Suntem in epoca post-incredere, nu mai avem incredere in ce stim. Rusia pompeaza atat de multe informatii false incat oamenii isi pierd increderea in adevarul si relatarea jurnalistice, in institutii si in toti politicienii la gramada. Rusia incearca sa stea cat poate de aproape de art 5 al Cartei NATO, dar suficient de departe cat sa nu provoace o reactie militara. Acesta e razboiul psihologic, afirma Corina Rebegea, analist al unui institut din Washington dedicat studierii Europei Centrale si de Est.

Intr-un interviu pentru Ziare.com, Corina Rebegea a detaliat felul in care Rusia duce razboiul informational in Romania si scopul pe care il urmareste: „Iscusinta rusilor este sa speculeze tensiuni care deja exista in societate, istoria, nationalismul, antisemitismul. Se lucreaza foarte bine cu materialul clientului. (…) Scopul e sa introduci neincrederea in Vest si sa slabesti atasamentul Romaniei pentru cel mai mare proiect de dupa Marea Unire.

Corina Rebegea conduce Initiativa SUA-Romania a CEPA, institut din Washington dedicat studierii Europei Centrale si de Est, si face parte din programul STRATCOM al institutului, care studiaza si analizeaza modul de operare al propagandei si dezinformarii ruse in Europa Centrala si de Est.

Suntem in plin al 3-lea Razboi Mondial, dupa cum spun multi?

Da, de mai mult timp. Poate nu e chiar un razboi mondial, dar e o confruntare foarte agresiva anuntata de ani de zile de doctrina militara rusa. Razboiul acestei epoci este mai ales non-chinetic, inclusiv razboiul informational.

Ce inseamna razboiul informational?

Inseamna coruperea spatiului informational, de media, dar si retelele sociale precum Facebook. Toate aceste zone au devenit corupte si coruptibile de catre forte si actori statali, in primul rand Kremlinul, dar nu numai.

Nu in aceeasi masura, dar si guvernul chinez are o activitate intensa pe social media, are si cel mai mare buget dedicat, dar intentia e mai mult de soft power, de prezentare a Chinei, naratiuni pozitive care trebuie infiltrate.

Ne afecteaza si pe noi acest razboi?

Da, mai mult decat vrem sa acceptam si nici nu prea discutam despre asta pentru a intelege modalitatile de actiune si a incepe sa le vedem in practica.

Care sunt ele?

Eu vorbesc despre un ecosistem al dezinformarii. Pe de-o parte, avem organele de presa clasice de propaganda despre care stim ca sunt platite de Kremlin, gen Sputnik, Rusia 1, RT.

Dar sunt si canale pentru tineri pe Youtube de exemplu, „Ruptly”, „In the now”, unde vezi niste tineri haiosi, dinamici care iti explica intr-o engleza impecabila evenimentele de pe scena mondiala, conspiratiile si degradarea Vestului.

Apoi avem tot felul de site-uri marginale cu un numar destul de mic de cititori, conform cifrelor de pe net, cu proprietari necunoscuti si surse de finantare necunoscute si ale caror servere sunt in toate colturile lumii. Si de multe ori aceste site-uri sunt inregistrate de web-developeri, acoperire perfecta.

Aceste site-uri sunt conspirationiste, distorsioneaza evenimentele, apar tot
felul de enormitati, de la faptul ca Regina Angliei e reptiliana pana la faptul ca Putin e cel mai grozav lider si ne va apara de americanii neocolonialisti invadatori si asupritori.

Si partea de social media, in special Facebook, unde activitatea e foarte interesanta pentru ca sunt multe pagini pro-ruse, unele declarate ca atare, unele nu, cum ar fi „International politics and events” unde se posteaza in mai multe limbi continut de tip Sputnik.

Foarte activ este Centrul rus pentru stiinta si cultura, o Asociatie de cooperare Romania-Rusia al carei presedinte a fost invitat observator in alegerile din Rusia.
Toate vin impreuna.

Dar daca au audienta mica, cum pot fi eficiente acele surse de propagare?

Noi, la CEPA, vorbim despre o tehnica de dezinformare numita „ping-pong rusesc”.

O anumita naratiune e aruncata dintr-un colt intr-altul al internetului. Apare ceva pe un site, cineva pe Facebook reda povestea, Sputnik intra si spune „uite ce spun romanii sau blogerii!”

Deci sunt lansatori, se propaga pe Facebook in mai multe locuri, ceea ce creste credibilitatea si penetrarea.

Si uneori as include in ecosistem si zona de media main-stream, asa ca vom vedea in prime-time la televizior sau in ziare cu credibilitate naratiuni care favorizeaza Rusia.

De exemplu?

Am vazut niste editoriale interesante in Evenimentul Zilei si in Cotidianul. Nu atat pro-ruse, cat antioccidentale.

Credeti ca e ignoranta sau intentie?

Ambele. Stalin vorbea despre „idioti utili”, sunt unii ingnoranti si daca vad o poveste senzationala despre o conspiratie care poate prinde la public o vor folosi. Apoi sunt cei care isi dau seama de implicatiile povestii, dar o vor folosi in scop politic, ignorand implicatiile mai largi ale gestului lor. Altii poate ca urmaresc jocul Rusiei.

Exista in anumite cercuri ideea mielului care suge la doua oi, si cu Occidentul, si cu Rusia, ori toate acestea sunt pentru Kremlin modalitati de a-si proiecta influenta, o forma de agresiune.

Rusia incearca sa stea cat poate de aproape de art 5 al Cartei NATO, dar suficient de departe cat sa nu provoace o reactie militara. Acesta e razboiul psihologic.

Ca sa ce?

Slabirea sentimentului pro-Occidental, adica pro-NATO, pro-UE, pro-SUA. Plus slabirea aliantei din interior, adica suscitarea de tensiuni intre vecini, intre parteneri, Romania- Ungaria, Franta – Germania, toate combinatiile posibile.

In alte state se incearca si sensibilizarea publicului la imaginea Rusiei ca actor global pozitiv: Rusia e o eliberatoare a Europei de fascism, nazism, marele razboi patriotic. Ei chiar cred aceasta reinterpretare a istoriei.

Interventia in Siria portretizeza Rusia ca agent al binelui care sta langa statele mici si neajutorate, impotriva teorismului. Interventia in Crimeea e prezentata pozitiv ca salvare a rusilor opresati de acolo care doreau sa revina la patria mama. Iar Putin este prezentat ca eliberator, descendent al tarilor si al sanctitatii poporului rus. Sfanta Rusie!

Iar daca sentimentul pozitiv fata de Rusia nu poate creste, macar sa-l ambiguizam, sa nu uram Rusia pentru ca nici ceilalti nu sunt mai breji.

Care sunt concret narativele prin care sunt urmarite aceste obiective?

Iscusinta rusilor este sa speculeze tensiuni care deja exista in societate, istoria, nationalismul, antisemitismul. Ei nu inventeaza, se lucreaza foarte bine cu materialul clientului. Uneori mi se pare ca ne cunosc mai bine decat ne cunoastem noi insine.

Se folosesc de agenti de influenta locali care inteleg foarte bine limbajul potrivit pentru fiecare zona. Pot fi platiti sau activisti care vor sa aiba un rol, in special pe internet.

Exista mai multe meta-narative:

1.NATO este o alianta agresiva, nu si-a tinut promisiunile de a nu se largi alianta cu membri dintre fostii sateliti ai URSS. Multi cred asta desi nu a existat nicio promisiune. Rusia e cetate asediata care se apara.

2.SUA sunt putere neocoloniala, oriunde se duc exploateaza economic, militar politic, nu le pasa de securitatea partenerilor, de valori democratice. In Romania e una dintre naratiunile cel mai bine aspectate.

Foarte interesant de urmarit dezbaterea in jurul cumpararii rachetelor Patriot si elementele false despre contract, despre legislatia romana, despre ceea ce stiu sa faca aceste rachete pe care le folosesc si americanii. Felul in care circula aceste naratiuni le face foarte greu de cartografiat si anumite aspecte se prind de mentalul nostru.

3.Naratiunea anti-UE. Aderarea a fost o greseala, UE e un loc al decaderii morale si ne va duce la pierderea fibrei nationale prin acceptarea refugiatilor, prin impunerea valorilor liberale progresiste si ne indeparteaza de adevarata sora spirituala care e Rusia.

Nationalismul si traditionalismul fac parte din acest arsenal?

Sunt un teren predilect si o zona foarte ieftina de investitie pentru masinaria de propaganda rusa.

Intra aici si referendumul pentru familia traditionala?

Terenul e fertil, Coalitia pentru familie e o miscare la nivel global, finantata activ si substantial de Constantin Malofeev, oligarh apropiat al Kremlinului, foarte ortodox, pe lista de sanctiuni pentru ca a sprijinit invadarea Crimeei.

N-as suspecta insa trei milioane de oameni ca fac jocul Rusiei.

Cu sigurata nu. Intrebam daca este o manipulare cu materialul clientului care a prins.

Narativul a fost: Occidentul ne impune sa fim ce nu suntem, sa renuntam la valorile noastre traditionale, la ortodoxie, la ceea ce consideram ca reprezinta familia si relatia normala, ne distrug fibra nationala.

4. Un alt narativ este: o sa pierdem Transilvania, exista un complot mondial pentru dezmembrarea Romaniei, iar occidentalii nu ne sunt alaturi. Aici intra si Moldova Mare.

Daca intrati pe grupurile getodace de pe Facebook veti vedea aceste teme. Unii dintre activistii care posteaza articole clar sponsorizate de Kremlin infiltreaza si asemenea grupuri. Posteaza acolo un articol care se potriveste cu ce spune grupul si de la 3000 de accesari ajunge la 13 de mii.

„Dacopatia” are terminatiile la Kremlin?

Greu de gasit cine e in spatele acestor web-site-uri. N-au date de contact, nu au numar de telefon. Asta e un element de educatie deja: daca un site nu are date de contact, nu are o persoana reala listata pe site, de ce sa citesti ceva de acolo?

Exista cel putin doua site-uri ortodoxe care nu erau despre ortodoxie, ci despre politica externa si va las sa ghiciti a cui politica externa o promoveaza.

Dar un discurs de tip „multinationalele ne maresc preturile si ne iau resursele” este unul de tip Kremlin?

Face parte dintr-un trend regional, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia. Genul acesta de argumente se aliniaza cu obiectivele Kremlinului: SUA si UE puteri neocoloniale care sug sangele poporului, ne iau resursele si apoi pleaca.

Dar nimeni nu vorbeste despre tipul de business pe care il promoveaza aceste companii, despre felul in care s-au dezvoltat industrii in jurul lor.

Scopul e sa introduci neincrederea in Vest si sa slabesti atasamentul Romaniei pentru cel mai mare proiect de dupa Marea Unire, sa fim membrii UE, NATO.

In timp, tot apasand aceste mesaje, este posibil ca din memoria colectiva sa fie sterse traumele istorice legate de Rusia, mai ales de URSS? Poate avea succes spalarea pe creier?

Depinde de felul in care ne educam tinerii, ce se preda in scoala. Un rol important il are presa si aici. O forma de manipulare foarte raspandita e reinterpretarea istoriei: rusii au fost prietenii nostri, s-au luptat alaturi de noi impotriva turcilor, Moldova nu a fost ocupata pentru ca moldovenii nu sunt romani, domnitorii romanii si-au cautat afinitatile politice la Sankt Petersburg. Nu m-ar mira ca unii sa cada in capcana.

Multi dintre cei care propaga narativele mentionate de dvs, rasfatatii Sputnik, sunt in acelasi timp adversarii declarati ai anticoruptiei. Si ma gandesc, de exemplu, la dl Plesoianu. Este si atacul la anticoruptie un narativ al Kremlinului?

Da, si nu doar in Romania. Unul dintre meta-narative este al statelor esuate si al statului ascuns, paralel – unealta prin care Occidentul isi duce la indeplinire efortul de decimare a elitelor locale, politice si economice.

Jocul dezinfomarii este delicat, cu recursul la trauma istorica a securitatii. Ar trebui sa nu ne jucam atat de usor cu traume istorice.

Trauma istorica a securitatii nu are cea mai mare legatura cu Rusia?

Corect. Lucru despre care nu discutam foarte mult. DNA a aparut inclusiv in discursul lui Putin care a spus ca nu vrea sa ajunga ca alte state care au o instituie necontrolabila. Cand au fost protestele de anul trecut s-a vorbit despre „maidanizarea” Romaniei pusa la cale de CIA prin SRI, ca sa-si protejeze copilul de suflet – DNA, scopul final fiind distrugerea Romaniei.

Daca slabesti lupta anticoruptie e un semnal ca se deschid alte usi si oricine poate obtine orice cu un plic. Pe de alta parte, slabirea anticoruptiei ne decredibilizeaza in fata partenerilor straini si atunci investitia economica occidentala, si ea o garantie de securitate, slabeste. Asta e un mare pericol.

Scandalul Facebook are legatura cu acest razboi?

Mare. El a aratat ca sunt colectate foarte multe date despre utilizatori si ni se creeaza un profil cateodata mai bine definit decat l-am creat noi insine. Pe baza lui ni se servesc apoi anunturi care se potrivesc cu sensibilitatile noastre, comerciale sau politice.

Exista companii foarte mari de marketing politic care lucreaza cu psihologi, cu specialisti in zona digitala si folosesc FB ca pe un instrument. Asta a fost revelatia: tehnicile sunt folosite de partide mari la limita legalitatii, mai laxa in SUA, in conditii de totala netransparenta. E un semnal de alarma pentru zona de reglementare si autoreglementare.

Statul ar trebui sa se uite la aceste companii, cum sunt finantate, cum acceseaza date si nu comunica despre aceste lucruri.

Trebuie transparentizata si zona de finantare a partidelor politice pentru a vedea cum sunt platite aceste companii.

Cum ne putem apara pentru a nu fi victime in acest razboi informational?

Sa fim mai atenti la ce consumam pe Facebook, sa nu dam share unui articol pe care nu l-am citit si cand acesam un site sa fim siguri ca e de incredere. Daca suna ciudat, incredibil, verifica informatia din mai multe surse.

Poate ar trebui ca jurnalistii sa publice mai multe elemente de analiza pentru ca oamenii sa ajunga sa isi puna intrebari. A existat si o aplicatie datorita careia atunci cand accesai un site dubios iti aparea o banda rosie: verifica informatia!

Exista si masuri de igiena on-line: sa vedem ce am selectat in setarile de securitate, putem sa oprim componenta de tracking, sa limitam anumite aplicatii in a ne folosi datele, sa limitam anunturile pe care le primim, informatiile pe care vrem sa le impartasim.

Cambridge Analytica foloseau pentru profiling teste din acelea comice: ce printesa Disney esti, cate culori vezi etc.

Daca acum ceva vreme se vorbea despre post-adevar, cred ca acum suntem in post-incredere si mi se pare ingrijorator.

Adica?

Nu mai avem incredere in ce stim. E o strategie maiastra de dezinformare a Kremlinului. Pompeaza atat de multe informatii false incat oamenii isi pierd increderea in adevarul si relatarea jurnalistice, in institutii si in toti politicienii la gramada.

Urmeaza o retragere inclusiv de la vot cu iluzia participarii pe internet. Si nici un el, iata, nu mai putem avea incredere.

Jurnalistilor si institutiilor de presa le va reveni o mare raspundere pentru autoreglementare si excludere a celor care nu reprezinta profesia. Asa a fost in Franta in perioada alegerilor.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.