Lituania și Estonia îndeamnă Europa să continue parteneriatul transatlantic în domeniul apărării, în ciuda presiunilor pentru autonomie
Potrivit unor importanți parlamentari lituanieni și estonieni, Europa ar trebui să continue să facă investiții în industria de armament americană, în loc să se despartă de partenerul său transatlantic.
Ministrul lituanian de externe, Kestutis Budrys, a declarat în cadrul unui eveniment organizat în marja Summitului NATO că ar fi o „greșeală foarte mare ca Europa să traseze pur și simplu linia, să construiască capacități de apărare” fără SUA.
El a adăugat că există „loc suficient pentru toată lumea și mă refer la relațiile noastre transatlantice pe acest element specific.”
Impulsul urgent al Europei de a se reînarma pentru a descuraja Rusia, alături de presiunea președintelui Donald Trump pentru ca continentul să facă mai mult pentru propria sa securitate, nu a determinat încă o schimbare dramatică a tendințelor europene de achiziții, îndepărtându-se de marii producători americani.
Vorbind alături de omologul său din statul baltic, ministrul estonian de externe Margus Tsahkna a spus: „Ceea ce Europa investește acum în apărare, condus de Germania… vorbim despre trilioane de euro în următorii șapte, opt ani, iar acești bani interesează foarte mult industria americană”.
„Există suficient spațiu pentru SUA, Coreea de Sud, Turcia, aceste țări care nu fac parte din Uniunea Europeană”, a adăugat el.
Estonia și Lituania sunt ambele puternic investite în achiziționarea de echipamente de apărare americane, inclusiv rachete aer-aer cu rază medie avansată AIM-120C-8, sisteme de rachete de artilerie cu mobilitate ridicată M142 (HIMARS), rachete FGM-148 Javelin, vehicule tactice ușoare comune, muniție de rătăcire Switchblade 600 și elicoptere utilitare UH-60M Black Hawk.
În martie, ministrul lituanian al apărării, Dovilė Šakalienė, a declarat că țara a semnat contracte în valoare de 2 miliarde de dolari cu firme americane de apărare în ultimii trei ani și are „nevoie” de „cel puțin încă 8 miliarde de dolari” în „anii următori” – bazat pe decizia recentă a Vilnius de a crește cheltuielile pentru apărare la între 5 și 6% din PIB începând cu 2026.
Ministerul lituanian al apărării naționale a declarat, de asemenea, într-o declarație din 2023, că este implicat în mai mult de „60 de proiecte de achiziții” cu SUA.
Vilnius și Northrop Grumman sunt, de asemenea, legate de un Memorandum de Înțelegere (MoU) care angajează producătorul american să sprijine furnizorii locali în producția de muniție de calibru mediu pentru vehiculele de luptă pentru infanterie.
Într-o declarație a companiei de la acea vreme, Northrop a spus că pactul îi permite să „împărtășească tehnologii și expertiză avansată în producție cu industria lituaniană, în conformitate cu politica Statelor Unite”.
După cum a raportat anterior Breaking Defense, Estonia analizează o a doua comandă HIMARS, dar a intrat și în discuții cu concurenții din industria americană pentru sisteme alternative, deoarece are preocupări cu privire la termenele de livrare și sloturile de producție ale armei produse de Lockheed Martin. Tallinn a aprobat recent un plan de investiții în apărare pe patru ani, completat cu finanțare suplimentară de 2,8 miliarde de euro (3,2 miliarde de dolari), proiectat să împingă cheltuielile sale militare la o medie de 5,4% din PIB până în 2029.
Întrebarea „ce vom comanda și ce fel de capacități vom dezvolta”, are prioritate, „deoarece am fost martori că Ucraina folosește arme complet noi”, a spus Tsahkna. „În regiune [Europa], trebuie să fim interesați și de aceste tipuri de soluții, dar asta nu înseamnă că… nu vom avea nevoie de sisteme tradiționale de apărare aeriană și HIMARS.”
În altă parte, la Summitul NATO, aliații au aprobat un plan de acțiune actualizat pentru producția de apărare. NATO a declarat într-o declarație că documentul nou revizuit „răspunde nevoii aliaților de a produce mai mult și mai repede, într-un mediu de securitate în evoluție rapidă”. A adăugat că planul „are ca scop îmbunătățirea capacității aliaților de a agrega cererea, de a livra capacități de ultimă oră și de a accelera creșterea capacității industriale de apărare și a producției, inclusiv prin furnizarea de comenzi pe termen lung și semnale clare de cerere către industrie”.