De-a lungul timpului, amploarea acestui subiect a fost amplificată mai ales pe internet, unde, o declarație a unui oficial primea câte un titlu apocaliptic, cu scopul creșterii traficului respectivului site.

Tema a devenit cu adevărat importantă după ce, în urmă cu mai mult de doi ani, Rusia a pornit un război criminal împotriva Ucrainei. Pe măsură ce timpul a trecut, iar Rusia n-a dat semne că și-ar putea pune cenușă în cap, ba, dimpotrivă, s-a lansat în amenințări la adresa statelor membre ale NATO, discuțiile despre deficitul de personal din armatele europene s-au intensificat.

Chiar dacă Rusia lansase semnale reale de îngrijorare încă din 2014, când a anexat ilegal peninsula Crimeea, politica struțului a continuat să funcționeze impecabil la nivel european, bugetele alocate apărării fiind cu mult sub posibilitățile financiare ale multor state.

Cu un stat agresiv precum Rusia în vecinătate, România a constatat, în ultima perioadă, la fel ca multe alte țări, că nu prea stăm bine la încadrarea cu personal militar.

După ce șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, a avertizat că Armata României nu are legea necesară pentru a pregăti populația să facă față în cazul extinderii războiului din Ucraina și nici pentru a acționa proporțional cu pericolele militare existente, a fost repusă pe tapet, în dezbaterile de presă, reintroducerea serviciului militar obligatoriu.

Generalul Vlad mai spunea, în interviul acordat Radio Europa Liberă, că populația României trebuie să se îngrijoreze și că trebuie să adoptăm măsurile corespunzătoare pentru a fi pregătită. El a precizat că este nevoie de o lege care să permită învățarea voluntară a bărbaților și femeilor de până în 35 de ani să tragă cu arma sau cum să se decontamineze.

Chiar dacă autoritățile statului nu s-au pronunțat explicit în favoarea unei asemenea măsuri, au început frământările pe ulițele satelor sau printre băncile din parcuri. Nu puțini au fost aceia care au început să caute prin debarale sau magazii celebrul cufăr de lemn cu lacăt, pe care-l aveai lângă tine înainte de 2007, în anul de cătănie care te făcea bărbat.

În toată această nebunie socială a temerilor legate de încorporare, puțini au fost cei care au atras atenția că un proces asemănător celui de dinainte de 2007 ar fi imposibil de pus în practică. Mare parte din vechea infrastructură de încazarmare nu mai există sau a ajuns ruine. Chiar și atunci când armata era obligatorie, condițiile de cazare și hrana oferită recruților erau la limita mizerabilului.

În 1998, m-am liberat, așa se spunea, după un an petrecut în cel mai mare centru de instrucție al grănicerilor – mutați la MAI, în 1989 – de la Giurgiu.

Un an asezonat cu insuportabilul orez aproape negru, căruia îi spuneam ironic balastru, sau cu cartofii amestecați cu carnea de la vaca pe care o priveam cum era plimbată, jupuită, cu căruța, prin curtea unității până la blocul alimentar.

Un an îmbibat cu celebra zeamă dulce căreia i se spunea ceai, dar care, după cum constatam când ajungeam de serviciu la bucătărie, provenea din niște dropsuri îndesate într-un ciorap, infuzate în cazanele cu apă fiartă.

Făceam parte dintr-o generație de tranziție, care habar n-avea că și soldatul recrut trebuie să fie tratat ca un om, nu ca o scursură a societății. Voi sunteți nimicuri, bă! Dăștepții sunt la facultate, nu în armată!, nu rata ocazia comandantul de companie să ne repete periodic pentru a ne umili și pentru a ne aminti că tratamentul pe care îl primim e în concordanță cu statutul nostru social.

În ipotetica situație în care tinerilor de azi le-ar fi trimise ordine de încorporare și s-ar prezenta la locul îndeplinirii serviciului militar obligatoriu, credeți că ar mai putea fi hrăniți precum vitele, îmbrăcați și încălțați cu ținută care astăzi ar fi refuzată chiar și la magazinele second-hand? Cum ar arăta o farfurie cu balastru făcând furori pe rețelele sociale?

Concluzia scurtelor mele amintiri este că vremurile s-au schimbat radical, iar transformarea recruților în caractere mult prea ușor de modelat reprezintă un proces dificil de pus în practică la aceeași amploare. În plus, față de acum 27 de ani, poți fenta serviciul militar obligatoriu mult mai ușor.

Nimicurile de altădată trebuie să facă față unui alt tip de conflict, iar instruirea lor va presupune realizarea unor condiții cu totul diferite de acelea cunoscute de generațiile vechi de recruți. (L. Anghel).