Exclusiv
România, stat eșuat: La porțile birocrației, speranța a fost confiscată de parveniți!
Motto reinterpretat pentru secolul XXI: „Trădătorul este geniu, plagiatorul este erou, pungașul devine bogat, panglicarul e om politic… Asta-i judecata poporului român, pe cale de dispariție, alături de demnitate și meritocrație.” – Mihai Eminescu (revizuit pentru uz intern)
Dezvăluirea cutremurătoare vine de la Sindicatul Diamantul: administrația publică românească nu doar că se clatină, ea zace în șanț, putrezind cu fiecare „împuternicire” și fiecare slugă politică unsă în funcție! Nu vorbim de o simplă gripă birocratică, ci de un cancer galopant, o mutație malignă a ADN-ului instituțional, transformând statul într-o caricatură grotescă. Am citit odinioară despre „cuibul imposturii” din MAI – și credeam că am văzut tot. Ah, naivitate! Fenomenul a metastazat, acoperind fiecare celulă a aparatului de stat. Astăzi, succesul în România se măsoară în grade de parvenitism și adâncimea plecăciunii.
Coroana de spini a obedienței: Funcția publică, un colac de salvare pentru incompetenți
Funcția publică, acel bastion sacrosanct al stabilității și imparțialității, dedicat, cică, cetățeanului, a fost deturnată cu cinism. A devenit o recompensă pentru pupincurism, o cangrenă politică ce roade din temelii orice urmă de profesionalism. Clasa noastră politică, fobia incarnată a oricărui expert cu coloană vertebrală, a descoperit rețeta succesului: „împuternicirea cu caracter temporar”. Legal la vedere, putred în esență.
Oriunde vezi un „împuternicit” sau „desemnat” plimbat algoritmic dintr-un birou într-altul, să știi: acolo nu colcăie doar incompetența crasă, ci și viermele politicului, gros și bine hrănit. Partidele, indiferent de promisiunile deșarte din campanii, au demonstrat o aversiune patologică față de profesioniști. De ce? E simplu: un profesionist autentic, conștient de valoarea sa și protejat de un concurs real, nu va executa orbește ordine idioate sau dictate de interesele obscure ale Partidului. În schimb, un parvenit, cocoțat temporar pe o funcție ce-l depășește lamentabil, va tremura permanent de frica pixului politic, singurul său zeu. Acest mecanism pervers a generat o cloacă a incompetenței, care, din vârful ministerelor, a coborât inexorabil, infectând rădăcinile ierarhiei, de la inspectoratele de poliție până la școli.
Codul Administrativ (OUG 57/2019): Manualul de invocat pentru când vrei să fentezi legea!
Pentru a înțelege cum a ajuns statul român un bordel administrativ, trebuie să ne uităm la „literatura” care-i permite să funcționeze: Codul Administrativ. Teoretic, OUG 57/2019 trebuia să fie Biblia funcției publice, cu reguli clare, concursuri transparente și stabilitate garantată (Articolele 61 și 394). Practic, a devenit un manual de fente.
Legiuitorul, „bine intenționat”, a prevăzut excepții pentru crize. Aici intervine geniul malefic al politrucilor noștri! Articolele 509 și 510, care permit exercitarea temporară a funcțiilor de conducere pentru maximum 6 luni, prelungibile „excepțional” cu încă 6, adică un an, au devenit regula permanentă. Intenția era limpede: un an e suficient pentru un concurs. Realitatea? Excepția a devenit normă. Prin noi decizii de împuternicire la expirarea celor vechi, sau prin „rotații” între posturi, s-a creat un interimat etern, un purgatoriu al funcției publice.
Rezultatul? Orice „lipitor de afișe cu diplomă de Bioterra”, cu zero profesionalism și cu nivelul de cunoștințe echivalent cu „bioxidul de clei”, dar mega-docil în fața stăpânului politic, ajunge să ocupe poziții-cheie! Profesioniștii? Ei sunt buni de făcut cafeaua sau de șters pe jos, în timp ce „al doilea om într-un minister” este o păpușă manevrată cu sfori groase.
ANFP: Câinele de pază al opacității, sau cum să-ți ascunzi incompetența sub preșul GDPR!
Acest spectacol grotesc nu ar fi posibil fără complici activi. Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP), care ar trebui să fie „câinele de pază” al legii, s-a transformat într-un scut de opacitate. Când societatea civilă sau sindicatele, cum ar fi Sindicatul „Diamantul”, cer socoteală și documente, ANFP răspunde sec: „s-au îndeplinit condițiile”. Dar refuză să arate și documentația. Motivul? Halucinant! Chipul grotesc al secretomaniei: documente „interinstituționale” cu „date cu caracter personal”! Se invocă GDPR și Legea 544/2001, transformând un drept european într-o armă de protejare a imposturii naționale. Când e vorba de bani publici și decizii de stat, „interesul public major” devine o victimă colaterală a „umbrelei GDPR”.
MAI: Catedra de patiserie unde se coace securitatea națională!
Ministerul Afacerilor Interne, pilon fundamental al securității, a devenit un muzeu al absurdului. Cazul MAI ilustrează perfect impostura administrativă absolută. Politicienii, în bătaia de joc supremă față de securitatea națională, au promovat indivizi ale căror competențe formale sunt invers proporționale cu cerințele postului. Am ajuns să vedem politici de siguranță națională decise direct „de la catedra de gimnaziu comunal, de la tejgheaua unei patiserii sau de la mașina de dactilografiat”. Culmea cinismului? Persoane menținute pe funcții civile de top peste 8 ani (96 de luni!), prin prelungiri ILEGALE succesive, cumulând puterea funcției cu privilegiile statutului de ofițer de poliție! Un Fădor, un Macovei, o Ioana Dorobanțu (a cărei menținere a fost o „fraudare a legii”, conform sursei inițiale) sunt doar vârful aisbergului de incompetență.
Limbricul profesional și dictatura fricii la nivel local: Șefi cu pile, subalterni cu sile!
Când vârful putrezește, putrefacția se extinde. Un sistem condus de parveniți la centru va naște inevitabil alți parveniți în teritoriu. Psihologia parvenitului este simplă: conștient că a ajuns prea sus și că-i depășit, va vedea în orice subaltern un contestatar. Fără dialog, fără empatie. Doar autoritate nenegociabilă, pentru a-și masca nesiguranța. Un „limbric profesional” din inspectorate de poliție, a cărui singură „ispravă” e că a urcat o autoutilitară de serviciu într-un copac, beat pulbere, dar care-i „bun prieten cu prefectul”, ajunge adjunct! Și se dă mare păun, bătând cu pumnul în masă la agenții de stradă, în timp ce ignoră criza de personal, timpii legali de odihnă sau epuizarea ce duce la tamponări de mașini, transformate cinic în prilej de șantaj.
Justiția face „rocada”: Șah mat pentru meritocrație, păsuire pentru pupincuriști!
Ministerul Justiției (MJ) ne oferă „cazul școală” al rafinamentului în abuz. Funcții vitale, vacante din 2016-2017, fără concursuri aproape un deceniu! Cum? Prin inventarea „Tehnicii Rocadei”. Codul Administrativ interzice prelungirea împuternicirii mai mult de 6+6 luni. MJ? Simplu! Rotește slugile: Persoana A (ex. Ion-Claudiu Teodorescu) e Secretar General, Persoana B (ex. Laura Ignat) e Adjunct. După 12 luni, fac „rocada”: A devine Adjunct, B devine General! Această „suveică administrativă” fentează legea, distrugând spiritul. Acești indivizi, total dependenți politic, semnează orice li se pune în față, știind că supraviețuirea lor depinde de bunăvoința miniștrilor. Sindicatul „Diamantul” a depus petiții (nr. 4/JV/05.01.2026), dar răspunsurile sistemului sunt, desigur, evazive.
Educația, oțelită în frica de partid: Democrația la teorie, stahanovismul la practică!
Și dacă mai credeați că există un loc ferit de această cangrenă, vă înșelați amarnic! Educația, leagănul gândirii critice, a devenit un poligon de tir pentru politruci. Povești reale: inspectori școlari generali, „înfiletați politic” desigur, muștruluiesc agresiv directori de școli pentru că „nu-și stăpânesc colegii” care îndrăznesc să protesteze pentru salarii! O directoare „făcută terci” pentru că n-a reușit să descurajeze „gesturile de nemulțumire salarială” în propriul colectiv! Un „vătaf” politic cere managerilor din educație să devină asupritori ai propriilor subalterni!
Nimeni, nici măcar un profesor de istorie, nu s-a ridicat să-i amintească inspectorului general că libertatea de exprimare nu se „stăpânește” prin directive de partid. Democrația e bună în cărți, dar blestemat de greu de aplicat când „Partidul ți-a pus pălăria pe măciulie”. Frica pentru post, frica de inspecții punitive, teroarea administrativă a transformat intelectualitatea locală într-o masă amorfă și silențioasă.
Concluzia dezastruoasă: România, Statul Parveniților Anonimi, S.R.L. – Fără sanse de reanimare!
Tabloul este complet și sumbru: impostura în administrația românească nu e o eroare, ci e regula de funcționare a statului. Parvenitismul și slugărnicia sunt virtuțile supreme, garantând supunerea totală în fața intereselor de partid. Când o învățătoare conduce siguranța națională, când o dactilografă cu studii obscure e menținută 8 ani prin șmecherii legale, când Ministerul Justiției joacă „rocada” ca la șah, și când șefii de poliție sau inspectori școlari devin vătafi feudali, statul este, efectiv, în colaps.
Mai poate spera cineva la o reformă reală? Nu! Chiar și lideri cu aură de reformatori, precum Ilie Bolojan, au devenit complici, semnând prelungiri pentru acești parveniți. Dr. Vitalie Josanu de la Sindicatul Diamantul avertizează, pe bună dreptate: „caracatița politică va continua să devoreze statul” atâta timp cât schema împuternicirilor temporare nu va fi abrogată sau limitată drastic, chiar penal.
Nu suntem victime atâta timp cât tăcem; așa cum spunea Orwell, prin resemnarea noastră, devenim pur și simplu complici la prăbușirea propriei națiuni. „Șacalii și hienele” de care vorbea Lampedusa și-au luat deja locurile în sistem. Rămâne doar să decidem dacă vom continua să fim oile care îi cred sarea pământului. (Cerasela N.).
Exclusiv
Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie
În orașul Victoria, județul Brașov, unde istoria industrială ar trebui să miroasă a progres, astăzi pute a eșec birocratic și a „cârpeală” administrativă. Ceea ce trebuia să fie mândria industriei de apărare românești – celebra Fabrică de Pulberi – s-a transformat într-un poligon de încercare pentru incompetența guvernamentală, unde victimele colaterale sunt investițiile americane de milioane de euro și logica elementară a statului de drept.
„Barda” exproprierii: 370 de hectare luate la grămadă, din „eroare strategică”
Totul a început sub auspiciile „geniului” administrativ materializat în HG nr. 1570/2024, actul normativ prin care statul român a decis să se joace de-a proprietarul pe 370 de hectare din platforma industrială Victoria. Conform unei notificări oficiale transmise Guvernului la 4 iulie 2025 de către administratorul special al Viromet S.A., statul a acționat ca un elefant într-un magazin de porțelanuri. În loc să exproprieze cele 270 de hectare de teren liber, „strategii” de la București au pus mâna pe toată platforma operațională, sufocând activitatea economică existentă sub pretextul unui proiect de apărare care, nici la jumătatea anului 2026, nu a văzut primul hârleț.
Rezultatul? Un blocaj total. Statul a luat terenul „la burtă”, fără un plan de construcție gata, demonstrând că în România ordinea firească este: întâi dărâmăm ce merge, apoi vedem dacă știm să construim altceva în loc.
Investitorul american, ostatic în stația de epurare a statului
În acest peisaj de ruină și improvizație, gigantul american Purolite SRL (parte a grupului Ecolab) a învățat pe pielea sa ce înseamnă „predictibilitatea” românească. Deși este un investitor de calibru, Purolite a rămas captiv într-o dependență absurdă de stația de epurare a fostului combinat. După ce statul a expropriat tot, inclusiv conductele și stațiile de tratare, americanii s-au trezit la mâna unor decizii guvernamentale luate între două cafele.
Notificarea oficială din iulie 2025 către Prim-Ministrul Ilie Bolojan confirmă dezastrul: activitatea Purolite a fost paralizată temporar, generând pierderi de „milioane de euro”. De ce? Pentru că operatorul local nu mai putea gestiona stația de epurare în vidul juridic creat de expropriere. Practic, statul român a reușit performanța de a pune în genunchi un angajator major pentru că nu a fost capabil să separe utilitățile de interes strategic de cele necesare producției private.
HG 366/2025: Arta de a nu-ți păsa, documentată oficial sub semnătura Ministrului Darău
Dacă cineva mai spera la un dram de responsabilitate, Nota de Fundamentare a HG nr. 366/2025, promovată recent de ministrul Darău, este monumentul suprem al nepăsării. La secțiunea „Impact socio-economic”, unde orice stat normal ar analiza cum afectează deciziile sale locurile de muncă și mediul de afaceri, funcționarii români au scris sec: „Hotărârea Guvernului nu se referă la acest domeniu”.
Este o recunoaștere oficială a autismului administrativ. În timp ce Purolite și Viromet se zbat într-o incertitudine juridică prelungită acum „prin chirie” până la finalul anului 2026, Guvernul pretinde că amputarea unui ecosistem industrial nu are impact economic. Este ca și cum ai tăia piciorul unui pacient și ai susține în fișa medicală că intervenția nu se referă la mobilitatea acestuia.
Război rece la Victoria: Washington-ul și Berlin-ul, arbitrați de „improvizația de la București”
Conflictul de la Victoria a încetat de mult să fie o simplă dispută pe o stație de epurare; este un test de diplomație economică pe care România îl pică cu brio. Pe de o parte, SUA își protejează capitalul prin Purolite, cerând respectarea regulilor jocului. Pe de altă parte, Germania, prin Rheinmetall, așteaptă terenul liber pentru a construi un pilon NATO.
Statul român, în loc să fie un arbitru inteligent care să investească în separarea utilităților pentru a permite ambelor entități să funcționeze, preferă să „cârpească” situația din două în două luni. Mesajul transmis investitorilor străini este devastator: „Veniți în România, unde contractele de concesiune sunt doar sugestii, iar proprietatea poate fi călcată în picioare oricând apare o nouă prioritate politică neterminată!”
Concluzie: Un hub de pulbere… în ochi
Până la plata despăgubirilor de 71 de milioane RON – sumă considerată de administratorii Viromet a fi „net inferioară” prejudiciului real – și până la clarificarea statutului platformei, „Fabrica de Pulberi Victoria” rămâne doar un hub al incompetenței.
Statul român a reușit imposibilul: să blocheze un investitor strategic american, să saboteze propriul proiect vital pentru NATO și să transforme un oraș întreg într-un teatru al absurdului birocratic, totul dintr-o singură lovitură de semnătură „nefundamentată”.
Utilitățile, „gâtul de sticlă” unde se strangulează dezvoltarea
În timp ce oficialii de la București visează la producția de muniție, realitatea de pe teren este de o simplitate dureroasă: cine controlează apa și canalizarea, controlează platforma. Viromet a devenit o „carcasă” industrială pe care toată lumea se bate, iar statul, în loc să investească masiv în separarea rețelelor pentru ca Purolite să poată respira independent de proiectul militar, preferă să mențină o stare de asediu juridic.
Fără o separare clară a utilităților, acest conflict va continua să mocnească sub preșul Ministerului Economiei, punând în pericol nu doar producția de rășini a americanilor, ci însăși credibilitatea României în fața aliaților. Cum să convingi partenerii de la Rheinmetall că ești capabil să gestionezi un hub de securitate, când tu nu ești în stare să administrezi o stație de epurare fără să provoci un scandal diplomatic?
Victoria – orașul unde prioritățile se bat cap în cap pe stomacul gol
Orașul Victoria nu mai este astăzi doar un punct pe harta județului Brașov; este locul unde ambițiile Washingtonului și necesitățile militare ale Europei se ciocnesc frontal de „Dorel-ismul” guvernamental. Guvernul Bolojan, aflat sub presiunea moțiunilor și a contextului geopolitic, pare să fi uitat că un hub militar nu poate fi construit pe ruinele unei investiții străine de succes.
Este de o ironie cruntă faptul că „Fabrica de Pulberi”, prezentată ca un obiectiv de siguranță națională, generează în acest moment cea mai mare stare de insecuritate economică din regiune. Până când responsabilii din Guvern nu vor lăsa deoparte notele de fundamentare „seci” pentru a privi realitatea dură, acest proiect strategic va rămâne exact ceea ce este astăzi: o bombă cu ceas a incompetenței, gata să explodeze în fața propriilor investitori.
Dacă acesta este modul în care România înțelege să-și „revitalizeze” industria de apărare, atunci singurul lucru pe care îl vom produce cu siguranță la Victoria va fi, din păcate, doar multă, multă pulbere în ochii partenerilor noștri externi. (Cristina T.).
Exclusiv
Adio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne
Mult a fost, puțin a mai rămas până când zidurile groase ale penibilului, ridicate de Ministerul Afacerilor Interne sub pretextul „secretului de serviciu”, se vor prăbuși definitiv. Ani de zile, niște domni cu epoleți și frică de transparență au pus ștampila „Strict Secret” pe documente care ar trebui să fie la fel de publice ca mersul trenurilor. Dar, ghinion! Sindicatul Diamantul a decis să aprindă lumina într-un minister care preferă să lucreze pe întuneric, scoțând la iveală faptul că „marea secretomanie” era, de fapt, doar o metodă ilegală de a ascunde incompetența sub preș.
Fetișul pentru ștampile „Secret”: Cum a fost umilită logica în curtea IGPR
Marea bătălie s-a dat pe un teren minat de orgolii, unde mai marii IGPR s-au bătut cu cărămida în piept că „apără statul de drept” prin ascunderea Regulamentelor de Organizare și Funcționare (ROF). Potrivit dezvăluirilor făcute de Sindicatul Diamantul, șefimea din Poliție a încercat prin toate mijloacele – inclusiv recursuri în serie la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) – să ne convingă că dacă află cetățeanul cum e organizat un inspectorat județean, se prăbușește ordinea mondială. Din fericire, judecătorii n-au pus botul la această piesă de teatru ieftin și le-au dat peste mâini „gardienilor” de carton, respingându-le acțiunile ca pe niște glume proaste.
„Agenturili străine” și spaima de a fi prinși cu temele nefăcute
În logica strâmbă a MAI, oricine vrea să știe cine și ce face într-o instituție publică este, probabil, un agent sub acoperire al unei puteri dușmane. Sindicatul Diamantul subliniază ironic că, în curând, „agenturili” (adică noi toți, muritorii de rând care plătim taxe) vom avea acces neîngrădit la ROF-ul IGPF, document ce va fi publicat oficial după ce instanța a obligat ministerul să lase paranoia la garderobă. Este momentul în care „complicitatea” instanței – un termen pe care șefii MAI probabil îl folosesc printre dinți în birourile lor capitonate – pune capăt unui deceniu de abuz administrativ mascat în „siguranță națională”.
Destabilizarea prostiei: Când legea bate ștampila ilegală
Victoria Sindicatului Diamantul nu este doar o reușită sindicală, ci un pumn în plexul unei birocrații care s-a obișnuit să confunde instituția publică cu propria moșie. După ce au pierdut rând pe rând controlul asupra secretelor de doi lei din IPJ-uri, greii din MAI se văd acum nevoiți să deschidă și porțile IGPF. Nu mai merge cu „nu s-a știut”, nu mai merge cu „e secret pentru că așa vrem noi”. Transparența vine peste ei ca o amendă pentru parcare neregulamentară, iar Sindicatul Diamantul le reamintește că, într-o democrație, singurul lucru care ar trebui să rămână secret în poliție este numele informatorilor, nu modul în care șefii își împart fotoliile și atribuțiile.
Pregătiți-vă conexiunile la internet: urmează marea „declasificare” a bunului simț, în direct pe paginile oficiale ale IGPF și SPRD!. (Cerasela N.).
Exclusiv
Orizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
În timp ce industria de apărare a României își dă ultima suflare, ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și – mai ales – al Turismului de plăcere, Ambrozie-Irineu Darău, a decis că cea mai bună strategie de salvare este fuga. Sub pretextul unei „misiuni guvernamental-diplomatice” la Kiev și Bruxelles, în perioada 20-26 aprilie 2026, Darău a bifat un concediu administrativ solitar pe bani străini, lăsând acasă o ruină numită S.C. IOR S.A. Este o ironie fină, demnă de teatrul absurdului: ministrul a plecat să învețe „comunicare strategică” și „combaterea dezinformării”, în timp ce propria sa „ogradă” ministerială suferă de o mutenie patologică în relația cu sindicatele și de o orbire selectivă în fața jafului din fonduri publice.
Turism de lux pe „frontul” birocrației, în timp ce uzina se prăbușește
Ordinul de deplasare, binecuvântat de Ilie Gavrilă Bolojan – viitorul premier (pardon, se pare ca viitorul fost) care pare să trăiască deja într-o realitate paralelă, „moționată” de Parlament – precizează cu un cinism debordant că Ministerul Economiei nu suportă niciun cost. O fi moca pentru minister, dar pentru IOR S.A. nota de plată este decontată în active dezmembrate și datorii care sufocă istoria. În timp ce Darău se plimba pe agende externe lipsite de orice greutate politică, la București, „oamenii de încredere” ai USR, Adriana-Laura Miron și Marian Niculescu, instalasera deja cortegiul funerar în posturile cheie de Secretar General și Adjunct. Misiunea lor? Nu eficiența, ci pecetluirea soartei unor active strategice pe care statul pare că vrea să le radă de pe hartă „la comandă”.
Salarii de nababi pentru „invizibili” și firimituri pentru muncitori
Conform unei sesizări explozive transmise de Sindicatul Independent IOR către Corpul de Control al Ministerului la data de 15 aprilie 2026, guvernanța corporativă la IOR a devenit o glumă proastă cu accente penale. În timp ce societatea nu are nici măcar un Buget de Venituri și Cheltuieli aprobat pentru 2026 și se târăște sub povara datoriilor eșalonate către ANAF, conducerea își trage felii groase din bugetul public.
Cifrele oferite de sursele sindicale sunt de-a dreptul sfidătoare: un angajat de rând supraviețuiește cu un salariu mediu net de 3.500 de lei, în timp ce pentru funcția de Director Financiar s-a stabilit o remunerație brută de aproximativ 58.000 de lei. Beneficiarul? Domnul Alexandru Butiseaca, un personaj care pare să dețină darul ubicuității sau, mai degrabă, al absenteismului remunerat regal. Sindicatul reclamă că Butiseaca ar ocupa simultan o funcție de execuție la CN Poșta Română S.A., motiv pentru care prezența sa zilnică la IOR este la fel de rară ca transparența în mandatul lui Darău.
Secretariatul General Miron/Niculescu: „Groparii” cu epoleți politici
Contrastul este izbitor și de-a dreptul revoltător. La Bruxelles și Kiev, Darău pozează în campionul transparenței, dar acasă, noile achiziții administrative – Adriana-Laura Miron (noul administrator special al IOR) și Marian Niculescu – par să acționeze ca un scut care ascunde dezastrul de ochii publicului. Documentele oficiale trimise de partenerii sociali reclamă „încălcări grave ale legislației în materia guvernanței corporative”, însă la minister, semnalele de alarmă sunt tratate cu un sictir olimpian.
Întrebarea nu este dacă Darău știe ce se întâmplă, ci de ce a ales să „sigileze” ministerul cu personaje a căror singură competență pare a fi validarea, prin inacțiune, a acestui masacru industrial. Sindicatul IOR nu se plânge de un simplu director numit politic, ci de un sistem care a abandonat total industria românească pentru a asigura controlul politic asupra resurselor rămase.
Destructurare sub înalt patronaj: Cine urmează la cercetări?
Concluzia este amară ca fumul de la o fabrică dezafectată: Ambrozie-Irineu Darău nu este un ministru care guvernează, ci un turist de lux care a delegat „prăduirea” activelor unor executanți de partid. IOR S.A. nu este victima unui accident de management, ci ținta unei destructurări chirurgicale, dirijate sub privirea îngăduitoare a premierului Bolojan.
Este timpul ca autoritățile de control și de aplicare a legii – dacă nu cumva au fost și ele trimise în „schimb de experiență” pe undeva – să lase analizele de catifea și să înceapă cercetările penale. Altfel, singura entitate care va rămâne „operațională” în industria de apărare va fi rețeaua de numiri politice care suge, cu o lăcomie fără margini, ultimele picături din bugetul statului. Destructurarea este aproape totală, iar „dezinformarea” de care se temea Darău la Kiev este, de fapt, singura politică oficială pe care o practică la București. Vom reveni! (Cristina T.).
Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie
În orașul Victoria, județul Brașov, unde istoria industrială ar trebui să miroasă a progres, astăzi pute a eșec birocratic și...
Adio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne
Mult a fost, puțin a mai rămas până când zidurile groase ale penibilului, ridicate de Ministerul Afacerilor Interne sub pretextul...
Orizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
În timp ce industria de apărare a României își dă ultima suflare, ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și – mai ales...
Operațiunea „Cățeluș cu păru’ creț”: Festivalul „ghiocelul de la Interne (M.A.I.).”
Într-un Minister de Interne unde profesionalismul a fost pensionat forțat și înlocuit cu arta de a sta în genunchi, spectacolul...
APOCALIPSA INTEGRITĂȚII LA ARAD: AGENTUL CARE A REFUZAT SĂ FIE „BĂIAT DEȘTEPT” ȘI A LĂSAT UN ȘOFER CU BANII ÎN AER
Într-o societate obișnuită ca „mica înțelegere” să fie unsul care degripează rotițele legii, un agent de poliție din Arad a...
EVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!
Într-o Românie în care miniștrii Agriculturii trec prin funcții ca gâsca prin apă, lăsând în urmă doar praf și strategii...
OPERAȚIUNEA „CUIBUL DE VIESPI”: Cum a fost amanetat Ministerul Economiei în timp ce ministrul Darău „elibera” Ucraina pe banii altora
În timp ce ministrul Ambrozie-Irineu Darău exersa privirea de diplomat prin tranșeele de la Kiev, acasă, la București, „marea curățenie”...
Marea „Spartaniadă” de la TCE Ploiești: Cum să păzești praful de pe tobă cu agenți „invizibili” și binecuvântarea binomului Nae-Zaharia
De opt ani, liniștea și patrimoniul Transport Călători Express (TCE) SA Ploiești sunt „garante” de o firmă care pare specializată...
VÂNĂTOAREA DE „IVANI” ÎN CURTEA MAI: Cum să fabrici un spion dintr-un polițist care știe să citească și nu are stăpân
În laboratoarele prăfuite ale Ministerului de Interne, unde gândirea critică este considerată „abatere disciplinară”, s-a inventat un nou sport național:...
MIORIȚA DUPĂ GRATII ȘI DRAMA „OII HĂRȚUITE”: CUM SE JOACĂ DE-A VICTIMA O „VEDETĂ” DIN CURTEA PENITENCIARULUI PLOIEȘTI
Alchimia puterii în varianta ovină: De la brațul ocrotitor al ciobanului, la isteria halucinațiilor cu „lupi” În peisajul mioriticei instituții...
SLATINA, ORAȘUL UNDE POLIȚIA SE JOACĂ DE-A PUZLE-UL: CUM SĂ FACI VARZĂ SIGURANȚA CETĂȚEANULUI SUB COMANDA LUI „SHERIFF” DE MEZZO
Alchimia incompetenței: Când șeful Murguleț amestecă patrulele ca pe cărțile de joc La Slatina, siguranța publică a devenit un fel...
CIRCUL „DOCTORILOR” ÎN DEZINFORMARE: Cum au vânat „vitele incălțate” un spion rus și au nimerit un oficial moldovean
Într-o țară unde Ministerul Afacerilor Interne (MAI) pare să funcționeze pe bază de curent de la Moscova atunci când vine...
Marele „Kompromat” s-a fâsâit: Cum a reușit tripleta Dabija-Despescu-Dorobanțu să facă reclamă gratuită Sindicatului Diamantul
Există o artă fină în a orchestra o campanie de denigrare, dar ce s-a întâmplat recent în laboratoarele prăfuite ale...
Sprint spre zăbrele: Cum a eșuat „Marele Plan” al unui fugar de carton în fața unui polițist „Strongman”
Există momente în care realitatea de la sate bate orice scenariu de film de acțiune de categoria B, transformându-se într-o...
Orchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI
Într-o democrație care pute a epoleti nespălați, coincidențele nu sunt niciodată întâmplătoare, ci programate prin ordin de serviciu. Imediat ce...
-
Ancheteacum 4 zileFOTBAL PRINTRE GRATII ȘI DEFICIT DE PERSONAL: CUM AU DAT CU PICIORUL ÎN MINGE „SUPRAVIEȚUITORII” DE LA TÂRGȘORUL NOU
-
Exclusivacum 3 zile
Marea „Spartaniadă” de la TCE Ploiești: Cum să păzești praful de pe tobă cu agenți „invizibili” și binecuvântarea binomului Nae-Zaharia
-
Exclusivacum 5 zile
Marele „Kompromat” s-a fâsâit: Cum a reușit tripleta Dabija-Despescu-Dorobanțu să facă reclamă gratuită Sindicatului Diamantul
-
Exclusivacum 4 zile
MIORIȚA DUPĂ GRATII ȘI DRAMA „OII HĂRȚUITE”: CUM SE JOACĂ DE-A VICTIMA O „VEDETĂ” DIN CURTEA PENITENCIARULUI PLOIEȘTI
-
Exclusivacum 2 zile
Orizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
-
Exclusivacum 3 zile
VÂNĂTOAREA DE „IVANI” ÎN CURTEA MAI: Cum să fabrici un spion dintr-un polițist care știe să citească și nu are stăpân
-
Exclusivacum 3 zile
EVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!
-
Exclusivacum 3 zile
OPERAȚIUNEA „CUIBUL DE VIESPI”: Cum a fost amanetat Ministerul Economiei în timp ce ministrul Darău „elibera” Ucraina pe banii altora