Aparatura medicală performantă despre care procurorii susţin că ar fi aparţinut Institutului de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca şi pe care medicul Mihai Lucan ar fi folosit-o ilegal în clinica sa privată aparţine, de fapt şi de drept, profesorului, scrie magistratul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bucureşti în motivarea deciziei prin care a respins arestarea preventivă, scrie Evenimentul Zilei.

„În ceea ce priveşte acuzaţia de utilizare în cadrul… a unui aparat meduical performant marca…aflat în posesia…activitate ce s-ar fi realizat cu începere din cursul anului 2007 (…), reţine că aceasta nu se verifică. (…) Este de reţinut – din nou – referirea la transferul fără titlu a acelui aparat, deşi despre titlul cu care …l-ar fi avut în posesie nu se aminteşte nimic. (…) Totodată, acelaşi inculpat a precizat că aparatul…este proprietatea privată a sa, fiind dobândit prin donaţie, în anul 2006, şi l-a pus la dispoziţia … în scopuri de cercetare, lucrări ştiinţifice şi efectuarea de proceduri medicale pentru bolnavii care nu aveau posibilităţi materiale. În dovedirea celor susţinute, inculpatul … a depus un înscris în xerocopie – redactat în limba engleză (…) la data de…11.2007 prin care firma …, printr-o declaraţie (Statement), confirmă livrarea (delivered), către prof…. şi …., gratuit (free of charge in 2006) a următoarelor….(fără a pretinde compensaţii ori returnarea echipamentului menţionat: „does not claim compensation or returning of the equipment mentioned above”). Or, această apărare a inculpatului…nu numai că nu este înlăturată cu argumente în referat, dar nici măcar nu este menţionată de către procurorul de caz”, scrie magistratul de drepturi şi libertăţi în motivarea deciziei.

Mihai Lucan este suspectat că a transferat ilegal la clinica sa privată aparatură ce aparţinea Institutului de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca.

Magistratul mai spune că medicul Mihai Lucan a prezentat documente care atestă faptul că acel aparat se află în proprietatea sa, fiind primit ca donaţie.

„Audiat fiind în calitate de suspect în faţa procurorului, inculpatul declară că nu a dispus preluarea vreunui echipament de orice natură din (…) pentru a fi folosit în clinica privată (…). Totodată, acelaşi inculpat a precizat că aparatul este proprietatea privată a sa, fiind dobândit prin donaţie, în anul 2006, şi l-a pus la dispoziţia (…) în scopuri de cercetare, lucrări ştiinţifice şi efectuare de proceduri medicale pentru bolnavii care nu aveau posibilităţi materiale. În dovedirea celor susţinute, inculpatul a depus la dosar un înscris – în xerocopie – redactat în limba engleză (…), la data de (…) 11.2007, prin care firma (…), printr-o declaraţie (statement), confirma livrarea (delivered) către prof. (…) şi (…), gratuit (free of charge în 2006), a următoarelor: (…) (fără a pretinde compensaţii ori returnarea echipamentului menţionat (does not claim compensation or returning of the equipment mentioned above). Or, această apărare a inculpatului nu numai că nu este înlăturată cu argumente în referat, dar nici măcar nu este menţionată de către procurorul de caz. Mai departe, tot aici (în fapt, este vorba despre o dublă acuzaţie), reţine că procurorul de caz susţine că ‘sumele necesare achiziţionării kit-urilor necesare utilizării’ aparatului (…) au fost achitate de către Institutul (…). În opinia judecătorului de drepturi şi libertăţi, se induce ideea că acest aparat era mutat ilegal la clinica privată laolaltă cu consumabilele de care avea nevoie pentru a funcţiona, dar nu se demonstrează cum s-a întâmplat acest lucru”, susţine judecătorul.

În plus, magistratul pune la îndoială şi prejudiciul calculat de un specialist de la DIICOT în legătură cu utilizarea acelui aparat medical.

„De reţinut că, atât în declaraţia dată în faţa procurorului de caz, cât şi în declaraţia dată în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, inculpatul a arătat că (…) a cumpărat pentru proceduri (…) consumabilele care au un preţ foarte mare şi că nu s-au folosit consumabilele achiziţionate de (…) şi în procedurile medicale efectuate în clinica privată cu acest aparat, ba chiar că a existat şi un grant care a asigurat din alte surse – evident decât cele ale Institutului de stat – plata acelor pentru crioterapie. (…) Faţă de aspectele relevate, nu poate lua în calcul menţiunile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică contabilă din data de (…), întocmit de către un specialist antifraudă detaşat în cadrul DIICOT, potrivit căruia persoanei vătămate (…) i-ar fi fost cauzat un prejudiciu în cuantum de (…) lei, reprezentând ‘costul total al instrumentarului folosit pentru un număr de (…) pacienţi care au făcut obiectul unor proceduri medicale (…) efectuate în perioada 2007-2009, cu ajutorul unei aparaturi medicale (…) aparţinând Institutului’. De altfel, procurorul de caz nu furnizează nicio explicaţie cu privire la modul la care a ajuns să reţină exact acel număr de pacienţi şi exact perioada 2007-2009, iar invocarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică contabilă pare facilă şi – oricum – neîndestulătoare văzând împrejurările mai sus consemnate”, se mai reţine în motivare.

Medicul Mihai Lucan este acuzat de procurorii DIICOT de delapidare şi constituire a unui grup infracţional organizat, prejudiciul estimat fiind de 5 milioane lei.

Anchetatorii arată că un aparat medical performant, utilizat în tratarea diferitelor forme de cancer, a fost transferat ilegal de la Institutul de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca la o clinică privată, unde a fost utilizat timp de şase ani.

Potrivit procurorilor, reprezentanţii Institutului şi ai clinicii au dispus, în anul 2007, transferul fizic şi fără titlu al acestui aparat din sediul Institutului în cel al clinicii private, fără a întocmi niciun fel de contract în acest sens. În perioada 2007 – 2013, atât aparatul utilizat în tratarea diferitelor forme de cancer prin crioterapia ţesuturilor afectate, precum şi consumabilele aferente achiziţionate din bugetul Institutului au fost utilizate exclusiv în beneficiul clinicii private.

„Astfel, în perioada 2007 – 2009, un număr de 159 de pacienţi au făcut obiectul unor proceduri medicale (crioterapie prostatică/renală) care au fost efectuate în cadrul clinicii private cu ajutorul unei aparaturi medicale (GALIL) aparţinând Institutului şi transferată fără titlu din incinta acestei instituţii în cea a clinicii private, în condiţiile în care sumele necesare achiziţionării kit-urilor pentru utilizarea acestuia (ace speciale, heliu, argon) au fost achitate de către instituţia de stat, iar pacienţilor le-au fost percepute sume consistente de bani, cuprinse între 3.000 şi 6.700 euro/intervenţie, echivalent în lei, reprezentând atât procedura medicală propriu-zisă, precum şi kit-ul necesar reprezentat de un set instrumentar format din ace speciale plus alte consumabile specifice (butelii cu gaze – heliu şi argon), întreg setul costând aproximativ 3.800 euro per pacient”, explică DIICOT. (Irinel I.).