Diverse
Ce se întâmplă cu cartonul pe care îl aruncăm la gunoi în loc să îl reciclăm?
Cartonul are felul lui de a intra în viața noastră fără să ceară voie. Vine în cutii pentru încălțări, în ambalaje pentru electrocasnice, în pachetele de la curier, în cutii de cereale, în tuburi pentru hârtie de copt. Îl deschidem, îl rupem, îl îndoim, îl turtim cu genunchiul în timp ce încercăm să facem loc în coș. Și, fiindcă pare curat, banal, inofensiv, îl tratăm uneori ca pe un lucru care nu contează prea mult. Doar o cutie.
Dar o cutie nu e doar o cutie. E lemn transformat în fibră, apă folosită la fabricare, energie cheltuită, transport, oameni care au muncit ca să ajungă la noi. Și, la final, e o răscruce. Ajunge în containerele potrivite sau intră în amestecul acela mare și trist pe care îl numim gunoi menajer.
Întrebarea aceasta, ce se întâmplă cu cartonul pe care îl aruncăm la gunoi în loc să îl reciclăm, e mai puțin despre vinovăție și mai mult despre realitate. Pentru că realitatea e destul de directă: când cartonul intră în sacul greșit, șansele lui de a mai fi o resursă scad brusc. Uneori ajunge în gropi de gunoi și rămâne acolo mult timp, fără să se întoarcă în economie. Alteori e ars pentru energie. De cele mai multe ori, e un fel de amestec de scenarii, în funcție de oraș, de infrastructură, de cât de murdar e cartonul și de cât de atent a fost, sau nu, fiecare dintre noi.
Cartonul din viața de zi cu zi, cutia care pare inofensivă
Dacă te uiți în jurul casei, cartonul e peste tot. Și apare exact în momentele în care ai deja multe pe cap. Deschizi pachetul în prag, cu cheile încă în mână. Un copil îți spune ceva, telefonul vibrează, câinele trage de lesă, tu încerci să nu rupi eticheta de retur. Cartonul ajunge pe un scaun, apoi lângă ușă, apoi în coș, și totul se întâmplă repede.
Problema e că viteza asta, plus oboseala, plus lipsa de spațiu, fac ca decizia să fie adesea una de tipul: lasă că merge și așa. Nu din rea intenție, ci din rutina aceea care ne împinge să simplificăm. Doar că, în lumea deșeurilor, simplificarea noastră devine complicarea altcuiva.
Cartonul are calități excelente pentru reciclare când e păstrat relativ curat și uscat. Fibrele pot fi refolosite de mai multe ori. Nu la infinit, pentru că se scurtează și se uzează, dar suficient cât să conteze. Și totuși, cartonul e și foarte ușor de stricat ca material reciclabil. Un strop de ulei, o cutie de mâncare murdară, o ploaie care îl udă până la miez și, dintr-o dată, ceea ce părea ușor devine greu de recuperat.
Drumul din tomberon, ce înseamnă, de fapt, gunoiul amestecat
Când cartonul ajunge la gunoi menajer, începe un drum care nu arată ca în reclamele cu containere colorate și oameni zâmbitori. E un drum mai degrabă industrial. Un camion ridică pubelele, adună totul laolaltă, comprimă, amestecă. În clipa aceea, cartonul se lipește de resturi alimentare, de pungi murdare, de cutii de conserve, de sticle sparte. Uneori se face pastă, alteori se rupe în bucăți, alteori rămâne întreagă, dar pătată.
Contează mult și sezonul. Într-o zi de vară, gunoiul fermentează repede. Într-o zi ploioasă, totul se îmbibă cu apă. Iar apa aia nu e apă curată, e o supă cu tot ce s-a scurs din resturi. Cartonul absoarbe, fiindcă asta e natura lui. Și, odată ce a absorbit, e greu să îl mai faci util pentru fabricile care ar putea să îl transforme în hârtie sau carton nou.
Există situații în care gunoiul amestecat trece printr-o sortare mecanică și o parte din materialele reciclabile sunt extrase. Dar când cartonul e murdar sau mărunțit prea tare, ori când instalația nu e gândită să recupereze suficient, el rămâne în fracția reziduală. Asta înseamnă că, după sortare, tot ajunge la depozitare sau la incinerare.
Stația de sortare, locul unde se decide soarta cartonului contaminat
Dacă ai vedea o stație de sortare din interior, ai înțelege de ce un carton aruncat la grămadă nu e doar o mică greșeală. Benzile transportoare curg continuu. Sacii sunt deschiși. Materialele trec prin site, magneți, separatoare. Iar oamenii de acolo, care fac adesea o muncă obositoare și repetitivă, încearcă să scoată ce se poate scoate.
Dar există limite clare. Cartonul ud se lipește de tot. Cartonul cu resturi alimentare atrage alte resturi. Cartonul amestecat cu plastic și folie e mai greu de separat. Iar un carton plin de grăsime nu e doar inestetic, e o problemă tehnologică pentru reciclare. Dacă ar ajunge în balotul de hârtie și carton, ar strica lotul și ar crește costurile pentru fabrica de reciclare.
Așa că, în multe cazuri, cartonul contaminat e refuzat. Nu pentru că cineva e răutăcios sau prea pretențios, ci fiindcă industria de reciclare are nevoie de un material cât de cât predictibil. Dacă nu e predictibil, produsul final iese prost, iar lanțul se rupe.
În momentele astea îmi vine în minte un lucru pe care îl tot învățăm, iar și iar, în viață: fiecare sistem e bun până la punctul în care îl forțezi să fie mai mult decât poate. Sortarea poate salva unele materiale, dar nu poate repara tot. Nu poate lua o cutie îmbibată și să o transforme într-una curată, doar prin voință.
Când cartonul ajunge la groapa de gunoi, ce se întâmplă în pământ, încet și tăcut
Pentru mulți oameni, groapa de gunoi e un fel de loc abstract. Un capăt de linie, undeva departe. Arunci sacul și gata, a dispărut. Numai că acolo, în depozite, lucrurile nu dispar. Se așază în straturi. Se compactează. Se acoperă. Și începe o viață subterană.
Cartonul e un material organic, ceea ce înseamnă că se descompune. Dar modul în care se descompune într-o groapă de gunoi nu seamănă deloc cu descompunerea într-o grămadă de compost bine aerisită. În groapă, aerul e puțin. Straturile sunt presate. Umezeala e multă. Iar bacteriile care preiau controlul sunt, de multe ori, cele care trăiesc fără oxigen.
Aer fără aer, cum se descompune cartonul în lipsa oxigenului
Într-un mediu cu oxigen, descompunerea produce în principal dioxid de carbon și apă, plus un compost util. În lipsa oxigenului, însă, procesul favorizează producerea de metan, un gaz cu efect de seră puternic. De aici vine o bună parte din problema climatică asociată depozitării deșeurilor biodegradabile.
Cartonul, fiind bogat în celuloză, intră în acest proces. Nu se întâmplă peste noapte. Straturile de hârtie și carton se pot conserva surprinzător de mult timp când sunt îngropate și presate, ca într-un fel de capsulă. Sunt locuri unde s-au găsit ziare vechi, încă lizibile, după decenii. Asta ne spune ceva simplu și neliniștitor: depozitarea nu e un fel de soluție naturală, în care totul se întoarce frumos în pământ. Uneori, pământul doar ține deșeurile la păstrare, ca un depozit uriaș cu cheie, iar cheia e la noi.
Metanul și mirosul de nimic, gaze invizibile, probleme foarte reale
Metanul nu are mirosul acela dramatic pe care ni-l imaginăm. Adesea e invizibil și, tocmai de aceea, e ușor de ignorat. Depozitele moderne au sisteme de captare a gazelor și uneori le folosesc pentru producerea de energie. Asta e partea mai bună a poveștii. Partea mai puțin bună e că niciun sistem nu capturează tot, iar pierderile contează.
Mai e și un alt aspect, mai personal. Când spui metan, spui și riscuri de incendii subterane, spui presiune în corpul depozitului, spui costuri pentru monitorizare. Spui infrastructură, reguli, oameni care trebuie să fie acolo, să urmărească, să repare, să prevină.
Iar toate astea pornesc de la ceva ce noi tratăm ca pe un nimic. O cutie aruncată la grămadă.
Leșiatul, apa murdară care poartă urmele a tot ce am aruncat
În gropile de gunoi, apa din ploaie se infiltrează și se combină cu lichidele provenite din deșeuri. Se formează leșiatul, acel lichid încărcat cu substanțe organice și, uneori, cu contaminanți. Depozitele conforme au sisteme de colectare și tratare, dar nu toate depozitele din lume au fost construite cu aceleași standarde, iar între ideal și practică se strecoară mereu ceva.
Cartonul, în sine, nu e un material toxic, dar când devine parte dintr-un amestec, el contribuie la încărcarea organică a leșiatului. Cu cât ai mai mult material biodegradabil în depozit, cu atât ai mai multă fermentație, mai multe reacții, mai multă chimie murdară. De aici vin costuri și riscuri care nu se văd în momentul în care închizi capacul pubelei.
Incinerarea și co-incinerarea, carton transformat în energie, cu prețul lui
În unele locuri, o parte din deșeuri ajunge la instalații de incinerare sau la co-incinerare, de exemplu în fabrici care folosesc combustibil derivat din deșeuri. Cartonul, fiind combustibil, arde bine. Iar energia produsă poate fi folosită pentru electricitate sau căldură.
Sună eficient, dar e o eficiență care vine cu o pierdere. Dacă arzi cartonul, ai scos o resursă din circuit. Ai transformat un material care putea deveni din nou ambalaj într-o flacără de câteva secunde. Uneori, incinerarea e preferabilă depozitării, mai ales dacă sistemul e bine controlat și filtrează poluanții. Totuși, din perspectiva economiei circulare, incinerarea rămâne o soluție de avarie, un capăt de drum.
Mai e și partea psihologică: dacă ne obișnuim cu ideea că ardem deșeurile și gata, riscăm să devenim mai relaxați cu risipa. E un fel de scurtătură mentală. Și, sincer, toți suntem vulnerabili la scurtături.
Costul pe care nu îl vedem, bani publici, taxe, timp pierdut
Un carton aruncat la gunoi pare un gest fără cost. Dar costul apare în altă parte. Apare în taxe de salubritate care cresc când crește cantitatea de deșeu rezidual. Apare în carburantul camioanelor, în orele de muncă, în mentenanța depozitelor, în monitorizare, în tratarea leșiatului, în captarea gazelor.
Și apare și în ceva mai greu de pus pe factură: spațiul. Depozitele se umplu. Un oraș are nevoie, la un moment dat, de alt depozit sau de extinderea celui vechi. Iar când un depozit se apropie de capacitate, comunitățile încep să se certe. Nimeni nu vrea groapa lângă casă. Înțeleg asta, e uman. Dar dacă nimeni nu o vrea și totuși producem deșeuri în același ritm, ajungem la tensiuni care nu sunt doar tehnice, sunt sociale.
Am văzut cum arată comunitățile când o problemă de infrastructură se transformă într-o problemă de încredere. Oamenii nu mai cred că lucrurile sunt gestionate corect. Încep să se întrebe cine câștigă, cine pierde, cine decide. Și, uneori, răspunsurile sunt neclare.
Pierderea unei resurse, de la fibre la păduri, de la energie la apă
Cartonul e făcut din fibre. Fibrele vin din lemn, din hârtie recuperată, din combinații. Când cartonul ajunge la groapa de gunoi sau e ars, acele fibre se pierd. Și pierderea nu e doar una morală, e una materială.
Când reciclezi cartonul, reduci nevoia de fibre virgine. Asta înseamnă presiune mai mică asupra pădurilor, chiar dacă lucrurile nu sunt niciodată atât de simple. Industria hârtiei folosește adesea păduri gestionate, plantații, reziduuri din prelucrarea lemnului. Dar o cerere mai mică pentru fibre noi poate însemna o gestionare mai echilibrată și mai mult spațiu pentru păduri să rămână păduri, nu doar materie primă.
Mai e și energia, și apa. Producția de hârtie și carton cere apă, cere chimie, cere energie. Reciclarea cere și ea energie și apă, dar, de cele mai multe ori, mai puțin decât producția din fibre virgine. Când pierzi un material reciclabil, pierzi și șansa de a economisi resurse.
În termeni simpli, e ca și cum ai arunca un ingredient bun înainte să gătești, apoi te plângi că trebuie să mergi din nou la magazin. Numai că magazinul, în cazul acesta, e planeta.
De ce e atât de greu să reciclăm cartonul când e murdar
Aici e locul unde mulți oameni ridică din umeri. Înțeleg, pentru că și eu am avut momentele mele de confuzie. Te uiți la o cutie, pare carton, pare reciclabil. Și totuși, cineva îți spune că nu e.
Cartonul e reciclabil când e curat și uscat. Dacă e îmbibat cu ulei, grăsimea intră în fibre și nu se mai spală ușor. În procesul de reciclare, hârtia și cartonul sunt desfăcute în apă într-un fel de supă de fibre. Contaminanții se separă, dar grăsimea poate face ca pasta să fie de calitate slabă și să creeze defecte în produsul final.
Mai e și partea cu plasticul. Multe ambalaje sunt, de fapt, compozite. Carton cu strat subțire de plastic, carton cerat, carton laminat. Uneori sunt reciclabile prin fluxuri speciale, alteori nu sunt acceptate în sistemul local. Diferența asta îi face pe oameni să se simtă păcăliți. Și, dacă te simți păcălit, îți vine să renunți.
Cutia de pizza, mic simbol al unei mari confuzii
Cutia de pizza a devenit aproape un test de cultură civică. Dacă e curată, partea de sus, fără pete, poate fi reciclată. Dacă e plină de grăsime, partea murdară nu prea are ce căuta în cartonul pentru reciclare. Dacă o pui la grămadă, riști să strici și alte bucăți curate.
Și aici se vede ceva important: reciclarea nu e despre a face lucrurile perfecte. E despre a face lucrurile suficient de bine încât să funcționeze. Să te oprești o secundă și să te întrebi: e carton curat și uscat sau e carton care miroase a cină?
Ce se schimbă atunci când reciclăm corect
Atunci când cartonul e pus separat și ajunge relativ curat, povestea se schimbă complet. În loc să fie un deșeu, devine materie primă.
Cartonul colectat separat ajunge, de obicei, la sortare și balotare. E presat în baloți mari, legați strâns. Apoi pleacă spre fabrici de hârtie și carton. Acolo, baloții sunt desfăcuți și materialul intră într-un proces de repulping, în care fibrele sunt separate în apă. Urmează curățarea de contaminanți, cernerea, rafinarea, apoi formarea unei noi foi de hârtie sau carton.
E un ciclu care arată, în felul lui, aproape poetic. Fibră devenită cutie, cutie devenită fibră. Nu e magie, e inginerie, dar are ceva satisfăcător. Și, poate cel mai important, e un ciclu care reduce presiunea asupra sistemului de gunoi rezidual.
În mijlocul acestei discuții, merită să recunosc un adevăr simplu: nu e întotdeauna ușor să faci ce trebuie. E nevoie de coșuri separate, de spațiu, de obiceiuri. E nevoie și ca sistemul să funcționeze. Dar tocmai de aceea contează să vorbim despre el fără rușine și fără superioritate.
Aici se potrivește, natural, ideea de reciclarea deseurilor de carton, fiindcă nu e doar despre gestul nostru de acasă, ci despre tot lanțul care începe cu noi și se termină într-o fabrică.
Un gest mic, o infrastructură mare, cine trebuie să facă ce
Noi, ca oameni, avem o tendință să credem că totul se rezolvă dacă fiecare își face partea. E adevărat până la un punct. Dar în cazul deșeurilor, partea fiecăruia depinde masiv de infrastructură.
Dacă nu există colectare separată reală și constantă, dacă containerele sunt prea puține sau mereu pline, dacă programul de ridicare e haotic, oamenii obosesc. Încep să creadă că oricum se amestecă totul. Uneori chiar se amestecă, iar asta e devastator pentru încredere.
Pe de altă parte, dacă există un sistem coerent, cu containere clare, cu comunicare, cu feedback, cu penalizări atunci când e cazul și cu încurajări când lucrurile merg bine, oamenii se adaptează. Nu toți, nu imediat, dar se întâmplă.
Mai e și rolul companiilor. Ambalajele sunt proiectate de cineva. Dacă proiectezi un ambalaj imposibil de reciclat, apoi îl marchezi vag cu simboluri care par promițătoare, ai creat confuzie. Iar confuzia se transformă în deșeu.
Și, sigur, există și rolul statului, al autorităților locale, al reglementărilor. Dar ce îmi place să țin minte e partea umană: sistemele care funcționează sunt cele în care oamenii simt că sunt respectați. Că li se cere ceva rezonabil, nu imposibil. Că li se explică, nu li se predică.
Cum faci să fie ușor în casa ta, fără perfecțiune și fără vinovăție
Dacă ai spațiu mult, e simplu să fii ordonat. Dacă trăiești într-un apartament mic, cu un hol îngust și o bucătărie unde două persoane se lovesc una de alta, sortarea devine o mică operațiune. Așa că nu cred în perfecțiune. Cred în soluții care se potrivesc vieții reale.
Un lucru care ajută este să turtești cartonul imediat, în momentul în care îl desfaci. Dacă îl lași întreg, ocupă spațiu și te enervează, iar nervii duc la decizii proaste. Dacă îl turtești, îl transformi într-un obiect plat, ușor de stivuit. Pare banal, dar e diferența dintre un colț de cameră invadat de cutii și un teanc care poate fi dus la container când ieși din casă.
Alt lucru e să păstrezi cartonul uscat. Sună evident, dar de multe ori îl lăsăm lângă chiuvetă, lângă sticle ude, pe balcon, la ploaie. Cartonul ud e greu, miroase, se rupe, și uneori nici nu mai e acceptat la reciclare.
Și mai e partea cu mâncarea. Dacă o cutie e murdară, îndepărtezi partea murdară și salvezi partea curată, atunci când se poate. Dacă nu se poate, nu te pedepsești. O arunci la menajer și gata, dar măcar știi de ce. Reciclarea nu e un examen cu note, e un obicei care se formează.
Când vorbesc cu prieteni despre asta, observ că mulți au aceeași temere: că vor face greșit și că greșeala lor strică tot. Adevărul e că și greșelile sunt parte din învățare. Important e să nu transformăm confuzia în resemnare.
De ce contează cartonul mai mult decât pare
E ușor să vorbim despre plastic, fiindcă plasticul arată rău. Se vede. Se agață în copaci, plutește pe apă, scârțâie sub pași. Cartonul, în schimb, are o imagine mai blândă. Pare natural. Și tocmai de aceea e ignorat.
Dar cartonul aruncat la gunoi, în loc să fie reciclat, înseamnă mai mult gunoi rezidual, mai multă presiune pe depozite, mai multe emisii, mai multă risipă de fibre. Înseamnă, într-un fel, că luăm un material care ar fi putut avea o a doua sau a treia viață și îl împingem spre o singură viață, scurtă, apoi spre un final murdar.
Și e păcat, fiindcă cartonul e unul dintre materialele pe care chiar le putem gestiona mai bine, cu relativ puțină dramă. Nu cere tehnologii science fiction. Cere doar consistență.
O discuție despre responsabilitate care nu trebuie să fie apăsătoare
Îmi place să cred că lucrurile se schimbă când oamenii se simt parte dintr-o poveste mai mare. Nu o poveste bombastică, nu o poveste cu eroi și aplauze. O poveste simplă, despre cum trăim împreună.
Când arunci cartonul la gunoi, îl trimiți într-un sistem care e deja încărcat. Îl amesteci cu resturi, îi reduci șansele de recuperare, îl transformi într-o sursă de gaz de depozit sau într-un combustibil pentru ardere. Și pierzi o resursă.
Când îl separi corect, chiar și imperfect, îi dai o șansă. Și îți dai ție o șansă să trăiești într-un oraș care nu își îngroapă resursele.
Nu cred că soluția e să ne certăm unii pe alții pentru o cutie pusă greșit într-o zi proastă. Cred că soluția e să facem loc, în mintea noastră, pentru un pic de atenție. Să vedem cartonul pentru ceea ce este, un material cu valoare, nu o corvoadă.
Și, poate, data viitoare când desfaci un pachet și cartonul cade pe podea cu sunetul lui sec, o să te oprești o secundă. O secundă e tot ce trebuie ca să alegi alt drum pentru el. Într-o lume grăbită, o secundă poate fi un act de respect.
Înființarea unei firme vine cu multe decizii: alegerea sediului, recrutarea angajaților, achiziția echipamentelor și organizarea activității. În această perioadă, obligațiile privind securitatea și sănătatea în muncă și prevenirea incendiilor sunt adesea lăsate pentru mai târziu. Problemele apar atunci când începe efectiv activitatea, este angajat primul salariat sau are loc un control.
Pentru o firmă aflată la început, colaborarea cu un furnizor de Servicii SSM Timișoara poate simplifica pregătirea documentației, evaluarea riscurilor și organizarea instruirilor. Toate aceste măsuri trebuie stabilite în funcție de activitatea desfășurată, numărul angajaților și caracteristicile spațiului, deoarece nu există un dosar universal care să poată fi folosit fără adaptări pentru orice companie.
Din ce moment apar obligațiile SSM?
Obligațiile referitoare la securitatea și sănătatea în muncă trebuie analizate înainte ca salariații să își înceapă efectiv activitatea. Potrivit Legii nr. 319/2006, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru protejarea sănătății și securității lucrătorilor, prevenirea riscurilor profesionale, informarea și instruirea acestora.
Cu alte cuvinte, angajarea primei persoane nu presupune doar semnarea contractului de muncă. Firma trebuie să stabilească riscurile postului, măsurile de prevenire, modul de instruire și responsabilitățile interne.
Dacă societatea nu are încă angajați, situația SSM va fi diferită. Totuși, este recomandat ca organizarea să fie pregătită înainte de prima angajare, nu după ce persoana a început deja lucrul.
Cum se organizează activitatea de prevenire și protecție?
O firmă nouă trebuie să stabilească modul în care va organiza activitățile SSM. În funcție de dimensiunea societății, pregătirea angajatorului și riscurile existente, acestea pot fi asumate în condițiile prevăzute de lege, repartizate unor lucrători desemnați, organizate printr-un serviciu intern sau contractate de la un serviciu extern de prevenire și protecție.
Alegerea nu trebuie făcută automat. Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1425/2006 stabilesc condițiile în care poate fi organizată activitatea de prevenire și protecție.
Pentru multe firme mici, colaborarea cu un serviciu extern este o soluție practică. Antreprenorul primește ajutor la pregătirea documentelor, evaluarea riscurilor și instruirea personalului, fără să fie nevoit să interpreteze singur toate cerințele.
Contractarea unui specialist extern nu transferă însă întreaga responsabilitate. Angajatorul trebuie să se asigure că măsurile stabilite sunt aplicate în activitatea zilnică.
Evaluarea riscurilor profesionale
Evaluarea riscurilor reprezintă unul dintre documentele de bază ale organizării SSM. Aceasta trebuie realizată pentru posturile și activitățile existente în companie.
Riscurile diferă în funcție de domeniu. Într-un birou pot fi analizate lucrul îndelungat la calculator, poziția de lucru, instalațiile electrice, deplasarea prin spațiu și situațiile de urgență. Într-un atelier, depozit, restaurant sau șantier apar riscuri suplimentare legate de utilaje, temperaturi, substanțe, manipularea greutăților ori activitatea desfășurată la înălțime.
Evaluarea trebuie să reflecte condițiile reale. Folosirea unui model generic, în care doar denumirea firmei este înlocuită, poate lăsa neidentificate pericole importante.
Planul de prevenire și protecție
După identificarea riscurilor trebuie stabilite măsurile prin care acestea vor fi eliminate sau reduse. Aceste măsuri sunt reunite în planul de prevenire și protecție.
Planul poate include acțiuni precum:
- organizarea corectă a spațiului de lucru;
- montarea semnalizărilor necesare;
- utilizarea echipamentelor individuale de protecție;
- verificarea periodică a echipamentelor;
- stabilirea unor proceduri de lucru;
- instruirea angajaților;
- îmbunătățirea condițiilor de muncă;
- stabilirea responsabililor și a termenelor de aplicare.
Un astfel de document este util doar dacă măsurile prevăzute sunt puse în practică. Simpla sa existență în dosar nu elimină riscurile din companie.
Instrucțiuni proprii pentru activitățile desfășurate
Firma trebuie să pregătească instrucțiuni adaptate posturilor, echipamentelor și condițiilor de lucru. Acestea le explică angajaților cum trebuie să lucreze în siguranță și ce comportamente trebuie evitate.
Instrucțiunile pot fi necesare pentru lucrul la calculator, utilizarea sculelor sau utilajelor, manipularea materialelor, lucrul la înălțime, activitatea de curățenie, deplasările pe teren ori folosirea anumitor substanțe.
Documentele trebuie scrise clar și prezentate angajaților în timpul instruirilor. Un text foarte tehnic, pe care nimeni nu îl înțelege sau aplică, nu își îndeplinește scopul.
Instruirea angajaților înainte de începerea activității
Salariații trebuie să primească informațiile necesare pentru a-și desfășura activitatea în siguranță. Instruirea nu înseamnă doar completarea și semnarea unei fișe.
În funcție de situație, procesul poate cuprinde instruirea introductiv-generală, instruirea la locul de muncă și instruirea periodică. Tematica, durata și frecvența trebuie stabilite în funcție de activitate și de riscurile identificate.
Pentru o firmă nouă, trebuie clarificat:
- cine efectuează fiecare etapă a instruirii;
- ce materiale sunt prezentate;
- cât durează instruirea;
- cum se verifică însușirea informațiilor;
- cine completează și păstrează fișele;
- când se efectuează instruirile periodice;
- cum se procedează la schimbarea postului sau folosirea unui echipament nou.
Fișele trebuie completate corect și păstrate astfel încât să poată fi prezentate atunci când sunt solicitate.
Medicina muncii trebuie organizată separat
Serviciile SSM nu înlocuiesc medicina muncii. Înainte ca un angajat să fie declarat apt pentru activitatea pe care urmează să o desfășoare, firma trebuie să colaboreze cu un furnizor de servicii medicale de medicina muncii.
Examinările necesare se stabilesc în funcție de post și de riscurile profesionale. Angajatorul trebuie să păstreze documentele care confirmă aptitudinea persoanei pentru munca respectivă și să urmărească efectuarea controalelor periodice.
Este recomandat ca evaluarea riscurilor, fișa postului și serviciile de medicina muncii să fie corelate. În acest fel, examinarea medicală ține cont de activitatea reală a salariatului.
Ce trebuie verificat pe partea de PSI?
Obligațiile privind apărarea împotriva incendiilor trebuie analizate chiar dacă firma are puțini angajați sau funcționează într-un spațiu închiriat. Conform Legii nr. 307/2006, persoanele fizice și juridice răspund de stabilirea și aplicarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, în condițiile legii.
Organizarea PSI poate presupune:
- stabilirea responsabilităților interne;
- întocmirea instrucțiunilor de apărare împotriva incendiilor;
- instruirea personalului;
- menținerea liberă a căilor de evacuare;
- amplasarea semnalizărilor necesare;
- dotarea cu mijloace de primă intervenție;
- verificarea instalațiilor și echipamentelor;
- pregătirea planurilor de evacuare, unde este cazul;
- păstrarea și actualizarea documentelor specifice.
Măsurile necesare diferă în funcție de destinația spațiului, suprafață, numărul persoanelor și activitățile desfășurate.
Firma funcționează într-un spațiu închiriat?
Faptul că sediul sau punctul de lucru este închiriat nu înseamnă că toate responsabilitățile îi aparțin proprietarului. Contractul de închiriere trebuie verificat pentru a vedea ce obligații sunt asumate de fiecare parte, dar chiriașul rămâne responsabil pentru modul în care își organizează activitatea și pentru comportamentul propriilor angajați.
Înainte de începerea activității este bine să fie verificate:
- destinația autorizată a spațiului;
- starea instalațiilor electrice;
- căile și ieșirile de evacuare;
- mijloacele de stingere disponibile;
- documentele oferite de proprietar;
- modificările sau amenajările făcute în spațiu;
- numărul maxim de persoane care îl pot utiliza;
- responsabilitățile prevăzute în contract.
Dacă spațiul este împărțit cu alte firme, trebuie stabilit clar cine administrează zonele comune și cum se organizează evacuarea.
Este necesară autorizația de securitate la incendiu?
Nu orice firmă și nu orice spațiu necesită automat autorizație de securitate la incendiu. Obligația depinde de categoria construcției sau amenajării, destinație, suprafață, capacitate și lucrările realizate.
Categoriile supuse avizării și autorizării sunt stabilite prin HG nr. 571/2016, cu modificările aplicabile. Pentru o firmă nouă, situația trebuie verificată înainte de închirierea, cumpărarea sau amenajarea spațiului.
Este important să nu se confunde documentația internă PSI cu autorizația de securitate la incendiu. Existența instructajelor, stingătoarelor și planurilor nu înlocuiește autorizația atunci când aceasta este obligatorie. În același timp, existența unei autorizații pentru clădire nu elimină obligația firmei de a organiza prevenirea incendiilor în propria activitate.
Echipamentele și spațiul trebuie verificate înainte de utilizare
O firmă nouă cumpără adesea mobilier, calculatoare, utilaje, prelungitoare și alte echipamente într-un timp foarte scurt. Înainte de utilizare trebuie verificat dacă acestea sunt potrivite activității și dacă pot fi folosite fără să genereze riscuri suplimentare.
Trebuie urmărite în special:
- starea instalației electrice;
- utilizarea corectă a prelungitoarelor;
- poziționarea echipamentelor;
- accesul neîngrădit către ieșiri;
- stabilitatea rafturilor și mobilierului;
- instrucțiunile de utilizare ale utilajelor;
- existența protecțiilor necesare;
- depozitarea materialelor și substanțelor;
- marcarea zonelor care prezintă pericole.
Problemele observate înainte de deschidere sunt, de regulă, mai simplu și mai ieftin de rezolvat decât după începerea activității.
Checklist pentru o firmă aflată la început
Înainte de venirea primilor angajați, administratorul ar trebui să verifice dacă:
- a fost stabilit modul de organizare a activităților SSM;
- există evaluarea riscurilor pentru toate posturile;
- a fost întocmit planul de prevenire și protecție;
- există instrucțiuni proprii adaptate activității;
- sunt organizate instruirile SSM și PSI;
- fișele de instruire sunt pregătite și completate corect;
- a fost încheiat contractul pentru medicina muncii;
- angajații au documentele privind aptitudinea medicală;
- sunt stabilite responsabilitățile în caz de incendiu;
- căile de evacuare sunt libere și semnalizate;
- mijloacele de intervenție sunt disponibile și verificate;
- necesitatea avizului sau autorizației de securitate la incendiu a fost clarificată;
- documentele spațiului închiriat au fost analizate;
- toate echipamentele pot fi utilizate în siguranță.
Obligațiile trebuie verificate înainte de deschiderea firmei
Cea mai bună perioadă pentru organizarea SSM și PSI este înainte ca activitatea să înceapă efectiv. Atunci pot fi corectate mai ușor problemele legate de spațiu, echipamente și proceduri.
Pentru o firmă nouă din Timișoara, o evaluare făcută de un specialist poate clarifica documentele necesare și pașii care trebuie urmați. Cerințele diferă de la o activitate la alta, motiv pentru care soluțiile standard găsite online nu sunt întotdeauna suficiente.
O organizare corectă de la început înseamnă angajați mai bine protejați, documente actualizate și mai puține probleme atunci când firma este verificată.
Un sticker poate părea un produs simplu, însă rezultatul final depinde de mai multe etape care trebuie corelate: pregătirea fișierului, alegerea materialului, imprimarea, tăierea, laminarea și verificarea produsului finit.
O imagine imprimată corect nu este suficientă dacă materialul nu corespunde aplicației, conturul este tăiat imprecis sau adezivul nu se comportă corespunzător pe suprafața pe care va fi aplicat stickerul. De aceea, producția trebuie gândită pornind de la utilizarea finală, nu doar de la design.
Stabilirea cerințelor înainte de pregătirea fișierului
Prima etapă este clarificarea modului în care vor fi utilizate stickerele. Un produs destinat unei campanii temporare are alte cerințe decât unul care trebuie să reziste o perioadă mai lungă. La fel, aplicarea la interior, expunerea la exterior sau lipirea pe o suprafață curbată pot necesita materiale și procese diferite.
Înainte de începerea producției trebuie stabilite:
- suprafața pe care va fi aplicat stickerul;
- utilizarea la interior sau exterior;
- durata estimată a aplicației;
- dimensiunea și forma produsului;
- cantitatea necesară;
- condițiile de expunere;
- modul în care stickerul va trebui îndepărtat;
- cerințele privind laminarea și finisarea.
Aceste informații influențează alegerea foliei autocolante, a adezivului și a configurației de producție. Un material potrivit pentru o suprafață netedă nu va avea automat același comportament pe una texturată sau curbată.
Pregătirea corectă a fișierului
Fișierul trebuie verificat înainte de imprimare pentru a evita pierderile de material și refacerea lucrării. Rezoluția imaginilor, dimensiunile, fonturile, spațiul de culoare, transparențele și liniile de tăiere trebuie pregătite în funcție de cerințele fluxului de producție.
Pentru stickerele tăiate pe contur este necesară definirea conturului de tăiere. Acesta trebuie să fie corect închis, poziționat și denumit astfel încât să poată fi recunoscut de software-ul utilizat. În funcție de design, poate fi necesară și introducerea unei margini de siguranță între imagine și linia de tăiere.
Softurile de prepress pot automatiza verificarea fișierelor, așezarea mai multor elemente pe material și generarea marcajelor necesare tăierii. Automatizarea reduce operațiunile repetitive și riscul apariției unor erori atunci când sunt procesate numeroase comenzi sau variante grafice.
Alegerea materialului în funcție de aplicație
Foliile autoadezive diferă prin compoziție, grosime, flexibilitate, grad de opacitate și tipul adezivului. Alegerea trebuie făcută în funcție de produsul final, suprafața pe care este aplicată și de condițiile de utilizare.
Pentru anumite proiecte poate fi suficientă o folie destinată aplicațiilor temporare. Alte lucrări pot necesita un material conceput pentru utilizare mai îndelungată, expunere la exterior sau aplicare pe suprafețe cu forme speciale.
Pot fi utilizate folii albe, transparente, colorate ori materiale cu efecte vizuale particulare. În cazul foliilor transparente, designul și culoarea suprafeței pe care va fi aplicat stickerul influențează aspectul final. Dacă este necesară păstrarea opacității sau a contrastului, poate fi necesară imprimarea cu cerneală albă.
Nu orice folie este compatibilă cu orice echipament sau cerneală. Înainte de introducerea unui material nou în producție trebuie verificate recomandările furnizorului și comportamentul acestuia în etapele de imprimare, laminare, tăiere și aplicare.
Alegerea echipamentului de imprimare
Când este analizată o investiție în imprimante de stickere, decizia trebuie să pornească de la aplicațiile realizate, materialele utilizate și volumele de lucru. Formatul, productivitatea, calitatea obținută în modurile de imprimare folosite curent și integrarea cu tăierea sunt mai relevante decât viteza maximă menționată în specificații.
Pentru un atelier care produce serii scurte și numeroase modele, contează trecerea eficientă de la o lucrare la alta. În cazul volumelor mai mari, productivitatea, capacitatea de alimentare și organizarea fluxului pot avea o pondere mai importantă.
Cerneala albă extinde posibilitățile de imprimare pe suporturi transparente sau colorate, dar nu este necesară pentru fiecare tip de sticker. Alegerea unei configurații cu alb trebuie justificată prin aplicațiile pentru care există cerere și prin modul în care aceasta va fi integrată în producția curentă.
Managementul culorii și verificarea rezultatului
Aspectul culorilor este influențat de echipament, cerneală, material și profilul de culoare folosit. Același fișier poate arăta diferit pe două materiale, chiar dacă este produs cu aceleași setări.
Profilele adecvate și calibrarea periodică ajută la menținerea consistenței culorilor, mai ales în cazul comenzilor recurente sau al campaniilor produse în mai multe loturi. Pentru proiectele cu cerințe cromatice stricte este recomandată realizarea unei probe pe materialul care va fi utilizat în producție.
Verificarea nu trebuie să urmărească doar culoarea. Uniformitatea suprafețelor, lizibilitatea textelor mici și reproducerea detaliilor fine trebuie evaluate înainte de imprimarea întregului tiraj.
Laminarea, atunci când aplicația o cere
Laminarea poate proteja suprafața imprimată împotriva zgârieturilor, abraziunii, curățării sau altor factori la care va fi expus produsul. Ea poate influența și aspectul final, prin alegerea unui finisaj lucios, mat sau cu alte caracteristici.
Nu toate stickerele trebuie laminate. Pentru unele aplicații temporare, protecția suplimentară poate să nu fie necesară. Decizia depinde de durata utilizării, mediul de expunere și nivelul de rezistență cerut.
Folia de laminare trebuie să fie compatibilă cu materialul imprimat și cu cerințele aplicației. Dacă sticker-ul va fi aplicat pe o suprafață curbată, de exemplu, rigiditatea ansamblului format din folie și laminat trebuie avută în vedere.
Tăierea pe contur și îndepărtarea surplusului
După imprimare și, dacă este cazul, laminare, stickerele pot fi tăiate la format sau pe contur. Precizia acestei etape depinde de echipamentul de tăiere, marcajele de înregistrare, calibrare și pregătirea corectă a fișierului.
O presiune de tăiere setată incorect poate afecta suportul sau poate face dificilă desprinderea sticker-ului. La grafica de mici dimensiuni ori cu forme complexe trebuie luate în calcul limitele materialului și ale echipamentului, nu doar posibilitatea tehnică de a reproduce conturul.
În anumite fluxuri urmează eliminarea surplusului de folie din jurul elementelor grafice și aplicarea unei folii de transfer. Aceste operațiuni trebuie incluse în estimarea timpului și a costului de producție, mai ales în cazul designurilor complexe.
Verificarea produsului finit
Înainte de ambalare și livrare trebuie verificate dimensiunile, culorile, poziția tăierii și integritatea suprafeței. Este important ca materialele să nu prezinte zgârieturi, urme, desprinderi sau defecte apărute în timpul finisării.
Ambalarea trebuie adaptată dimensiunii și tipului produsului. Rolele strânse excesiv, plierea sau presiunea exercitată asupra suprafeței pot afecta stickerele înainte ca acestea să ajungă la client.
Pentru aplicațiile mai complexe este utilă furnizarea unor recomandări de păstrare, pregătire a suprafeței și aplicare. Chiar și un produs realizat corect poate avea un comportament necorespunzător dacă este montat pe o suprafață murdară, umedă sau incompatibilă cu adezivul.
Un flux complet, adaptat producției reale
Calitatea unui sticker nu este determinată de o singură etapă. Fișierul, materialul, imprimarea, controlul culorii, laminarea și tăierea trebuie să funcționeze ca părți ale aceluiași flux.
Grup Transilvae oferă echipamente profesionale de imprimare, soluții de tăiere și finisare, software, consumabile și servicii tehnice pentru companiile din industria grafică și de tipar. Alegerea configurației pornește de la produsele realizate, materialele utilizate și volumele estimate.
Demonstrațiile pe fișierele și materialele clientului permit evaluarea calității, productivității și integrării dintre imprimare și finisare. Consultanța tehnică, instalarea, instruirea operatorilor și service-ul autorizat contribuie la utilizarea corectă a echipamentelor în fluxul de producție.
Mai multe informații despre soluțiile disponibile pot fi găsite pe transilvae.ro.
Bucureștiul este cu siguranță una dintre cele mai vizitate destinații din România, atrăgând anual milioane de turiști, oameni de afaceri sau persoane care călătoresc pentru evenimente, studii sau tratamente medicale.
Găsirea unei locații potrivite pentru cazare pe termen scurt, mediu sau lung poate influența întreaga experiență, iar zona Piața Unirii a fost, este și va rămâne una dintre cele mai apreciate zone, datorită poziției sale centrale și accesului rapid către principalele atracții ale capitalei României.
Dacă îți dorești și ai nevoie de confort, intimitate sau acces facil către toate punctele importante ale Capitalei, zona Unirii, o alegere inspirată.
Apartamentele moderne oferă mai mult spațiu decât o cameră de hotel și sunt ideale atât pentru sejururi scurte, cât și pentru perioade mai lungi de timp.
Heights Accommodation
Unirii
O locație de cazare în centrul Bucureștiului trebuie să ofere confort, liniște și toate facilitățile necesare pentru ca fiecare zi petrecută în oraș să fie cât mai plăcută.
Apartamentele din zona Unirii sunt apreciate pentru poziționarea lor excelentă și pentru faptul că permit accesul rapid către cele mai importante puncte de interes din București.
În doar câteva minute poți ajunge în Centrul Vechi, la Palatul Parlamentului, pe Calea Victoriei, la Universitate/Magheru sau la numeroase restaurante, cafenele sau centre comerciale.
În plus, stațiile de metrou și principalele linii de transport public îți oferă libertatea de a explora orașul fără grija traficului sau a parcării unei mașini.
O locație excelentă în
centrul Capitalei
Zona Piața Unirii este unul dintre cele mai importante noduri de transport din București. Din această locație poți ajunge rapid în orice cartier al orașului folosind metroul, autobuzele, troleibuzele sau tramvaiele.
În apropiere vei găsi numeroase obiective turistice, printre care:
- Centrul Vechi;
- Hanul lui Manuc;
- Palatul
Parlamentului; - Biserica
Stavropoleos; - Curtea Veche;
- Muzeul Național
de Istorie; - Parcul
Tineretului; - Biblioteca
Națională.
Dacă preferi plimbările, multe dintre aceste atracții pot fi vizitate pe jos, fără să fie nevoie să folosești mijloacele de transport.
Potrivit atât pentru turiști, studenți străini, cât și pentru călătorii de afaceri
Bucureștiul este cel mai important centru economic al României, iar multe companii organizează aici conferințe, întâlniri și evenimente pe tot parcursul anului.
Din acest motiv, tot mai multe persoane aleg apartamente în locul hotelurilor clasice. Acestea oferă mai multă intimitate, spațiu suplimentar și posibilitatea de a lucra într-un mediu liniștit.
Pentru studenții străini, apartamentele reprezintă o soluție excelentă deoarece oferă suficient spațiu pentru pregătire și studiu.
Descoperă Bucureștiul fără
griji
Un sejur în centrul vechi al Capitalei îți permite să profiți la maximum de timpul petrecut în oraș. Dimineața poți savura cafeaua în liniște într-una dintre numeroasele cafenele din apropiere, iar apoi poți vizita cele mai importante obiective turistice din zonă.
Seara, Centrul Vechi se animă și devine unul dintre cele mai vibrante locuri din București, cu restaurante, terase, cluburi și localuri pentru toate preferințele.
Sfaturi pentru rezervarea apartamentului potrivit
Pentru a avea parte de cea mai bună experiență, este recomandat să faci verificari din timp, în special în perioadele aglomerate.
Verifică:
- Facilitățile și
dotările incluse; - Poziționarea și
adresa exactă; - Fotografii ale
apartamentului; - Recenziile
clienților, dacă există; - Accesul la
transportul public; - Perioada minimă
de închiriere.
Aceste informații te vor ajuta să alegi apartamentul care răspunde cel mai bine nevoilor tale.
De ce să alegi Bucharest Appartements?
Bucharestappartements.ro pune la dispoziția clienților apartamente moderne, curate și complet echipate, amplasate în unele dintre cele mai căutate zone ale Bucureștiului.
Accentul este pus pe confort, flexibilitate și servicii de calitate, astfel încât fiecare client să se simtă ca acasă.
Rezervând prin Bucharest Appartements, ai avantajul unei cazări premium, într-una dintre cele mai apreciate zone ale Bucureștiului.
Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS
Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...
„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră
Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...
Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...
De la „J’Accuse…!” la „Noi n-am văzut nimic”: Afacerea Dreyfus, manualul secret al MAI-ului românesc
Un evreu alsacian, o scrisoare dubioasă și o justiție oarbă „la comandă” În 1894, Franța își dădea examenul de morală...
IGPR, instituția cu două oglinzi: una pentru hârtie, alta pentru instanță
Cazul semnalat de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” arată o performanță administrativă rară: aceeași instituție reușește să susțină, în documente...
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
De la strategie națională la șmecherie organizată Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a fost vândut românilor drept „motor...
Harta dragostei penale din Brașov: cum se fură cu sentiment și se delapidează cu sufletul la gură
În județul Brașov, după toate aparențele și după cum susțin sursele și reclamațiile, nu mai vorbim doar de afaceri dubioase,...
TCE Ploiești – Feuda lui Nae, cu organigramă în chiloți și bețivi la butoane
În orașul în care autobuzele abia se târăsc, iar datoriile sar în aer, la TCE Ploiești nu curge motorină. Curge...
Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
Ministrul Ambrozie-Irineu Darău a vrut să reorganizeze MEDAT. Ministerul Justiției i-a răspuns, în esență: „Reorganizează-ți întâi temeiurile legale, apoi mai...
„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
Un nou “cadou” marca MAI pentru polițiștii care au îndrăznit să gândească singuri și să muncească în lumea civilizată: de...
TCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)
Ploieștiul, oraș cu transport public… privat de rușine La suprafață, TCE Ploiești e „societate publică de transport”. În realitate, ultimii...
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episodul 55, în care am prezentat traseul spectaculos...
Triada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”
Ministerul Economiei sau SRL-ul Triadei? La Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) nu se mai face administrație, se face...
Șef de IPJ cu nota 3,82 la “capacitate”. România, te iubesc… pe mute
Inspectorat de Poliție Județeană sau Școală Ajutătoare de Șefi? Concursul pentru șefia Inspectoratului de Poliție Județean Cluj nu a fost...
-
Exclusivacum 5 zile
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
-
Exclusivacum 2 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
-
Exclusivacum 4 zile
Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
-
Exclusivacum 3 zile
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
-
Exclusivacum 4 zile
„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
-
Exclusivacum 5 zile
Triada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”
-
Exclusivacum 4 zile
TCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)
-
Exclusivacum 3 zile
TCE Ploiești – Feuda lui Nae, cu organigramă în chiloți și bețivi la butoane