Într-o eră dominată de tehnologie avansată, sectorul apărării se confruntă cu o realitate tot mai complexă: succesul operațional în contextul echipelor om-mașină, care operează roboți terestri, aeronave fără pilot și drone navale, depinde crucial de reducerea poverii cognitive asupra luptătorilor. Această provocare esențială a fost explorată recent într-un dialog cheie cu un expert în domeniu.

Provocarea suprasolicitării cognitive pe front Pentru a pătrunde în profunzimea inovației din apărare și a înțelege rolul fundamental al designului în succesul misiunilor, publicația Breaking Defense a intervievat pe David Smith, Designer Principal de Experiență Utilizator (UX) la Teague. Această firmă americană, cu o experiență de aproape un secol în designul centrat pe om, aduce o expertiză transversală din diverse industrii pentru a aborda unele dintre cele mai presante dileme ale apărării contemporane.

David Smith identifică o tensiune majoră în eforturile Departamentului Apărării (DoD) de a integra capabilități autonome și echipe om-mașină: „Marea tensiune aici este între adăugarea de noi capabilități și asigurarea că acestea nu îi supraîncarcă pe cei care trebuie să le utilizeze.” Luptătorii moderni sunt deja împinși la limită, purtând o povară considerabilă de responsabilități, antrenament și cunoștințe, iar așteptările sunt în continuă creștere. Orice nouă capabilitate, oricât de inovatoare, aduce cu sine complexitate, transformându-se adesea într-o povară.

Rolul specialistului în design este, conform lui Smith, să se asigure că aceste capabilități sunt implementate în moduri care „să reducă, nu să crească, sarcina cognitivă”. Pe măsură ce se intensifică discuțiile despre integrarea majoră a echipelor om-mașină, se mizează tot mai mult pe instrumente asistive, adesea denumite „Inteligență Artificială”. Aici apare tensiunea, deoarece, așa cum subliniază Smith, luptătorii sunt deja copleșiți de multitudinea de instrumente pe care se așteaptă să le folosească într-un conflict cu un adversar de calibru similar. Obiectivul este ca noile sisteme să-i ajute să se concentreze pe misiune, nu să se lupte cu interfața.

Designul: Mai mult decât estetică, o necesitate strategică

Când vorbim despre „design”, David Smith îi conferă o amploare neașteptată: „Când spun ‘design’, mă refer la el în cel mai larg sens. Poate fi o politică publică, infrastructură urbană, o aplicație software de retail – sau chiar unde îți așezi canapeaua în sufragerie. Tehnic, totul este design.” Ceea ce îi distinge pe practicienii designului este intenționalitatea. Ei sunt instruiți să analizeze fiecare decizie: de ce a fost luată, de unde provine, care este obiectivul și cum se integrează totul în context.

În proiectele de apărare, cerințele sunt adesea stabilite înainte ca designul să înceapă, bazându-se pe produse anterioare. Această abordare oferă continuitate, dar ratează o oportunitate esențială: cercetarea timpurie a utilizatorului. „Care este nevoia umană? Înțelegem capabilitatea și o avem în vedere, dar haideți să începem prin a-i asculta direct pe soldați – ce le-ar îmbunătăți, ușura, eficientiza munca?”, propune Smith. Plecând de la aceste informații, cerințele pot fi modelate pentru a îndeplini nu doar obiectivele de capabilitate, ci și pentru a sprijini direct utilizatorul final.

Din perspectiva designului, procesul actual din apărare pare „inversat” – deciziile privind capabilitățile au prioritate, designul vine pe locul doi. O situație similară a fost întâlnită în sectorul „big tech” acum 10-15 ani, unde companiile au migrat ulterior către abordări ghidate de design, obținând experiențe superioare. Apărarea poate urma un drum similar, îmbinând forța inginerească profundă cu o contribuție timpurie și intențională a designului, pentru a crea soluții cu adevărat funcționale pentru luptători.

Inovația intâmpină tradiția: Lecții de la start-up-uri și sectorul civil

Industria de apărare se află la un moment de cotitură. Un val de noi veniți – în special start-up-uri inovatoare – concurează activ pentru contracte. Dacă aceste companii demonstrează capacitatea de a scala eficient, vor deveni pretendenți serioși, generând o presiune sănătoasă asupra jucătorilor tradiționali și stimulând abordări de dezvoltare mai rapide și mai agile.

Istoric, ritmul inovației în apărare a fost lent. Însă, există acum o așteptare crescândă ca dezvoltarea produselor militare să semene mai mult cu cea din sectorul comercial – mai iterativă și mai responsivă. Companiile incapabile să se adapteze la această schimbare vor înfrunta provocări semnificative. De asemenea, politica guvernamentală joacă un rol crucial. Simplificarea proceselor – evitând, de exemplu, aprobări la nivel înalt pentru modificări minore – ar permite o integrare mai rapidă a tehnologiilor comerciale emergente. Această agilitate este vitală nu doar pentru a ține pasul cu progresele tehnologice, ci și pentru a răspunde nevoilor în continuă evoluție ale luptătorilor.

Teague aduce o perspectivă unică, muncind în diverse industrii – nu exclusiv în apărare. Această abordare permite companiei să transfere strategii și metodologii validate din sectoare precum auto, robotică, AI/LLM, conectivitate IoT și sisteme complexe în proiecte de apărare. Această experiență inter-industrială încurajează o gândire proaspătă, oferă lecții transferabile și o abordare adaptativă, aducând valoare indiferent de rapiditatea schimbărilor din peisaj.

Ucraina: Un laborator al adaptării și ingeniozității

Făcând abstracție de considerentele politice și ideologice, războiul din Ucraina a oferit o lecție magistrală de adaptare în timp real. A demonstrat viteza, „MacGyvering-ul” (improvizația ingenioasă) și ingeniozitatea care apar atunci când se lucrează cu resurse extrem de limitate – Operațiunea Pânza de Păianjen fiind un exemplu elocvent.

Designul prosperă adesea în astfel de medii constrânse. Luptătorii ucraineni au fost nevoiți să valorifice la maximum un set restrâns de opțiuni, generând un nivel de creativitate care a captat atenția tuturor celor implicați în dezvoltarea capabilităților militare. Unul dintre cele mai surprinzătoare dinamici observate este impactul instrumentelor low-cost împotriva țintelor de mare valoare. Câteva mii de dolari în tehnologie pot neutraliza active de milioane de dolari. Această asimetrie schimbă complet jocul, iar pregătirea – atât în apărare, cât și în ofensivă – devine imperativă. Potrivit lui Smith, proiectele sale actuale se concentrează pe sisteme și capabilități concepute pentru a contracara tocmai aceste tipuri de amenințări. Este vorba despre construirea de soluții la fel de adaptabile, rapide și inventive ca și provocările viitoare.

Viitorul apărării: O bătălie câștigată prin design

Industria de apărare se transformă cu o viteză uluitoare, iar David Smith identifică doi factori majori de disrupție. Pe partea de business, companii mai mici și mai agere, precum Shield AI, Anduril și Palantir, concurează direct cu marile corporații tradiționale. Pe partea utilizatorului, tinerii luptători își exprimă deschis nemulțumirea față de instrumentele primite – multe dintre ele cu o vechime de peste 20 de ani.

Presiunea vine din toate direcțiile, iar Departamentul Apărării și guvernul încep să reacționeze. Însă, avertizează Smith, dacă actorii tradiționali – și companiile de apărare în general – nu sunt dispuși să valorifice acest impuls, riscă să rămână în urmă. Nu este suficient să ai un produs capabil; este nevoie de utilizatori care sunt dispuși, chiar entuziasmați, să-l utilizeze.

Acesta este motivul pentru care designul joacă un rol atât de important. Companiile care încep să integreze o expertiză reală în design – fie prin parteneriate cu firme precum Teague, fie prin dezvoltare internă – se vor distinge. Nu numai că vor concura mai eficient pe această piață în schimbare, dar vor câștiga și încrederea celor mai importanți actori: utilizatorii finali.