Este important să îți placă ce faci și să simți că te pricepi la asta, dar adevărata satisfacție are nevoie și de confirmarea celor din jur. Abia atunci poți să spui că ți-ai găsit chemarea. Sublocotenent Camelia Tudorache este un comandant de pluton care întrunește toate cele de mai sus. 

Din băncile academiilor militare, sublocotenenții merg în unitățile unde au fost repartizați să încadreze primele funcții de comandă. Pentru unii, începutul e mai greu, în timp ce altora li se potrivește mănușă. Din a doua categorie face parte sublocotenentul Camelia Tudorache. Au trecut doar câteva luni de când ea era cea instruită, iar acum instruiește soldații de la cursul de formare soldați și gradați profesioniști. Un tânăr comandant de pluton căruia îi place ce face și care se bucură de aprecierea unanimă a celor pe care îi are în subordine.

Sublocotenentul Laura Camelia Tudorache, din Batalionul 47 Comunicaţii şi Informatică General Nicolae Petrescu din Buzău, a absolvit în iulie Academia Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu din Sibiu. Visul ei era să meargă la aviație, la Brașov, dar, din cauza dioptriilor, a rămas doar cu intendența sau comunicațiile ca opțiuni. Tot răul spre bine, însă. Acum, o consider una dintre cele mai importante arme deoarece și într-un război, și într-un exercițiu, chiar și pe timp de pace, fără comunicații nu ai cum să lucrezi, nimic nu funcționează. Este însă foarte mult de învățat.

La 1 septembrie a venit în batalion, iar la 11 septembrie a fost numită comandantul plutonului de soldați și gradați profesioniști de la cursul de formare. Am avut la dispoziție o săptămână să mă documentez și să învăț ce ar trebui fac, iar la 11 septembrie am început să lucrez efectiv.

Este o experiență foarte frumoasă care mă ajută să mă dezvolt, îmi dă ocazia să formez un militar de la zero. O să-mi fie greu atunci când termină. Acești oameni chiar m-au făcut să vin cu drag la muncă.

Sunt 37 de cursanți, cu vârste de la 18 la 44 de ani. Din cei 37, 14 sunt femei. Principala teamă când am luat în primire această funcție, mai ales când am auzit și câți vor fi, a fost că nu am mai fost în fața unui pluton, să comand. Până acum, eram în cadrul plutonului și eram comandați, așa că mi-a fost teamă de cum voi reuși să mă impun, fiindcă sunt și oameni de peste 40 de ani în subordinea mea.

Până la 27 octombrie, cursanții au avut modul de pregătire militară de bază, apoi au început modulul de specialitate. Sublocotenentul s-a ocupat în principal de modulul de pregătire generală. Fiind abia ieșită din facultate, aveam cunoștințele proaspete. La modulul de specialitate am preferat să nu mă implic atât de mult. Colegii mei din unitate au mai multă experiență.

Nu a venit la comandă cu planul făcut, a considerat că trebuie să vadă întâi cum stau lucrurile, să-și cunoască subordonații, abia apoi să decidă ce abordare e potrivită. Am luat exemplul comandantului de companie din academie. Era prieten cu noi, puteai vorbi absolut orice cu dumnealui, dar, când era vorba de treabă, atunci era serios. Dacă greșeam, eram taxați, fără excepție.

Un lucru trăit în academie pe care și-a propus să nu-l repete este pedeapsa colectivă. Nu mi-a plăcut niciodată, nu am fost de acord și nu o să o aplic. Din experiența mea, mai mult dezbină. Dacă uneori am exagerat ori cu prietenia ori cu pedeapsa, asta pot să spună cursanții, dar eu consider că în mare procent am reușit să fiu așa cum mi-am propus. Este foarte atentă să nu se comporte diferit cu subalternii. Sunt persoane cu care poate discută mai mult, are mai multe lucruri în comun, dar toată lumea primește același tratament.

Sublocotenentul s-a atașat de prima ei promoție, consideră că această postură i se potrivește și i-ar face plăcere să repete experiența. Cursanții au numai cuvinte de laudă la adresa ei și, din respect, se străduiesc să facă totul așa cum trebuie. Este o experiență foarte frumoasă care mă ajută să mă dezvolt, să învăț să lucrez cu oamenii, îmi dă ocazia să formez un militar de la zero. Să vezi cum învață și cum prind de la tine e un sentiment plăcut, de satisfacție. O să-mi fie greu atunci când termină. Acești oameni chiar m-au făcut să vin cu drag la muncă.

Comandantul nostru este o persoană deosebită din toate punctele de vedere. Ne sprijină, ne ajută și ne împărtășește din experiențele pe care le-a avut în academie.

Soldat Alexandru Raul Ristea

Oamenii sunt de nota 2.000. Doamna sublocotenent chiar se implică și nu se lasă până nu ne rezolvă problemele care apar. (A. Crisan).