Când Vasile Iftime a îmbrăcat haina militară, ca soldat, nu-și dorea decât un loc de muncă stabil. Privind în urmă, e mândru de drumul parcurs și de dorințele pe care și le-a împlinit prin muncă.

Armata nu e doar un loc de muncă sigur, e mult mai mult de atât, spune acum Vasile, după 14 ani de experiență în domeniu. Era un tânăr de 20 de ani, fără o direcție precisă pentru viitor când, împreună cu un prieten din comuna natală, și-a depus dosarul la Centrul Militar Județean Neamț. Nu am avut nicio cunoștință în sistemul militar care să mă îndrume spre cariera militară. Prietenul meu și-a dat demisia între timp, eu am rămas să-mi construiesc o carieră.

În 2009, când a plecat pe acest drum, nu era niciun loc în zona Moldovei, așa că s-a angajat la o unitate în Medgidia, unde a lucrat până în 2012. Dorința cea mai mare a lui Vasile Iftime a fost să se întoarcă cât mai aproape de casă. Din 2012 lucrează la Batalionul 634 Infanterie Mareşal Józef Pilsudski din Piatra Neamț, de anul acesta pe funcția de locțiitor comandant de pluton.

Chiar dacă am căpătat ceva experiență ca militar, îmi doresc să mă perfecționez în fiecare zi, să mă autodepășesc. Vreau să le arăt tinerilor care vin în armată cât de frumos este acest domeniu. Vreau să fiu un exemplu pentru generația tânără, pentru că îmi iubesc cariera și uniforma. Pentru mine este o mândrie, după atâția ani, să port ținuta militară. Când ieșim la activități, lumea ne privește cu mândrie și cu respect.

O constantă în viața sa a fost, întotdeauna, sportul. A practicat sport de plăcere dar, odată ajuns în sistemul militar, și-a dorit să participe și la concursurile aplicativ-militare. În 2014 am participat la competiția Soldatul anului, unde am luat locul întâi la etapa pe batalion, brigadă, divizie și locul al doilea pe SMFT, moment în care am fost avansat la subofițeri.

Un vis, pentru care începuse deja să se pregătească, s-a îndeplinit când se aștepta mai puțin. Chiar în anul acela îmi depusesem dosarul la CMJ, pentru a participa la examenul pentru subofițeri. Începusem deja să mă pregătesc, dar datorită rezultatelor obținute, n-a mai fost nevoie.

Atunci când s-a înscris la concurs, n-a știut care va fi miza. Nu era oricum prima participare, doar că 2014 a fost cu noroc din toate punctele de vedere. În anii anteriori, „premiul cel mare” nu era o astfel de avansare. Era mai mult o mândrie personală și o acumulare de cunoștințe, pentru că în acest concurs foarte amplu ai ocazia să te pregătești pe mai multe arii.

Cu ajutorul consilierului din unitate de la acea vreme și cu sprijinul colegilor din batalion, a avut un program intensiv de pregătire. Toți l-au ajutat cu diferite regulamente, i-au împărtășit din experiența lor. M-am simțit foarte sigur pe mine, lucru care s-a văzut și în rezultatul final.

A continuat cu sportul, a participat la diferite competiții sportive alături de alți colegi din batalion. Chiar dacă unitatea din Piatra-Neamț nu e foarte mare, am mulți colegi foarte buni sportivi, care au rezultate remarcabile atât la concursurile aplicativ-militare, cât și la cele civile. Mulți fac sport de plăcere sau se lasă convinși prin puterea exemplului. Plutonierul Vasile Iftime crede cu tărie că un militar trebuie să fie impecabil din toate punctele de vedere, iar condiția fizică este o parte esențială în instruirea lui.

Avem în unitate și o sală de sport, dotată prin forțe proprii, multe din echipamente fiind confecționate chiar de militari. Avem teren de fotbal, de tenis de masă, jucăm și tenis de picior. Comandantul este unul din cei care dă tonul, mai mereu, astfel ne dă și nouă, celorlalți, un imbold.

Pe plan local, participă de mulți ani la concursuri civile, unul din ele fiind Bate toaca!, un concurs de maraton și semi-maraton pe muntele Ceahlău. Mă bucur că tot mai multă lume este interesată de activități în natură, care aduc atâtea beneficii organismului. Ceahlăul nu este un munte ușor, dar are farmecul lui.

O altă activitate foarte dragă subofițerului, în care se implică din 2017, este Ștafeta Veteranilor. M-am înscris în acest grup în urmă cu câțiva ani și mă bucur că au inclus și Piatra Neamț în traseul Invictus. Cel mai mult am alergat 22 de km, fără oprire. Ne schimbăm între noi, mereu alergăm însoțiți de echipaje de poliție. Nu toți cei care se alătură ștafetei sunt alergători de performanță, iar momentul predării ștafetei, la Iași, este momentul mult așteptat și foarte emoționant pentru fiecare membru al echipei.

Oamenii pe traseu ne admiră și ne încurajează, le spunem pentru ce alergăm și cei mai impresionați sunt oamenii  în vârstă, care ies la poartă să  ne vadă.

Anul acesta, echipa de voluntari Invictus condusă de plutonierul Vasile Iftime a primit ștafeta la 15 octombrie, care a fost purtată, în alergare, de fiecare din cei 22 de voluntari până în Iași. n

De-a lungul timpului, m-au sunat cunoștințe să-mi ceară un sfat în ceea ce privește sistemul militar. Îmi doresc ca povestea mea frumoasă să-i convingă să rămână în sistem. Armata și sportul mi-au oferit șansa de a-mi construi o carieră. Plutonier Vasile Iftime. (A. Motoc).