Îți iei familia și, la 40 de ani, îți construiești o carieră militară în România, unde cuvântul „acasă” are cel mai drag sens.

Raluca și Dan Ștefănescu s-au cunoscut în liceu. Ea era din Piatra-Neamț, el din Toplița, județul Harghita. Au rămas împreună din clasa a X-a și, după ce au absolvit facultatea, s-au căsătorit și au plecat în Italia. Am ales, poate, cea mai ușoară cale, din punct de vedere financiar, de a pătrunde în lume. Ne-am dorit să pornim în viață cu un anume confort material, chiar dacă departe de casă, povestește sergentul-major Dan Ștefănescu.

Raluca a lucrat în Italia ca economist, iar soțul ei a fost șofer de TIR. Anii au trecut, s-a născut fetița lor, Serena, și-au cumpărat o locuință și au învățat să trăiască românește, departe de casă. Din punct de vedere material ne era bine, dar țara în care te-ai născut rămâne într-un colțișor al inimii, rămâne locul unde te vezi îmbătrânind, spune Raluca, gândindu-se la toate momentele în care dorul de cei dragi a fost cel mai apăsător.

Din acest motiv, când a apărut posibilitatea de a obține cetățenia italiană, și-au dat seama că nu doresc să facă acest pas. Gândurile de întoarcere în țară au tot apărut, însă niciunul nu avea curaj să lase totul în urmă și să o ia de la zero în România. Momentul de cotitură a venit în 2016, când Raluca a fost anunțată de fratele ei, subofițer, că s-a scos la concurs un post de economist la Centrul Militar Județean Neamț. Când eram mică, mi-am dorit să urmez un liceu militar, dar în acel an nu au fost scoase locuri pentru fete, povestește Raluca.

A luat concursul și, la început, s-a întors în România doar ea cu fetița, care trebuia să înceapă școala. Recunosc că au cântărit greu, în sens negativ, salariile mici din sistem, comparând cu salariile dintr-o țară ca Italia. Însă ne-am dat seama că nu partea materială contează cel mai mult în final.

Când s-a angajat la CMJ, a lucrat intens la recalcularea pensiilor militare. Așa a luat contact cu sistemul militar, atât cu lipsurile lui în ceea ce privește personalul, cât și cu oamenii de calitate și profesioniști cu care a făcut echipă imediat.

Era, în sfârșit, acasă. Locul de muncă îi aducea satisfacții, copilul se bucura de timpul petrecut cu bunicii. Dar nu avea soțul aproape, care era nevoit să facă drumuri lunare între Italia și România. În 2018, Dan a avut și el șansa de a se întoarce acasă.

Făcusem armata la jandarmi, la București, și atunci, la 20 de ani, mi s-a propus să rămân în sistem. Făcusem volei de performanță, era chiar un mediu care îmi plăcea. Am plecat în Italia, gândindu-mă că va fi o perioadă scurtă, să pun ceva bani deoparte și să mă întorc în sistemul militar. Doar că viața a avut alte planuri cu noi.

Astfel că, la 40 de ani, Dan Ștefănescu a absolvit Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Terestre Basarab I. Cu jumătate de an înainte s-a antrenat zi de zi, iar rezultatele au fost pe măsură. A scos un timp mult sub barem la alergarea de rezistență, fiind chiar felicitat pentru această performanță. M-am temut puțin de examen, dar am avut tot sprijinul familiei. A fost o ambiție să demonstrez că pot.

Și nu doar că a intrat, dar a intrat primul din 125 de candidați. Am concurat și cu foarte mulți tineri și cu mulți din sistemul militar, subliniază, mândru, subofițerul Ștefănescu.

În 2019, s-a încadrat ca mecanic-conductor TAB la Batalionul 634 Infanterie Mareșal Jozef Pilsudski din Piatra-Neamț. Cel mai mult apreciez uniforma, ordinea și disciplina din armată. Ziua când am îmbrăcat uniforma a fost una din cele mai frumoase din viața mea. Am fost mândru de mine, de tot ce am realizat.

Experiența celor șase luni la Pitești a fost una plină de provocări. A descoperit condiții de cazare și instrucție foarte bune, mult diferite de cele din urmă cu 20 de ani, când a făcut armata. Un alt vis i s-a împlinit în 2021, când a avut ocazia să plece într-o misiune în Afganistan.

Acolo am văzut ce înseamnă tehnică militară de ultimă generație. Inițial nu am vrut să plec, dar colectivul de aici m-a încurajat. Având în vedere că am început târziu construirea carierei militare, vreau să trec prin toate etapele, să fac toate cursurile de carieră și să-mi ating potențialul maxim.

De patru ani, Raluca și Dan Ștefănescu lucrează în cadrul aceleiași unități, de la poalele muntelui Pietricica. Ea e civil contabil în cadrul Batalionului 634, el sergent-major. Se bucură zi de zi de cei dragi, fac drumeții în natură și sunt mândri că au făcut alegerea cu sufletul. Oamenii ne-au primit foarte bine, asta ne-a și ajutat să depășim unele momente de îndoială. N-am găsit aici cele mai moderne birouri sau calculatoare, dar am găsit căldură umană și profesionalism. I-am oferit copilului șansa de a crește alături de bunici și de verișori. Nu ne-am dorit să se înstrăineze de România.

Dacă aș privi în urmă, la 20 de ani, cred că aș alege să rămân în sistem, nu să muncesc în străinătate. Avantajul de a fi acasă, de a avea o carieră, un job stabil, cântărește mai mult decât partea financiară în final.

Sergent-major Dan Ștefănescu

Serena, fetița noastră, e fericită aici, e mândră de tatăl ei atunci când îl vede îmbrăcat în uniformă. Nu a lipsit de la nicio paradă de 1 Decembrie și mă bucur că am reușit să-i transmit toată dragostea de locurile natale pe care noi am simțit-o mereu.

Raluca Ștefănescu

(A. Motoc).