Anchete
Ambitiile Romaniei din Orientul Mijlociu, cu toate cartile pe masa – Comisarul de Prahova
Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com
In 1989, Irak, Egipt si Iran erau pe locurile 7,8 si 10 printre partenerii comerciali ai Romaniei, cumuland 17% din importuri si 10% din exporturi. Fata de Iran aveam cel mai mare deficit comercial (12% din totalul importurilor), situatia ramanand neschimbata pana in 1993.
In 1994, 9,3% din importul Romaniei venea inca din Republica Islamica Iran. In 1995, Egiptul devine principala piata de export in MENA, cu 600 milioane USD (fata de 400 milioane USD importuri de acolo); aceasta tara se inscria in tiparul politicii noastre externe de atunci, de apropiere timida de Occident in paralel cu pastrarea unor legaturi (credeam noi, privilegiate) cu partenerii arabi traditionali.
Trei mari mutatii au schimbat paradigma politicii Romaniei fata in zona numita generic MENA (Middle East and North Africa), adica statele arabe plus Iran plus Israel:
- impingerea spre periferie a partenerilor traditionali (statele arabe adversare ale SUA si Iran);
- inlocuirea lor cu statele arabe care graviteaza in jurul SUA;
- profilarea unui parteneriat strategic cu Israelul.
Ultimul moment de glorie al diplomatiei romanesti ambivalente s-a scris in aprilie 1994, cand, presedintele Formului „Crans Montana”, Jean-Paul Carteron, i-a avut ca invitati la Bucuresti la reuniunea organizatiei sale, simultan, pe Yasser Arafat (presedintele de atunci al Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei) si pe ministrul de externe israelian, Shimon Peres. Intalnirea dintre cei trei de la Bucuresti a jucat un rol determinant in incheierea asa-numitului acord „Gaza-Ierihon”, semnat pe 4 mai 1994 la Cairo.
Intre timp se consumase un episod relevant: in 1990, in timpul invadarii Kuweit-ului pro-american, Romania detinea presedintia Consiliului de Securitate ONU si, in aceasta calitate, sprijinise pozitia occidentala fata de invazie, prin Aurel Dragos Munteanu, ambasadorul nostru la ONU de atunci. Logica politicii noastre externe din acel an ne facea, insa, sa ne temem ca o interventie unilaterala a americanilor impotriva lui Sadam Husein va permite sovieticilor sa utilizeze acest pretext pentru o interventie militara in Estul Europei si unde altundeva (?) decat la noi, eternii rebeli anti-sovietici. Totusi, desi Romania tremura la gandul unei pierderi de 3 miliarde USD (datoria neplatita de Irak catre Bucuresti), noi am sustinut toate rezolutiile de condamnare a invaziei, am participat cu trupe la mentinerea pacii pe granita irakiano-kuwetiana dupa conflict iar, in mai 1991, Adrian Nastase, in calitate de Ministru de Externe, facea o vizita istorica in Kuweit.
Ca efect al pozitiei noastre din timpul crizei irakiano-kuweitiene, Romania stabileste relatii diplomatice cu statele arabe aliate ale SUA, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudita, Qatar si Bahrain, care se adauga astfel mai vechilor parteneri diplomatici: Oman, Kuweit, Autoritatea Palestiniana, Egipt, Irak, Siria, Algeria, Liban si Iran.
In mod firesc, urmare a mutarii centrului de greutate a politicii noastre externe de la Est la Vest, Romania se alatura comunitatii occidentale si se distanteaza de statele considerate de catre Washington „sponsori ai terorismului”, adica Siria, Libia, Irak si Iran, retragandu-se, practic, din competia economica pentru piata musulmana din afara sferei americane de influenta.
Politic, fostul presedinte Basescu a cochetat o perioada cu ideea reluarii unei amprente romanesti in zona statelor foste partenere (Siria, Libia, Iran sau Irak), dar economic a esuat.
In anul 2005, Romania a aderat voluntar la recomandarea Clubului de la Paris si si-a redus creanta irakiana (in valoare nominala atunci de 2,6 miliarde USD) cu 80%, acceptand plata de catre Bagdad a ceea ce a ramas in rate anuale pana in 2028, cu 5 ani perioada de gratie.
Ca efect al aderarii noastre la Uniunea Europeana, dupa 2007, fundamentul bilateral al relatiilor Bucurestiului cu statele arabe a fost inlocuit de catre prevederile „Charter of the Cooperation Council for the Arab States (GCC) – State of the United Arab Emirates, the State of Bahrain, the Kingdom of Saudi Arabia, the Sultanate of Oman, the State of Qatar and the State of Kuwait”.
Libanul a ramas, asa cum era de asteptat, campionul lumii arabe in investitii in Romania, peste 3.000 de investitori libanezi activand in firme din Romania, in care s-au investit aproape 100 milioane USD formal, desi libanezii insisi numara pana la 2 miliarde USD investite, e drept, fie de catre libanezi deveniti cetateni romani, fie prin alte canale (Olanda, mai ales).
Siria a ramas, pana la razboiul civil, o piata buna pentru produsele noastre, cu cifre anuale de export de peste 120 milioane USD, facilitate de participarea tehnica romaneasca la intretinerea multor obiective construite de romani acolo pana in 1989, dar si de cei aproape 10.000 de sirieni ramasi in Romania dupa studii sau de cei 4.000 de cetateni romani din Siria.
In 2016, Romania a avut Egiptul ca prima destinatie a exporturilor in regiune (580 milioane USD, 0,91% din totalul exporturilor, al 21-lea partener al nostru din acest punct de vedere). Urmeaza apoi Marocul (556 milioane USD, 0,88% din total) si Emiratele Arabe Unite (454 milioane USD, 0,71% din total). Israelul, cu 421 milioane USD (0,66% din total) este abia a 25-a destinatie a exporturilor noastre. Algeria cu 391 milioane USD (0,62% din total) este urmata de Iran (369 milioane USD, 0,58% din total), apoi de Iordania (314 milioane USD, 0,5%) si de Arabia Saudita (314 milioane USD, 0,5% din total). Libanul cu 218 milioane USD (0,34% din total) si Libia (211 milioane USD, 0,33% din total) incheie plutonul statelor MENA.
In ceea ce priveste importul, prima origine a acestora din regiune este Marocul cu 162 milioane USD (0,22% din total), urmata de Israel (127 milioane, 0,17% din total), Iran (116 milioane USD, 0,16% din total), Tunisia (109 milioane USD, 0,15% din total), Egipt (113 milioane USD, 0,13% din total) si Irak (68 milioane USD, 0,09% din total).
Practic, doar 6% din exportul Romaniei mai merge catre regiunea Nordului Africii si Orientului Mijlociu (jumatate din ponderea avuta in 1989). Din aceste 6 procente, mai bine de o treime se indreapta catre aliatii americanilor, 2 procente (tot o treime) catre statele echilibrate (Egipt, Iordania si Algeria) si doar 1,25% catre partenerii traditionali din perioada comunista (Iran, Libia si Liban). Irakul si Siria au disparut de pe harta exporturilor romanesti.
In ceea ce priveste importurile, nu aducem din regiunea respectiva nici macar un procent din ceea ce importam. Iranul (altadata responsabil de 12% din importurile Romaniei) si-a scazut ponderea de 75 de ori!
Concluziile sunt cat se poate de clare: Romania nu are o amprenta prea importanta in lumea musulmana apropiata, dar nu este un partener prea important nici pentru Israel. Partenerii traditionali (in primul rand Iranul) sunt piete marginale pentru exporturile romanesti; tarile din grupul aliatilor fideli ai SUA in zona (Emiratele Arabe, Arabia Saudita) au devenit piete mai semnificative pentru noi, dar nici ele nu au o importanta prea mare ca, de altfel, nici statele cu viziuni echilibrate (precum Egiptul).
Niciun stat din regiunea nord-africana si a Orientului Mijlociu nu se afla printre primele 15 tari care au investit in Romania, tari care cumuleaza peste 92% din stocul de investitii straine de la noi.
Desi teoretic israelienii au investit mai putin de 100 milioane USD in Romania, practic investitii de aproape 2 miliarde USD au fost facute de israelieni prin intermediul unor vehicule financiare din Cipru, Olanda, Luxemburg sau chiar SUA.
Notabile sunt investitia Bancii Leumi (aproximativ 45 milioane USD, prin preluarea EUROM Bank) si o salba de investitii imobiliare (Kardan Group, AFI Europe, Ofer Brothers Group, B.S.R. Group, Europe Israel Group, Ashtrom, Solel Boneh, Ocif Group, Elbit Medical Emaging, Nanette, Poalim Real Estate, Global Trade Center Real Estate). Singura prezenta industriala notabila din aceata tara este cea a firmei Elbit in industria aviatica si in cea militara.
Investitori arabi importanti sunt cei din agricultura (libanezi, in special), industria hoteliera sau chiar medicala dar, in general adjectivul care caracterizeaza acesti investitori este „controversati”, de la celebrul Fatih Taher (care isi datoreaza imbogatirea relatiilor cu brokeri de putere politico-economica precum Viorel Hrebenciuc sau George Becali) pana la nu mai putin celebrul Mohamed Murad, partener privilegiat al administratiei pesediste din turism; cate o mentiune speciala merita fostul mare investitor „strategic”, Omar Hayssam si Hassan Awdi, calaul Rodipet-ului, ambii condamnati definitiv.
Vazand toate aceste cifre care indica mai degraba o expunere superficiala a Romaniei in zona cea mai fierbinte a globului te intrebi retoric: De ce atata tevatura in jurul ideii ca Romania trebuie sa ramana un broker de aranjamente politice in Orientul Mijlociu? Nu mai reprezentam nimic pentru lumea araba nelegata de Washington, nu am devenit importanti nici pentru aliatii suniti ai americanilor, nu mai contam nici pentru Iran, iar pentru Israel suntem mai mult o oportunitate, o speranta sentimental importanta dar pana acum neconcretizata.
Si atunci, oare de ce atata zbatere politica, atatea vizite la Ierusalim si Tel Aviv, atatia consultanti israelieni, atatea vorbe frumoase, atata incrancenare in privinta locatiei ambasadei noastre in Israel? Pentru 0,66% din exporturi si 0,16% din importuri? Pentru investitii de sub 100 milioane USD?
Sau pentru ce atata pozitionare strategica fata de Iran sau fata de monarhiile sunite? Pentru 0,5%,respectiv pentru 0,5% din exporturi? Pentru investitori precum Taher, Hayssam sau Awdi?
Ceea ce mi se pare, insa, la granita dintre comic si ridicol sunt pretentiile de mare jucator international pe care unii politicieni romani le mai au: Pai daca suntem asa importanti, cum de nu reusim sa ne impunem fata de vecinii unguri, care ne cam trag scaunul de sub picioare?
As fi fost mai interesat sa aud ca avem nevoie de echilibru in complicata regiune a Orientului Mijlociu pentru a ne promova exporturile sau pentru a atrage ceva investitii sau macar transferuri tehnologice. Dar nu, noi ne raportam la niste rezolutii ONU vechi de zeci de ani (unele), care considera ca dintre toate statele lumii numai unul singur (Israelul) nu are voie sa isi stabileasca singur capitala. Sau la pozitia Uniunii Europene, desi evreii romani sunt pe locul patru in clasamentul israelienilor dupa origine (dupa Rusia, Maroc si Irak), semnificativ mai multi decat cei din alte state europene vocale (de trei ori mai multi decat cei din Franta sau Germania, bunaoara).
Adica macar pe dosarul Israel am fi si noi indreptatiti sa avem initiativa in Uniune, mai abitir decat Federica Mogherini sau Angela Merkel…
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Anchete
Omar Hayssam, în libertate deplină. Curtea de Apel București i-a ridicat și măsura custodiei publice
Omar Hayssam beneficiază, începând din 18 septembrie 2026, de libertate deplină, după ce Curtea de Apel București a dispus anularea măsurii custodiei publice. Informația este relatată de publicația Lumea Justiției, care precizează că afaceristul sirian nu mai este obligat să fie însoțit sau supravegheat de autorități atunci când se deplasează.
Decizia vine la o săptămână după ce Tribunalul Ilfov a admis definitiv cererea de liberare condiționată formulată de Hayssam.
Liberat condiționat după executarea a 13 ani de închisoare
La 11 septembrie 2026, judecătoarele Diana-Andreea Iacomir și Cristina Gabor, de la Tribunalul Ilfov, au admis cererea de liberare condiționată a lui Omar Hayssam.
Sirianul executase aproximativ 13 ani din pedeapsa de 24 de ani și patru luni de închisoare, primită în dosarul privind terorismul și răpirea jurnaliștilor români în Irak, în anul 2005.
Hotărârea Tribunalului Ilfov a fost definitivă, astfel că Hayssam a fost pus în libertate condiționată.
Curtea de Apel a anulat măsura custodiei publice
Ulterior, cauza privind custodia publică a ajuns la Curtea de Apel București. Judecătoarea Andreea-Cecilia Mihai a admis plângerea formulată de Omar Hayssam și a anulat ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București – Secția de Proceduri Speciale.
Potrivit minutei hotărârii CAB nr. 1465/2026, pronunțată în dosarul nr. 5855/2/2026, instanța a decis:
„Admite plângerea. Anulează ordonanța nr. 6456/III-11/2026 emisă la data de 12.09.2026 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București – Secția de Proceduri Speciale. Definitivă.”
Prin această decizie, măsura custodiei publice a fost înlăturată. În consecință, Omar Hayssam nu mai este obligat să locuiască într-un centru specializat al statului și nici să fie permanent sub pază.
Avocatul explică ce înseamnă custodia publică
Avocatul Mihai Baicu, apărătorul lui Omar Hayssam, a explicat pentru Lumea Justiției că măsura custodiei publice este una administrativă, nu o pedeapsă penală.
„Custodia publică reprezintă o măsură administrativă de restrângere a libertății de circulație, prin care un cetățean străin este cazat obligatoriu într-un centru specializat al statului, cum ar fi cele aflate în subordinea Inspectoratului General pentru Imigrări”, a declarat avocatul.
Potrivit acestuia, măsura este aplicată, în principal, străinilor care nu respectă regimul șederii sau procedurile privind îndepărtarea de pe teritoriul României.
Deși nu reprezintă o sancțiune penală propriu-zisă, custodia publică implică privarea de libertate și supravegherea permanentă. Persoanele plasate în astfel de centre beneficiază de asistență medicală, medicamente și materiale sanitare gratuite, însă nu au libertate de mișcare.
Hayssam nu mai este supus niciunei forme de custodie publică
Prin hotărârea Curții de Apel București, Omar Hayssam a scăpat și de această măsură administrativă. Astfel, după liberarea condiționată și anularea custodiei publice, afaceristul sirian se află în libertate deplină, notează Lumea Justiției. (Irinel I.).
Anchete
Judecătoarea Lavinia Curelea, de la Înalta Curte, iese la pensie. CSM a aprobat pensionarea altor șase magistrați
Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat eliberarea din funcție prin pensionare a șapte judecători
Judecătoarea Lavinia Curelea, de la Înalta Curte de Casație și Justiție, se pensionează, după ce Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat ieșirea sa din magistratură.
Informația a fost dezvăluită de publicația Lumea Justiției, care anunțase încă de zilele trecute că magistrata de la instanța supremă urma să se pensioneze.
Șase judecători de la instanțe din țară, incluși pe lista pensionărilor
În aceeași procedură, Secția pentru judecători a CSM a aprobat pensionarea altor șase magistrați care activează la instanțe din București și din mai multe județe ale țării.
Pe lista judecătorilor cărora le-a fost aprobată ieșirea la pensie se află:
- Carmen-Nicoleta Anton, judecătoare la Curtea de Apel Pitești;
- Nicoleta Dogariu, judecătoare la Tribunalul București;
- Mariana Adam, judecătoare la Tribunalul Brașov;
- Petronela Cîșlariu, judecătoare la Judecătoria Vaslui;
- Ionel Alexandru, președintele Judecătoriei Oltenița;
- Andreia-Irina Stavarache, judecătoare la Judecătoria Pașcani.
Deciziile trebuie urmate de procedurile legale
Aprobarea pensionării de către Secția pentru judecători a CSM reprezintă etapa instituțională prin care este avizată eliberarea din funcție ca urmare a pensionării. Pentru încetarea efectivă a mandatelor sunt necesare parcurgerea procedurilor legale și emiterea actelor corespunzătoare.
Pensionarea judecătoarei Lavinia Curelea se înscrie într-o serie de plecări din magistratură care afectează atât instanța supremă, cât și instanțele de apel, tribunalele și judecătoriile din țară. Aceste vacantări de posturi pot impune ulterior demararea unor proceduri de ocupare a funcțiilor rămase libere. (Irinel I.).
Anchete
Procurorul cu vis de Procuror General și prietenii lui de la CSM: război personal ambalat în „independența justiției”
„Visul frânt” al lui Claudiu Sandu: eu cu cine mai visez Procuror General?
Că procurorul CSM Claudiu Sandu are o obsesie constantă față de șefa Parchetului General, Cristina Chiriac, nu mai surprinde pe nimeni din sistem. Potrivit relatărilor apărute în publicația Lumea Justiției, adversitatea lui Sandu față de Procurorul General al României este deja folclor intern.
Prin culisele magistraturii se șușotește de mult că, în spatele acestei atitudini belicoase, s-ar afla o frustrare veche: visul – neîmplinit – al lui Claudiu Sandu de a se vedea instalat chiar el în fotoliul de Procuror General. Doar că, în loc de „domnul Procuror General”, a rămas, în percepția unora, doar „domnul nemulțumit de Procurorul General”.
Alianța „independenței”: Sandu, Staicu și Ion, trei procurori într-o barcă… cu fix altă destinație
Dacă până acum conflictul părea mai degrabă un duel personal Sandu–Chiriac, potrivit Lumea Justiției, tabloul s-a mai „îmbogățit” cu două nume din CSM: vicepreședintele Consiliului, Bogdan Staicu, și procuroarea Emilia Ion.
Cei doi ar fi votat, umăr la umăr cu Claudiu Sandu, în ședința CSM din 16 septembrie 2026, pentru sesizarea Inspecției Judiciare, pe motiv de „posibilă încălcare a independenței justiției”.
Motivul? Procurorul General, Cristina Chiriac, a îndrăznit, ce sacrilegiu!, să-și exercite atribuțiile legale și să ceară strămutarea unui dosar în care judecătoarea Sorina Marinaș de la Curtea de Apel Craiova a ridicat problema sesizării CJUE în două chestiuni fierbinți:
- lipsa de competență a DNA de a ancheta magistrați;
- incompatibilitatea judecătorilor care sesizează CJUE pentru a nu aplica deciziile CCR și ÎCCJ privind prescripția.
Cu alte cuvinte: Procurorul General își face treaba, iar o parte din CSM, în loc să se ocupe de sănătatea sistemului, sare direct să invoce „independența justiției” ca paravan pentru un război politic-instituțional ambalat juridic.
Egalitate la vot, inegalitate la logică: independența procurorilor, folosită ca scut de nervi personali
Deocamdată, decizia finală nu a fost luată: votul a ieșit egal și urmează să fie reluat vineri, 18 septembrie 2026. Însă, dincolo de rezultat, întrebarea care bântuie prin sistem este alta: cum a ajuns procuroarea Emilia Ion – percepută ani la rând drept un profesionist serios, cu carte și coloană – să se așeze, la vot, fix în aceeași tabără cu Claudiu Sandu?
Potrivit interpretării critice prezentate de Lumea Justiției, teoria „încălcării independenței procurorilor” în acest caz pare complet ruptă de realitate. Procurorul General cere strămutarea unui dosar – un demers legal și prevăzut de competențele funcției – iar o parte din CSM răspunde ca și cum ar fi vorba de un atentat la democrația mondială.
Independența procurorilor devine, astfel, un fel de umbrelă universală: se deschide ori de câte ori cineva din sistem are un deranj personal, o ambiție neconsumată sau o antipatie instituțională.
Pamfletul zilei: când „independența justiției” devine alibi pentru reglări de conturi
Privind din exterior, întregul episod arată mai degrabă a scenetă de teatru absurd decât a dezbatere serioasă într-un organism care ar trebui să vegheze la buna funcționare a justiției:
- Un procuror CSM, despre care se spune că s-a visat Procuror General, conduce corul acuzațiilor.
- Alți doi procurori, în loc să fie filtru de rațiune, par să devină ecou.
- Procurorul General, care își folosește atribuțiile legale, este transformat, peste noapte, în suspect de „atingere la independență”.
Dacă n-ar fi vorba despre sistemul de justiție al unei țări, ar putea fi trecut la rubrica divertisment. Așa însă, rămâne doar un trist exemplu de cum concepte serioase – precum independența justiției – pot fi folosite, după cum notează Lumea Justiției, ca pretext într-un joc de orgolii, frustrări și calcule de culise.
Concluzie: independența justiției nu e jucărie de CSM
În loc ca independența justiției să fie scut pentru protejarea magistraților de influențe reale, ea riscă să devină, dacă astfel de episoade se generalizează, un slogan gol, folosit ori de câte ori cineva din interiorul sistemului vrea să lovească, nu să apere.
Iar când jocurile personale sunt îmbrăcate în robe de principiu, nu mai vorbim doar despre un conflict între persoane, ci despre o decredibilizare lentă, dar constantă, a întregii justiții.
Acest text este un pamflet și reflectă o interpretare satirică și critică a informațiilor relatate în special de publicația Lumea Justiției, nu o constatare judiciară de vinovăție sau nevinovăție a persoanelor menționate. (Irinel I.).
Mafia Antigrindină, rachetele de aur și ministra U.S.R. care se ascunde după nori
Într‑un colț de Europă numit România, cineva a avut o idee genială: „Dacă tot nu putem conduce agricultura, hai măcar...
Republica T.C.E. PLOIEȘTI: CV-ul cu 16 vieți, fina tuturor banilor și Raportul care nu există
Dl. Taboi, omul-orchestră care cântă doar la… raport În imperiul lui Nae Comisionaru’, unde clanul conduce iar autobuzele crapă...
Ploiești, orașul „regenerat” pe hârtie: Imperiul neregulilor sub Polițeanu, disecat de Curtea de Conturi
Raportul Curții de Conturi a României – Camera de Conturi Prahova privind situațiile financiare consolidate ale U.A.T.M. Ploiești la 31.12.2025....
Lovitura Curții de Conturi în „Mafia Antigrindină” – Fermierii din Prahova și Vrancea nu mai sunt „nebunii” din câmp, ci martorii-cheie (DOCUMENTE)
MAFIA ANTIGRINDINĂ ÎN COLȚUL RINGULUI – Cum trage statul cu rachete în nori, cu facturi în buget și cu noroi...
REPUBLICA T.C.E. PLOIESTI – FEUDA LUI NAE COMISIONARU’, FEMEIA-ORCHESTRĂ ȘI ORGANIGRAMA CU CHILOȚI
Republica TCE – de la societate publică la birt de gară Într-un colț de oraș numit pompos “societate de transport...
Republica permanenței pe dos: la IPJ Brașov, șefii încasează, fraierii veghează
Permanență de lux pentru șefi, „patriotism” gratis pentru subalterni În timp ce polițiștii de execuție din IPJ Brașov sunt împinși...
M.A.I. – „Concursul-fantomă” de la Dinamo: când posturile se dau, dar nu se prea iau
Concurs cu final anunțat: „Se caută ofițer, preferabil deja ales” Clubul Sportiv Dinamo București a reușit, încă o dată, performanța...
Sanatate, frate! Politia Română descoperă, după trei ani de basme, că sediile chiar au nevoie de autorizație sanitară
Trei ani ne-au ținut lecții cu „nu trebuie autorizație, totul e în regulă”, iar acum un răspuns oficial al Poliției...
113 polițiști, salvați în ultimele 14 zile de la „destituire cu acte în regulă”. Statul român, specialist în oameni cu termen de expirare
Când nu mai ai bani, tai de la investiții. Când nu mai ai idei, tai de la dreptate. Când nu...
„Polițiști de penitenciare cu apucături de infractori” – sau cum a ajuns Facebook noul gard al pușcăriei
Libertatea de exprimare cu cagula pe față Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) lovește cu o întrebare care...
Marele frate digital și mica ușă din spate: Legea 123/2026 și aventura românească a supravegherii „cu bună-credință”
Despre imunități cibernetice, mandate devenite decor legislativ și breșe care par să aibă mai mulți spectatori decât proprietarul sistemului atacat...
E‑pontajul, sfântul graal al MAI: îți numără fiecare minut, dar ghidul e secret de stat… cu drepturi de autor
Ministerul Afacerilor Interne a inventat aplicația perfectă: îți calculează munca, concediul și orele suplimentare, dar refuză să‑ți spună cum. Ghidul...
Imperiul cu bule stinse: „familia” Coca‑Cola Ploiești, între cumetrii, mașini de firmă și sclavie la normă
Toamna la Coca‑Cola: frunzele cad, oamenii pică din picioare A venit toamna și la Coca‑Cola Ploiești. Doar că, în loc...
GNM Prahova dă cu „sancțiunea”, APM Prahova spală păcatele: stația de epurare de la Corlătești, cloaca „autorizată” a Prahovei (I)
Stația fantomă care „curăță” banii, nu apele: corupție la chiuvetă în Prahova Stația care trebuia să spele apele, nu conștiințele...
Ajutoarele de deces înghețate la 2017. Cum își ascunde Poliția Română formulele de calcul după ștampila „secret de serviciu”
Familiile polițiștilor morți în activitate sau în timpul serviciului descoperă abia la final, în fața ghișeului, că „sprijinul statului” e...
-
Exclusivacum 4 zile
„Polițiști de penitenciare cu apucături de infractori” – sau cum a ajuns Facebook noul gard al pușcăriei
-
Exclusivacum 2 zile
REPUBLICA T.C.E. PLOIESTI – FEUDA LUI NAE COMISIONARU’, FEMEIA-ORCHESTRĂ ȘI ORGANIGRAMA CU CHILOȚI
-
Featuredacum 3 zileM.A.I. – Stăpânul de pe „WhatsApp”: epopeea lui Giugariu, adjunctul cu permis suspendat și nervi pe apa plată
-
Exclusivacum 2 zile
Lovitura Curții de Conturi în „Mafia Antigrindină” – Fermierii din Prahova și Vrancea nu mai sunt „nebunii” din câmp, ci martorii-cheie (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 21 de ore
Republica T.C.E. PLOIEȘTI: CV-ul cu 16 vieți, fina tuturor banilor și Raportul care nu există
-
Exclusivacum 4 zile
113 polițiști, salvați în ultimele 14 zile de la „destituire cu acte în regulă”. Statul român, specialist în oameni cu termen de expirare
-
Exclusivacum 4 zile
Sanatate, frate! Politia Română descoperă, după trei ani de basme, că sediile chiar au nevoie de autorizație sanitară
-
Ancheteacum 4 zileProcurorul cu vis de Procuror General și prietenii lui de la CSM: război personal ambalat în „independența justiției”