau disruptive – capabile să livreze îmbunătățiri radicale în materie de costuri, capabilități și capacitate.
Obiectivul ambițios: Miliarde în venituri până în 2030
Firmele de tehnologie în apărare, susținute de capital de risc (excluzând SpaceX, a cărei anvergură ar denatura cifrele, și ajustând pentru veniturile cu dublă utilizare), aveau o evaluare combinată de aproximativ 130 de miliarde de dolari la sfârșitul anului 2025. La un multiplicator de cinci ori veniturile, conform companiilor de tehnologie din apărare mai mature, această evaluare implică venituri anuale de 25-30 de miliarde de dolari până în 2030. Altfel spus, noii actori ar trebui să capteze aproximativ 3% din cheltuielile totale de achiziții, cercetare-dezvoltare și operațiuni ale SUA, NATO și națiunilor aliate – aproximativ un trilion de dolari – pentru a atinge aceste niveluri de venituri. O astfel de schimbare este realizabilă, dar necesită o coordonare extinsă la nivelul întregului sistem. Orice verigă ruptă – fie din partea furnizorului, clientului, decidentului politic sau investitorului – pune în pericol aceste rezultate.
Trei obstacole critice pe drumul spre succes
1. Capacitatea furnizorilor de a livra și scala
Noile sisteme trebuie să ofere nu doar capacități îmbunătățite, ci și o accesibilitate crescută. Realizarea acestui echilibru în medii militare contestate este dificilă. Îmbunătățirile pentru a satisface aceste cerințe pot duce la personalizări și complexitate adăugate. Testarea în teren și iterarea cu operatorii sunt esențiale. În același timp, tehnologia comercială va întâmpina dificultăți în a scala eficient cu personalizări extinse. Este un echilibru delicat. Pe lângă performanța operațională, companiile trebuie să scaleze producția – la timp și în buget – navigând prin penurii de talente, lanțuri de aprovizionare fragile și intensitate de capital, menținând în același timp sistemele accesibile. Sistemele care nu pot fi întreținute, reparate, modernizate și susținute – în special în teatre îndepărtate sau contestate – nu vor supraviețui, oricât de promițător ar fi prototipul.
2. Rolul clientului: De la inerție la inovație
Investițiile private în apărare concurează cu oportunitățile din toate celelalte sectoare. Dacă investitorii percep randamente mai bune în altă parte, capitalul se va muta. Randamentele solide necesită adoptarea la scară largă a noilor tehnologii. Reformele recente în achiziții vizează prioritizarea vitezei, modularității și costurilor. Însă, fără stimulente adecvate, stabilitate bugetară și flexibilitate în noile modele de achiziții, progresul ar putea stagna, limitând noii decidenți din sistemul de achiziții. Clienții trebuie, de asemenea, să fie pregătiți să „prindă” inovația. Doctrina, designul forței, conceptele operaționale și antrenamentele trebuie să evolueze odată cu noile sisteme. Achiziționarea a mii de drone mici funcționează doar dacă structura forței, personalul și infrastructura sunt adecvate pentru a le implementa și susține eficient. Un exemplu elocvent este „Planul Victoriei” din 1941, care a stabilit ținte de structură a forțelor și de producție în timp de război pentru industrie, permițând succesul american în Al Doilea Război Mondial. Generalul Albert Wedemeyer, arhitectul cheie al planului, avertiza că chiar și „o sută de mii” de avioane produse fără personalul antrenat, infrastructura și logistica aferentă ar aduce un avantaj minim.
3. Disciplina și răbdarea investitorilor
Investițiile în apărare nu sunt echivalente cu investițiile în software. Ciclurile de dezvoltare sunt tradițional lungi, iar căile de achiziție sunt opace. Disciplina și răbdarea investitorilor vor determina rezultatele bazei industriale și vor încuraja noi intrări de capital. Dacă capitalul privat lucrează pentru a identifica „câștigătorii” – și evită susținerea soluțiilor care nu pot scala sau nu pot fi susținute pe termen lung – investițiile vor crește. Capitalul desfășurat prea rapid, sau fără o viziune clară asupra modelului de afaceri final, riscă să erodeze încrederea în sector. Exemple analoage includ tehnologiile curate la mijlocul anilor 2000 și companiile SPAC din sectorul spațial de acum câțiva ani. Există un plan credibil pentru prețuri și suport pe termen lung? Poate compania să-și mențină cultura și talentele pe măsură ce afacerea se maturizează?
Un viitor modelat de colaborare, nu doar de tehnologie
Succesul până în 2030 nu va fi definit de evaluările spectaculoase. Acesta se va manifesta prin comportament și rezultate concrete: semnale clare, cuantificabile, de sus în jos, pentru tehnologii prioritare care pot susține noi concepte militare de operațiuni; finanțare stabilă și la timp, aliniată cu scalarea industrială; producția rapidă a sistemelor susținute de investiții private sau cu risc asumat; schimbări măsurabile ale cotelor de piață către capabilități mai rentabile; și dovezi că asumarea disciplinată a riscului este recompensată prin randamente și ieșiri de succes ale investitorilor. Capitalul privat poate contribui la remodelarea viitorului apărării, dar tehnologia singură nu va defini noua eră. Testul suprem este dacă fiecare parte interesată – investitor, furnizor, client și decident politic – este dispusă să rupă vechile tipare și să susțină ceea ce funcționează. Dacă da, acest moment ar putea marca nu doar o creștere a finanțării, ci o schimbare durabilă în performanța apărării. Dacă nu, atunci boom-ul apărării pentru capitalul privat ar putea ajunge să fie doar o scurtă paranteză în istoria finanțelor – o pierdere semnificativă atât pentru industrie, cât și pentru forțele armate.
Administratie
Hidro Prahova S.A. – Modernizare europeană în Prahova: 26 de milioane de lei pentru sănătatea mediului în Șirna și Poienarii Burchii
Într-un demers decisiv pentru alinierea județului Prahova la standardele de mediu ale Uniunii Europene, operatorul regional Hidro Prahova S.A. a făcut astăzi un pas major către finalizarea infrastructurii de utilități în localitățile Șirna și Poienarii Burchii. Semnarea contractului pentru proiectarea și execuția unei stații de epurare de ultimă generație marchează începutul unei investiții de aproape 26 de milioane de lei, menită să schimbe radical calitatea vieții pentru mii de locuitori.
Investiție record și un calendar de execuție accelerat
Conform informațiilor furnizate de Serviciul Comunicare și Mass-Media al Hidro Prahova S.A., noul contract (indicativ PH-CL-22) a fost parafat astăzi, 4 iunie 2026. Proiectul, cu o valoare totală de 25.998.428,04 lei (fără TVA), va fi implementat pe parcursul următorilor doi ani de către Asocierea ASCENDENT SRL – EDAS EXIM SRL.
Această etapă nu este una izolată, ci reprezintă piesa de puzzle lipsă dintr-un sistem complex de canalizare, ale cărui lucrări de extindere au fost deja demarate în toamna anului 2025. Odată finalizată, stația de epurare va asigura funcționarea integrală a rețelei, oferind o soluție modernă și sustenabilă pentru gestionarea apelor uzate.
Tehnologie de vârf pentru protejarea ecosistemelor locale
Din punct de vedere tehnic, viitoarea unitate de tratare de la Poienarii Burchii nu este doar o simplă construcție industrială, ci un centru tehnologic avansat. Planurile prevăd o structură complexă, împărțită în trepte de epurare mecanică și biologică.
Sistemul va include procese de deznisipare, degresare și aerare cu bule fine, completate de o unitate de dezinfecție cu ultraviolete (UV) a apei înainte de deversare. Mai mult, gestionarea deșeurilor rezultate va fi una ecologică: nămolul va fi deshidratat, stabilizat chimic cu var și stocat în condiții de maximă siguranță. Rezultatul final? O apă tratată care respectă cele mai stricte norme europene pentru zonele sensibile, protejând astfel pânza freatică și cursurile de apă din regiune.
Un parteneriat strategic pentru viitorul județului
Succesul acestui proiect se bazează pe o colaborare strânsă între Hidro Prahova S.A. și Consiliul Județean Prahova. Sub coordonarea administrației județene, investiția face parte dintr-un plan regional mai amplu de dezvoltare a infrastructurii de apă și apă uzată.
Reprezentanții operatorului regional subliniază că astfel de investiții sunt fundamentale pentru o dezvoltare echilibrată a comunităților prahovene. Dincolo de cifre și termene tehnice, obiectivul rămâne clar: creșterea siguranței în exploatare, eficiență energetică sporită și un mediu mai curat pentru generațiile viitoare, totul sub egida excelenței în serviciile publice.
Exclusiv
Duster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
„Bariera rușinii”: Dacia Duster de serviciu, taxi de familie pentru șeful IPJ Prahova
În dimineața zilei de azi, 04.06.2026, la bariera de ieșire din sediul IPJ Prahova, scena era demnă de o caricatură cu iz penal: o Dacia Duster nouă, mașina de serviciu a inspectorului-șef împuternicit Mihai-Ginel Preda, staționa „gătită” de drum, cu șoferul instituției la volan și șeful în dreapta.
În spate, ca într-un microbuz de excursie familială, s-au urcat soția și băiatul lui Ginel Preda. Nu pentru vreo misiune operativă, nu pentru vreo deplasare oficială, ci pentru ceea ce arăta, din orice unghi l-ai privi, a drum strict personal, făcut „pe banii proștilor”.
Cireașa de pe tort: numărul de înmatriculare al mașinii de serviciu – de tipul GYG sau GIC – pare croit după numele șefului, nu după vreo logică administrativă. Să înțeleagă tot poporul că Duster-ul e „mașina lui Ginel”, nu autospecială a statului, plătită din taxele tuturor.
În timp ce Poliția Română se plânge de lipsă de resurse, iar agenții de rând merg în intervenții cu rable „de epocă”, la Prahova, șeful împuternicit își transformă Duster-ul de serviciu în limuzină de familie, cu șofer la dispoziție și escortă până la barieră.
„Împuternicit pe viață, mașină pe persoană fizică”: cum se confundă funcția cu proprietatea
Incisiv de Prahova a arătat, în numeroase investigații, cum IPJ Prahova a devenit „grădinița de cadre” a lui Bogdan Despescu: ani întregi de împuterniciri, aceiași oameni rotiți pe funcții, niciun concurs real pentru inspector-șef din 2012 încoace. Ginel Preda este unul dintre simbolurile acestui sistem: venit, plecat, iar venit, împuternicit de mai multe ori, ca într-o telenovelă administrativă.
Acum îl vedem și în rolul clasic de „baron local cu girofar”:
– mașina de serviciu tratată ca bun personal;
– șoferul instituției transformat în șofer de casă;
– familia urcată în spate, ca la transfer privat spre concediu.
Nu vorbim de o „mică scăpare”, ci de reflexul tipic al împuternicitului care nu se simte în funcție vremelnic, în slujba legii, ci cocoțat pe moșie personală. Exact același IPJ Prahova care, după cum a documentat Incisiv de Prahova, a făcut praf un BMW de serviciu (MAI 59944) și, în loc să caute vinovați, a cerut presei să-și deconspire sursele, sfidând Legea 504/2002, Constituția și jurisprudența CEDO.
Când nu știi legea, începi prin a o călca. Când o mai și disprețuiești, o calci cu familia în spate și cu șoferul înainte.
Plimbări pe benzină publică, în timp ce Guvernul Bolojan taie din lefurile polițiștilor
Contextul face abuzul cu atât mai grețos: în timp ce Guvernul condus de Ilie Bolojan taie salariile polițiștilor și ale angajaților din administrație, invocând nevoia de austeritate și eficiență bugetară, inspectorul-șef împuternicit Ginel Preda își plimbă soția și copilul cu Dacia Duster de serviciu, pe carburant plătit de contribuabili.
Pe românește:
– agentul simplu își face calculul dacă mai merită să intre într-o intervenție riscantă pe un salariu ciuntit;
– funcționarul din administrație strânge cureaua;
– dar șeful împuternicit își face program de familie la bordul mașinii instituției, cu rezervorul plin „din banii statului”.
Asta nu mai e doar tupeul clasic al șefului cu chei în mână, e scuipat direct în obrazul tuturor polițiștilor corecți care își rup nopțile în stradă, și al cetățenilor care își plătesc taxele la zi.
De la BMW în gard la Duster de casă: tradiția abuzului cu chei de la parcul auto (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc
Seria dezvăluirilor Incisiv de Prahova a arătat un patern clar la IPJ Prahova:
- BMW-ul de serviciu făcut praf de „păcălici” promovați pe pile;
- autospeciale noi „alocate” preferențial camarilei de șefi și apropiați;
- polițiști cu 20 de ani vechime care nu pupă o mașină modernă nici în poză;
- rutier de Ploiești în care foști muncitori la CFR, analfabeți funcțional, au ajuns să conducă bolizi în regim de urgență.
Duster-ul „botezat” după Ginel Preda și folosit ca mașină de familie este doar continuarea firească a acestei logici:
– mașina nu mai e a IPJ-ului, e „a șefului”;
– benzina nu mai e a instituției, e „pentru confortul familiei”;
– șoferul nu mai e al statului, e „omul casei”.
Într-un inspectorat în care controlul intern este folosit, conform dezvăluirilor de presă, pe post de bâtă împotriva polițiștilor incomozi, cine să îl întrebe, oficial, pe Ginel Preda: „Domnule inspector-șef împuternicit, vă duceați în misiune cu copilul pe bancheta din spate?”
„Instituția sunt eu”: când nevasta și copilul devin „dotare auxiliară”
Imaginea dimineții de 04.06.2026, la bariera IPJ Prahova, spune tot despre mentalitatea de „boier cu uniformă”:
- șeful împuternicit, la costum, pregătit „de oraș”;
- șoferul instituției, disciplinat la volan;
- soția și copilul, urcați în spate, fără jenă, ca într-un taxi de familie;
- Duster-ul nou, mașină de serviciu, scos din curtea IPJ-ului în mod evident pentru o cursă privată.
Nicio discreție, nicio reținere, nicio teamă că gestul ar fi imoral sau ilegal. Când ani de zile ai văzut cum IPJ-ul e condus ca o moșie, cum autospecialele sunt tratate ca jucării personale, cum împuterniciții se rotesc între ei ca într-un club închis de privilegiați, ajungi să crezi că „așa se cuvine”. Instituția e decorul, funcția e titlu ereditar, iar mașina de serviciu – drept din naștere.
În loc de concluzie: „Mai mă leși, domnule Preda?”
În timp ce Guvernul Bolojan vorbește despre reformă, tăieri și eficientizare, în timp ce mii de polițiști simpli își văd veniturile ciuntite, inspector-șeful împuternicit al IPJ Prahova:
- se urcă în Duster-ul nou de serviciu;
- își pune șoferul la dispoziție;
- își instalează soția și copilul în spate;
- și pleacă, senin, peste barieră, într-o cursă de familie pe carburant public.
După BMW-ul făcut praf, după adresa ilegală prin care IPJ Prahova a cerut Incisiv de Prahova să-și trădeze sursele, după șirul de împuterniciți care se cred baroni locali, episodul cu Duster-ul familiei Preda nu mai surprinde. Doar confirmă.
Întrebarea nu mai este dacă la IPJ Prahova există abuz, ci câți îl acoperă și cât mai suportă oamenii din interior să tacă.
Până una-alta, inspector-șeful împuternicit Ginel Preda rămâne imaginea perfectă a „milițianului de epocă nouă”:
– nu cunoaște legea,
– o calcă în picioare,
– își folosește funcția pentru confort personal,
– și o face, ostentativ, fix în fața porții instituției.
Mai mă leși, domnule Preda? Serialul abia s-a încălzit. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
În timp ce prin spitalele patriei gândacii fac instrucție pe lângă bolnavii lăsați fără medicamente, iar profesorii și pensionarii numără sictiriți firimiturile aruncate de la masa Guvernului, băieții deștepți din laboratoarele puterii și-au tras un laborator de „vrăjitorie digitală” de peste 320 de milioane de euro. Sub paravanul convenabil al „războiului hibrid” și al „amenințărilor de la Răsărit”, asistăm la semnarea actului de deces al brumei de intimitate care ne-a mai rămas. România nu își cumpără securitate, ci își instalează, pe bani grei, o dictatură digitală cu cizmele lustruite, asamblată „integral în România” de un cartel de firme conectate direct la curentul structurilor de forță, după cum reiese din analiza datelor despre acest proiect faraonic.
Fenta „SAFE”: Jongoierii bugetari care au „curățat” licitațiile
Cum se fură startul într-o democrație care dă pe de lături de atâta „transparență”? Simplu: prin metoda „fentei” birocratice. Sutele de milioane de euro nu au văzut lumina filtrului SEAP, unde firmele independente ar fi putut, Doamne ferește, să concureze. Totul s-a dat prin încredințare directă, sub umbrela fondurilor europene SAFE, destinate inițial energiei, dar deturnate cu talent în laboratoarele de „siguranță națională”. S-a strigat „Pericol!” și, dintr-un condei, s-au împărțit 320 de milioane de euro către cine trebuie, în spatele ușilor închise, unde mirosul de profit se amestecă armonios cu cel de epolet.
Creierul artificial de la Digi: Algoritmul care ne va citi ironiile la micul dejun
Piesa centrală a acestui puzzle distopic este contractul de 196 de milioane de euro oferit pe tavă gigantului Digi România S.A. Nu vă lăsați păcăliți de termenii tehnici; nu e un antivirus, ci un mega-creier artificial (LLM) antrenat să ne monitorizeze fiecare impuls digital. Complicitatea e de-a dreptul înfricoșătoare: Digi ne dă netul, Digi ne știe adresa, iar acum tot Digi face algoritmul care ne analizează postările. Acest mega-AI va înțelege ironia și revolta mai bine decât orice cenzor comunist cu patru clase, având capacitatea de a „filtra narativele”, adică de a ne închide gura digital prin blocări și ștergeri automate, totul sub eticheta convenabilă de „dezinformare”.
Pretorienii bitului: Firmele de casă care ne pun călușul la router
Dacă AI-ul este creierul, restul firmelor alese pe sprânceană sunt mușchii care vor strânge gâtul libertății de exprimare. Logic Computer a încasat peste 109 milioane de euro pentru a livra turnurile de control conectate direct la Cyberint (SRI), prin care traficul va fi scanat până la ultimul bit. Nu contează dacă mesajul e criptat, ei vor ști cine, când și cu cine complotează la o cafea virtuală.
Apoi, apare consorțiul format din Dendrio, Arctic Stream și Tema Energy, care pe 13 milioane de euro vor construi „autostrăzile” pe care statul va putea pune bariere oricând. În caz de nesupunere civică, acești băieți au uneltele necesare să gâtuiască netul muritorilor de rând, lăsând prioritate doar canalelor guvernamentale. Totul e completat de Bluespace Technology, care livrează „cuști Faraday” pe roți, ca să fie siguri că, în timp ce noi suntem transparenți, comunicațiile lor rămân la adăpost de orice privire indiscretă.
„Mission Creep”: De la vânătoarea de hackeri la vânătoarea de cetățeni
Istoria ne-a învățat că nicio armă de supraveghere masivă nu a fost folosită doar împotriva „dușmanilor externi”. Astăzi ne spun că ne apără de ruși, dar mâine, orice protest împotriva taxelor sau orice investigație jurnalistică deranjantă va fi catalogată drept „acțiune de destabilizare”. Controlul parlamentar asupra acestui monstru este o glumă proastă, o formalitate bifată la o cafea între „colegi”.
Ne îndreptăm cu viteză spre un viitor în care libertatea va exista doar cât ne permite algoritmul statului. Când vom realiza că suntem complet dezbrăcați de intimitate, va fi prea târziu: serverele bâzâie deja în subsoluri, iar AI-ul ne-a pus deja eticheta de „suspect”. Sursa acestor dezvăluiri, documentul „Statul-Scurgător de Date”, ne avertizează clar: Panopticonul românesc este aici și ne-a costat o avere să ne cumpărăm propriile lanțuri digitale. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 2 zileBMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Exclusivacum 7 oreDuster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum 5 zileMĂRGINENI: PUȘCĂRIA UNDE ȘEFII SE CRED PE PLANTAȚIE ȘI POLIȚIȘTII SUNT „MUTAȚI” DUPĂ TOANELE VĂTAFILOR!
-
Exclusivacum 4 zileFESTIVALUL „RÂSUL-PLÂSUL” PE CERUL PRAHOVEI – ANTIGRINDINA: 21 DE ANI DE RACHETE OARBE ȘI UN DIVORȚ DE 103.000 DE HECTARE
-
Exclusivacum 2 zilePATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Exclusivacum 4 zilePLx 540/2024: Mortul viu din sertarele Camerei Deputaților și marea „pitulușă” constituțională a aleșilor
-
Administratieacum 5 zilePerformanță de calibru european pentru poliția brașoveană: Alexandru Garoafă, dublu medaliat la Kempo
-
Administratieacum 5 zileOnoare și misiune duhovnicească: Administratorul public al Prahovei, Emil Drăgănescu, chemat în forurile superioare ale Bisericii



