O nouă directivă a Pentagonului lărgește oficial responsabilitatea pentru războiul neregulat (IW) mult dincolo de domeniul de acțiune al forțelor pentru operații speciale (SOF). Această mișcare, considerată de foști practicieni și experți drept o dezvoltare semnificativă pentru postura Americii în „zona gri”, va avea însă impact doar dacă va fi urmată de o implementare concretă.

O nouă paradigmă pentru războiul neregulat

La sfârșitul lunii septembrie, subsecretarul Apărării pentru Politici, Elbridge Colby, a semnat o instrucțiune actualizată a Departamentului Apărării privind Războiul Neregulat. Documentul stipulează că războiul neregulat „este o activitate a forței comune condusă de forțele convenționale și de forțele pentru operații speciale”.

Acest limbaj aparent arid, explică experții citați, echivalează cu oficializarea unei direcții pe care armata a încercat să o impună, cu succes limitat, de ani de zile. Seth Jones, președintele Departamentului de Apărare și Securitate de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), a declarat pentru Breaking Defense: „Nu este ca și cum războiul neregulat a fost complet ignorat de elemente ale Departamentului [Apărării] al SUA în afara comunității operațiilor speciale. Dar cred că acest lucru este util ca o directivă în extinderea aplicabilității războiului neregulat în afara comunității operațiilor speciale și în evidențierea importanței sale în competiție pentru departament la un nivel mult mai mare.”

Jones, care a avut anterior roluri în operații speciale, a subliniat că, pentru a fi eficient, războiul neregulat „trebuie să fie mult mai mare decât o simplă activitate a operațiilor speciale. Are nevoie să valorifice întreaga putere convențională a armatei americane, precum și capacitățile altor agenții guvernamentale.” Totuși, el, alături de alți foști militari cu experiență în informații sau război neregulat, a avertizat că această „instrucțiune” ar putea să nu fie suficientă.

Alex Crowther, un colonel în retragere al Armatei, strateg specializat în competiția neconvențională, a declarat că instrucțiunile DoD nu au aceeași greutate ca alte documente fundamentale precum strategiile, doctrinele sau publicațiile comune. „Este foarte bine să vorbim despre aceste lucruri,” a spus el, „dar… locul unde trebuie să le vedem este Strategia Națională de Apărare și apoi Strategia Militară Națională, pentru că acestea sunt documentele pe care toți, [de la] toți planificatorii de la Pentagon și comandanții de luptă și serviciile, le citesc și le acordă atenție.”

Redefinirea luptelor asimetrice: Întâlnirea cu adversarul în zona gri

Instrucțiunea actualizează și definiția războiului neregulat pentru a fi mai cuprinzătoare, menționând că este utilizat de actori statali și non-statali pentru a asigura sau constrânge pe alții prin „activități indirecte, ne-atribuibile sau asimetrice.” Conform instrucțiunii, „IW oferă o completare importantă altor activități, operațiuni și investiții ale forței comune atât în competiție, cât și în conflict.” Strategiile și tacticile IW „pot implica amenințarea sau utilizarea forței, inclusiv utilizarea armelor neletale, în alte scopuri decât dominația fizică asupra unui adversar.”

Aceste activități, care în mod tradițional au fost efectuate în principal de forțele de operații speciale din armata americană – incluzând războiul neconvențional, contrainsurgența, operațiunile psihologice și afacerile civile – nu sunt însă complet noi pentru forțele convenționale. Implicarea acestora în războiul neregulat, mai ales în rol de sprijin, a fost vizibilă în contextul contrainsurgenței din ultimii 20 de ani ai războiului împotriva terorismului.

De exemplu, într-o anexă la Strategia Națională de Apărare din 2020, Departamentul Apărării a declarat că trebuie să „instituționalizeze războiul neregulat ca o competență de bază atât pentru forțele convenționale, cât și pentru cele de operații speciale, menținând capacitatea de a impune costuri și de a crea dileme pentru adversarii noștri pe întregul spectru de competiție și conflict.” În ultimii ani, serviciile militare și-au construit propriile unități de informații și forțe neregulate în cadrul unităților convenționale, cum ar fi Detașamentele de Avantaj Informațional Teatral ale Armatei și Grupurile de Informații ale Forțelor Expediționare Marine.

Pe măsură ce „Războiul Global împotriva Terorismului” rămâne în urmă, iar SUA se pregătesc pentru o „competiție” pe termen lung cu China, experții au remarcat că rolul războiului neregulat a crescut – inclusiv la Beijing. Atitudinile istorice ale Chinei față de războiul neregulat au fost diferite, aceasta văzând conflictul ca un continuum, unde IW reprezintă o zonă gri, spre deosebire de viziunea mai binară a SUA.

„Dacă ne uităm la cel mai notabil adversar al Statelor Unite, chinezii, ei s-au concentrat de mult timp pe acest aspect al războiului,” a afirmat Jones, adăugând că noua directivă încearcă să aducă „capacitățile SUA în zone în care adversarii săi principali investesc resurse, timp și atenție.” El a menționat strategia chineză a celor „trei războaie”: războiul opiniei publice, războiul psihologic și războiul juridic (lawfare). Niciunul dintre acestea nu implică activități cinetice, ci se bazează pe războiul neregulat și utilizarea informațiilor pentru a influența populațiile.

Deși operațiunile de război neregulat sunt prin definiție dificil de atribuit, Jones a notat că China este suspectată, de exemplu, că ar fi tăiat cablurile submarine care leagă Taiwanul de lumea exterioară. În lipsa unui conflict militar total asupra Taiwanului, tacticile din zona gri vor continua pe termen nedefinit într-o regiune în care SUA va fi obligată să fie mai prezentă.

Implicații strategice și lecții din Ucraina

Una dintre implicațiile majore ale noii instrucțiuni, potrivit lui Jones, implică sprijinul ce ar putea fi acordat partenerilor pentru a contracara activitatea adversarilor comuni precum Rusia sau China. Dacă SUA dorește să impună costuri Chinei, în special în ceea ce privește activitatea sa în Taiwan, trebuie să colaboreze cu taiwanezii pentru a se asigura că aceștia sunt mai bine echipați în domeniul IW.

Instruirea și echiparea reușită a forțelor ucrainene de către SUA înainte de invazia rusă din 2022, efectuată de operatori speciali americani, precum și de unele forțe convenționale, nu a descurajat agresiunea rusă, dar a contribuit la atenuarea acesteia. Mai mult, SUA ar putea învăța din propriile tehnici asimetrice și neregulate ale Ucrainei, cum ar fi operațiunea sa îndrăzneață „Spiderweb”, în care ucrainenii au livrat clandestin sute de drone pe teritoriul rusesc, capabile să provoace milioane de dolari de pagube platformelor majore de armament rusesc, cum ar fi avioanele. „Există implicații politice masive în domenii cheie pe care le consider mari priorități ale departamentului,” a spus Jones.

Brian Russell, un colonel în retragere al Marinei care a servit în comenzi legate de cyber și informații, a salutat și el noua instrucțiune a DoD, deoarece recunoaște rolul pe care forțele convenționale îl pot juca în noile domenii de luptă: cibernetică și spațială. „Ceea ce mă entuziasmează la noua directivă este că evidențiază importanța cyber și spațiului ca domenii… este ca o recunoaștere a faptului că forțele militare sunt aplicate, de fapt, pe un spectru de conflict și aceasta este doar o recunoaștere formală a acestei realități,” a declarat el într-un interviu. Russell consideră că directiva va permite forțelor speciale să se concentreze pe misiunile și capacitățile lor cu adevărat specializate.

Provocările implementării: De la document la realitate

Totuși, rămâne de văzut cum va fi transpusă instrucțiunea în operațiuni reale. „Vreau să cred că va duce la progres, dar am văzut acest film de atâtea ori înainte, unde au existat aceste explozii de interes… dar am văzut acest film de atâtea ori înainte. Voi crede când voi vedea,” a declarat un fost înalt oficial din apărare, sub condiția anonimatului,  reflectând îngrijorările analiștilor. „Dovada va fi în budincă.”

Fostul oficial și alții au menționat că războiul neregulat nu este bine înțeles în afara cercurilor de specialiști, ceea ce ar putea duce la o atitudine sceptică a comandanților forțelor convenționale față de anumite misiuni. Este adesea mai ușor, au spus ei, să obții aprobare pentru un atac cu rachetă decât pentru o operațiune de influență.

Crowther a subliniat că, istoric, a fost dificil să se integreze războiul neregulat în cultura forțelor convenționale. „Este foarte important ca toți cei care nu fac parte din operațiunile speciale să înțeleagă că fac parte din soluție și în războiul neregulat,” a spus el. „Numele este neregulat. Spune tot. Ei nu sunt neregulați, sunt forțe regulate și sunt foarte convenționale și ierarhice. Sincer, războiul neregulat nu este nici convențional, nici ierarhic.”

O altă problemă este lipsa unei structuri de promovare, și deci, a unui stimulent pentru a desfășura acest tip de activități în rândul forțelor convenționale. „Dacă cineva m-ar întreba câți ofițeri generali au fost creați, au fost promovați, au fost ridicați la grad de amiral/general pentru abilitatea și toleranța la risc în domeniul războiului neregulat, răspunsul meu ar fi că nu-mi pot aminti niciunul,” a declarat fostul oficial. „Ceea ce, spus altfel, înseamnă că nu există niciun stimulent profesional pentru un militar, ofițer, subofițer, amiral/general să își dedice cariera acestui domeniu.”

În plus, serviciile au propriile responsabilități, personal și capacități de îndeplinit, iar războiul neregulat nu se află, de obicei, pe acea listă. „În birocrație, este probabil să existe ceea ce eu aș numi un război neregulat în cadrul departamentului pentru a continua să facă din asta o prioritate. Nu cred neapărat că toți ofițerii superiori din Marina, Forțele Aeriene, Corpul Pușcașilor Marini și Armată vor gravita brusc către importanța războiului neregulat,” a explicat Jones.

Astfel, Crowther a concluzionat că viitorul războiului neregulat în formațiile regulate ar putea depinde de cine anume susține această schimbare. „Până când liderii superiori ai armatei nu o vor accepta, motiv pentru care trebuie să o vedem în NDS și NMS, trebuie să vedem același mesaj în toate documentele, [ea] ar trebui să înceapă cu Strategia Națională de Securitate și să coboare în doctrina serviciilor și în tot ceea ce se află între ele,” a spus Crowther.

Deși nu există o dată oficială de lansare pentru Strategia Națională de Apărare, așteptată mai târziu în acest an, rapoartele anterioare indicau că aceasta ar urma să prioritizeze apărarea patriei.