Politica românească a devenit scena unor mișcări politice care par, la prima vedere, un adevărat joc de-a stânga-dreapta, în care ideologia devine o noțiune flexibilă, maleabilă, gata să fie adaptată după interesele momentului. Două exemple recente ilustrează perfect această mișcare pendulantă: Viorica Dăncilă, fost premier și simbol al stângii socialiste, a trecut la dreapta conservatoare în Partidul Național Conservator Român (PNCR), în timp ce Cezara Popescu, fost candidat la Primăria Constanța din partea unui partid de dreapta, fostul Alternativa Dreaptă, actualul PNCR al lui Cristian Terheș, s-a alăturat Partidului Social Democrat (PSD) Constanța, emblema stângii românești.

Viorica Dăncilă: Din Stânga Socialistă în Dreapta Conservatoare

Faptul că Viorica Dăncilă, un adevărat pilon al PSD, partid care și-a construit întreaga existență pe valorile socialiste, s-a alăturat PNCR, condus de Cristian Terheș, un partid de dreapta conservator, a fost un adevărat șoc pentru toți cei care mai cred că ideologia politică contează. Fostul premier, care a promovat ani la rând discursuri despre egalitate, protecția socială și sprijinul pentru categoriile vulnerabile, a făcut o tranziție bruscă la valorile conservatoare promovate de Terheș, centrate pe suveranitate națională, tradiție și, evident, o abordare mai capitalistă.

Ce se întâmplă cu valorile socialiste în acest context? Poate Dăncilă și-a dat seama că, în politica românească, ideologiile sunt precum hainele: le schimbi în funcție de vreme. Dacă azi e la modă dreapta conservatoare, de ce să nu te alături unui partid cu care, teoretic, n-ai nicio afinitate? Oricum, Dăncilă nu este primul politician care schimbă tabăra atunci când interesul o cere. Ea doar urmează exemplul celor care demonstrează că politica este mai mult despre putere decât despre principii.

Cezara Popescu: Din Dreapta Conservatoare la Stânga Socială

Dar nu doar Dăncilă a făcut saltul spectaculos peste baricadele ideologice. Cezara Popescu, fost candidat la Primăria Constanța din partea Partidului Alternativa Dreaptă, a hotărât că PSD, emblema stângii românești, este locul în care își va continua proiectele. Alternativa Dreaptă, un partid de dreapta care fusese absorbit de PNCR, pare să fi fost prea „alternativ” pentru Popescu, care a optat să se alăture PSD-ului, sperând că stânga îi va oferi mai multe șanse pentru a-și duce la bun sfârșit inițiativele.

Cum ajunge un fost candidat al dreptei să se regăsească mai bine în valorile promovate de PSD? Poate că, în final, diferențele dintre dreapta și stânga devin mai neclare atunci când ești în căutarea unui sprijin politic pentru proiectele tale. Cezara Popescu a recunoscut că decizia sa de a se alătura PSD Constanța a fost una pragmatică, lăsând deoparte dezbaterea ideologică și concentrându-se pe ceea ce poate face concret pentru comunitatea sa.

Stânga-Dreapta: O Ușă Rotativă

Ceea ce pare să rezulte din aceste mutări politice este că politica românească nu mai este legată de ideologii, ci de oportunități. Partidele devin uși rotative, iar politicienii aleg să treacă de la stânga la dreapta sau invers, în funcție de momentul electoral și de potențialul de succes. Astfel, Viorica Dăncilă, fostul simbol al stângii, se alătură dreptei conservatoare, iar Cezara Popescu, fostă exponentă a dreptei, își găsește locul în PSD.

De fapt, politica românească pare a fi mai puțin despre convingeri și mai mult despre alianțe strategice. Dacă Viorica Dăncilă a decis că viitorul său este mai sigur alături de Cristian Terheș, iar Cezara Popescu a concluzionat că PSD este cel care îi poate oferi platforma de care are nevoie, amândouă au arătat că, în politică, drumul de la stânga la dreapta sau invers nu este atât de lung sau de imposibil de parcurs. Într-o lume în care ideologiile ar trebui să definească partidele și politicienii, realitatea românească demonstrează că pragmatismul și oportunismul domină scena.

Concluzie: Politica fără Granițe

Ceea ce putem învăța din aceste schimbări este că, în România, granițele dintre stânga și dreapta sunt mai fluide ca niciodată. Viorica Dăncilă și Cezara Popescu nu fac decât să confirme că politica modernă nu mai este despre doctrine fixe, ci despre adaptabilitate și supraviețuire politică. Așadar, fie că pornești de la stânga pentru a ajunge la dreapta, ca Dăncilă, sau invers, ca Popescu, totul se reduce la o singură regulă: nu contează pe ce parte a drumului ești, atâta timp cât mergi înainte. Iar în politica românească, direcțiile sunt doar semne de circulație care pot fi oricând ignorate.

Poză de Antonio Jamal Roberson pe Pexels.com

În calitate de politician, participarea la conferințe de presă reprezintă un aspect crucial al comunicării publice și al interacțiunii cu mass-media și cetățenii. Este momentul în care fiecare cuvânt, gest, expresie contează, dar bineînțeles și prezența fizică. Pregătirea este cheia succesului. Vrei să știi cum poți străluci în cadrul acestor evenimente importante?

Iată care sunt cele mai bune ponturi pentru pregătirea participării la o conferință de presă!

• Cunoaște-ți publicul

Înainte de conferința de presă, cercetează cu atenție jurnaliștii și media care vor participa. Înțelege care sunt interesele lor și ce întrebări ar putea avea. Cu cât înțelegi mai bine publicul, cu atât poți să te pregătești mai eficient pentru a răspunde solicitărilor lor. 

• Definește-ți mesajul principal

Identifică un mesaj principal sau câteva puncte cheie pe care vrei să le comunici în timpul conferinței de presă. Asigură-te că acest mesaj este clar, concis și memorabil. 

• Anticipează întrebările

Gândește-te la întrebările pe care jurnaliștii ar putea să ți le adreseze și pregătește-ți răspunsuri în avans. Fii pregătit să răspunzi la întrebări dificile sau provocatoare într-un mod profesionist și constructiv.

• Folosește exemple și date concrete

Pentru a-ți susține argumentele și punctele de vedere, folosește argumente și date concrete. Acestea vor face mesajul mai convingător și mai ușor de înțeles pentru public. 

• Folosește-te de suport vizual

Însoțește discursul tău cu suport vizual, cum ar fi diagrame, grafice sau fotografii relevante. Acestea pot ajuta la ilustrarea punctelor tale și pot face prezentarea mai captivantă pentru audiență.

• Alege ținuta adecvată

Ținuta unui politician trebuie să transmită profesionalism și încredere. Costumele bine croite în nuanțe neutre sunt cele mai potrivite și bineînțeles că aspectul îngrijit și curat este esențial. Este recomandat să ai pregătite cel puțin două rânduri de haine, pentru a face față eventualelor mici incidente. Pe site-ul unicutil.ro, descoperă umerașele pentru haine, pe care să le folosești cu încredere, pentru a-ți păstra ținutele preferate în cea mai bună formă. Nu degeaba se spune că haina îl face pe om. 

• Fii conștient de limbajul non-verbal

În timpul conferinței de presă, limbajul non-verbal joacă un rol important în comunicare. Fii atent la gesturile tale, contactul vizual și postură, pentru a transmite încredere și profesionalism.

• Gestionează-ți emoțiile

Conferințele de presă pot fi stresante, dar este important să-ți gestionezi emoțiile și să rămâi calm și concentrat. Exersează tehnici de relaxare și respirație pentru a învăța să faci față stresului.

• Încheie cu un rezumat puternic

La finalul conferinței, încheie cu un rezumat puternic al principalelor puncte abordate. Asigură-te că mesajul tău principal este clar înțeles și că ai transmis publicului exact ce doreai.

• Evaluează și învață din experiență

După conferința de presă autoevaluează-te și identifică punctele tale forte și slabe. Analizează feedback-ul primit și folosește-l pentru autoperfecționare. 

Așadar, pregătirea pentru o conferință de presă ca politician necesită timp, efort și atenție la detalii. Urmărind cele menționate mai sus, vei fi bine pregătit pentru a face față întrebărilor și provocărilor și vei reuși să-ți promovezi cu succes agenda și mesajele cheie.

(Preluare Inpolics):

„Un om din Tecuci avea un motor. Dar nu i-a folosit la nimic”. Greu să nu-ți zboare gîndul la cuvintele marelui poet Mihai Ursachi privind la actuala clasă politică a României într-un moment în care mai nimic nu se leagă. Avem președinte, avem parlament, avem o brumă de guvern, dar nu par să ne folosească la ceva. Nu mai e clar ce va aduce viitorul imediat, dar șansele pentru o criză politică prelungită sporesc cu fiecare clipă. Ca să fie bîlciul complet, avem personaje grele care se apropie periculos de mult, cu adevărat de data asta, de acuzația de înaltă trădare.

Felul cum se derulează evenimentele după căderea guvernului Dăncilă îi face pe tot mai mulți observatori ai scenei politice să se întrebe dacă președintele Klaus Iohannis, marele artizan al debarcării executivului, a avut în cap vreun pas doi după reușită. Pentru că mai degrabă pare că nu. De aici și observația corectă a lui Adrian Năstase, că politicienii români sunt experți în a provoca crize politice din care nu mai știu să iasă.
Că la București s-ar putea intra într-o criză guvernamentală de lungă durată ar mai fi cum ar mai fi, dar anumite gesturi ale președintelui Klaus Iohannis sunt atît de grave încît e de neînțeles de ce nu provoacă reacții mai serioase. În treacăt fie spus, însă, asistăm oricum la o campanie prezidențială fără precedent, în care principala grijă a nenumăraților concurenți e să nu cumva să-l atingă pe președintele în exercițiu.

Concret, am aflat ieri de la președintele aflat la o reuniune a celor 27 de șefi de stat și de guvern din UE, la Bruxelles, un fapt stupefiant: anume că îi va spune Ursulei von der Leyen că nu acceptă ca Guvernul Dăncilă, fiind demis, să facă propunerea de comisar european și aceasta să fie acceptată.

”O să discut cu doamna Von der Leyen. Este din partea noastră, din păcate, un blocaj, care se numește Guvernul Dăncilă. Eu o să mă opun ferm la așa ceva, fiidcă un guvern care a fost demis de drept în parlamentul României nu poate să facă propunere în numele României, pentru următorul mandat al Comisiei, în care cu certitudine acest guvern nu va avea niciun rol. Nu o să discut despre nume de posibile propuneri, dar îi voi spune foarte clar doamnei președinte ales că nu pot accepta ca un guvern demis să facă o propunere care să fie și acceptată”.

Și a mai adăugat președintele:

„Eu sper să nu ajungem în situația total de nedorit să nu se poată progresa pe formarea Comisei din cauza României. Eu totuși sper să avem suficientă luciditate în Parlament”.

Într-o discuție informală cu jurnaliștii, el a reafirmat că se va implica la nivelul UE pentru a nu fi acceptat un comisar european propus de un Guvern demis, respectiv europarlamentarul PSD Dan Nica.

Iohannis nu a putut oferi un răspuns satisfăcător presei cînd a fost, însă, întrebat dacă e conștient că propunerile de comisar au fost făcute de un guvern legitim la momentul respectiv. Mici amănunte nesemnificative…

Klaus Iohannis are deja la activ acțiuni stranii, îndreptate împotriva intereselor naționale și care i-au atras amenințarea cu o plîngere penală pentru înaltă trădare, acum un an. Între altele, i se reproșau declarațiile publice conform cărora România nu e pregătită pentru preluarea președinției europene.

La acea vreme, puteam vorbi de o exagerare din partea PSD, la fel cum exagerase și Ludovic Orban cînd o reclamase pe Viorica Dăncilă la parchet pentru înaltă trădare.

Ironia sorții face, însă, ca PSD să tacă mîlc acum, în plină campanie și în momentul în care președintele țării s-a apropiat cel mai periculos de acuzația de înaltă trădare.

Pentru că Art. 394 din Codul penal care reglementează trădarea sună cam așa:

”Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin:

1. a) provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine;
   b) subminare economică, politică sau a capacităţii de apărare a statului;
   c) aservire faţă de o putere sau organizaţie străină;
   d) ajutarea unei puteri sau organizaţii străine pentru desfăşurarea unei activităţi ostile împotriva securităţii naţionale,
   se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Iar art.398 ne informează că atunci cînd fapta e săvîrșită de un membru al CSAT se numește înaltă trădare și se sancționează cu pînă la 25 de ani de închisoare.

Or, românii tocmai au aflat de la președinte că a intrat în legătură cu o organizație de la Bruxelles și cu liderii ei în scopul subminării politice – prevăzute de alineatul b – a statului român prin blocarea desemnării unui cetățean român într-un înalt post la care are dreptul, cu riscul ca România să piardă respectivul post din cauza crizei politice interne.

Nu vom spune că e cazul declanșării acum a punerii sub acuzare a președintelui, s-au jucat destul politicienii autohtoni cu asta cînd nu era cazul.

Dar e de neînțeles cum singura reacție politică mai dură vine de la outsiderul politic Cătălin Ivan, candidat prezidențial, care o spune de-a dreptul:

”Klaus Iohannis blochează acum numirea comisarului dintr-un calcul foarte simplu, interesele străine îi spun că în momentul în care Klaus Iohannis are propriul guvern va numi un comisar agreat de cei din afară. Eu aș pune pariu că nu va fi Orban cel care va ajunge premier, ci eventual Siegfried Mureșan. Acesta este omul Germaniei la Bruxelles, nu omul României. În primul mandat am fost acolo, vă spun ca europarlamentar. Mureșan a venit de la Berlin, nu de la București, a fost neinspirat pus de Băsescu pe listă, probabil tot la cerința celor de acolo, a ajuns în Parlamentul European, al dooua zi a fost numit purtător de cuvânt al PPE, cel mai mare grup politic din PE. Un om fără experiență, era clar că nu a fost pus de România”, a declarat Cătălin Ivan, la emisiunea „Gândurile lui Cristoiu”.

„Acest ”Guvern al meu”, Guvernul lui Klaus Iohannis, e unul pus tot de afară. Interesele sunt ca în România să existe un guvern agreat de Germania, cu un comisar agreat de Germania, pentru că și la Bruxelles sunt jocuri de putere foarte multe. Cam acestea sunt interesele lui Klaus Iohannis”, a adăugat Ivan.

Klaus Iohannis a presat pe dărîmarea guvernului în plină campanie prezidențială, a încredințat guvernarea unui partid cu 20% pondere parlamentară, a reușit blocarea numirii unui comisar din partea României, a contribuit prin asta la blocarea votării Comisiei Europene, nu pare să aibă soluții limpezi pentru cazul în care PNL nu reușește să treacă un cabinet, și chiar dacă o face, va fi un executiv de tip frunză-n vânt, capabil să cadă în orice moment.
La fel de bine se poate ca România să rămînă cu un guvern interimar mult și bine, să nu se poată elabora bugetul de stat și chiar să se ajungă la anticipate, ceea ce ar duce la aglomerarea a două rînduri de alegeri în decurs de 3 luni sau mai puțin.

Președintele s-a activat misterios și brusc (unii spun că vizita la New York ar fi fost catalizatorul), a creat un haos veritabil în politica românească și nimeni nu a oferit încă o explicație plauzibilă.
Și totuși, mai mult ca niciodată, Klaus Iohannis e la adăpost de criticile pe care le merită.
Poate asta să fie cu adevărat marea enigmă a perioadei: de ce au amuțit brusc partidele în plină campanie prezidențială și îi lasă lui Iohannis teren neîngrădit să zburde?