Buldozerul instanței, scaunul cu trei picioare și „infractoarea de la urbanism” pe post de „moaște” administrativa

Ploieștiul a ajuns în punctul în care nu mai vorbim doar despre un abuz administrativ turnat în beton, ci despre o administrație care refuză să se dea jos de pe schela ilegalității chiar și după ce Curtea de Apel a venit cu buldozerul legal.

În centru: trei personaje-cheie (aici), (aici), etc:

• Veronica Rădună – arhitecta-șefă demisă abuziv, câștigătoare definitivă în instanță;
• Roxana Pandele – arhitecta-șefă „de serviciu” pe perioada dezmățului urbanistic;
• Mihai Polițeanu – primarul „independent” & ex-USR, care confundă executarea hotărârilor judecătorești cu un podcast de intimidare.

Și în fundal, același decor: ARBY PROIECT, PLANNING CITIES S.R.L., CTATU, plângeri penale, combinații de partid și de clan, toate învârtite sub ștampila Primăriei Ploiești.

Sentința: Curtea de Apel a venit cu buldozerul. Primăria ține schela în brațe

Pe 14 octombrie 2026, Curtea de Apel Ploiești a făcut ceea ce primarul și camarila sa refuză să accepte: a pus capăt, definitiv, „arhitecturii de abuz” prin care Veronica Rădună a fost îndepărtată din funcția de arhitect-șef.

Conform portalului instanțelor, judecătorii:

• admit excepția nulității recursului;
• anulează recursul pentru neîncadrarea în motivele legale de recurs;
• obligă U.A.T. Municipiul Ploiești la plata a 5.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă;
• consemnează că soluția este „Definitivă”, pronunțată la 14.10.2026.

Traducere pentru contribuabili:
Primăria a reușit performanța de a-și da singură cu recursul în cap – recurs nul, prost formulat, respins pe procedură – și plătește din bani publici 5.000 lei pentru această „capodoperă juridică”.

Prin anularea recursului, a rămas definitivă sentința Tribunalului Prahova (31 iulie 2026), care prevede clar:

• anularea raportului de evaluare a performanțelor profesionale ale Veronicăi Rădună;
• anularea dispoziției de eliberare din funcția publică de conducere de arhitect-șef;
• reintegrarea în funcția de arhitect-șef deținută anterior sau, dacă aceasta nu mai există, într-o funcție publică echivalentă;
• plata tuturor drepturilor salariale aferente perioadei în care nu și-a exercitat funcția, actualizate și recalculate;
• recunoașterea perioadei dintre concediere și reintegrare ca vechime în muncă, în specialitate și grad profesional.

De aici încolo, nu mai este loc de „opțiuni politice”, „strategii de reorganizare” sau fente birocratice. Hotărârea este definitivă. Primarul trebuie să o execute de îndată.

Într-o lume normală, dosarul se muta la Resurse Umane, nu la „podcast & PR”.

Veronica Rădună vine cu avocatul. Primăria răspunde cu podcast și intimidare

La mai bine de o săptămână de la pronunțarea deciziei definitive, reintegrarea Veronicăi Rădună nu era clarificată. În loc să primească o dispoziție de repunere în funcție și un grafic de plăți salariale, arhitecta-șefă a fost nevoită să facă ceea ce face orice om care chiar își cunoaște drepturile:

• s-a prezentat personal la Primăria Ploiești, însoțită de avocat,
• a cerut punerea în aplicare a sentinței,
• a anunțat că, în caz de nerespectare, va depune plângere penală.

Asta nu mai este pamflet, ci miez de dosar penal: forțarea unei persoane – care a câștigat definitiv în instanță – să se roage de primar și de administrație să respecte o hotărâre judecătorească.

Răspunsul edilului?

Nu o dispoziție de reintegrare semnată și publicată. Ci un „pod-cast” local în care primarul Mihai Polițeanu se lansează într-un discurs cu iz de intimidare publică, analizat de procurori si judecatori contactati de ziarul nostru de investigații Incisiv de Prahova:

„În cazul fostei arhitecte-șefe pe care trebuie să o reincadrez… pe aceeași funcție… Pentru mine este un mister de ce dorește să se întoarcă în Primăria Ploiești. Relația nu a fost bună și NU va fi bună în continuare. Dacă are ambiții, să aibă ambiții la ea acasă…”

Un primar care spune public despre un funcționar reinstalat prin hotărâre definitivă că „relația nu a fost bună și nu va fi bună” și că ar trebui „să aibă ambiții la ea acasă” nu mai face politică. Face:

• presiune publică,
• descurajare a exercitării unui drept recunoscut de instanță,
• un discurs care, după cum subliniază sursele consultate de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova, are conotații penale foarte, foarte grave.

În loc să vorbească despre data exactă a reintegrării, dispoziția de numire și ordonarea plății salariilor, primarul vorbește despre „mistere”, „ambiții” și „relații proaste”.

Executarea unei hotărâri definitive nu este un joc de relații personale. Este obligație de serviciu. Iar refuzul sau tergiversarea pot intra direct în zona de abuz în serviciu.

Jocul dublu: o funcție câștigată la concurs vs. o funcție ocupată prin combinații și transferuri

Diferența dintre Veronica Rădună și Roxana Pandele nu este doar una de nume, ci de mod de acces la funcție:

• Veronica Rădună – arhitect-șef numită prin concurs, îndepărtată abuziv, reinstalată prin hotărâre definitivă a Tribunalului Prahova și a Curții de Apel Ploiești;
• Roxana Pandele – venită prin transfer de la Câmpina, unde, potrivit surselor Incisiv de Prahova, „a plecat tot cu plângeri penale și scandal”, asociată cu o listă de suspiciuni privind urbanismul „cu dedicație”.

În timp ce Rădună bate drumul în instanță ani de zile, câștigă, apoi vine cu avocatul la Primărie ca să ceară respectarea sentinței, primarul Polițeanu face figuri de protecție politică în jurul arhitectei-șefe Roxana Pandele.

Sursele citate de ziarul de investigații Incisiv de Prahova indică faptul că:

• primarul amână punerea în aplicare „de îndată” a hotărârii, pretinzând că „mai au ceva de semnat”;
• în paralel, ar fi în pregătire o „manevră de salvare”: mutarea Roxanei Pandele pe un post de șef serviciu la autorizații și control, ca să rămână cu mâna pe robinetul autorizațiilor și pe „clienții” ARBY și ai firmelor de casă.

Consecința juridică  este explozivă:

„Din 14 octombrie orice autorizație, cu sau legată de infractoarea asta de la urbanism, se poate contesta și poate deveni NULĂ.”

Formularea – „infractoarea asta de la urbanism” – aparține surselor, nu instanței, dar riscul e real:
dacă hotărârea de reintegrare nu este pusă efectiv în aplicare, orice act semnat sau influențat de structura de urbanism menținută artificial în formula „era Pandele” devine vulnerabil la contestații, iar responsabilii pot intra în sfera abuzului în serviciu.

Pandele în CTATU: de la arhitect-șef la vot ilegal în Comisia Tehnică

„Arhitectura dezmatului” nu începe nici la Curtea de Apel, nici la podcast. Rădăcinile sunt mai vechi.

La sfârșitul anului 2025, Roxana Pandele, arhitecta-șefă a Ploieștiului, era deja acuzată că a participat și a votat ilegal în Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului și Urbanism (CTATU).

Consilierul PSD Robert Vîscan a atras atunci public atenția că:

• Pandele nu a fost nominalizată prin hotărâre de consiliu local să facă parte din CTATU;
• conform Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul și Regulamentului de organizare și funcționare al CTATU,
  • componența comisiei și
  • dreptul de vot
    se stabilesc exclusiv prin hotărâre a Consiliului Local;
• doamna Pandele nu a fost numită legal ca membru cu drept de vot, dar a participat și a votat decizii care influențează direct dezvoltarea orașului.

Consilierul PSD a cerut demisia arhitectei-șefe, subliniind că:

această situație reprezintă o încălcare gravă a legii și pune sub semnul întrebării legalitatea avizelor de urbanism emise în acea perioadă.

Cu alte cuvinte, nu doar că exista suspiciunea unei CTATU „aranjate”, ci și perspectiva ca însuși fundamentul legal al deciziilor de urbanism din Ploiești să fie șubred.

Iar acum, după hotărârea definitivă în favoarea Veronicăi Rădună, tot ce s-a semnat „în epoca Pandele”, fără acoperire legală completă, riscă să fie atacat ca lovit de nulitate.

 ARBY PROIECT, PLANNING CITIES și „urbanismul cu dedicație”

Între timp, schema urbanismului cu dedicație continuă să se contureze la fel ca în episoadele anterioare ale „Arhitecturii dezmatului”.

Potrivit documentelor și notelor interne aflate în posesia Incisiv de Prahova:

• numele Roxanei Pandele este legat de firma ARBY PROIECT, în care ar figura ca asociată prin intermediari, alături de un „personaj cu funcție mare de răspundere” din Primăria Ploiești;
• mai multe plângeri penale au fost formulate pe numele ei de către constructori nemulțumiți de „manevrele” de la Urbanism;
• traseul descris de surse este simplu și cinic:
  dacă vrei „intrare în legalitate”, treci mai întâi pe la firma „noastră”.

Un e-mail semnat de arh. Cosmin Duna, prezentat în spațiul public, oferă proba „reorganizării magice”:

• în urma „reorganizării firmei ARBY PROIECT”, două contracte privind PUZ-urile Traian și Upetrom trebuie cesionate către S.C. PLANNING CITIES S.R.L.;
• dar, atenție: „Pe partea de proiectare tot eu și Mirela Crăciun o să ne ocupăm până la finalizarea PUZ-urilor, deoarece o să fim în continuare proiectanți de specialitate”;
• beneficiarilor li se cere: „Vă rog să semnați cele două contracte de cesiune și să ni le trimiteți înapoi”;
• „dosarul pentru Traian este aproape gata”, urmează verificarea taxelor într-un mail separat.

Satiric, „reorganizarea” arată așa:

scoți firma, bagi firmă, dar păstrezi oamenii.

Contractele se plimbă între ARBY PROIECT și PLANNING CITIES S.R.L., însă la butoane rămân aceiași proiectanți de casă: arh. Cosmin Duna și Mirela Crăciun.

Mirela Crăciun: de la PUZ-uri cu Duna la directorat picat cu „nota rușinii”

Mirela Crăciun, partenera de proiectare a lui Cosmin Duna în PUZ-urile Traian și Upetrom, nu apare doar în mailuri de lucru.

Conform informațiilor obținute de Incisiv de Prahova:

• Mirela Crăciun era considerată „omul de încredere” al arhitectei-șefe Roxana Pandele;
• a fost împinsă spre un post cald în interiorul Primăriei: director general adjunct;
• concursul s-a transformat, potrivit surselor, într-un scurtmetraj tragicomic:
  • candidata nu reușește să promoveze examenul;
  • „nota” obținută este descrisă ca „nota de toată frumusețea rușinii”.

Pe hârtie, avem:

• aceeași persoană implicată, alături de arh. Cosmin Duna, în proiectarea PUZ-urilor, „eu și Mirela Crăciun o să ne ocupăm până la finalizarea PUZ-urilor”;
• aceeași persoană împinsă către un post de conducere în Primărie, dar doborâtă de proba de competență.

Imaginea de ansamblu:
când nu intri decent pe ușa examenului, încerci să intri pe geamul influenței.

Rețele, clanuri și viață privată amestecată cu funcția publică

Surse conturează și dimensiunea mai puțin oficială a rețelei de la Urbanism:

• la începutul activității, Roxana Pandele își desfășura munca într-un birou alături de familia Costea (soț șiție);
• ulterior, ea ajunge să conducă, practic, urbanismul orașului „după bunul plac”, cu organele de cercetare penală „aparent adormite”;
• relatări indică, la nivel de percepție publică, un amestec de viață privată și funcție:
  • Pandele Roxana și dl. Costea ar fi fost văzuți în public, la teatru, îmbrățișându-se și sărutându-se.

Detaliile de viață personală nu țin, în sine, de esența juridică. Dar, pe fundalul plângerilor penale și al combinațiilor de la Urbanism, ele alimentează imaginea unui „trib personal” care controlează direcția, nu a unei structuri profesioniste, impersonale și neutre.

Satiric, concluzia transmisă de surse este:

„așa e USR-ul, în general, ca partid, și acesta este un trio benefic pentru toate părțile – în afară de constructori și antreprenori, pe care îi jecmănește, sub privirile impasibile ale autorităților”.

Tandemul politic Polițeanu–Pandele și „escape room-ul” de la minister

În acest decor, politicul nu stă pe margine. Din contră.

Potrivit informațiilor obținute de Incisiv de Prahova:

• Roxana Pandele este descrisă ca o USR-istă convinsă, la fel ca primarul „independent” Mihai Polițeanu;
• de facto, primarul se sprijină pe aceeași zonă de influență USR;
• sursele indică faptul că Polițeanu ar juca „jocurile penale pe linie de urbanism” în tandem cu aceasta.

Aceleași surse susțin că:

• Pandele ar fi încercat, prin intermediul USR, să îl înlocuiască pe Marius Albișor la Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC);
• în ultimele zile, ea ar fi făcut „audiență” la ministerul de resort, în speranța unui transfer acolo, ca să nu piardă privilegiile acumulate la Urbanismul Ploiești;
• numai că s-au „trezit târziu”: partidul care o sprijinea a fost scos de la guvernare, „azvârlit ca o măsea stricată” din Executiv, după acuzele că a făcut rău României și populației.

Mișcarea percepută de surse ca „manevră subterană” a tandemului Polițeanu–Pandele are două obiective clare:

1. Să-și păstreze controlul asupra Urbanismului din Ploiești, descris în anchete ca „ilegal” și orientat spre firme de casă (în frunte cu ARBY & co.);
2. Să întârzie sau să golească de conținut punerea în aplicare a hotărârii definitive de repunere în drepturi a Veronicăi Rădună.

În paralel, sursele amintesc că:

• pe numele Roxanei Pandele ar exista mai multe plângeri de șantaj și intimidare;
• primarul „uită” să amintească acest detaliu în podcastul în care se arată „misterios” de ce vrea Rădună să se întoarcă.

Firma cu „STATE” în ea: consilierul personal și clienții ARBY

Elementele noi mai adaugă o piesă în puzzle:

• primarul o apără pe Pandele pentru că Pandele are firmă cu soția consilierului său personal – STATE (numele fiind reliefat de surse cu majuscule);
• pe „surse”, se discută intenția primarului Polițeanu de a o instala pe Pandele drept șefă la autorizații, tocmai pentru a-i menține:
  • accesul la clienții ARBY;
  • controlul asupra firmelor de casă.

Astfel, arhitecta-șefă aflată sub tirul plângerilor, suspiciunilor și acuzațiilor publice de șantaj și intimidare ar urma să fie recompensată cu un post-cheie: autorizări și control. Exact robinetul prin care se filtrează tot ce înseamnă urbanism cu dedicație.

Între timp, Veronica Rădună, numită prin concurs și repusă în drepturi de instanță, este ținută în ușă, „plimbată” birocratic, în timp ce primarul discută public „relații” și „ambiții la ea acasă”.

De la Câmpina la Ploiești: traseul Pandelei prin plângeri și scandal

Sursele consultate de Incisiv de Prahova insistă asupra unui detaliu ignorat ostentativ de către primar:

„Cineva trebuie să afle adevărul și să se intereseze puțin de Pandele la Câmpina.”

Înainte de a ajunge la Ploiești,

• Roxana Pandele a fost arhitectă la Câmpina;
• a plecat de acolo „tot cu niște plângeri penale și scandal”, potrivit relatărilor.

Aceeași persoană ajunge apoi:

• arhitect-șef la Ploiești,
• implicată în CTATU fără numire legală prin hotărâre de consiliu,
• asociată cu ARBY PROIECT, PLANNING CITIES și jocul „scoate firma, bagă firma, păstrează oamenii”,
• vizată de plângeri de șantaj și intimidare,
• apărată public de primar,
• și, la nevoie, „mutată” la autorizări ca să se păstreze controlul pe zona de urbanism.

Contracte fără licitații, USR în suflet și „surprizele de luni”

Tabloul politic se completează:

primarul „ne-independent”, adică USR-ist, dă contracte fără licitații tot membrilor USR, cu USR în suflet.

Adică:

• „independența” primarului pare mai degrabă o etichetă de fațadă;
• în spate, se conturează o camarilă politică și de partid, hrănită direct din buget, pe principiul „de la noi pentru ai noștri”.

Ziarul nostru de investigații Incisiv de Prahova anunță că aceste contracte fără licitații vor fi subiectul unor dezvăluiri viitoare („de luni”), pentru că:

din ce în ce miroase a penal tot ce se întâmplă în această administrație a lui M. Polițeanu. Revenim cu surprize mari pe aceasta tema.

Urbanism politic: USR pleacă, PSD promite „curățenie”, dar betonul dezmățului rămâne

Pe fundal, se schimbă guverne, se inversează majorități:

• USR este „azvârlit ca o măsea stricată” de la guvernare;
• PSD revine la putere;
• sursele își pun speranța că aceste „scame” care afectează viața publică, antreprenoriatul și instituțiile statului vor fi, în sfârșit, îndepărtate.

Dar, după cum remarcă ironic sursele Incisiv de Prahova:

• dacă organele de cercetare penală rămân „impasibile” și „au orbul găinii”;
• dacă ministerele sunt transformate în „escape room-uri” pentru funcționari în dificultate (cum pare a fi cazul Pandelei, în tentativa de transfer la ISC sau la minister);
• dacă direcțiile de urbanism continuă să funcționeze ca SRL-uri cu ștampilă publică,

atunci schimbarea de la guvernare nu va însemna decât:

o rotire de sigle pe ușă, nu o curățare a mecanismelor.

Ploiești: direcție de urbanism sau SRL de combinații cu buldozerul instanței la poartă?

Cazul Veronica Rădună – reinstalată definitiv în drepturi, dar ținută pe holuri, intimidată mediatic și „tratată” cu mistere în loc de dispoziții – se așază peste:

• documentele privind ARBY PROIECT,
• cesiunile către PLANNING CITIES S.R.L.,
• rețeaua Cosmin Duna – Mirela Crăciun,
• suspiciunile legate de Roxana Pandele,
• plângerile de șantaj și intimidare,
• implicările în CTATU fără numire legală,
• conexiunile cu soția consilierului personal STATE,
• încercările de transfer la ISC și la minister,
• protecția politică a tandemului Polițeanu–Pandele,
• acuzațiile de contracte fără licitații pentru „ai casei” cu USR „în suflet”.

Întrebarea, formulată deja de ziarul nostru de investigatii  Incisiv de Prahova, devine aproape retorică:

A avut Ploieștiul o Direcție de Urbanism sau un hub de contracte, interese și combinații, camuflat sub denumirea de „serviciu public”?

Curtea de Apel și Tribunalul Prahova și-au făcut partea:

• au restabilit poziția unui funcționar îndepărtat abuziv;
• au sancționat juridic recursul stângaci și nul al Primăriei;
• au impus reintegrarea, plata drepturilor salariale și recunoașterea vechimii.

De aici înainte, mingea nu mai este la arhitecți, ci la:

• instituțiile de control (Curtea de Conturi, ANFP, ISC),
• procurori,
• și opinia publică.

Dacă acestea vor considera că:

• refuzul de a pune în aplicare imediat o hotărâre definitivă,
• tentativele de a salva „infractoarea de la urbanism” prin mutări pe posturi-cheie,
• jocurile cu CTATU fără hotărâre de consiliu,
• contractele fără licitații pentru prietenii de partid,
• și intimidările publice la adresa persoanei repuse în drepturi

sunt doar „un eșec de management” sau, așa cum se conturează din documente, un sistem bine uns de interese private și complicități politice, rămâne de văzut.

Până atunci, concluzia rămâne:

Primăria Ploiești a proiectat un abuz, l-a turnat în beton, iar Curtea de Apel a venit cu buldozerul legal.
Restul – ARBY, PUZ-uri, cesiuni, „oameni de încredere”, examene picate, plângeri penale, audiențe la minister, CTATU votat ilegal, USR scos de la guvernare, PSD promis „curățenie” și contracte fără licitații pentru „ai casei” – nu sunt decât anexe la aceeași arhitectură a dezmatului.

Vom reveni. (Cristina T.).

Noaptea în care etilotestul a prins curaj, dar instituțiile au adormit

În noaptea de 9 iunie 2020, la ora 02:14, pe Splaiul Independenței din București, nu circulau doar mașini, ci și standardele duble. Agenții Brigăzii Rutiere l-au oprit în trafic pe comisarul-șef Ionică Iulian Vicențiu, la acea vreme director împuternicit al Direcției Control Intern din I.G.P.R. — adică șeful celor care se ocupă să-i verifice pe alții. Lupul moralizator la poarta stânii.

Potrivit ordonanței DNA, aparatul etilotest a arătat 0,22 mg/l alcool pur în aerul expirat. Rezultatul: o sancțiune contravențională clasică — avertisment, permis reținut, suspendarea dreptului de a conduce pe 90 de zile (proces-verbal seria PBW nr. 277677). Nimic spectaculos până aici, doar că, în paralel, integritatea instituțională a luat-o în decor fără martori și fără raport.

Mai târziu, cazul a ajuns să fie relatat de Antena 3 CNN și de cotidianul Adevărul, semn că „incidentul fără impact” a avut totuși public. Doar că, spre deosebire de opinia publică, instituțiile nu s-au simțit deloc deranjate.

I.G.P.R.: „Nu-i grav, era în timpul liber. Atât al lui, cât și al legii”

Conducerea I.G.P.R. a aflat oficial despre incident cel târziu la 4 august 2020, printr-o adresă trimisă de Sindicatul Polițiștilor Operativi din România „Fulger”. Direcția Management Resurse Umane a întocmit apoi Nota-raport nr. 30064 din 24 august 2020, supusă aprobării șefilor. Până aici, procedura părea trează.

Apoi a urmat coma instituțională: cercetarea prealabilă — adică mecanismul prin care se stabilește dacă un polițist a comis o abatere disciplinară — nu a fost declanșată. Zero. Nimic. Pustiu.

Abia în 2026, la cererea procurorilor, I.G.P.R. a binevoit să explice de ce:
– domnul director era „în timpul liber, în afara orelor de program, cu mașina personală”;
– fusese deja sancționat contravențional;
– cooperase cu agenții;
– nu mai avusese incidente rutiere din 1998;
– „incidentul nu a avut un impact deosebit asupra comunității”, deși ajunsese în mass-media națională.

Ca măsură reparatorie maximă, conducerea I.G.P.R. a decis „reprelucrarea cadrului legal” privind circulația pe drumurile publice. Adică s-a ținut o ședință în care li s-a mai citit o dată legea. Un fel de „să nu mai beți, copii”, spus polițiștilor mari, cu funcții.

Între timp, potrivit denunțului sindicatelor, din septembrie 2020, Ionică Iulian Vicențiu a fost numit definitiv director și a încasat și o majorare salarială pentru „lucrări de excepție”. Cu alte cuvinte, episodul cu etilotestul nu i-a frânat cariera, ba chiar a intrat, se pare, la „bonus de reziliență”.

Legea: „cercetare imediată”, instituția: „lăsăm, nu e cazul, ne stricăm omu’”

Doar că Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului nu prevede regimul „prieteni și cunoștințe”. Articolul 62¹ este destul de clar: pentru abateri disciplinare grave care afectează imaginea și credibilitatea instituției, „cercetarea prealabilă și consultarea consiliilor de disciplină se dispun și se efectuează imediat după constatarea faptei”.

Mai mult, art. 57 lit. a) sancționează comportarea necorespunzătoare „în serviciu, familie sau în societate” — deci și în timpul liber. Nu există „fereastră de impunitate după program”.

În denunțul sindicatelor, se arăta și faptul că o cercetare disciplinară în curs l-ar fi împiedicat pe Ionică Iulian Vicențiu să fie numit definitiv în funcția de director. Aici intră în scenă vechea artă românească: „nu deschidem cercetarea ca să nu stricăm viitorul băiatului”.

DNA: trei adrese scrise și un dosar înecat în formalism

Pe 23 noiembrie 2025, S.P.R. „Diamantul” și Sindicatul Polițiștilor Europeni – Europol, Filiala Neamț, au sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. După un tur administrativ pe la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, denunțul a ajuns la Direcția Națională Anticorupție, în dosarul nr. 105/2/P/2026.

Pe 24 aprilie 2026 s-a început urmărirea penală „cu privire la faptă” – adică fără să existe vreun suspect, doar așa, de decor, pentru abuz în serviciu și alte posibile infracțiuni. Denunțul îi viza pe Ionică Iulian Vicențiu și conducerea I.G.P.R. și a ministerului din perioada respectivă.

„Ancheta” s-a dovedit a fi un maraton de… hârtii:
– o cerere la Brigada Rutieră pentru procesul-verbal;
– două adrese la I.G.P.R.;
– răspunsul la I.G.P.R. venit de la Direcția Management Resurse Umane, care a inclus și punctul de vedere al Direcției Control Intern — adică al structurii conduse în 2020 chiar de Ionică Iulian Vicențiu.

Nu a fost audiat nimeni.
Nu au fost cerute actele de numire definitivă.
Nu au fost cerute actele de majorare salarială.
Nu se regăsește la dosar nici nota-raport din 2020, cu rezoluția conducerii.

Pe 21 iulie 2026, procurorul de caz a clasat dosarul, motivând că „fapta nu este prevăzută de legea penală”. Argumentul central: art. 59 alin. (2) din Statutul polițistului spune că cercetarea prealabilă „se poate dispune” – deci ar fi facultativă, iar abuzul în serviciu presupune încălcarea unei legi, nu a dispoziției unui secretar de stat.

Convenabil, ordonanța nu suflă o vorbă despre art. 62¹, același Statut al polițistului, care, pentru abateri grave, impune cercetarea „imediat”. Legea completă rămâne, aparent, pentru sindicate, nu pentru dosar.

Sindicatele: vin cu plângerea, pleacă cu factura

Sindicatele nu s-au mulțumit cu acest spectacol minimalist de procedură. Pe 17 septembrie 2026, S.P.R. „Diamantul” și colegii lor au atacat soluția de clasare la procurorul ierarhic superior. Au arătat că:

• cercetarea disciplinară era obligatorie, nu opțională;
• „timpul liber” al lui Ionică Iulian Vicențiu nu e dovedit prin niciun act;
• informațiile decisive provin chiar de la structurile vizate;
• lipsesc din dosar actele de numire, actele de majorare salarială, nota-raport, precum și audierile persoanelor implicate.

Pe 15 octombrie 2026, răspunsul a venit ca o palmă administrativă: procurorul-șef de secție a respins plângerea ca inadmisibilă. Motivația: sindicatele au sesizat DNA ca denunțători, în interes public general, deci nu ar avea un „interes legitim personal” vătămat de clasare.

Ordonanța îl invocă pe Înalta Curte, Decizia nr. 13/2011, pronunțată într-un recurs în interesul legii privind Agenția Națională de Integritate: interesul public al denunțătorului se oprește la ușa sesizării. Dincolo de ea, nu mai are dreptul să conteste.

Ca să fie tabloul complet, în subsidiar, ordonanța declară plângerea și neîntemeiată, afirmând că soluția de clasare se bazează pe „o anchetă aptă și efectivă”. Fără a răspunde însă la niciuna dintre criticile concrete formulate de sindicate.

Bonus: S.P.R. „Diamantul” și ceilalți denunțători sunt obligați să plătească 47 de lei cheltuieli judiciare, câte 23,5 lei fiecare. Pentru îndrăzneala de a crede că legea se aplică și în sus, nu doar în jos.

Cercul vicios: instituția vătămată, tot ea judecătoare

Regula aplicată de DNA nu e inventată peste noapte; ea există în jurisprudență. Dar consecința practică este grotescă.

Într-un abuz în serviciu de tipul celui semnalat de sindicatele citate de S.P.R. „Diamantul”, prejudiciată e în principal instituția și bugetul ei, nu o persoană fizică anume. Denunțătorul, acționând în interes public, nu poate cere unui judecător să se uite la clasare. Teoretic, persoana vătămată ar fi chiar instituția ai cărei șefi sunt vizați de acuzații. Practic, ai cere aceluiași corp să se judece singur, cu sinceritate.

Ce rămâne? Un control ierarhic în interiorul parchetului. Adică exact mecanismul care, în acest caz, a confirmat clasarea fără să răspundă punctual criticilor și a taxat sindicatele cu 47 de lei pentru deranj.

Micii pești se prăjesc, rechinii primesc „lucrări de excepție”

Pe aceeași Lege nr. 360/2002, I.G.P.R. a judecat foarte diferit un caz mult mai mic. În februarie 2026, un agent de la o secție de poliție rurală a fost cercetat disciplinar și destituit pentru o faptă rutieră legată tot de consumul de alcool. În mai, contestația lui a fost respinsă de I.G.P.R.

Despre acest agent nu s-a scris în presa centrală. Nu a fost subiect la Antena 3 CNN, nu a devenit exemplu în Adevărul. Instanța a suspendat între timp executarea destituirii, iar anularea ei se judecă în continuare, cu S.P.R. „Diamantul” alături de el.

În schimb, pentru Ionică Iulian Vicențiu, directorul structurii de control intern, ale cărui fapte au ajuns în mass-media națională, cercetarea prealabilă nici măcar nu a fost declanșată. Acolo unde legea spunea „imediat”, instituțiile au citit „niciodată, dacă nu ne convine”.

Concluzie: dosarul se închide, nota de plată rămâne pe sindicate

Dosarul DNA nr. 105/2/P/2026 rămâne închis. Faptele se sting în formulări birocratice, articolul 62¹ e tratat ca o notă de subsol incomodă, iar „ancheta aptă și efectivă” se dovedește a fi un schimb politicos de adrese.

Singurii obligați concret la plată, până acum, sunt cei care au avut curajul (sau naivitatea) să creadă că legea se aplică la fel pentru toți: sindicatele care au sesizat cazul, așa cum dezvăluie S.P.R. „Diamantul”.

În timp ce directorul care trebuia să verifice integritatea altora își continuă cariera, sindicatele plătesc 47 de lei pentru lecția supremă a sistemului:
în România, alcoolul la volan te poate lăsa fără permis;
dar impunitatea la vârf, aproape niciodată fără funcție. (Cristina T.).

Cum a început totul

Sindicatul Europol a făcut public un apel în urma unui incident petrecut la Slatina: polițiști și jandarmi, aflați în misiune legală, au fost întâmpinați cu foc de armă de vânătoare, iar cel care a tras se plimbă astăzi în libertate, sub control judiciar.

Singura sursă oficială pe care ne întemeiem este comunicarea publică a Sindicatului Europol, care descrie, cu o ironie amară, o situație ce ar trebui să zguduie orice stat de drept: focuri de armă asupra forțelor de ordine, dosar de tentativă de omor… și totuși, niciun arest preventiv.

Scenele dimineții de la Slatina: „Deschide, Poliția!” vs. „Poc!” din pușcă

Conform relatărilor Sindicatului Europol, povestea începe la ora 06:00, într-o dimineață la Slatina. Polițiștii de la Serviciul de Investigare a Criminalității Economice, însoțiți de jandarmi, pun în aplicare un mandat de percheziție domiciliară într-un dosar de cămătărie și șantaj.

Ținta: domiciliul unui fost viceprimar și actual consilier local din Slatina.

Procedura e clară: somația standard – „Deschide, Poliția!”.
Reacția din interior nu e nici „un minut, vă rog”, nici „intru în legalitate”. E o pușcă de vânătoare.

Potrivit descrierii făcute de Sindicatul Europol:

• după somație, forțele de ordine pătrund în curte;
• în acel moment, proprietarul trage cu arma în direcția lor, deși polițiștii erau la vedere, pe stradă, chiar în fața locuinței;
• primul foc de armă trece razant pe lângă polițiști, alicele perforează ușa unui garaj de peste drum și avariază un autoturism.

Din acest punct, nu mai vorbim doar de un „incident tensionat”, ci de o situație în care, oricând, cineva – polițist sau simplu trecător – putea deveni victimă sigură.

Reacția statului: pușca e serioasă, dar măsura e blândă

Conform explicațiilor publicate de Sindicatul Europol:

• bărbatul este imobilizat și reținut 24 de ore, fiind dus în arestul IPJ Olt, inițial în dosarul de cămătărie și șantaj;
• ulterior, este plasat sub control judiciar;
• în aceeași zi, pe numele său se deschide un nou dosar pentru:
  • tentativă de omor,
  • ultraj,
  • nerespectarea regimului armelor și munițiilor,
    toate generate de faptul că a deschis focul asupra polițiștilor și jandarmilor.

Cu toate acestea, precizează Sindicatul Europol, pentru aceste fapte extrem de grave nu se dispune nicio măsură preventivă suplimentară. Nici arest preventiv, nici arest la domiciliu.

Și aici începe să doară: reprezentanții Sindicatului subliniază că, pentru un „muritor de rând”, într-un caz similar, măsura standard ar fi fost arest preventiv 30 de zile, fără prea multe discuții.

Profilul „individului”: nu orice cetățean, ci un „domn” cu funcție

Din același apel public aflăm câteva detalii esențiale:

• persoana vizată a fost viceprimar al Municipiului Slatina;
• este, în prezent, consilier local;
• este implicat și în administrarea locurilor de veci din cimitirul Strehareți.

Nu avem, în comunicatul Sindicatului, numele explicit al individului, dar avem suficient pentru a înțelege contextul: nu vorbim de un anonim, ci de un om cu funcție, influență locală și responsabilități deloc neglijabile.

Când un astfel de personaj:

• este vizat într-un dosar de cămătărie și șantaj,
• trage cu arma înspre polițiști și jandarmi aflați în misiune legală, și totuși scapă fără arest preventiv, întrebarea pe care ancheta noastră o ridică este una simplă:
  care este, în practică, greutatea reală a funcției publice în fața legii?

Ironia Sindicatului Europol: „Verificați prognoza, să nu vă confunde cu hoții”

Cea mai dură parte a comunicării Sindicatului Europol nu este relatarea faptelor, ci sarcasmul cu care sunt comentate.

Sindicatul le transmite polițiștilor – în mod declarat ironic – să se roage judecătorului ca, atunci când emite mandat de percheziție:

• să treacă ora 08:00, ca să fie lumină afară;
• să țină cont de condițiile meteo: fără ceață, fără cer înnorat; altfel, există riscul „să fie confundați cu hoții” și să se tragă asupra lor cu arma de vânătoare.

În esență, Sindicatul descrie o realitate absurdă:

• polițiștii nu mai au de verificat doar legalitatea mandatului,
• ci și… vremea și condițiile de vizibilitate, ca să nu riște să devină țintă.

Prin această ironie, sursa noastră principală arată limpede cât de vulnerabili se simt polițiștii când văd că, după un asemenea episod, răspunsul judiciar rămâne la nivelul „control judiciar”.

Caz comparativ: faxul „ucigaș” și pușca „iertată”

În aceeași luare de poziție, Sindicatul Europol oferă un exemplu care creează un contrast frapant:

• într-un alt caz, un septuagenar a trimis prin fax o scrisoare de amenințare la adresa unui judecător;
• pentru acel gest, fără violență fizică, fără arme, fără alice, bărbatul a fost arestat imediat.

Punând față în față cele două situații:

• tentativă de omor cu focuri de armă asupra polițiștilor → control judiciar;
• amenințare prin fax asupra unui magistrat → arest imediat;

Sindicatul Europol nu trage concluzii juridice, dar ridică o întrebare etică și logică, pe care o reluăm și noi în ancheta noastră:
în România, hârtia pare mai periculoasă decât pușca?

Suspiciunea care plutește în aer: politica

În post-scriptumul apelului, Sindicatul Europol notează, cu o ironie transparentă, că „nu dă crezare gurilor rele” care susțin că reacția judiciară blândă față de consilierul local ar avea vreo legătură cu apartenența acestuia la același partid politic din care face parte și un fost ministru de Interne.

Redacția noastră nu are alte date în afara celor oferite de Sindicatul Europol. Nu putem confirma nici nega eventuale influențe politice în acest caz.

Dar, la fel ca sindicatul, considerăm legitimă întrebarea adresată public:
se aplică legea în mod egal tuturor, indiferent de funcție și de carnetul de partid?

Două viteze ale legii, un singur perdant – „muritorul de rând”

Din analiza noastră, bazată exclusiv pe informațiile făcute publice de Sindicatul Europol, rezultă o imagine tulburătoare a dublului standard:

• pentru un cetățean obișnuit,
  • amenințare prin fax → arest;
  • ultraj minor → cătușe, dosar, măsuri ferme;
• pentru un „domn” cu antecedente în administrație locală,
  • vizat într-un dosar de cămătărie și șantaj,
  • care trage cu o pușcă de vânătoare în direcția polițiștilor aflați în misiune →
    control judiciar, fără arest preventiv pentru tentativa de omor și ultraj.

Cazul documentat de Sindicatul Europol nu este doar o știre de fapt divers. Este un test pentru credibilitatea instituțiilor și pentru ideea că „nimeni nu este mai presus de lege”.

De ce nu s-a dispus arest preventiv într-o situație atât de gravă?
Redactia ziarului nostru de investigatii Incisiv de Prahova poate, alături de Sindicatul Europol, să pună reflectorul pe această anomalie și să ceară public:

• explicații coerente din partea celor care decid măsurile preventive;
• garanția că, data viitoare, când cineva strigă „Deschide, Poliția!”, nu va primi, în loc de ușă deschisă, țeava unei puști de vânătoare… urmată apoi de un blând control judiciar.

Până când astfel de cazuri vor fi lămurite transparent, rămâne să constatăm, amar, că în România:

• unii trag în poliție și rămân acasă,
• alții trimit un fax și ajung direct după gratii. (Cerasela N.).