Anchete
Strategia PSD 2040, noua Constitutie a Partidului-Stat? – Comisarul de Prahova
Citeste toate textele scrise de Raluca Alexandrescu pentru Ziare.com
In acelasi spirit poate fi inclusa si Strategia 2040 propusa de guvern la inceputul saptamanii, o etalare consistenta a reflexelor autoritariste si a proiectelor de restauratie pe termen lung concepute in laboratoarele ideologice ale PSD.
Prima reactie e evident paralela rapida cu „Programul directiva al Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Roman cu privire la dezvoltarea economico-sociala a Romaniei in cincinalul 1991-1995 si orientarile de perspectiva pana in anii 2000-2010„, aparut la finele anului 1989.
Dar – se va spune – ce anume din Strategia PSD evoca un asemenea precedent? Continuitatea, durata lunga, predictibilitatea sunt virtuti ale oricarui regim politic responsabil. Nu se reproseaza guvernarii actuale si celor precedente, in buna parte, exact lipsa continuitatii in proiecte, absenta unui cadru predictibil, atat pentru politicile publice cat si pentru mediul economic ori politic? Lipsa de consecventa si coerenta nu sunt oare simptomele unei guvernari incompetente? Si chiar daca strategia nu intruneste neaparat consensul (desi acesta este unul din obiectivele ei fundamentale), e totusi cale lunga pana la valul de proteste generate de punerea ei in circulatie in spatiul public. Ce e atat de gresit, fundamental, structural, in propunerea principalului partid de guvernamant?
Mai mult decat atat, pornind de la premisa ca ideea in sine e absurda, ori ridicola, de ce ar mai fi ea un motiv de preocupare? Ce mai conteaza o strategie aruncata in oceanul de proiecte, strategii pe termen mediu si lung pentru tara, pentru Romania? se intreba si presedintele Klaus Iohannis luni seara; si doar Administratia prezidentiala stie cate ceva despre cum se pot anunta cu surle si trambite strategii fara nicio finalitate vizibila (vezi Romania educata).
La toate aceste obiectii se pot formula mai multe tipuri de raspunsuri convergente: desi Strategia PSD 2040 (douazeci patruzeci) raspunde formal criteriilor de continuitate si predictibilitate, ea propune umplerea acestor concepte plurivalente cu un continut antidemocratic structural, ceea ce trebuie nu numai sa ingrijoreze, dar si sa trezeasca reactiile vehemente ale opozitiei parlamentare (USR si PNL s-au pronuntat deja) si ale societatii civile.
Natura antidemocratica a initiativei este vizibila in chiar forma ei: regimurile democratice functioneaza pe baza reprezentarii, asadar a alegerilor. Sa pretinzi ca legiferezi in avans asupra obiectivelor guvernarilor din urmatoarele cinci legislaturi (cat inseamna urmatorii 20 de ani) arata distanta tot mai consistenta dintre obiectivele partidului-stat PSD si obiectivele unei Romanii democratice. Cu atat mai mult cu cat efortul de legiferare ar avea ca obiectiv final atingerea „consensului national” (in cea mai pura traditie iliescista a anilor ’90, cand actualul presedinte de onoare al PSD chema minerii la Bucuresti tot in numele consensului).
Exista un singur text legal indreptatit in democratii sa garanteze drepturi si sa fixeze obligatii pe termen lung: Constitutia. Or, de existenta ei PSD trebuie ca stie, de vreme ce ameninta de atata vreme sa o modifice, cu pretul invrajbirii unor categorii intregi de populatie, la articolul 48, alineatul 1.
Ce propune asadar PSD-ul, in mod evident constient de existenta prealabila a unei Constitutii a Romaniei, printr-o lege care sa arvuneasca programele de guvernare din viitoarele cinci legislaturi? Sa fie cumva Constitutia Statului Paralel? Sa fi ajuns partidul majoritar al coalitiei la concluzia ca, decat sa se lupte cu minoritatile de tot felul, cu opozitia, cu manifestantii, mai bine sa treaca, asa cum ii sta in obicei, pe usa din dos, o mini-constitutie alternativa, pentru bunul plac al unei oligarhii din ce in ce mai sigure pe institutii si mecanisme guvernamentale?
Etapele elaborarii textului in cauza indica o consultare nationala sub bagheta atenta si competenta a presedintelui Camerei Deputatilor. Presedintele PSD va asuma si conducerea unei Comisii intitulate „Romania 2040” si va desemna in componenta sa reprezentanti ai diferitelor institutii: Guvern, Presedintie, Parlament, Academie, „personalitati ale stiintei”, reprezentanti ai „mediului academic si universitar”. Viitorul Romaniei ar fi asadar decis, in aceasta viziune, de actualul presedinte al Camerei Deputatilor (si presedinte al partidului majoritar), care ar numi o Comisie si apoi s-ar ocupa de organizarea si coordonarea lucrarilor acesteia, punand probabil la contributie „conceptia sa creatoare si revolutionara” (am citat din documentul anterior, cel din 1989, dar sintagmele sunt perfect intersanjabile). Democratie in toata splendoarea ei.
Dupa incheierea lucrarilor, se presupune ca tara va fi pusa definitiv pe sine. Din trei in trei ani, comisia se va reuni pentru reglajul fin, dar liniile mari ale guvernarii vor fi fost trasate, iar regimul politic, ferit de periculoasa instabilitate a unor Programe de guvernare votate de Parlamentele alese la fiecare ciclu electoral de patru ani. Ele ar urma probabil sa primeasca increderea parlamentarilor numai prin asumarea implicita a Strategiei Dragnea, devenita un soi de a doua Constitutie.
Continuitatea, predictibilitatea sunt concepte versatile, ca multe altele in teoria politica. Ele pot defini in egala masura trasaturi ale regimurilor autoritare si democratice. De natura guvernarii (democratica sau autoritarista) depinde continutul pe care aceste concepte il vor capata. Cu alte cuvinte, nu orice text sau strategie care flutura „continuitatea” si „consensul” sunt si democratice. Cu atat mai mult daca ies din laboratoarele unui partid care a decis deocamdata ca cea mai buna guvernare e aceea a vorbelor desarte, a agresivitatii, a abuzului, a agresiunii de toate felurile, in fata unui public ametit de proiecte niciodata duse la bun sfarsit, de incompetenta fudula, de taieri de salarii prezentate drept mariri, de gropi, mizerie, de violenta in spatiul public, de licitatii anulate, de spitale fara medicamente si doctori, de universitati fara bani, de politici publice aberante.
Un partid incapabil sa gestioneze prezentul si cu grave lacune in relatia sa cu trecutul doreste acum sa jongleze autoritarist cu viitorul, propunand crearea unei cripto-constitutii marca PSD.
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Anchete
Cutremur la Tribunalul Mehedinți: Judecătorul și procuroarea unui dosar DIICOT, recuzați la pachet după o vizită „de taină” în birou înainte de ședință
O situație tensionată, care pune sub semnul întrebării imparțialitatea actului de justiție, a izbucnit recent la Tribunalul Mehedinți. Potrivit unei dezvăluiri publicate de Lumea Justiției, avocatul Alin Cismaru a declanșat o procedură rară în practica judiciară: cererea de recuzare simultană a judecătorului Laurențiu-Marius Grecu și a procuroarei DIICOT Maria-Magdalena Mișa. Miza? O presupusă întâlnire neoficială între cei doi magistrați, desfășurată cu ușile închise, chiar înainte de strigarea unei cauze vizând un grup infracțional organizat.
„Vizita de la ora 14:00”: Suspiciuni de nerespectare a egalității armelor în birourile magistraților
Incidentul care a dus la depunerea cererilor de recuzare s-a petrecut miercuri, 22 iulie 2026. Conform susținerilor avocatului Alin Cismaru, citate de Lumea Justiției, procuroarea de ședință ar fi fost observată deplasându-se în grabă prin zona de acces restricționată către biroul judecătorului cauzei, exact în momentul în care părțile așteptau începerea procesului.
Apărarea invocă art. 64 lit. f din Codul de procedură penală, argumentând că o astfel de întrevedere neoficială, într-un spațiu inaccesibil avocaților, este de natură să creeze „o îndoială legitimă asupra aparenței de imparțialitate”. Deși avocatul precizează că nu cunoaște conținutul discuției, acesta subliniază că simpla existență a unei întâlniri private între acuzator și judecător, înaintea ședinței, aruncă o umbră asupra obiectivității instanței.
Proba video: Avocatul cere vizionarea imaginilor surprinse de sistemul de supraveghere al Tribunalului
Situația a fost sesizată inițial de unul dintre inculpați, Mihăiță-Daniel Cernea, care ar fi observat ieșirea procuroarei din zona biroului magistratului Grecu. Pentru a clarifica aceste „elemente factuale”, apărarea solicită oficial conservarea și vizionarea înregistrărilor video de pe coridoarele Tribunalului Mehedinți.
„Pozițiile acuzării, cererile și chestiunile referitoare la probe trebuie dezbătute în cadrul procesual, în condiții de contradictorialitate”, se arată în solicitarea depusă de Alin Cismaru. Acesta insistă că o „întâlnire neoficială” este incompatibilă cu standardele unui proces echitabil, indiferent de subiectul discutat între cei doi magistrați.
Tensiuni pe „notele grefierului”: Acuzații de refuz al accesului la înregistrările audio ale ședințelor
Contextul acestei duble recuzări este unul mai amplu și vizează dificultăți de comunicare între instanță și apărare. Avocatul a reclamat faptul că, deși a solicitat copii ale înregistrărilor audio ale tuturor ședințelor și notele grefierului pentru a verifica corectitudinea declarațiilor, instanța a refuzat parțial cererea.
Conform publicației Lumea Justiției, apărarea a primit doar notele de la un singur termen de judecată, acestea fiind descrise ca fiind „imposibil de descifrat” în porțiuni esențiale. Mai mult, deși avocații au depus suporturi optice (DVD-uri) la solicitarea grefierului, înregistrările audio nu le-au fost puse la dispoziție, fapt ce a sporit gradul de nemulțumire și suspiciune privind transparența procedurilor în acest dosar complex (nr. 474/101/2021).
Concluzii: O „întrevedere neoficială” care ar putea bloca dosarul
Această dublă recuzare pune Tribunalul Mehedinți într-o postură delicată. Dacă suspiciunile se confirmă prin înregistrările video, echilibrul procesului ar putea fi iremediabil afectat, forțând înlocuirea completului de judecată și a reprezentantului parchetului. Mesajul transmis de apărare este clar: într-un stat de drept, justiția nu trebuie doar să fie imparțială, ci să și pară astfel în ochii unui observator obiectiv (Irinel I.).
Anchete
Justiția blochează „userizarea” PNL: Înfrângere definitivă pentru gruparea Bolojan la Curtea de Apel București
Tabăra condusă de Ilie Bolojan primește o lovitură decisivă în instanță, într-un moment de maximă tensiune pentru viitorul Partidului Național Liberal. Publicația Lumea Justiției dezvăluie că magistrații au pus capăt, cel puțin temporar, încercării de preluare a controlului total asupra partidului de către gruparea care susține o orientare controversată a formațiunii. Curtea de Apel București a tranșat marți, 21 iulie 2026, litigiul care viza legalitatea structurilor de conducere impuse în urma unui congres contestat.
Decizie fără echivoc la Curtea de Apel: Suspendarea congresului condus de Ilie Bolojan devine definitivă
Instanța de apel a respins marți, ca nefondat, apelul formulat de gruparea Bolojan împotriva ordonanței președințiale emise inițial de Tribunalul București. Prin această soluție, decizia judecătoarei Oana-Evelina Vîlcu rămâne definitivă, confirmând suspendarea hotărârii prin care fusese convocat Congresul Național Extraordinar al PNL din 21 iunie 2026.
Conform minutei publicate de Lumea Justiției, instanța a stabilit clar: „Respinge apelul ca nefondat. Definitivă”. Această hotărâre blochează juridic efectele reuniunii în care opozanții lui Ilie Bolojan fuseseră eliminați din funcțiile de conducere, punând sub semnul întrebării legitimitatea actualelor structuri de putere din interiorul PNL.
Cronologia unei execuții politice suspendate: Magistrații invalidează „curățenia” din rândul liberalilor
Bătălia juridică a scos la iveală detalii despre modul în care s-a încercat „executarea” vocilor critice din partid. Pe data de 8 iulie 2026, judecătoarea Mihaela Luciani de la Tribunalul București dispusese deja suspendarea tuturor hotărârilor adoptate la congresul din iunie, până la o soluționare definitivă a fondului cauzei.
Printre deciziile lovite de nulitate temporară se numără realegerea lui Ilie Bolojan în funcția de președinte, dar și înlocuirea vechilor lideri cu personaje considerate apropiate de zona #rezist, precum Dragoș Pîslaru și Oana Gheorghiu. Mai mult, instanța a blocat și hotărârea prin care se dispunea excluderea acelor liberali care au susținut învestirea unui guvern sub conducerea lui Adrian Veștea, demonstrând că epurările politice nu pot trece peste rigorile legii.
Rezistența vechii gărzi: Lista liderilor care luptă împotriva „userizării” partidului
Acțiunea în instanță nu este un demers izolat, ci o ofensivă coordonată a unora dintre cele mai sonore nume din PNL. Lista celor care au solicitat anularea actelor adoptate sub egida grupării Bolojan îi include pe Monica Anisie, Lucian Bode, Rareș Bogdan, Alina Gorghiu, Sorin Câmpeanu, Andrei Baciu, Ionuț Stroe și Adrian Veștea, alături de numeroși alți parlamentari și lideri de filiale.
Acești lideri, reprezentați de o echipă de avocați de elită coordonată de Ana-Roxana Tudose (fostă judecătoare ICCJ) și Marta-Claudia Cliza, susțin că demersul lor este unul de salvare a identității liberale în fața unei tentative de transformare a PNL într-o anexă a ideologiei USR. Victoria de la Curtea de Apel București reprezintă un punct de cotitură care ar putea duce la restabilirea vechii ordini în partid și la anularea definitivă a „reformelor” impuse de tabăra Bolojan. (Irinel I.).
Anchete
Revoluție digitală la Parchetul General: Cristina Chiriac „schimbă la față” Ministerul Public
O surpriză de proporții vine de la vârful Ministerului Public, unde noua șefă a instituției, Cristina Chiriac, demonstrează o dorință neașteptată de a-și pune amprenta nu doar asupra dosarelor, ci și asupra imaginii instituționale. Publicația Lumea Justiției dezvăluie detaliile unei transformări care vizează modernizarea comunicării în sistemul judiciar.
O amprentă managerială neașteptată: Dincolo de actele de urmărire penală
Cristina Chiriac, noul Procuror General al României, pare hotărâtă să spargă tiparele unei conduceri rigide. Pe lângă gestionarea riguroasă a activității curente a Ministerului Public, Chiriac și-a îndreptat atenția către un capitol adesea neglijat de predecesorii săi: percepția publică și transparența instituțională.
Potrivit jurnaliștilor de la Lumea Justiției, proactivitatea noii șefe a PÎCCJ este una remarcabilă, aceasta fiind dornică să aducă instituția în era modernității, oferindu-i o nouă identitate vizuală și funcțională.
Modernitate și eficiență: mpublic.ro trece la nivelul următor
Elementul central al acestei schimbări este lansarea noului site al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Platforma online, accesibilă la adresa mpublic.ro, a fost complet refăcută, oferind acum o experiență utilizator mult îmbunătățită.
Analiza publicată de Lumea Justiției subliniază faptul că noul portal nu doar că „arată bine” din punct de vedere estetic, dar se remarcă și printr-o viteză de reacție superioară. Această investiție în infrastructura digitală este interpretată ca un semnal clar că mandatul Cristinei Chiriac va fi marcat de o deschidere tehnologică și de o grijă sporită pentru modul în care Ministerul Public interacționează cu cetățenii și reprezentanții mass-media.
Imaginea, prioritate strategică pentru vârful magistraturii
Decizia de a prioritiza modernizarea canalelor de comunicare oficiale indică o strategie de management pe termen lung. Într-un sistem adesea criticat pentru lipsa de transparență, inițiativa Cristinei Chiriac de a „schimba la față” PÎCCJ reprezintă, în viziunea sursei citate, un pas important spre o justiție care nu doar se înfăptuiește, ci se și comunică eficient.
Rămâne de văzut dacă această dorință de a lăsa o „amprentă” vizibilă va fi urmată și de alte reforme structurale în interiorul Ministerului Public. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 3 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 4 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 4 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum o ziHipodromul cu iz penal: cum se dopează caii și se diluează regulamentul, sub ochii unei comisii de decor
-
Exclusivacum 3 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum o ziO nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”
-
Exclusivacum 2 zile„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
-
Exclusivacum o ziFurtuna transatlantică a cenzurii: Cum a ajuns România cârpa de șters a Congresului SUA și a Comisiei Europene



