Activitatea Curții Constituționale a fost aproape blocată de valul de atacuri ale băncilor străine, care încearcă să anuleze Legea dării în plată. Actul normativ le împiedică să mai urmărească datornicii după ce au primit locuințele cumpărate prin credite ipotecare. Deși CCR a tot dat decizii de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate pe această temă, instituțiile bancare continuă, în disperare, să introducă astfel de acțiuni.

Legea dării în plată, cu toate piedicile întâmpinate până la apariția în Monitorul Oficial, a rezolvat o mare problemă cu care se confruntau românii.

De exemplu, dacă cineva cumpăra un apartament cu 200.000 de euro, când prețurile pieței o luaseră razna, și avea de plătit o rată de 2.000 de lei pe 30 de ani, să zicem, când rata s-a făcut 4.100 de lei și nu a mai putut fi plătită, banca îi vindea casa la licitație, pe care lua 50.000 de euro, că se prăbușiseră prețurile, și apoi îl urmărea pe debitor, cu blocări de conturi și popriri, până la achitarea restului de 150.000 de euro. Situația era una absurdă, deși obișnuită prin SUA, și trebuia corectată cât mai repede.

Astfel, Legea dării în plată a stabilit că rata bancară se majorează cu peste 50%, debitorul poate să-i cedeze băncii imobilul cu credit ipotecar și datoriile se stingeau de la sine. Bineînțeles că situația a nemulțumit băncile străine, care au început, una câte una, să atace la Curtea Constituțională dosarele debitorilor care se încadrau în prevederile Legii, pe motiv că pierd foarte mulți bani. Ultima acțiune de acest gen a fost introdusă de Eurobank S.A. din Atena, Grecia, pe sute de dosare aflate la Judecătoriile din Târgu Mureș, Miercurea Ciuc, Ploiești, București, Târgoviște, Târgu lăpuș, Bacău, Pitești, Buftea, Craiova, Arad, Lugoj, Galați, Zalău, Giurgiu, Reșița etc.

Nu s-au făcut studii

În motivarea excepției de neconstituționalitate a reprezentanților legali ai Băncii din Atena se arată, în esență, că în procedura de elaborare a Legii nr. 52/2020 au fost nesocotite dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dat fiind că nu poate fi identificată justificarea intervenției normative și nu au fost prezentate studii sau cercetări ori evaluări statistice.

De asemenea, nu există vreun studiu de impact cu privire la actul normativ criticat care a fost adoptat fără consultarea și în lipsa avizului favorabil al Băncii Naționale a României. Totodată, punctul 2 al articolului unic din Legea nr. 52/2020 cu referire la art. 4 alin. (1 1 ) lit. b) din Legea nr. 77/2016 este susceptibil de interpretări multiple și arbitrare, se mai precizează în motivare.

Astfel, pe de o parte, s-ar putea susține îndeplinirea unei condiții atunci când majorarea cu peste 50% a obligației lunare de plată din luna precedentă sau chiar a oricăreia dintre obligațiile de plată anterioare, dacă la momentul curent al formulării notificării de dare în plată, care declanșează prezumția de impreviziune, se înregistrează o creștere de peste 50% a ratei față de acest moment intermediar, iar această creștere este constantă pe o perioadă de cel mult 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată.

Pe de altă parte, nu este exclusă nici interpretarea potrivit căreia creșterea de peste 50% se raportează la prima astfel de obligație lunară de plată, imediat ulterioară încheierii contractului de finanțare.

Toate instanțele trebuie să se conformeze

CCR a respins integral excepțiile de constituționalitate invocate de reprezentanții băncii grecești. În plus, Curtea a dispus conformarea de către toate instanțele la noul cadru normativ. ”Raportat la criticile de neconstituționalitate referitoare la faptul că instanțele naționale s-au pronunțat deseori cu privire la imposibilitatea calificării fluctuațiilor valutare drept caz de impreviziune, iar aceste constatări se bucură de autoritate de lucru judecat, Curtea a observat că, potrivit noului cadru normativ, fluctuațiile valutare de peste 52,6% reprezintă impreviziune. Astfel, instanțele judecătorești nu mai au competența de a decide ele însele dacă sau în ce măsură fluctuația valutară poate fi calificată drept impreviziune”, se arată în Decizia Curții Constituționale.