Grădinița de cadre lovește iar: după bețivul-instructor, apare „rutieristul cu nervii la geam”

După episoadele în care Incisiv de Prahova a prezentat agenți beți puși să facă instructaj de etică și dosare penale pierdute pe bandă rulantă, vine „promoția nouă” din Grădinița de cadre – IPJ Prahova: agentul Lăpădatu Lucian, șmecher de Brazi, vedetă la Biroul Rutier Ploiești, cu nervii varză, geamurile sparte și bunul-simț dispărut complet din dotare.

Dacă în episoadele anterioare (vezi cazul agentului prins cu 0,25 mg/l alcool în aerul expirat în timpul serviciului) vorbeam de bețivi protejați și dosare îngropate, acum avem un personaj care bifează alt nivel: agresivitate, instabilitate, circ în public, combinații pentru rude și „hidratare” cu bere înainte de schimb„Nervosul din Brazi”: geam spart, tendoane tăiate, polițist păstrat la birou din milă

Agentul Lăpădatu Lucian, rutierist de Ploiești și „smecher al comunei Brazi”, are – spun sursele – probleme serioase „la mansardă”. Nu e doar conflictual cu colegii de la Biroul Rutier Ploiești, ci și în comuna lui: altercații cu vecini, foști prieteni, săteni.

Profilul, pe scurt:

• înalt, bine clădit fizic, doar că mintea nu ține pasul cu mușchii;
• are înclinații spre bătaie, sare la scandal ca la încălzire;
• e considerat „nebun” chiar de colegi, care se feresc să lucreze cu el.

Acum aproximativ trei ani, la domiciliul din Brazi, într-o nouă criză de nervi pe fondul unor probleme cu mama sa, își pierde iar controlul:

• sparge un geam în casă cu mâna dreaptă;
• își taie tendoanele, mâna dreaptă ajunge praf;
• e la un pas să fie dat afară din poliție pentru necorespundere fizică.

Doar „inima bună” a fostului său șef, Drăghici Laurențiu, îl ține în sistem:

• este tras pe linie moartă la birou, mută hârtii timp de aproape un an, până își revine cât de cât;
• ulterior revine în stradă, dar colegii refuză să iasă cu el în teren:
  • nu poate încătușa eficient;
  • nu poate imobiliza un suspect cum trebuie;
  • nu poate folosi corect armamentul, dacă se întâmplă ceva grav;
  • unii spun că până și să urineze are probleme, atât de „praf” e mâna dreaptă.

Într-o lume normală, episodul ăsta ar fi fost un semnal de alarmă: omul se tratează, se ține la distanță de misiuni operative, se reanalizează aptitudinile psihice și fizice. În „grădinița de cadre” de la IPJ Prahova, însă, nicio lecție nu e învățată. Lăpădatu revine la vechile obiceiuri.

Mall Ploiești Blejoi: „clientul polițist” – poartă o lună adidașii și vine să-i dea retur cu scandal

Anul 2023. Decor: mall-ul din zona Ploiești – Blejoi. Actor principal: agentul rutier Lăpădatu Lucian, însoțit de prietenă.

Scenariul:

• cumpără o pereche de adidași;
• îi poartă o lună întreagă;
• după care se întoarce victimizat la magazin, să-i returneze, ca și cum i-ar fi luat ieri și i-ar fi ținut în vitrină.

Angajații magazinului refuză – logic și legal. Atunci începe spectacolul:

• se folosește de calitatea de polițist;
• scoate telefonul și începe să filmeze;
• urlă prin magazin că angajații „fură clienții”;
• îndeamnă oamenii să nu mai cumpere de acolo.

Circ și panaramă, marca „rutieristul cu tupeu”.

Angajații mall-ului sună la poliție. Când sosesc colegii… surpriză:

• află că scandalagiul este chiar colegul lor de la Rutieră.

Dar Lăpădatu nu se temperează, dimpotrivă:

• devine violent verbal și/sau fizic, după relatările surselor;
• primește amenzi;
• se calmează abia după ce i se spune clar că urmează să fie încătușat dacă nu încetează.

Cronica rușinii continuă:

• contestă amenda – și pierde;
• nu pare să piardă însă și rușinea, aia era oricum demult dispărută;
• ca bonus de caracter, își reclamă propriii colegi care au intervenit la fața locului.

Pe scurt: creier 0, orgoliu infinit.

Berea „de gang” înainte de schimb: când polițistul își face încălzirea la cutia rece

Pe lângă tot acest „palmares”, agentul Lăpădatu Lucian are, spun sursele, un obicei extrem de periculos:

• înainte să intre în schimbul II, „obosit” fiind, își face pofta cu o bere la doză, rece,
• locul preferat: gangul către parcarea Poliției municipiului Ploiești – ferit, dosit, să nu deranjăm imaginea instituției.

Evident, nu-l va opri în trafic colegul de la schimbul III din același birou, nu? Așa se construiește, în timp, rețeta pentru titlul clasic de tragedie:
„Polițist beat a omorât în trafic pe cineva”.
Doar că, până atunci, toți se fac că nu văd.

Avertismentul e simplu:

• azi e „doar” bere pe gang;
• mâine poate fi un accident cu victime;
• și atunci vor curge comunicatele cu „regretăm profund, vom face anchetă, nu reprezintă instituția”.

Ruda de la Păulești: când „dreptatea” se încearcă întâi pe pile și abia apoi în instanță

Nici capitolul „favoruri pentru rude” nu lipsește din fișa postului neoficială a lui Lăpădatu Lucian.

Acum câteva luni, în comuna Păulești:

• unei rude de-a lui îi este reținut permisul de conducere, pe corecte, de către polițiști;
• agentul Lăpădatu intervine pentru „ajutorarea” familiei, punând presiune pe colegi;
• polițiștii din teren nu cedează, tratează cazul ca pe unul normal, fără „pile și intervenții”;
• rezultatul: Lăpădatu ajunge reclamat pe la BCI, spun sursele, pentru tentativa sa de influențare.

Ruda, după ce „soluția cu relații” eșuează, nu mai are ce face:

• face ce trebuia să facă de la început, ca orice cetățean normal: contestă procesul-verbal în instanță.

Adică fix drumul legal, cel pe care Lăpădatu, ca polițist, ar fi trebuit să-l recomande din start, nu să încerce mai întâi varianta „rezolvăm noi, între ai noștri”.

IPJ Prahova – protecție, nervi, bere și scandal: manual de „așa NU”

În serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat public de Incisiv de Prahova, îl aveam deja pe:

• agentul prins cu 0,25 mg/l alcool în aerul expirat, care făcea instructaj colegilor despre reguli;
• recidiviști beți trimiși acasă „să se liniștească”;
• protejați cu rude „pe sus” prin IGPR;
• agenți cu dosare penale pentru neglijență în serviciu, care nu pățesc nimic.

Acum, în episodul XXI, Lăpădatu Lucian completează perfect tabloul:

• agresiv și instabil, cu crize de nervi până la geam spart și tendoane tăiate;
• colegii se tem să iasă cu el în teren, îl consideră un pericol și pentru ei, și pentru cetățeni;
• face circ într-un mall, se folosește de calitatea de polițist pentru a intimida personalul;
• devine violent, primește amenzi, apoi își reclamă propriile echipaje;
• își face „încălzirea” cu bere, în gangul dinspre parcarea Poliției Ploiești;
• încearcă să intervină pentru o rudă lăsată fără permis la Păulești, ajungând reclamat la BCI.

Concluzie: Grădinița crește, dar cadrele nu se maturizează

IPJ Prahova, așa cum reiese din dezvăluirile repetate publicate de Incisiv de Prahova, arată ca un loc unde:

• nervosul, bețivul, porcarul și șmecherul cu rude sunt ținuți în sistem;
• frații „de sus” și „pilele din birou” cântăresc mai mult decât evaluările psihologice și aptitudinile fizice;
• imaginea instituției se apără pe hârtie, nu și în realitate.

„Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXI)” mai adaugă un personaj în galeria rușinii: polițistul cu berea în gang, cu adidașii purtați o lună și returnați cu scandal și cu nervii la geam.

Restul – e doar o chestiune de timp până când, dacă nimeni nu oprește caricatura asta de management, vom citi ceea ce azi pare o „previziune cinică”:
„Polițist beat a omorât în trafic pe cineva.”

Serialul nu se oprește aici. Din păcate, nici personajele Vom reveni. (Cristina T.).

„Experiențe pentru toată familia”: popcorn în tribune, dopaj și plângeri penale în culise

În pliantele lucioase din proiectul turistic „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie: Ploiești & Ținutul Vinului”, Hipodromul Ploiești este vândut ca o bijuterie ecvestră: singurul hipodrom modern destinat curselor de trap din România, locul unde „tradiția sporturilor ecvestre se îmbină cu evenimente spectaculoase, activități pentru întreaga familie și momente memorabile”.

Tribune pline, cai lucioși, selfie-uri, copii care mănâncă popcorn – un decor de carte poștală. Numai bun pentru broșuri, turism și poze pe rețele sociale.

Ce nu scrie în broșuri este capitolul „Tips & Tricks pentru inițiați”: cum să refuzi controlul antidoping, să scapi doar cu o amendă, să-ți păstrezi trofeul și, bonus, să transformi totul într-o problemă cu iz penal, nu doar sportiv.

Marele Premiu de Trap al României: „Refuz antidoping, ia premiul și vezi-ți de drum”

Duminică, 5 iulie, la Hipodromul Ploiești s-a desfășurat Marele Premiu de Trap al României, cursă clasică pentru trăpașii de 4 ani, sub deviza „Carol I al României”. Vreme bună, 6 curse, 37 de cai la start, demonstrații ecvestre, atracții pentru copii – la suprafață, spectacol impecabil.

În culise însă, manual de „așa NU” în sport:

• impresarii au solicitat controlul antidoping, în mod firesc;
• calul clasat pe primul loc a „refuzat” să fie supus recoltării probelor;
• în orice sport serios, aici se oprește totul: STOP JOC, descalificare, sesizare penală.

La Ploiești, nu. Conform relatărilor despre reuniune, Comisia de Arbitri a aplicat doar o amendă și a menținut rezultatul inițial: același cal, același titlu, același Mare Premiu de Trap al României.

Formula locală de „sport curat”:
Refuz de antidoping + amendă + trofeu păstrat = „merge și așa”.

Regulamentul ANARZ nu e pliant turistic: descalificare obligatorie și sesizare penală

Regulamentul General al Curselor de Trap din România, publicat pe site-ul ANARZ (sursa: ANARZ, „Regulamentul general al curselor de Trap din România”, document PDF oficial), nu are caractere decorative. Printre prevederi, două sunt cruciale:

1. Orice încălcare a regulamentului atrage descalificarea calului din cursa respectivă, pe lângă sancțiunile specifice faptei;
2. Refuzul supunerii calului la recoltarea probelor pentru control antidoping nu se termină cu un simplu „ai luat amendă”, ci presupune și sesizarea organelor de urmărire penală.

În plus, din documentul oficial ANARZ reiese clar (Art.95, inclusiv alin. 3 – sursa: ANARZ, Regulamentul general al curselor de trap din România, disponibil pe anarz.eu) că:

• se poate aplica o amendă de până la 50% din fondul de premiere al cursei;
• se poate dispune interzicerea accesului pe Hipodrom până la 60 de zile;
• iar în cazul unor abateri grave – precum refuzul recoltării probelor pentru testare, suspiciuni de substituire, falsificarea pașaportului calului – este obligatorie sesizarea organelor de urmărire penală.

Cu alte cuvinte, Comisia de Arbitri nu avea dreptul să aleagă, după bunul plac, între „amendă” sau „descalificare”, și nici să ignore partea penală. Pachetul complet trebuia să fie:
descalificare + sancțiune sportivă + sesizare penală.

Din informațiile publice de până acum, nu rezultă că o astfel de sesizare penală a fost formulată imediat după incident. Asta transformă problema dintr-o glumă proastă de regulament într-o posibilă complicitate instituțională la încălcarea propriilor norme.

De la „flagel” recunoscut la vârf la șase plângeri penale și protecția animalelor

Tabloul devine și mai sumbru dacă punem laolaltă elementele deja cunoscute:

• În relatările anterioare, apare o declarație atribuită președintelui Federației Române de Trap, Marian Manea, conform căreia dopajul ar fi un „flagel”, iar „toți caii de pe podium ar fi fost drogați” – afirmație care, dacă este redată corect, ridică sportul de trap direct la rangul de campion național la dopaj sistemic.
• Conform noilor informații, au fost formulate șase plângeri penale, iar protecția animalelor s-ar fi autosesizat în legătură cu ceea ce se întâmplă pe Hipodrom.
• Este „de notorietate” în interiorul hipodromului faptul că anumite grupuri de proprietari ar practica astfel de metode de mult timp – un fenomen perceput ca generalizat, nu ca un accident izolat.

Dacă până acum vorbeam despre încălcarea unui regulament sportiv, acum suntem în plin teren penal, cu animale potențial maltratate, supuse dopajului și utilizate ca material consumabil pentru trofee și bani.

Poliția Animalelor intră în scenă: „sportul rege” se întâlnește cu Codul Penal

Un element de noutate esențial:
Poliția Animalelor a fost sesizată și urmează controale vizând exact ceea ce regulamentul, bunul simț și legea penală ar fi trebuit să combată de mult:

• dopajul sistematic al animalelor,
• maltratarea acestora,
• folosirea de substanțe necunoscute pe cai pentru a obține avantaje în competiții.

În acest context, nu mai este vorba doar de „fair-play” sportiv, ci de fapte penale:

• posibile infracțiuni de fraudă sportivă,
• posibile fapte de rele tratamente aplicate animalelor,
• și, în subsidiar, posibile infracțiuni ce țin de fals (pașapoarte, documente etc.), așa cum chiar Regulamentul ANARZ (Art.95, inclusiv alin. 3) prevede că trebuie raportate organelor de urmărire penală.

Orice „tratament” aplicat cailor, prin substanțe de proveniență și compoziție neclare, nu mai este doar o „șmecherie de hipodrom”, ci o problemă de siguranță, sănătate și legalitate, atât pentru animale, cât și pentru cei care le manipulează.

Comisia de Arbitri – arbitri sportivi sau gardieni ai dopajului?

Decizia Comisiei de Arbitri de a păstra rezultatul cursei, în ciuda refuzului controlului antidoping, transmite un mesaj devastator:

• regulile nu se aplică tuturor,
• există câștigători „speciali” pentru care laboratorul antidoping devine opțional,
• sancțiunea reală nu este dopajul, ci naivitatea de a crede că regulamentul chiar se aplică.

Când Regulamentul General al Curselor de Trap (sursa: ANARZ) prevede descalificare și sesizare penală, iar în practică se alege doar amenda și tăcerea, nu mai vorbim de un simplu act de „indulgență”. Vorbim de:

• ignorarea unor dispoziții imperative adoptate tocmai pentru protejarea integrității competițiilor;
• un potențial favor acordat celor care recurg la practici ilegale;
• un semnal periculos către toți ceilalți participanți: „Dacă ești suficient de bine conectat, regulile se aplică… altora.”

Lecția pentru copii din tribune: „Regulamentul e facultativ, dacă sistemul te ține în brațe”

În broșuri, Hipodromul Ploiești este descris ca locul ideal pentru „experiențe memorabile în familie”. În realitate, lecția pe care o primesc copiii din tribune arată așa:

• poți refuza controlul antidoping și rămâi campion;
• regulile sunt scrise frumos în PDF-uri oficiale, citate pompos din ANARZ, dar pot fi tratate ca literatură de sertar;
• „fair-play-ul” e bun doar ca slogan de marketing, nu și ca practică de zi cu zi.

În loc să vadă un model de disciplină, respect pentru animale și onestitate sportivă, copiii asistă la un curs aplicat de relativism moral:
regulamentul este opțional, iar integritatea competiției se negociază.

Din „Tips & Tricks” turistice în „Tips & Tricks” pentru fraudă sportivă

Într-un stat care se respectă, după un asemenea episod, ar trebui să avem:

• anchetă oficială,
• reanalizarea hotărârii de clasament,
• aplicarea integrală a Regulamentului general al curselor de trap (sursa: ANARZ), inclusiv descalificarea calului care a refuzat controlul,
• sesizarea organelor de urmărire penală, în baza Art.95 și Art.95.3 privind obligația de a sesiza Parchetul în caz de fapte grave (refuz recoltare probe, suspiciuni de substituiri, fals etc.),
• intensificarea controalelor Poliției Animalelor, cu prelevare de probe și verificarea tuturor substanțelor administrate cailor.

În schimb, realitatea descrisă arată mai degrabă a scenariu de manual pentru „cum să scapi cu o amendă și să păstrezi cupa”.

Cerința minimă de normalitate: regulamentul se aplică, faptele penale se tratează ca fapte penale

În lumina noilor informații – Art.95.3 din regulament (obligația de sesizare a organelor de urmărire penală), existența celor șase plângeri penale, autosesizarea protecției animalelor și implicarea Poliției Animalelor – un minim standard de normalitate ar presupune:

1. Reanalizarea oficială a deciziei prin care calul câștigător a fost lăsat să-și păstreze titlul după refuzul la control antidoping;
2. Aplicarea strictă a articolului 95 și a articolului 95.3 din Regulamentul general ANARZ (sursa ANARZ), în integralitatea lor: descalificare, sancțiuni sportive, interdicții de acces pe hipodrom, acolo unde se impune;
3. Clarificare publică: cine, când și de ce nu a dispus imediat sesizarea penală, deși regulamentul o cere;
4. Tratarea dopajului și maltratării cailor ca fapte penale, nu ca „exces de zel sportiv”.

Respectarea regulamentului nu este nici negociabilă, nici opțională, nici meniu „a la carte” pentru Comisia de Arbitri. Este obligația minimă pentru a nu transforma un hipodrom într-un laborator la vedere, cu cai în loc de cobai.

Apel ferm: Poliția Animalelor să se autosesizeze și să verifice tot

Având în vedere gravitatea situației, caracterul aparent generalizat al dopajului și maltratării și faptul că în interiorul hipodromului se vorbește de mult despre aceste practici, un apel public se impune:

• Poliția Animalelor trebuie să se autosesizeze și să acționeze ferm în legătură cu ceea ce se întâmplă pe Hipodromul Ploiești;
• este necesară prelevarea de analize și verificarea substanțelor administrate cailor în mod sistematic;
• controalele trebuie extinse la toți cei implicați în pregătirea și administrarea acestor „tratate” chimice cailor, pentru a se stabili natura și proveniența substanțelor utilizate.

Nu e vorba doar de imaginea unui sport sau de corectitudinea unei competiții, ci de viața și sănătatea animalelor, folosite ca instrumente într-un mecanism care, dacă va fi confirmat de anchete, depășește cu mult sfera „neregulilor sportive” și intră frontal în zona infracționalității.

Concluzie: „Ținutul Vinului” sau „Ținutul dopajului protejat”?

Hipodromul Ploiești riscă să rămână în istorie nu ca „atracție-vedetă” din „Ținutul Vinului”, ci ca studiu de caz despre cum se distruge din interior credibilitatea unui sport.

Pentru turiștii ademeniți de sloganul „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie”, ar fi onest să se adauge, în paranteză:

„…și, din când în când, un tur prin culisele unde se rescriu regulamentele, se refuză testele antidoping, se maltratează caii și se transformă sportul în dosar penal latent.”

Aici nu mai e loc de marketing.
E loc de anchetă, de răspundere și de penal (Cerasela N.).