Anchete
Romania motaie resemnata in anticamera – Comisarul de Prahova
Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com
Istoria ne-a plasat „la o lungime” in spatele blocului Ungaria-Polonia-Cehia-Slovacia: daca ei intrau in NATO in 1999 (mai putin Slovacia), invitate fiind la summit-ul de la Madrid din 1997, noi eram lasati sa asteptam oportunitatea razboiului din Kosovo pentru a „prinde trenul” NATO abia in 2004.
In mod similar, Occidentul ne-a plasat in anticamera cu multe alte prilejuri: daca blocul Visegrad a aderat la Uniunea Europeana in 2004, noi am fost primiti in club abia in 2007; inca de atunci, statul de membru al Romaniei (si al Bulgariei, e drept) este cumva de sora mai mica: avem asupra capului o monitorizare pe domeniul justitiei (celebrul Mecanism de Cooperare si Verificare, MCV), care ne impiedica sa ne bucuram deplin de calitatea de membru al Uniunii (nu suntem inca in spatiul Schengen, adica avem inca granite formale cu Uniunea).
In mod similar, ne aflam inca in anticamera asteptand ridicarea obligativitatii vizelor pentru Statele Unite, iar unele state europene sau asociate mai au inca restrictii impuse cetatenilor romani privind accesul la piata muncii.
Este drept ca anticamera lunga din anii ’90 si inceputul noului mileniu se datoreaza in intregime inadecvarii politicienilor nostri care se visau intr-o istorie paralela: in vreme ce polonezii defilau cu eroul anticomunist Lech Walesa, iar cehii cu reputatul dramaturg (la fel de anticomunist) Waclaw Havel, noi aveam in fruntea statului dinozaurii stalinisti Silviu Brucan, Alexandru Birladeanu si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista, Ion Iliescu; in vreme ce polonezii, ungurii si cehii incepeau reformarea statului si privatizarea masiva, presedintele nostru chema minerii la Bucuresti sa-i cotonogeasca pe studenti; in fine, in vreme ce polonezii, ungurii si cehii incepeau sa se ceara in NATO, Ion Iliescu semna tratatul bilateral cu URSS in 1991! Intr-un gest cu semnificatii macabre, Iliescu si-a programat vizita la Moscova pentru semnarea tratatului in chiar Vinerea Mare a anului 1991, sfidand sentimentele crestine ale propriului sau popor.
Toate aceste intarzieri ne-au cauzat multiple lipsuri, ne-au stricat echilibrul economic pe termen lung si ne-au redus la cote foarte joase stima de sine. Daca in Cehia, Slovacia, Ungaria sau Polonia, de exemplu, au venit sa produca autoturisme Audi, Mercedes, Volkswagen, Suzuki, noi ne-am ales cu ce-a ramas, cu Renault dar chiar si aceasta a ales Romania sa produca cel mai ieftin automobil european, „masina de 5000 de Euro (va mai amintiti?) „.
Daca astazi cele patru tari amintite au toate excedente comerciale, noi avem deficit si inca unul urias; daca toate cele patru tari amintite au exporturi de peste doua treimi din PIB, exporturile noastre sunt cam o treime din PIB. Cehii si slovacii si-au conservat marimea populatiei, polonezii si ei pe-acolo, ungurii au pierdut 5% din populatie, dar noua ne-a plecat o sesime de populatie! Insusi nivelul PIB/locuitor, indicatorul sintetic al dezvoltarii, ne situeaza cu cel putin un sfert in urma blocului Visegrad.
Problema noastra cu intarzierea si defazajul fata de statele Visegrad a devenit cronica si dureroasa; multi dintre romani au dezvoltat o patologie curioasa, incepand sa creada ca oricum este o intarziere istorica a noastra, ca suntem oarecum condamnati sa inaintam mai incet; ba chiar unii vantura explicatia stupida ca ortodoxia ne-a „tinut pe loc”. Atuurile de altadata ale romanilor, increderea in sine si coeziunea in jurul valorilor crestine, s-au transformat acum in depresie colectiva si auto-depreciere nationala, mai ales in zona clasei vorbitoare/conducatoare.
Doua exemple sunt mai mult decat graitoare:
In perioada de sfarsit a deceniului 90, Romania era condusa de intelectuali autentici (si presedintele si premierul erau profesori universitari recunoscuti iar in guvern multi dintre ministri erau adevarate somitati ale domeniilor lor), anticomunisti si pro-occidentali, iar Ungaria era condusa de catre Gyula Horn, un stalinist feroce care in 1956 vana anticomunistii pe strada, in pufoaica si cu pistolul in mana; cu toate acestea, la noi predomina credinta ca Horn este un european inascut, iar Emil Constantineascu sau Radu Vasile ar fi trebuit sa-si faca teste genetice pentru a demonstra ca nu sunt mongoli sau congolezi.
Pe de alta parte, noi suntem incredintati ca detinem monopolul coruptiei. Este adevarat ca, in Romania, coruptia este un flagel, ca este o piedica in calea dezvoltarii si ca alimenteaza frustrarea sociala. Dar sa nu cadem in pacatul de a ne crede unici sau campioni la acest capitol: numai in anul 2017, Ministerul Dezvoltarii de la Budapesta a gratificat primele 10 companii apropiate personalitatilor guvernamentale cu contracte in valoare de 2.115 miliarde HUF (aproximativ 7 miliarde Euro), toti acesti bani provenind din fondurile structurale ale Uniunii Europene. 1.963 miliarde au ajuns numai la cele mai mari 5 firme din acest top (sursa aici).
Asta dupa ce, in 2013, grupul de firme de constructii detinut de Simicska Lajos (fostul antreprenor favorit al lui Orban Viktor) a devenit, sub mandatul lui Nemeth Laszlone (partenera de afaceri a lui Simicska), un gigant local, ajungand in 2013 la 129 miliarde de forinti totalul contractelor primite de la Ministerul Dezvoltarii (echivalentul a 500 milioane de Euro!!!). Sa mai amintim si de legendarul politician ceh Vaclav Klaus (premier si presedinte) care s-a facut miliardar pe el si pe toti apropiatii sai in timpul privatizarii celor 1.800 de companii cehesti de la inceputul anilor ’90.
Nu, oameni buni, romanii nu sunt cu nimic mai putin europeni sau atlantisti decat central-europenii. Problema noastra, insa, o reprezinta inadecvarea, lenea si uneori chiar prostia conducatorilor. E drept ca noi i-am ales, dar nici optiuni prea multe nu aveam…
Ultima anticamera umilitoare in care suntem nevoiti sa motaim este clubul global al democratiilor liberale, OCDE (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica). OCDE cuprinde 35 de state de pe tot mapamondul, cele mai prospere si mai puternice ale lumiii. Pe langa Statele Unite, Canada, Australia, Japonia, Israel, Coreea de Sud, Chile, Mexic, Turcia si Elvetia, OCDE cuprinde 25 de tari din UE, singurele state nemembre fiind Romania, Bulgaria si Croatia. Calitatea de membru OCDE este vitala pentru drenarea finantarilor globale catre anumite state. De exemplu, dupa aderarea la OCDE in 2007 a statelor Chile, Israel, Slovenia si Estonia, acestea si-au dublat participarea fondurilor straine in numai cinci ani, iar Lituania s-a vazut invadata de fonduri de investitii in 2017, la numai 1 an de la aderarea la organizatie.
Mexicul, de pilda, desi membru OCDE, are o performanta economica mai slaba decat a Romaniei cam cu un sfert (19.000 USD PIB/locuitor, PPP, la mexicani si aproape 24.000 la noi) iar Chile se afla la acelasi nivel cu noi. Cat despre „piata libera”, Letonia, de pilda este recunoscuta ca paradis off-shore in UE, bancile sale participand activ la spalarea celor 20 miliarde USD care au tranzitat biata Republica Moldova sau la spalarea miliardului de dolari furat din bancile de la Chisinau.
Iar Turcia nu prea se bucura de o reputatie asa de solida in privinta functionalitatii economiei de piata. Cat despre statele invitate sa adere la OCDE, aici sa te tii!, se regaseste „prospera” Costa Rica, cu un nivel PIB/locuitor jenant (pentru un club al bogatilor) de doar 17.000 USD (metodologia PPP). Poate, dupa ce a jefuit fondurile destinate despagubirilor celor cu proprietati confiscate si a intors Romania inapoi cu cinci ani, cuplul Udrea-Bica va avea parte de o viata tihnita intr-un stat membru OCDE, la umbra palmierilor…
Romania nu este, asadar, nici mai corupta, nici mai putin dezvoltata decat unele din statele membre sau in curs de aderare ale OCDE. Si atunci, de ce ne zbatem in zadar de vreo 13 ani sa aderam la organizatie si nu reusim? Simplu, o combinatie letala: opozitia permanenta a Ungariei si inadecvarea politicienilor nostri.
Anul trecut, in septembrie, Bucurestiul a fost blocat de Budapesta la discutarea candidaturii pe motiv ca un judecator a respectat legea si a interzis un liceu care fusese infiintat ilegal; imediat, guvernul Romaniei s-a speriat si a elaborat o lege speciala pentru acel liceu, doar-doar i-o imbuna pe incruntatii lui Orban.
Mai mult, tot gazul romanesc de la Marea Neagra care va pleca prin conducta BRUA a fost cedat, din intamplare, unor firme maghiare, una dintre ele fiind considerata firma de casa a lui Viktor Orban. Rezultatul: pe 6 aprilie, la Paris, in preziua a ceea ce el credea ca va fi discutarea dosarului Romaniei, impozantul ministru de Externe al Romaniei a aflat, cu stupoare, ca opozitia maghiara bloca, in continuare, acest dosar.
Fara a putea sa invoce niciun argument care sa tina de conditionalitatile OCDE, Orban Viktor „aniverseaza” Centenarul Romaniei Mari prin blocarea aderarii noastre la organizatia respectiva; in tot acest timp, guvernantii de la Bucuresti par ca nu se „prind” si incaseaza umilinta dupa umilinta de la unguri:
- in februarie 2017, ministrul nostru de Externe a fost umilit la Budapesta cand nu a mai fost primit de regentul Orban, desi anuntase ca merge acolo pentru a „reseta” relatiile bilaterale;
- in septembrie 2017 am patit umilinta cu blocarea candidaturii la OCDE
- in decembrie am fost sfidati prin boicotarea Zilei noastre Nationale de catre diplomatii maghiari
- in februarie am fost umiliti public de ministrul lor de externe, Szijjarto Peter, care i-a anuntat pe romani ca le-a „confiscat” exportul de gaze din perimetrele marine.
Acum din nou, in aprilie, bietul Melescanu a fost convins sa devina victima a farselor guvernului Orban. Ma intreb, oare nu cumva i-o placea aceasta postura sefului diplomatiei noastre? O fi si asta o perversiune care vine cu varsta, cine stie?
Mai, oameni buni care conduceti Romania, voi nu vedeti ca expuneti o tara intreaga? Voi chiar nu intelegeti jocul Budapestei? De ce nu reactionati? De ce tineti totul secret? Cu ce va ajuta ca presa oficioasa „are embargou” pe acest subiect? Poate vreti sa il sprijiniti pe Orban Viktor sa traiasca aniversarea Trianonului, indulcita de razbunare, pana in 2020….
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Anchete
Situație controversată la o instanță din provincie: o judecătoare și-a cerut abținerea în dosare în care figurează părinții partenerului său
O situație prezentată de publicația Lumea Justiției readuce în atenție posibilele probleme de integritate și aparență de imparțialitate din cadrul unei instanțe din provincie.
Potrivit informațiilor publicate de sursa citată, o judecătoare ar avea o relație cu un grefier din cadrul aceleiași instanțe, fără ca acesta să fie grefierul magistratului respectiv.
Părinții grefierului, avocați în dosare repartizate judecătoarei
Conform relatării Lumea Justiției, ambii părinți ai grefierului sunt avocați și ar fi avut cauze pe rolul instanței la care activează judecătoarea.
În unele dintre aceste dosare, magistratul ar fi formulat cereri de abținere, invocând, potrivit informațiilor publicate, relația cu fiul celor doi avocați și dorința de a evita apariția unei situații care ar putea ridica semne de întrebare cu privire la imparțialitate.
Cererile de abținere ar fi fost respinse de colegi
Publicația susține că solicitările de abținere formulate de judecătoare ar fi fost respinse în mod repetat de colegii săi din cadrul instanței.
În aceste condiții, cauzele în care ar fi fost implicați părinții grefierului ar fi rămas în atenția aceleiași instanțe, iar situația s-ar fi repetat pe parcursul a cel puțin unui an, potrivit relatării citate.
O situație care ridică întrebări despre aparența de imparțialitate
Cazul descris de Lumea Justiției readuce în discuție necesitatea gestionării cu maximă atenție a situațiilor care pot genera suspiciuni privind conflictele de interese sau aparența de lipsă a imparțialității în actul de justiție.
Informațiile prezentate nu reprezintă concluzii definitive privind existența unei abateri disciplinare sau a unei încălcări a legii. Persoanele menționate beneficiază de toate drepturile și garanțiile prevăzute de legislația în vigoare, inclusiv de prezumția de nevinovăție. (Irinel I.).
Anchete
Cererea de pensionare a unei procuroare de la Tecuci, amânată de Secția pentru procurori a CSM
Alina Topală nu a respectat termenul de notificare de 90 de zile
Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a amânat, marți, 8 septembrie 2026, analizarea cererii de eliberare din funcție prin pensionare formulată de procuroarea Alina Topală, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, potrivit publicației Lumea Justiției.
Motivul amânării îl reprezintă nerespectarea termenului legal de notificare. Conform art. 218 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, solicitarea trebuie transmisă CSM cu cel puțin 90 de zile înainte de data la care magistratul dorește să înceteze activitatea prin pensionare.
CSM: Cererea poate fi analizată după împlinirea termenului legal
În minuta ședinței, Secția pentru procurori a CSM a precizat că analiza cererii formulate de Alina Topală a fost amânată până la împlinirea termenului de 90 de zile prevăzut de lege.
Decizia a fost adoptată în unanimitate.
Prevederea legală stabilește că magistratul care intenționează să solicite eliberarea din funcție prin pensionare trebuie să notifice în scris președintele instanței, conducătorul parchetului sau al instituției și, după caz, CSM. Totodată, conducerea unității trebuie să ia măsuri pentru finalizarea lucrărilor aflate în curs până la data eliberării din funcție.
O singură pensionare aprobată în ședința din 8 septembrie
În aceeași ședință, Secția pentru procurori a aprobat înaintarea către președintele României a propunerii de eliberare din funcție prin pensionare a Elisabetei-Cristina Irimia.
Aceasta este delegată în funcția de prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și are gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pensionarea ar urma să producă efecte începând cu 1 octombrie 2026. Și această hotărâre a fost adoptată în unanimitate. (Irinel I.).
Anchete
USR-istul de lux de la gunoaie: când un șef de salubritate câștigă mai mult decât un judecător
„Regimul Bolojan” și propaganda anti-magistrați: până la bani, totul e moral
Dacă v-ați lăsat vreodată vrăjiți de propaganda anti-magistrați a așa-numitului „regim Bolojan”, cu refrenul lor preferat „judecătorii sunt prea bine plătiți”, merită să vă opriți un minut și să vă uitați la niște cifre foarte concrete. Nu vin din „bula magistraților”, ci din realitatea administrativă în care un userist ajuns șef peste gunoaie încasează mai mult decât un judecător de Curte de Apel cu peste două decenii de vechime.
Publicația Lumea Justiției dezvăluie o situație care face praf discursul anti-magistrați: în timp ce vedem zilnic atacuri la adresa judecătorilor, în curtea administrațiilor „salvatoare” se aruncă cu bani publici în personaje de partid care ajung să fie plătite regește.
Șeful de la salubritate: 35.000 lei pe lună ca să „salveze” gunoaiele
Personajul principal: useristul Ionuț Inași (foto dreapta). În august 2025, primarul USR al Timișoarei, Dominic Fritz, îl numește la conducerea SALUT – firma de salubritate a municipalității, aflată în subordinea Primăriei Timișoara.
Funcție „tehnică”, responsabilitate mare, desigur, dar și un salariu pe măsură: nici mai mult, nici mai puțin de 35.000 de lei pe lună. Pentru o firmă de salubritate. Din bani publici. Sub umbrela „fără corupți în funcții publice”, slogan repetat până la sațietate de aceeași zonă politică ce defilează cu lupta pentru „moralizare” și „reformă”.
35.000 de lei lunar pentru șeful de la gunoaie – asta este măsura reală a „austerității” și „eficienței” clamate în conferințe de presă și postări inflamatorii împotriva altora.
Judecătoarea cu 22 de ani vechime: 20.000 lei pe lună pentru a aplica legea
În colțul opus al ringului: judecătoarea Adriana Stoicescu (foto stânga), de la Curtea de Apel Timișoara. Un magistrat cu 22 de ani vechime, definitiv pe funcție, cu carieră construită în timp, în sistemul care, ne place sau nu, ține în picioare statul de drept de care se agață toată lumea în discursuri.
Salariul ei: 20.000 de lei pe lună.
Așadar, în România spectacolului politic, un judecător cu 22 de ani de muncă în spate valorează – la nivel de venit – semnificativ mai puțin decât un userist instalat la vârful unei firme de salubritate controlate de primărie. Aceasta este „corectitudinea” pieței muncii în varianta celor care tună și fulgeră împotriva „privilegiilor” magistraților.
Cifrele care ard: 35.000 vs 20.000, direct de pe Facebook
Nu vorbim despre zvonuri, ci despre cifre clare, publice. Luni, 7 septembrie 2026, timișoreanul Corneliu Neculau publică pe Facebook datele referitoare la veniturile lui Ionuț Inași și ale judecătoarei Adriana Stoicescu, însoțite de descrierea: „fără corupți în funcții publice”.
Postarea nu rămâne anonimă. Judecătoarea Adriana Stoicescu distribuie informațiile, cu următorul comentariu: „Nu o spun eu…. SALUT e firma de salubritate din subordinea Primăriei… Hai, jos corupțea!”
Dintr-odată, sloganul „fără corupți în funcții publice” capătă o tentă amar-comică, atunci când este pus lângă un salariu de 35.000 lei lunar pentru un șef de firmă de salubritate numit politic, și un salariu de 20.000 lei pentru un magistrat cu 22 de ani vechime.
„Jos corupțea!”: când gunoaiele devin mai valoroase decât dreptatea
Comentariul judecătoarei Stoicescu – „Hai, jos corupțea!” – lovește exact în ipocrizia discursului public. Ani de zile, aparatul de propagandă anti-magistrați a vândut imaginea unui sistem judiciar „plin de privilegii”, în timp ce pe tăcute, prin consilii de administrație, firme publice și direcții subordonate primăriilor, se împart salarii de zeci de mii de lei pentru oameni de partid.
SALUT, firma de salubritate subordonată Primăriei Timișoara, devine simbolul acestei „noi lumi”: una în care șeful de la gunoaie, numit de primarul USR Dominic Fritz, este mai bine plătit decât un judecător de Curte de Apel. Nu pentru că justiția ar fi ieftină, ci pentru că loialitatea de partid, în unele structuri locale, pare mai scumpă decât competența juridică.
Concluzia usturătoare: nu magistrații sunt problema, ci „selectați” de partid bine plătiți
Din toate aceste date – relevate în spațiul public, inclusiv de Lumea Justiției și amplificate prin postarea lui Corneliu Neculau și reacția Adrianei Stoicescu – se conturează o imagine simplă și dureroasă:
- Ionuț Inași, userist, numit în august 2025 de primarul USR Dominic Fritz la conducerea SALUT, firma de salubritate a municipalității Timișoara, încasează 35.000 lei pe lună.
- Judecătoarea Adriana Stoicescu, Curtea de Apel Timișoara, magistrat definitiv cu 22 de ani vechime, câștigă 20.000 lei pe lună.
- Cifrele sunt făcute publice pe 7 septembrie 2026, pe Facebook, de Corneliu Neculau, sub sloganul: „fără corupți în funcții publice”.
- Judecătoarea Stoicescu distribuie și comentează: „Nu o spun eu…. SALUT e firma de salubritate din subordinea Primăriei… Hai, jos corupțea!”
Pamfletul nu trebuie să inventeze nimic. E suficient să pună cifrele una lângă alta. Pentru că, atunci când un șef userist de la gunoaie este plătit mai bine decât un judecător de Curte de Apel, întrebarea nu mai este „de ce sunt magistrații prea bine plătiți?”, ci „cine a decis că loialitatea politică face mai mult decât 22 de ani de justiție?”
Restul este doar propagandă. Și un imens „SALUT” ipocriziei, plătit cu 35.000 de lei pe lună. (Irinel I.).
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
Când ți se cântă prea mult la ureche, la un moment dat nu mai poți sta în banca ta. Când...
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
Remember: cum s-au distrus Neoplan-urile și s-au umflat kilometrii Înainte să ajungem la „organigrama cu chiloți”, merită un mic remember:...
MAI adună date sensibile, ANSPDCP ridică din umeri: cazul procedurii PS-MAI-DGMRU-125
ANSPDCP și marele miracol administrativ: când dosarul cu date personale se lovește de ușa competenței Procedura MAI care a pus...
La Arad, programul de 8 ore bate infractorul la scor: 1–0 pentru hoți
Dacă te-ai întrebat vreodată cum poți crește infracționalitatea fără să dai o singură palmă legii, răspunsul vine de la Arad:...
STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.
Cum și-au tras Bolojan și Abrudean Zonă de Securitate Clasa I „la cheie”, pe încredere și fără acte Când credeai...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată,...
Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională
Există popoare care construiesc rachete. Altele, care ridică zgârie-nori. România a reușit performanța unică de a bloca securitatea națională într-un...
Argint în nori, aur la Electromecanica, plumb în buget. Fermierii întreabă, Mafia Antigrindină se ascunde după gardul de beton
Asociația fermierilor din Prahova trimite o adresă‑dosar către AASNACP și lovește direct în inima combinațiilor cu puncte de lansare, contracte...
Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS
Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...
„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră
Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...
Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...
De la „J’Accuse…!” la „Noi n-am văzut nimic”: Afacerea Dreyfus, manualul secret al MAI-ului românesc
Un evreu alsacian, o scrisoare dubioasă și o justiție oarbă „la comandă” În 1894, Franța își dădea examenul de morală...
IGPR, instituția cu două oglinzi: una pentru hârtie, alta pentru instanță
Cazul semnalat de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” arată o performanță administrativă rară: aceeași instituție reușește să susțină, în documente...
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
De la strategie națională la șmecherie organizată Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a fost vândut românilor drept „motor...
-
Exclusivacum 4 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
-
Exclusivacum 2 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
-
Exclusivacum 3 zile
Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
-
Exclusivacum 2 zile
Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională
-
Featuredacum 2 zileCând sindicatul tace și muncește: de ce au apărut ‘misterios’ cursurile de cercetare disciplinară în MAI
-
Featuredacum o ziConsultanță gratis, ca la supermarket: ia și fugi! De ce Sindicatul Diamantul nu mai dă dreptate la kilogram
-
Exclusivacum 3 zile
„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră
-
Exclusivacum o zi
STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.