Serviciile secrete românești, dacă la rândul lor nu sunt și ele subordonate Moscovei, aveau obligația să reacționeze, dar asta numai și numai în ipoteza în care ar fi descoperit probe sau indicii. Să nu uităm faptul că, dintr-o altă perspectivă, George Simion și partidul AUR reprezintă una dintre cele mai periculoase provocări la adresa coaliției de guvernare, fiind cel mai puternic partid de opoziție și, firește, reprezintă o provocare și pentru președintele Klaus Iohannis, nu numai în calitatea sa de șef al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, ci și din perspectiva planurilor pe care și le face după ce-și va fi încheiat mandatul.
În consecință sunt multe forțe interesate din afara sferei politice, dar și din sfera politică, de a-l executa pe George Simion în piața publică la momentul oportun, adică chiar acum, înainte de alegeri, și de a decredibiliza astfel pentru mult timp partidul suveranist pe care acesta îl reprezintă. Tăcerea autorităților de la București nu are în aceste condiții decât o singură explicație.
Iar explicația constă pur și simplu în faptul că nu există niciun fel de probe împotriva lui George Simion. Numai atunci când cineva se află într-o asemenea situație, de acuzat fără probe, serviciile secrete mențin tăcerea. Nu este în practica acestora de a se apuca să spele biografii. Și să spună de pildă că Sorin Roșca Stănescu nu este spion. Sau că George Simion nu este agent în toată regula sau doar de influență al Kremlinului.
Odată lămurită această chestiune de principiu, să trecem la nivelul următor al dezbaterii. George Simion este o persoană publică. Prin statutul pe care-l are, este un demnitar al statului român. Și nu orice fel de demnitar. Un demnitar proeminent. Extrem de activ în Parlamentul României și atunci când nu i se mai permite accesul, în incinta Casei Poporului, unde acordă audiențe. Este prezent la cele mai multe evenimente politice și civice care au loc în această țară. Este din ce în ce mai activ în plan internațional.
Chiar dacă este liderul opoziției, el reprezintă, fie și doar din această perspectivă, România. Când un asemenea personaj este declarat „non grata” într-un alt stat, indiferent care ar fi acela, este de datoria autorităților de la București să ceară socoteală și, mai mult decât atât, să-i acorde sprijin și protecție. Dar iată că, de câteva zile, cele mai înalte autorități ale statului român, care ar trebui să fie și cele mai responsabile, tac și se fac că plouă. La ce concluzie putem să ajungem în aceste condiții?
La o singură concluzie. Și anume că există o complicitate, desigur discretă, între autoritățile de la București și autoritățile de la Chișinău. Și unele și altele se fac că plouă și că nu-și mai aduc aminte de uriașele eforturi făcute în trecut de George Simion în calitate de activist civic pentru a ajuta comunitățile din Republica Moldova și în primul rând cele școlare prin uriașe donații de cărți. Eforturile de a impulsiona pe toate planurile procesele de reîntregire.
Nu s-a pus niciodată problema ca George Simion să nu recunoască statalitatea conjuncturală a Republicii Moldova. Atâta doar că a militat și militează pentru unificarea Basarabiei cu patria mamă. La fel cum am făcut și fac și eu și la fel cum procedează mulți români care-și iubesc țara.
E clar că, mișcându-se inerțial, autoritățile de la Chișinău doresc să accelereze procesul de aderare la Uniunea Europeană – și noi dorim același lucru – și consideră că, pentru această etapă, apelurile la reunificare le-ar putea periclita statutul pe care-l dețin la Chișinău. Aceasta este însă doar o formă de egoism. În niciun caz o manifestare de patriotism. Iar această formă de egoism a creat și din direcția Republicii Moldova premisele complicității cu Bucureștiul în a-l demoniza pe George Simion. Dar atenție: de ce le este frică și unora și altora nu vor scăpa!
Sorin Rosca Stanescu
