Anchete
Ambitiile Romaniei din Orientul Mijlociu, cu toate cartile pe masa – Comisarul de Prahova
Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com
In 1989, Irak, Egipt si Iran erau pe locurile 7,8 si 10 printre partenerii comerciali ai Romaniei, cumuland 17% din importuri si 10% din exporturi. Fata de Iran aveam cel mai mare deficit comercial (12% din totalul importurilor), situatia ramanand neschimbata pana in 1993.
In 1994, 9,3% din importul Romaniei venea inca din Republica Islamica Iran. In 1995, Egiptul devine principala piata de export in MENA, cu 600 milioane USD (fata de 400 milioane USD importuri de acolo); aceasta tara se inscria in tiparul politicii noastre externe de atunci, de apropiere timida de Occident in paralel cu pastrarea unor legaturi (credeam noi, privilegiate) cu partenerii arabi traditionali.
Trei mari mutatii au schimbat paradigma politicii Romaniei fata in zona numita generic MENA (Middle East and North Africa), adica statele arabe plus Iran plus Israel:
- impingerea spre periferie a partenerilor traditionali (statele arabe adversare ale SUA si Iran);
- inlocuirea lor cu statele arabe care graviteaza in jurul SUA;
- profilarea unui parteneriat strategic cu Israelul.
Ultimul moment de glorie al diplomatiei romanesti ambivalente s-a scris in aprilie 1994, cand, presedintele Formului „Crans Montana”, Jean-Paul Carteron, i-a avut ca invitati la Bucuresti la reuniunea organizatiei sale, simultan, pe Yasser Arafat (presedintele de atunci al Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei) si pe ministrul de externe israelian, Shimon Peres. Intalnirea dintre cei trei de la Bucuresti a jucat un rol determinant in incheierea asa-numitului acord „Gaza-Ierihon”, semnat pe 4 mai 1994 la Cairo.
Intre timp se consumase un episod relevant: in 1990, in timpul invadarii Kuweit-ului pro-american, Romania detinea presedintia Consiliului de Securitate ONU si, in aceasta calitate, sprijinise pozitia occidentala fata de invazie, prin Aurel Dragos Munteanu, ambasadorul nostru la ONU de atunci. Logica politicii noastre externe din acel an ne facea, insa, sa ne temem ca o interventie unilaterala a americanilor impotriva lui Sadam Husein va permite sovieticilor sa utilizeze acest pretext pentru o interventie militara in Estul Europei si unde altundeva (?) decat la noi, eternii rebeli anti-sovietici. Totusi, desi Romania tremura la gandul unei pierderi de 3 miliarde USD (datoria neplatita de Irak catre Bucuresti), noi am sustinut toate rezolutiile de condamnare a invaziei, am participat cu trupe la mentinerea pacii pe granita irakiano-kuwetiana dupa conflict iar, in mai 1991, Adrian Nastase, in calitate de Ministru de Externe, facea o vizita istorica in Kuweit.
Ca efect al pozitiei noastre din timpul crizei irakiano-kuweitiene, Romania stabileste relatii diplomatice cu statele arabe aliate ale SUA, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudita, Qatar si Bahrain, care se adauga astfel mai vechilor parteneri diplomatici: Oman, Kuweit, Autoritatea Palestiniana, Egipt, Irak, Siria, Algeria, Liban si Iran.
In mod firesc, urmare a mutarii centrului de greutate a politicii noastre externe de la Est la Vest, Romania se alatura comunitatii occidentale si se distanteaza de statele considerate de catre Washington „sponsori ai terorismului”, adica Siria, Libia, Irak si Iran, retragandu-se, practic, din competia economica pentru piata musulmana din afara sferei americane de influenta.
Politic, fostul presedinte Basescu a cochetat o perioada cu ideea reluarii unei amprente romanesti in zona statelor foste partenere (Siria, Libia, Iran sau Irak), dar economic a esuat.
In anul 2005, Romania a aderat voluntar la recomandarea Clubului de la Paris si si-a redus creanta irakiana (in valoare nominala atunci de 2,6 miliarde USD) cu 80%, acceptand plata de catre Bagdad a ceea ce a ramas in rate anuale pana in 2028, cu 5 ani perioada de gratie.
Ca efect al aderarii noastre la Uniunea Europeana, dupa 2007, fundamentul bilateral al relatiilor Bucurestiului cu statele arabe a fost inlocuit de catre prevederile „Charter of the Cooperation Council for the Arab States (GCC) – State of the United Arab Emirates, the State of Bahrain, the Kingdom of Saudi Arabia, the Sultanate of Oman, the State of Qatar and the State of Kuwait”.
Libanul a ramas, asa cum era de asteptat, campionul lumii arabe in investitii in Romania, peste 3.000 de investitori libanezi activand in firme din Romania, in care s-au investit aproape 100 milioane USD formal, desi libanezii insisi numara pana la 2 miliarde USD investite, e drept, fie de catre libanezi deveniti cetateni romani, fie prin alte canale (Olanda, mai ales).
Siria a ramas, pana la razboiul civil, o piata buna pentru produsele noastre, cu cifre anuale de export de peste 120 milioane USD, facilitate de participarea tehnica romaneasca la intretinerea multor obiective construite de romani acolo pana in 1989, dar si de cei aproape 10.000 de sirieni ramasi in Romania dupa studii sau de cei 4.000 de cetateni romani din Siria.
In 2016, Romania a avut Egiptul ca prima destinatie a exporturilor in regiune (580 milioane USD, 0,91% din totalul exporturilor, al 21-lea partener al nostru din acest punct de vedere). Urmeaza apoi Marocul (556 milioane USD, 0,88% din total) si Emiratele Arabe Unite (454 milioane USD, 0,71% din total). Israelul, cu 421 milioane USD (0,66% din total) este abia a 25-a destinatie a exporturilor noastre. Algeria cu 391 milioane USD (0,62% din total) este urmata de Iran (369 milioane USD, 0,58% din total), apoi de Iordania (314 milioane USD, 0,5%) si de Arabia Saudita (314 milioane USD, 0,5% din total). Libanul cu 218 milioane USD (0,34% din total) si Libia (211 milioane USD, 0,33% din total) incheie plutonul statelor MENA.
In ceea ce priveste importul, prima origine a acestora din regiune este Marocul cu 162 milioane USD (0,22% din total), urmata de Israel (127 milioane, 0,17% din total), Iran (116 milioane USD, 0,16% din total), Tunisia (109 milioane USD, 0,15% din total), Egipt (113 milioane USD, 0,13% din total) si Irak (68 milioane USD, 0,09% din total).
Practic, doar 6% din exportul Romaniei mai merge catre regiunea Nordului Africii si Orientului Mijlociu (jumatate din ponderea avuta in 1989). Din aceste 6 procente, mai bine de o treime se indreapta catre aliatii americanilor, 2 procente (tot o treime) catre statele echilibrate (Egipt, Iordania si Algeria) si doar 1,25% catre partenerii traditionali din perioada comunista (Iran, Libia si Liban). Irakul si Siria au disparut de pe harta exporturilor romanesti.
In ceea ce priveste importurile, nu aducem din regiunea respectiva nici macar un procent din ceea ce importam. Iranul (altadata responsabil de 12% din importurile Romaniei) si-a scazut ponderea de 75 de ori!
Concluziile sunt cat se poate de clare: Romania nu are o amprenta prea importanta in lumea musulmana apropiata, dar nu este un partener prea important nici pentru Israel. Partenerii traditionali (in primul rand Iranul) sunt piete marginale pentru exporturile romanesti; tarile din grupul aliatilor fideli ai SUA in zona (Emiratele Arabe, Arabia Saudita) au devenit piete mai semnificative pentru noi, dar nici ele nu au o importanta prea mare ca, de altfel, nici statele cu viziuni echilibrate (precum Egiptul).
Niciun stat din regiunea nord-africana si a Orientului Mijlociu nu se afla printre primele 15 tari care au investit in Romania, tari care cumuleaza peste 92% din stocul de investitii straine de la noi.
Desi teoretic israelienii au investit mai putin de 100 milioane USD in Romania, practic investitii de aproape 2 miliarde USD au fost facute de israelieni prin intermediul unor vehicule financiare din Cipru, Olanda, Luxemburg sau chiar SUA.
Notabile sunt investitia Bancii Leumi (aproximativ 45 milioane USD, prin preluarea EUROM Bank) si o salba de investitii imobiliare (Kardan Group, AFI Europe, Ofer Brothers Group, B.S.R. Group, Europe Israel Group, Ashtrom, Solel Boneh, Ocif Group, Elbit Medical Emaging, Nanette, Poalim Real Estate, Global Trade Center Real Estate). Singura prezenta industriala notabila din aceata tara este cea a firmei Elbit in industria aviatica si in cea militara.
Investitori arabi importanti sunt cei din agricultura (libanezi, in special), industria hoteliera sau chiar medicala dar, in general adjectivul care caracterizeaza acesti investitori este „controversati”, de la celebrul Fatih Taher (care isi datoreaza imbogatirea relatiilor cu brokeri de putere politico-economica precum Viorel Hrebenciuc sau George Becali) pana la nu mai putin celebrul Mohamed Murad, partener privilegiat al administratiei pesediste din turism; cate o mentiune speciala merita fostul mare investitor „strategic”, Omar Hayssam si Hassan Awdi, calaul Rodipet-ului, ambii condamnati definitiv.
Vazand toate aceste cifre care indica mai degraba o expunere superficiala a Romaniei in zona cea mai fierbinte a globului te intrebi retoric: De ce atata tevatura in jurul ideii ca Romania trebuie sa ramana un broker de aranjamente politice in Orientul Mijlociu? Nu mai reprezentam nimic pentru lumea araba nelegata de Washington, nu am devenit importanti nici pentru aliatii suniti ai americanilor, nu mai contam nici pentru Iran, iar pentru Israel suntem mai mult o oportunitate, o speranta sentimental importanta dar pana acum neconcretizata.
Si atunci, oare de ce atata zbatere politica, atatea vizite la Ierusalim si Tel Aviv, atatia consultanti israelieni, atatea vorbe frumoase, atata incrancenare in privinta locatiei ambasadei noastre in Israel? Pentru 0,66% din exporturi si 0,16% din importuri? Pentru investitii de sub 100 milioane USD?
Sau pentru ce atata pozitionare strategica fata de Iran sau fata de monarhiile sunite? Pentru 0,5%,respectiv pentru 0,5% din exporturi? Pentru investitori precum Taher, Hayssam sau Awdi?
Ceea ce mi se pare, insa, la granita dintre comic si ridicol sunt pretentiile de mare jucator international pe care unii politicieni romani le mai au: Pai daca suntem asa importanti, cum de nu reusim sa ne impunem fata de vecinii unguri, care ne cam trag scaunul de sub picioare?
As fi fost mai interesat sa aud ca avem nevoie de echilibru in complicata regiune a Orientului Mijlociu pentru a ne promova exporturile sau pentru a atrage ceva investitii sau macar transferuri tehnologice. Dar nu, noi ne raportam la niste rezolutii ONU vechi de zeci de ani (unele), care considera ca dintre toate statele lumii numai unul singur (Israelul) nu are voie sa isi stabileasca singur capitala. Sau la pozitia Uniunii Europene, desi evreii romani sunt pe locul patru in clasamentul israelienilor dupa origine (dupa Rusia, Maroc si Irak), semnificativ mai multi decat cei din alte state europene vocale (de trei ori mai multi decat cei din Franta sau Germania, bunaoara).
Adica macar pe dosarul Israel am fi si noi indreptatiti sa avem initiativa in Uniune, mai abitir decat Federica Mogherini sau Angela Merkel…
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Anchete
Dominic Fritz își află verdictul la Înalta Curte pe 18 iunie în dosarul de incompatibilitate ANI
Ultimul termen la ICCJ în procesul primarului Timișoarei
Primarul municipiului Timișoara, Dominic Fritz, urmează să afle pe 18 iunie 2026 dacă va rămâne sau nu în funcție, în urma contestației depuse împotriva raportului Agenției Naționale de Integritate (ANI), care l-a declarat în stare de incompatibilitate.
Potrivit publicației Lumea Justiției, la Înalta Curte de Casație și Justiție a avut loc vineri, 5 iunie 2026, ultimul termen în procesul în care Fritz contestă sentința Curții de Apel Timișoara, instanță care a menținut raportul ANI.
Fritz, prezent la Înalta Curte
Conform aceleiași surse, Dominic Fritz s-a prezentat personal la ICCJ, încercând să-i convingă pe judecătorii instanței supreme să îi admită recursul și să obțină o soluție favorabilă care să infirme constatările Agenției Naționale de Integritate.
Dosarul poartă numărul 699/1/2026 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Magistrații ICCJ au rămas în pronunțare
Completul de judecată format din magistrații Alexandru-Răzvan-George Popescu, Ionel Barbă și Vasile Bîcu a rămas în pronunțare, stabilind data de 18 iunie pentru anunțarea deciziei finale în acest dosar.
Hotărârea ICCJ va avea un impact direct asupra mandatului lui Dominic Fritz la Primăria Timișoara, în condițiile în care o confirmare definitivă a stării de incompatibilitate ar putea atrage pierderea funcției. (irinel I.).
Anchete
Decizie crucială la Curtea Constituțională: OUG 21/2026 privind programul SAFE și reforma administrativă a fost declarată constituțională
Într-un context politic tensionat, magistrații de la București au oferit o victorie neașteptată executivului condus de Ilie Bolojan. Hotărârea validează un pachet masiv de investiții în industria de apărare și modificări administrative profunde, respingând criticile conform cărora un guvern demis nu ar avea legitimitatea de a emite ordonanțe de urgență.
Magistrații CCR resping obiecțiile opoziției și validează pachetul de măsuri pentru securitatea Europei
Joi, 4 iunie 2026, Curtea Constituțională a României (CCR) a tranșat una dintre cele mai disputate spețe juridice ale anului. Cu o majoritate de voturi, judecătorii au respins obiecția de neconstituționalitate formulată de un grup de 53 de deputați împotriva Ordonanței de urgență nr. 21/2026. Această reglementare vizează implementarea instrumentului european „Acțiunea pentru securitatea Europei” (SAFE) și consolidarea industriei de apărare, oferind cadrul legal pentru contracte de înarmare și achiziții publice de anvergură. Conform comunicatului oficial, instanța supremă a constatat că actul normativ respectă legea fundamentală, în ciuda suspiciunilor privind forțarea limitelor constituționale.
Argumentele Curții pentru evitarea blocajelor: Prioritatea maximizării absorbției fondurilor PNRR în anul 2026
Pentru a-și justifica decizia, Curtea a invocat necesitatea imperioasă de a evita pierderea fondurilor europene. Magistrații au stabilit că obiectivele OUG 21/2026 se subsumează unui interes public major: prevenirea blocajelor administrative într-un interval de timp limitat. În motivarea sa, CCR subliniază că sincronizarea calendarului național cu reglementările Uniunii Europene și maximizarea absorbției prin PNRR reprezintă „scopuri legitime” care justifică urgența legiferării. Mai mult, instanța a considerat că măsurile de întărire a capacității administrative la nivel local sunt esențiale pentru implementarea proiectelor de infrastructură și securitate asumate de România pentru anul 2026.
Critici dure din partea publicației Lumea Justiției privind competențele unui executiv demis
În ciuda verdictului favorabil de la Palatul Parlamentului, decizia a stârnit un val de reacții virulente în spațiul public. Potrivit unei analize publicate de Lumea Justiției, hotărârea CCR ar ignora propria jurisprudență și prevederile Codului administrativ, care restricționează dreptul unui guvern demis de a adopta ordonanțe de urgență. Publicația citată acuză Curtea că a făcut abstracție de statutul precar al cabinetului Bolojan în momentul emiterii actului normativ, generând un precedent periculos pentru separarea puterilor în stat. Criticii susțin că invocarea „urgenței” pentru a valida cheltuieli de miliarde de euro în domeniul înarmării reprezintă o deraiere de la rigorile constituționale.
Controlul parlamentar și integrarea europeană: Pilonii validării juridice a programului SAFE
Dincolo de controversele politice, CCR a punctat faptul că instituirea unui control parlamentar prin comisiile reunite asigură celeritatea necesară proiectelor din domeniul apărării, fără a diminua rolul legislativului. Decizia, care este definitivă și general obligatorie, subliniază că adaptarea legislației naționale la Regulamentul (UE) 2025/1106 este în deplin acord cu obligațiile României rezultate din procesul de integrare europeană. Astfel, drumul pentru investițiile masive în securitate rămâne deschis, sub protecția juridică oferită de magistrații constituționali, chiar dacă legitimitatea politică a demersului rămâne un subiect aprins de dezbatere. (Irinel I.).
Anchete
Justiția la terapie intensivă: Al șaptelea strigăt de disperare al CSM către un executiv „surd” la colapsul sistemului
Într-un gest de o gravitate fără precedent, Consiliul Superior al Magistraturii a lansat miercuri, 3 iunie 2026, cel de-al șaptelea apel de urgență din acest an către Guvernul României. Mesajul este unul de o duritate extremă: sistemul judiciar se află în pragul unui „colaps sistemic”, în timp ce puterea executivă este acuzată de politici iresponsabile care subminează statul de drept.
Conform informațiilor dezvăluite de publicația Lumea Justiției, forul suprem al magistraturii somează Palatul Victoria să deblocheze imediat mecanismele de supraviețuire ale instanțelor și parchetelor. CSM solicită imperativ reluarea concursurilor de admitere în magistratură, suplimentarea schemei de grefieri și înființarea posturilor de asistent al judecătorului, măsuri vitale fără de care actul de justiție riscă să devină o simplă formalitate pe hârtie.
Hemoragia de personal: Magistratura între un deficit istoric și blocaje birocratice
Situația resurselor umane a atins cote alarmante. Din cauza blocajelor legislative impuse în ultimii doi ani, recrutarea directă a judecătorilor a fost practic anihilată. În prezent, instanțele românești se confruntă cu un vacuum de peste 800 de judecători, deficitul național apropiindu-se periculos de pragul de 16%.
Deși CSM a transmis încă din luna aprilie un memorandum pentru deblocarea concursurilor, Guvernul refuză sistematic avizarea acestuia. Această pasivitate a executivului este văzută de Consiliu ca o formă de destabilizare directă a puterii judecătorești, lăsând instanțele să lupte cu un val de dosare fără precedent, în timp ce porțile de intrare în sistem rămân ferecate.
Sufocați de dosare: România rămâne campioană la litigii, dar codașă la resurse
Statisticile prezentate în apelul CSM sunt de-a dreptul îngrijorătoare pentru orice cetățean care așteaptă dreptate în instanță. România ocupă primul loc în Uniunea Europeană la numărul de cauze înregistrate, volumul de muncă crescând cu 11% față de aceeași perioadă a anului trecut.
Cu aproximativ 2,4 milioane de dosare aflate în diverse faze procesuale, judecătorii sunt lăsați fără sprijin logistic. Deși există o nevoie acută de aproape 5.000 de grefieri, promisiunile guvernamentale din ultimii șase ani au rămas la stadiul de vorbe goale: niciun post din cele 600 asumate pentru perioada 2021-2023 nu a fost alocat în realitate. Mai mult, solicitarea pentru înființarea a 712 posturi de asistenți ai judecătorului este ignorată cu desăvârșire, deși legea prevede clar existența acestora.
Executivul vs. statul de drept: O ofensivă sistemică împotriva independenței justiției
Dincolo de criza de personal, CSM acuză Guvernul de un atac frontal asupra independenței financiare a magistraților. Noua lege a salarizării, aflată în pregătire, este privită ca un instrument de subminare a statutului magistratului, perpetuând o tendință de marginalizare a puterii judecătorești observată în ultimii doi ani.
Refuzul dialogului constructiv și lipsa de asumare instituțională a executivului transformă accesul cetățenilor la o justiție eficientă într-o iluzie. Prin acest al șaptelea apel, Consiliul Superior al Magistraturii nu cere doar posturi și bugete, ci reclamă respectarea echilibrului constituțional. Mesajul este clar: fără măsuri imediate și încetarea atacurilor legislative „iresponsabile”, justiția din România se îndreaptă rapid către un punct din care întoarcerea va fi aproape imposibilă. (Irinel I.).
IPJ Mehedinți – Fabrica de imputerniciți. Concursul? O legendă urbană cu tenta de ilegalitate
„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical? De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere...
Cum a omorât Statul Legea 153/2017 cu pixul: autopsia unui salariu „înghețat” la minus
Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept...
Alchimia norilor si mafia antigrindina: Cum a inventat statul român racheta care „împușcă” legile și bugetul înainte să apară dovezile
O investigație marca „Incisiv de Prahova” scoate la iveală un experiment administrativ halucinant: sistemul antigrindină a început să toace milioane...
Permis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
IPJ Prahova, de la „dați-ne sursele” la „stați cuminți, că vă dăm în judecată” Seria de dezvăluiri publicată de Incisiv...
Confirmarea unei investigații Incisiv de Prahova: Penitenciarul Ploiesti si Berceni – groapa de gunoi– groapa morală. Comisarul „apt limitat” Matei, de la inimioare pe Instagram la molozul de un milion de euro
„Investigații pe mutește, moloz la vedere” Corpul de Control confirmă ce scrie presa (Incisiv de Prahova, pardon), DNA-ul miroase a...
Marea țeapă a Legii 153: Cum a reușit Statul să transforme salariile polițiștilor într-o glumă de prost gust
România este țara unde legile sunt scrise cu cerneală simpatică: apar pe hârtie, par frumoase sub lumina reflectoarelor din Parlament,...
Marea scamatorie a legii-fantomă: Cum a evaporat statul salariile polițiștilor sub privirile blajine ale Parlamentului
În timp ce guvernanții exersează piruete retorice pe holurile ministerelor, polițiștii români au ajuns să trăiască într-o realitate paralelă, unde...
Pata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
O nouă ligă a rușinii la Boldești-Scăeni: cum fotbalul e ținut în liga a 4-a ca să joace în liga...
Duster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
„Bariera rușinii”: Dacia Duster de serviciu, taxi de familie pentru șeful IPJ Prahova În dimineața zilei de azi, 04.06.2026, la...
Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
În timp ce prin spitalele patriei gândacii fac instrucție pe lângă bolnavii lăsați fără medicamente, iar profesorii și pensionarii numără...
Norma de hrană, băgată la tocat: cum vrea ministrul Pîslaru să facă impozabil și aerul pe care-l respiră polițiștii și militarii
„Invenția” lui Pîslaru: să reinventezi roata, dar pătrată Într-un interviu recent, ministrul Dragoș Pîslaru a reușit performanța să explice doct...
O nouă eră în împuternicirile polițienești: IPJ Ialomița, inspectoratul care fuge de concurs ca dracul de tămâie
O cronologie a provizoratului: șase ani de șefi „de probă” la IPJ Ialomița La IPJ Ialomița, funcția de inspector-șef a...
ANTIGRINDINA: Milionul fantomă de hectare protejate. Cum a împușcat statul norii pe hârtie și a ratat culturile din câmp
„Milioane de hectare protejate” – slogan oficial, nu realitate agricolă În România, Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor...
BMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
PRAHOVA, MOȘIE DE PILE ȘI ÎMPUTERNICIȚI PE VIAȚĂ De mai bine de un deceniu, IPJ Prahova arată ca o casă...
PATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
DICTATURA CIORBEI LA BOLDEȘTI-SCĂENI: REPUBLICA BANANIERĂ UNDE LEGEA E PREȘ, IAR NEPOTISMUL E SPORT NAȚIONAL! Măcelul de la stadion: Cum...
-
Exclusivacum 2 zile
Duster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum o zi
Pata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
-
Exclusivacum o zi
Permis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
-
Exclusivacum 4 zile
BMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Exclusivacum 4 zile
PATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Exclusivacum 2 zile
Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
-
Administratieacum 3 zileSărbătoare în comunitate: Festivalul Cireșelor revine la Păulești cu un regal folcloric și voie bună
-
Exclusivacum 4 zileEXPORTATORII DE TEROARE: DE LA „COLONIA PENALĂ” A LUI NAN DE LA COCA – COLA DIN PLOIEȘTI, LA JOCURILE DE CULISE ALE LUI MOLDOVAN ÎN REPUBLICA MOLDOVA