Rezerva Rapidă de Experimentare a Apărării (RDER) a Pentagonului a reușit până acum să transiționeze cel puțin șapte proiecte tehnologice către forțele armate, de la baloane de înaltă altitudine la comunicații subacvatice, inclusiv cinci care nu erau legate anterior de efortul de achiziție rapidă.

Șefa cercetării și dezvoltării a Pentagonului, Heidi Shyu, a declarat deja în cadrul unui interviu cu Breaking Defense despre două programe, dar noi detalii oferite de oficialii programului despre alte cinci indică faptul că un accent deosebit al RDER este concentrat pe supraveghere și comunicații, aspecte esențiale pentru forțele joint. Trei dintre proiecte se concentrează pe „îmbunătățiri” la comunicații, senzori și alte capacități tehnice pentru platforme dezvoltate de alte programe: bărci rapide fără pilot, avioane de luptă de generație a patra și MQ-9 Reaper. Alte patru dezvoltă noi sisteme: baloane de supraveghere, comunicații subacvatice și două tipuri de noduri de țintire.

Aceste proiecte tehnologice avansate, dar mai puțin vizibile, creează o legătură crucială, mai ales în contextul în care armata încearcă să conecteze forțele disparate în rețeaua globală emergentă cunoscută sub numele de CJADC2. Dar aceste capabilități de nișă sunt, de asemenea, adesea umbrite în bugetele serviciilor de sistemele de armament costisitoare, precum avioanele stealth sau navele de război cu echipaj. De fapt, unul dintre programe, un sistem de fuziune a senzorilor numit Maritime Targeting Cell, era pe primul loc pe lista de priorități nefinanțate a Marinei și Corpului de Marină înainte ca RDER să intervină.

„Facem lucruri pe care serviciile nu le fac,” a declarat Heidi Shyu în cadrul unui interviu recent cu Breaking Defense, apărând RDER de critici.

RDER își îndreaptă atenția într-o gamă largă de „lucruri” de realizat, apoi le reduce riguros printr-o serie de teste de teren și evaluări de nivel înalt. Runda inițială a analizat peste 200 de proiecte propuse; dintre acestea, 32 – mai puțin de una din șase – au fost selectate pentru o investigație mai amănunțită, dintre care 23 au fost finanțate pentru teste de teren, conform biroului lui Shyu. Din cele 23, doar nouă au demonstrat atât de temeinic maturitatea tehnică și utilitatea militară, încât au „transiționat” de la RDER către serviciile armate pentru dezvoltare și producție suplimentară. Cinci dintre cele nouă sunt deja finanțate în cererile de buget ale serviciilor pentru 2025.

Dar RDER nu se oprește aici. Alte 11 dintre cele mai promițătoare proiecte din prima rundă sunt încă în evaluare de către liderii Pentagonului. Între timp, o a doua rundă este acum în curs de desfășurare, cu 51 de proiecte selectate și 25 finanțate pentru testare de teren, au declarat oficialii din biroul lui Shyu. Se preconizează că viitoarele runde vor urma cicluri de două ani care se suprapun, cu o nouă rundă RDER începând chiar și în timp ce cea anterioară se închide.

Din cele nouă tehnologii totale care au absolvit RDER și au fost transferate serviciilor până acum, două sunt prea clasificate pentru a fi discutate, a declarat Shyu pentru Breaking Defense într-un interviu recent. Totuși, ea și alți oficiali au făcut disponibile informații despre celelalte șapte.

Două au fost raportate anterior:

1. Baloane de Înaltă Altitudine (HAB). Similar cu cele folosite de agențiile de spionaj chineze deasupra SUA anul trecut, aceste baloane sunt destinate să transporte echipamente de supraveghere și/sau relee de comunicație la altitudini mari, dincolo de raza de acțiune a armamentului anti-aerian convențional. „Niciunul dintre servicii nu a dorit să dezvolte această capacitate, așa că reprezenta o lacună,” a declarat Shyu. „Dar odată ce am dezvoltat capacitatea și am testat-o, atât Forțele Aeriene, cât și Armata au spus: ‘Hei, vrem asta.’”
2. Familia de Noduri de Țintire Integrate (FITC). Acesta este un „proiect de cercetare și dezvoltare de vârf” pentru inițiativa de modernizare a Corpului de Marină, Force Design 2030. Scopul său este de a combina funcțiile de stat distincte tradițional – în special „operațiuni, informații și focuri” – într-un singur centru de comandă, îmbunătățind coordonarea puterii de foc pe distanțe lungi nu doar pentru Marine, ci și pentru celelalte servicii. Într-un discurs recent, secretarul adjunct Kathleen Hicks a subliniat FITC ca unul dintre succesele RDER, spunând că „a fost accelerat cu cinci ani”.

Alte cinci proiecte au fost recent dezvăluite de oficialii Pentagonului care au discutat cu Breaking Defense:

1. Ambarcațiuni Globale de Recunoaștere Autonomous (GARC). Aceasta este o mică barcă rapidă fără pilot, de aproximativ 16 picioare lungime, aflată în serviciu cu un Escadron de Nave Superficiale Neînarmate al Marinei, din Coronado, California. Biroul lui Shyu descrie GARC ca o „platformă de cost redus, care poate fi utilizată în diverse misiuni, precum informații, război electronic și comunicații.” RDER a ajutat la obținerea finanțării pentru GARC dintr-o altă inițiativă DoD cunoscută sub numele de APFIT (Accelerarea Achiziției și Implementării Tehnologiilor Inovatoare), „accelerând producția și desfășurarea unităților inițiale cu cel puțin doi ani,” a declarat un oficial.
2. Îmbunătățiri pentru MQ-9. Acestea sunt actualizări pentru venerabilul și foarte utilizatul dron Reaper, în special îmbunătățiri ale comunicațiilor și senzorilor pentru a răspunde „nevoilor specifice ale Corpului de Marină al Statelor Unite.” Biroul lui Shyu a declarat că RDER a ajutat la finanțarea dezvoltării prototipurilor, integrării și experimentării, ceea ce „a accelerat desfășurarea capacităților cu aproximativ doi ani.”
3. Global Thunder. Neavând legătură cu exercițiul nuclear cu același nume, acest program Global Thunder oferă „îmbunătățiri” pentru a spori „reziliența comunicațiilor” pe avioanele de luptă de generație a patra.
4. Octopus. Acesta este un sistem al Marinei pentru „comunicații subacvatice”. (Nu este clar dacă acesta va fi destinat scafandrilor Marinei, submarinelor, vehiculelor subacvatice fără pilot sau tuturor celor menționate.) RDER a ajutat la finanțarea integrării tehnologiilor și a oferit locații pentru experimentare și evaluare.
5. Maritime Targeting Cell – Afloat. RDER a îmbunătățit „reziliența comunicațiilor” și a „accelerat desfășurarea” pentru MTC, un proiect al Corpului de Marină pentru „fuziunea multi-dimensională a senzorilor naționali, teatrali și tactici.”

Pentru ultimul element, descrierea acestuia și importanța sa pentru proiectul de prioritate înaltă al Pentagonului, CJADC2, face din MTC un studiu de caz revelator al lacunelor pe care RDER încearcă să le umple.

În martie 2023, fostul Șef al Operațiunilor Navale, Adm. Mike Gilday, a trimis oficial prioritățile sale nefinanțate către Congres, enumerând cele mai importante programe pe care Marina și Corpul de Marină nu le-au putut include în bugetele trimise. Pe primul loc: o solicitare de 45,3 milioane de dolari – modestă după standardele Pentagonului – pentru Maritime Targeting Cell.

Construit de Northrop Grumman, MTC este un nod de fuziune high-tech, menit să adune date de la sateliți și o serie de altele senzori pentru forțele Marinei de pe teren, atât pe uscat, cât și pe apă. Documentele bugetare menționează că susține trei inițiative majore de modernizare: Designul Forței 2030 al Marinei (alături de Familia de Noduri de Țintire Integrate), Proiectul Overmatch al Marinei și CJADC2, care își propune să conecteze „fiecare senzor [și] fiecare tir” din armata americană într-o „rețea letală de coordonare,” în special pentru a proteja Pacificul de Vest.

Aceste proiecte sunt, în teorie, priorități de top. În practică, totuși, ele cad adesea între crăpăturile bugetelor serviciilor, consumate de cheltuieli mari pentru achiziționarea și întreținerea armelor de marcă.

Din fericire pentru Marine și programul MTC, s-a întâmplat însă un alt lucru în 2023: finanțarea RDER de la Congres a venit în sfârșit, la doi ani după ce inițiativa a fost propusă inițial.

„Am venit aici în ’21,” a spus Shyu jurnaliștilor la conferința privind Tehnologiile Emergente NDIA de săptămâna trecută. „Am propus toate acestea în ’21, am obținut bugetul în ’23 – pentru că POM [Memorandumul Bugetar de Obiective Program] este un proces de doi ani, nu pot să-l scurtez…. Dar planificăm totul din timp, am colaborat foarte strâns cu comandanții operaționali și cu Statul Major Comun, [pentru a putea] să ne mișcăm rapid.”

„Lucrurile pe care le dezvoltăm vor oferi comunicații reziliente într-o luptă foarte disputată – și alte capabilități despre care nu pot vorbi,” a adăugat ea, râzând.