Polițiști la poartă, șeful la butoanele camerelor

În timp ce polițiștii din toată țara ieșeau în stradă, la început de februarie 2025, ca să ceară ceva elementar – plata orelor lucrate în weekend și de sărbători – la IPJ Mehedinți scenariul a fost altul: subordonații la poartă, șeful în „camera de control”.

Mai mulți polițiști aflați în serviciu s-au adunat, pașnic, în fața porții inspectoratului. Nu ca să dea lovitura de stat, ci ca să-și apere drepturile. Răspunsul conducerii, relatat de Sindicatul Europol: în ziua în care imaginile au apărut în presă, inspectorul-șef împuternicit, comisar-șef Marian Cîrcei, ar fi cerut șefilor de structuri, pe grupul de WhatsApp, să verifice înregistrările camerelor video ale instituției și să raporteze cine a fost la protest.

Camere instalate pentru pază și siguranță, transformate – potrivit sindicatului – în instrument de „identificat protestatari”. A urmat ceea ce în limbaj birocratic se numește „cercetare prealabilă”, iar în limbajul omului normal se cheamă „hai să vedem pe cine putem pedepsi”. Printre cei vizați: vicepreședintele Europol Mehedinți, despre care sindicatul susține că ar fi primit chiar mesajul că va fi găsit vinovat „indiferent de apărări”. Adică procedura clasică: întâi decizia, apoi facem și dosarul.

Sindicatul Europol a sesizat Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP). Potrivit Europol, în răspunsul inițial către Autoritate, inspectorul-șef ar fi negat că a accesat imaginile camerelor, deși ofițerii care făceau cercetarea invocaseră deja, în acte oficiale, dispozițiile lui din ziua protestului.

ANSPDCP, în primă fază, a transmis că nu ar fi constatat încălcări. Sindicatul a revenit, cu documente: extrase din raportul de cercetare și capturi ale mesajelor de pe WhatsApp. După mai bine de șase luni, IPJ Mehedinți a fost sancționat.

În raportul de activitate ANSPDCP pe 2025 (pag. 95–96), este descris un caz care seamănă la virgulă cu situația de la Mehedinți, fără a numi însă inspectoratul:

• 20 de camere fixe exterioare, instalate pentru pază și protecție;
• imagini accesate din dispoziția șefului inspectoratului;
• 14 polițiști puși sub cercetare prealabilă pentru participarea la un protest;
• scop considerat incompatibil cu destinația camerelor, deci prelucrare ilegală de date personale, cu încălcarea articolelor 5 și 6 din GDPR;
• sancțiune: avertisment și obligația ca, pe viitor, camerele să fie folosite doar pentru ceea ce scrie pe cutie – paza, nu vânătoarea de sindicaliști.

Cu alte cuvinte, în timp ce polițiștii protestau pentru drepturile lor, șefia IPJ Mehedinți – potrivit documentelor și comunicatelor prezentate de Sindicatul Diamantul și de ANSPDCP – părea preocupată mai ales să-i ia la „numărat” pe cei care au avut îndrăzneala să fie vizibili.

Camerele pentru siguranță s-au transformat, pentru o perioadă, în camere de „reeducare sindicală”.

Subordonații trași la răspundere, șeful „în misiune de urgență”

Ironia maximă? Exact în zilele în care inspectorul-șef voia să afle cine și-a permis să apară în fața porții IPJ, avea, spun procurorii și sindicatul, propriile sale bătăi de cap cu legea.

Pe 1 februarie 2025, Marian Cîrcei este oprit de Poliția Rutieră la volanul mașinii IPJ. Potrivit comunicatelor Sindicatului Europol (17.09.2025 și 21.12.2025), circula cu 109 km/h în localitate, fără girofar, fără sirenă, și se afla în zi liberă. Nu era urmărire ca în filme, ci, aparent, doar un șef relaxat la drum întins.

DNA arată, în comunicatul său, că acesta ar fi declarat polițiștilor rutieri că se află în misiune. Magia celor două cuvinte – „sunt în misiune!” – ar fi fost suficientă cât să plece mai departe, fără proces-verbal, fără amendă, fără suspendarea permisului.

Serviciul Rutier a solicitat ulterior IPJ Mehedinți confirmarea „misiunii”. Pe 5 februarie 2025, arată DNA și rezultă din datele publice de pe portal.just.ro (dosarul 2498/101/2025 al Tribunalului Mehedinți), chiar Marian Cîrcei, în calitate de inspector-șef, semnează adresa prin care atestă, „în mod nereal”, existența unei misiuni urgente. Pe baza acestei hârtii, dosarul la Rutieră se închide liniștit: fără sancțiuni.

Morala episodului, așa cum reiese din acte: același om care – potrivit sindicatelor și raportului ANSPDCP – folosea camerele ca să identifice polițiști ce protestau pentru salarii, își semna singur hârtia salvatoare pentru a evita un banal proces-verbal la regimul circulației. Subordonații erau „evaluați” pe camere, șeful își scria singur „scenariul de urgență”.

Cum să fii șef „temporar” cât o veșnicie

La șefia IPJ Mehedinți, Marian Cîrcei a ajuns și a rămas prin împuterniciri succesive. Legea limitează astfel de interimate la 12 luni, perioadă în care organizarea unui concurs este obligatorie. Numai că, după cum arată informațiile publice invocate de Sindicatul Europol, concursul a fost organizat abia după ce durata maximă legală fusese deja depășită.

La data programată pentru concurs, Cîrcei era singurul candidat. Funcția părea făcută la comandă: un singur om, un singur dosar, o singură șansă „corectă”.

Numai că, odată cu publicarea cazului în spațiul public, lucrurile au început să se miște. Pe 17 septembrie 2025, Europol face publice informații despre situație. DNA ridicase deja acte de la Serviciul Rutier și de la Secretariatul IPJ Mehedinți. În aceeași zi, potrivit relatărilor sindicatului, Inspectoratul General al Poliției Române întrerupe împuternicirea lui Cîrcei. Concursul programat pe 25 septembrie nu se mai finalizează.

Din inspector-șef „aproape bătut în cuie”, Marian Cîrcei devine brusc personaj principal într-un dosar penal.

Dosarul penal: de la „misiune” la instanță

Pe 24 noiembrie 2025, DNA îl trimite în judecată pe Marian Cîrcei pentru instigare la abuz în serviciu cu obținerea unui folos necuvenit, fals intelectual și uz de fals, conform comunicatului oficial al Direcției Naționale Anticorupție. Suma în joc – 2.500 de lei, echivalentul sancțiunii evitate – poate părea ridicol de mică. Dar aici nu este vorba doar de bani, ci de principiul „eu semnez pentru mine”.

Pe banii depuși – 2.500 de lei – se instituie sechestru. Dosarul ajunge pe rolul Tribunalului Mehedinți (2498/101/2025), potrivit portal.just.ro. În martie 2026, judecătorul de cameră preliminară respinge toate excepțiile ridicate de inculpat și trimite cauza la judecată. În mai 2026, Curtea de Apel Craiova respinge, definitiv, contestația acestuia.

Procesul continuă la Tribunalul Mehedinți, cu un nou termen stabilit pentru 4 noiembrie 2026. Până la o hotărâre definitivă, Marian Cîrcei beneficiază, evident, de prezumția de nevinovăție.

Este, însă, simptomatic pentru sistem ca un șef de inspectorat să ajungă, în doar câteva luni, de la poziția de „vânat protestatari cu camerele video” (așa cum reiese din raportul ANSPDCP 2025, pag. 95–96, coroborat cu comunicatele Sindicatului Dimantul) la statutul de inculpat într-un dosar în care cheia este chiar felul în care a folosit puterea funcției.

Camera care vede tot, dar nu și în oglindă

În final, tabloul arată așa:

• Polițiștii de rând protestează pentru drepturi salariale;
• șeful inspectoratului, potrivit Sindicatului Europol și raportului ANSPDCP 2025, folosește camerele de supraveghere pentru a-i identifica și a deschide cercetări prealabile;
• aceeași conducere, potrivit DNA și datelor din portal.just.ro, este acuzată că a „produs” o misiune fictivă, semnată chiar de inspectorul-șef, pentru a scăpa de o amendă rutieră.

Camerele IPJ Mehedinți văd tot ce se întâmplă la poartă. Ce nu pot ele surprinde este momentul în care un șef se uită singur în oglindă și se întreabă: „Eu pentru cine aplic legea?”.

Până la verdictul definitiv, Marian Cîrcei este, legal, un om nevinovat. Faptele relatate însă în Raportul de activitate ANSPDCP 2025 (pag. 95–96), comunicatele Sindicatului Diamantul din 17.09.2025 și 21.12.2025, comunicatul DNA și informațiile publice din dosarul 2498/101/2025 al Tribunalului Mehedinți pun o întrebare incomodă:

Cum se face că, într-o instituție care ar trebui să fie garantul legii, camerele par să fi fost mai aspre cu protestatarii decât cu șeful prins cu piciorul pe accelerație? (Cerasela N.).

Azi, miercuri, 30.09.2026, la Consiliul Local Ploiești nu se votează doar o organigramă.
Se votează dacă TCE rămâne societate de transport sau se consfințește, oficial, Societatea pe Acțiuni „Furt în Rate și Motorină la Cap de Linie”.

Pe ordinea de zi: „organigrama cu chiloți” concepută de Alexandri Nicolae, alias „Nae Comisionaru’”, aceeași structură cu care am tot șters pe jos, în atâtea episoade, la Incisiv de Prahova.
Azi aflăm dacă aleșii ploieștenilor sunt reprezentanți ai cetățenilor sau reprezentanți fără delegație ai „clanului” TCE.

Nae Comisionaru’ – designer de organigrame și sabotaj cu acte-n regulă

În loc să avem un director de exploatare care să numere kilometri, validări și bilete, la TCE Ploiești îl avem pe „Nae Comisionaru’”, personajul care a reușit performanța unică de a transforma:

• POS-urile în bibelouri electronice,
• compostoarele în decor urban,
• traseele în conducte de pierderi,
• iar organigrama în hartă oficială a feudei personale.

„Organigrama cu chiloți” – așa cum a fost botezată de angajați – nu e o simplă rearanjare de casete și săgeți. Nu.
Este instrumentul perfect pentru:

• a scăpa de oamenii incomozi, cu 30–40 de ani vechime;
• a proteja rude, fini, „prieteni ai casei” și executanți obedienți;
• a slăbi juridicul, controlul, auditul și orice urmă de apărare a banului public;
• a dilua răspunderea până când, la final, nimeni nu răspunde de nimic, dar toți ridică salariu și decontează motorină.

Această „capodoperă” managerială este concepută, împinsă și apărată de Nae.
Azi, consilierii locali trebuie doar să decidă:
o semnează politic sau o trimit la coșul de gunoi al orașului.

Traseul 39: autobuzul-simbol al sabotorilor. Motoare turate, POS-uri moarte, bani evaporați

În timp ce aleșii se pregătesc să voteze „eficientizarea”, realitatea din teren arată așa:

• Traseul 39 – linie lungă, rar controlată, perfectă pentru pierderi.
• Autobuze ies în traseu cu:
  • POS-uri moarte,
  • compostoare stinse,
  • șoferi care știu că nu au cu ce să vândă legal bilet unui călător de bună-credință.

Sursele interne atrag atenția:
„În mod normal, autobuzele NU au voie să iasă în traseu fără aparate funcționale. Trebuie văzută procedura, instrucțiunile de lucru… E de noaptea minții. Vă dați seama câți bani se pierd zilnic?”.

La TCE, însă, se pare că „normalul” a fost scos din uz, la fel ca POS-urile.
Chiar și când defecțiunile sunt cunoscute, autobuzele pleacă în cursă. De ce? Pentru că:

• șoferul, dacă refuză să iasă în traseu, își riscă venitul;
• conducerea își poate spăla mâinile: „nu e treaba noastră, există mentenanță”;
• firma de mentenanță ia banii, dar aparatele dorm;
• Nae își vede mai departe de schema lui, sub protecția organigramei cu chiloți.

Rezultatul?
Autobuzul 39 devine „autobuzul sabotor”: merge, consumă, scoate fum, dar nu încasează transparent.

Motorina de la cap de linie: când autobuzul toarce, contul public se goleşte

Sesizările primite de Incisiv de Prahova nu se opresc la POS-uri.
Desenează, chirurgical, și filmul motorinei „evaporate”:

• Autobuze lăsate cu motorul pornit la cap de linie, minute bune, zeci de minute;
• Chiar în zona postului de control TCE – adică lângă cei care, teoretic, ar trebui să vegheze la disciplină;
• În paralel, deja bine-cunoscutele:
  • diferențe între kilometrii înregistrați prin GPS și cei trecuți în foile de parcurs și FAZ-uri;
  • suspiciuni legate de consumuri „umflate” sau „aranjate”.

Întrebarea care curge din interior, cu o ironie amară:
„Ce facem acum cu motorina, cum o scoatem din TCE?”.

Răspunsul pare simplu:
cu motorul pornit, cu ochii închiși și cu organigrama pregătită să nu mai găsească niciun vinovat.

CFPP, Directorul financiar, contabilul-șef: „semnăm, nu întrebăm, ne luăm salariul frumușel”

În orice societate normală, controlul financiar preventiv (CFPP) este ultima redută:
filtrul prin care nu trec prostiile, combinațiile și contractele dubioase.

La TCE Ploiești, sesizările descriu alt tablou:

• TESA trăiește cu „frica în piept”,
• la Aprovizionare se răspunde „da, să trăiți” la orice,
• la Financiar se execută „ordinul”, nu legea,
• CFPP-ul „pune viza pe orice document care necesită viza”.

Nume pomenite în sesizări:

• Director financiar: Tănase Monica;
• Șef Serviciu Financiar-Contabilitate: ec. Chiaga Cristina – prezentate drept „divinizate de Nae”.

Traducere liberă:
atât timp cât hârtia vine „de unde trebuie”, filtrul de control devine decor, nu baraj.
Iar banii publici trec, liniștiți, printr-un CFPP transformat în „STAMPILĂ AUTOMATĂ – MODEL NERO/NOE: după noi potopul”.

Zaharia (un profesionist), directorul general: semnătura lui, strategia altuia

Oficial, TCE are director general: dl Zaharia.
Neoficial, din mărturiile interne reiese că:

• „Nae Comisionaru’” este „lipit permanent de Zaharia, la propriu, zilnic”;
• Zaharia „nu mișcă în front”, speriat și blocat;
• deciziile reale se iau în continuare de vechiul nucleu, dar se semnează cu mâna noului director.

„Nae lucrează pe semnătura dlui Zaharia, îi pică mănușă…”, spun sursele.

Schema, așa cum apare în sesizări:

1. Vechea structură (Nae & co.) continuă să controleze direcțiile-cheie: exploatare, IT, zone de achiziții, influență peste CA/AGA;
2. Noul director general este ținut captiv între dependență, frică și lipsa de susținere politică reală;
3. Orice reformă este blocată sau întoarsă pe dos prin organigrame și „reorganizări”;
4. Când lucrurile explodează public, se poate spune liniștit: „Păi a semnat Zaharia, noi ce vină avem?”.

Azi, când consilierii locali sunt chemați să voteze „organigrama cu chiloți”, ei nu aprobă doar niște casete.
Aprobă, de fapt, prelungirea oficială a controlului lui Nae prin semnătura altora.

Sindicatul – paznicul liniștii, nu al dreptății: „Nu ne pasă, ieșim în traseu, să curgă salariul”

În mod normal, sindicatul apără interesele salariaților și, indirect, și interesul public (serviciu corect, condiții decente, siguranță).

La TCE, plângerile interne conturează altă imagine:

• Lider de sindicat, dl State, menționat explicit;
• Aparate nefuncționale și pe traseul lui, dar reacția relatată este:
  „Râde și nu-i pasă, ar însemna să nu mai iasă în traseu, deci nu mai ia salariu… și toți șoferii procedează la fel, pentru că nu-i răspunderea lor”.

Astfel, se închide cercul perfect:

• managementul se preface că nu vede,
• sindicatul se preface că nu-l interesează,
• șoferul se preface că nu răspunde,
• dar toți încasează, mai puțin societatea și cetățeanul.

Raport 1729/2025, auditul de 300.000 lei și „sacrosancta” organigramă

Nu vorbim aici doar de bârfe, supărări și anonime.
Există documente oficiale, menționate și analizate în mod repetat de Incisiv de Prahova:

• Raportul nr. 1729/05.11.2025 – document al Primăriei, care descrie pierderi masive, achiziții dubioase, consumuri nejustificate și recomandă audit serios;
• Auditul bugetat cu aproximativ 300.000 lei în 2023 – bani alocați, raport… nicăieri la vedere;
• Organigrama „nouă”, promovată drept reformă și eficientizare, dar folosită ca:
  • sită pentru a da afară oamenii cu vechime,
  • umbrelă pentru cei „ai sistemului”,
  • ceață densă peste responsabilități clare.

Toate acestea sunt cunoscute de Primărie, de CA, de AGA.
Azi, devin test scris pentru Consiliul Local.

Azi, 30.09.2026: consilierii locali își dau examenul. La ce materie? „Furt instituționalizat 101”

Ce se votează, în fapt, azi, în ședința Consiliului Local Ploiești?

1. Se votează dacă „organigrama cu chiloți” primește consacrare politică.
   Asta înseamnă:
   • acoperire pentru epurarea dușmanilor interni,
   • consolidarea pozițiilor de putere pentru „ai noștri”,
   • oficializarea unei scheme în care nimeni nu mai e responsabil de POS-uri moarte, de motorină evaporată, de hale nereparate și de audituri pierdute în negura instituțională.
2. Se votează dacă furtul și sabotajul TCE rămân „probleme tehnice” sau devin „politici asumate”.
   Un vot „pentru” organigramă, în condițiile acestor dezvăluiri, se traduce simplu pentru cetățeni:
   • „Da, știm ce se întâmplă, dar confirmăm prin vot că ne convine.”
3. Se votează dacă salariații cinstiți din TCE sunt apărați sau abandonați.
   Cei care au avut curajul să vorbească – despre POS-uri, despre motorină, despre CFPP, despre „Nae lipit de Zaharia” – vor ști, după această ședință, dacă au un aliat în Consiliul Local sau un zid de cauciuc.

Două poze, un singur oraș

Imaginea 1:
Un autobuz pe Traseul 39, plecând dis-de-dimineață:

• POS stins,
• compostor mort,
• motor turat frumos la cap de linie,
• șoferul cu frica salariului,
• controlul absent,
• motorina prezentă,
• veniturile lipsă.

Imaginea 2:
Sala de ședințe a Consiliului Local:

• consilieri cu mapa în față,
• proiectul de hotărâre privind organigrama TCE,
• tăcere multă,
• explicații puține,
• mâini ridicate la vot,
• cetățeni care află apoi din Monitorul Oficial local ce s-a mai „aprobat”.

Între aceste două poze se află Ploieștiul real:

• plătitorul de taxe,
• salariatul care încă mai crede că munca și legea contează,
• călătorul care nu poate plăti cu cardul, dar plătește prin impozite pierderile TCE.

Apel direct către consilierii locali: azi nu mai puteți spune „n-am știut”

Prin cele 8 articole publicate și documentate, prin raportul 1729/2025, prin sesizările interne și prin elementele noi ajunse azi la redacția Incisiv de Prahova, nu mai există scuză:

• ȘTIȚI că POS-urile și compostoarele sunt sistematic nefuncționale.
• ȘTIȚI că există diferențe între kilometrii din GPS și cei de pe foi.
• ȘTIȚI de autobuze ținute cu motoarele pornite la cap de linie.
• ȘTIȚI de auditul de 300.000 lei, intrat în ceață.
• ȘTIȚI cum arată „organigrama cu chiloți” în practică: epurare selectivă, consolidarea „clanului”, slăbirea oricărui control real.
• ȘTIȚI de rolul lui Nae Comisionaru’ în acest mecanism.
• ȘTIȚI că azi vi se cere să legitimați sau să opriți această construcție.

Prin urmare, nu aveți decât două opțiuni clare:

1. Votați pentru organigramă.
   Mesajul pentru ploieșteni:
   „Suntem de acord cu ce se întâmplă la TCE.
   Ne place cum merge ‘autobuzul sabotor’.
   Ne place râsul marelui maestru Nae.
   Semnăm, sigilăm, consfințim.”
2. Votați împotrivă sau cereți amânare până la:
   • publicarea integrală a raportului 1729/2025,
   • prezentarea auditului plătit cu 300.000 lei,
   • punerea la dispoziție, la vedere, a organigramei reale și a fișelor de post,
   • explicații clare privind POS-urile, motorina, CFPP și deciziile vechii conduceri.

Mesajul pentru ploieșteni ar fi, în acest caz:
„Nu votăm la orb. Nu suntem complici. Vrem să știm pe ce punem ștampila. Și vrem ca voi să știți.”

Concluzie: autobuzul de azi nu duce doar călători. Duce și viitorul orașului

Traseul 39, cu POS-uri moarte și motorina toarsă la cap de linie, nu e doar o linie de transport.
Este imaginea în mișcare a jafului organizat, a complicității și a fricii.

Ședința Consiliului Local Ploiești din 30.09.2026, cu „organigrama cu chiloți” pe ordinea de zi, nu este doar o procedură administrativă.
Este momentul în care aflăm dacă orașul e condus de reprezentanți ai cetățenilor sau de notari publici ai lui Nae Comisionaru’.

Incisiv de Prahova va consemna numele celor care:

• au votat pentru,
• au votat împotrivă,
• s-au abținut,
• au lipsit „din motive întemeiate”.

Și, la fel cum am făcut cu alte „investigatii”, vom reveni, cu nume, cifre și documente, să vedem:

• cine a ridicat mâna pentru „autobuzul sabotor”,
• cine a apărat salariații cinstiți și locuitorii Ploieștiului,
• cine a închis ochii la furt,
• și cine a înțeles că, mai devreme sau mai târziu, fiecare trebuie să urce în propriul autobuz al decontului.

Vom reveni. (Cristina T.).