Exclusiv
Nu ai cum să alini setea cu pipeta!/E penibil
Dupa ce a fost terminator la Primaria Ploiesti, domnul Goe’ a devenit exoneratorul ursuleţului care, de câteva săptămâni, tot apare prin cartierul Mihai Bravu şi zona Vega.
Ce-i drept, aptitudinile acestea vin dupa ce organizezi mai multe sprituri în sediul institutiei cu subalternii loiali.
„Rugăm cetățenii municipiului Ploiești să respecte avertizările și recomandările transmise în acest caz de către factorii autorizați. Cele mai importante măsuri de protecție sunt: – în situația în care se sesizează prezența ursului, trebuie apelat numărul de urgență 112; – evitarea zonei în care a fost semnalat exemplarul de urs; – rămânerea în locuințe; – păstrarea distanței față de animal; – să nu încerce să fotografieze/filmeze exemplarul de urs; – să nu hrănească animalul”, a transmis domnul Goe’, de meserie paharnic.
Ca, daca reusea sa aduca bani pentru termie, nu mai avea atâtea probleme si ramanea primar.
Apropo, stiti ca la domnul Goe’ existã si trupe de interventii, numite popular: « mascatii » coordonate de nasul sau, sef peste Politia Locala Ploiesti? Stiti unde sunt folosite masinile acestora de interventie ? La organizat curse de taxiuri si/ sau transport persoane la domiciliu …, noaptea, ca doar nu ai cum să alini setea cu pipeta! E penibil.
(Cerasela N.).
Precizare
Materialul acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Informaţiile prezentate pot sau nu să fie adevărate
Exclusiv
O nouă revoluție la poliție: marele mop iese din fișa postului
După opt decenii de „lasă că merge și-așa”, descoperim secolul XXI
Da, ați citit bine: în anul 2026, în Uniunea Europeană, în țara care organizează summit-uri NATO, scanează cerul după drone și visează la inteligență artificială, polițistul român de la țară a primit, în sfârșit, un drept istoric, aproape utopic: dreptul de a nu mai spăla el WC-ul postului de poliție.
Știrea este dezvăluită de Sindicatul „Diamantul”.
Aplauze, dar nu pentru sistemul care a dormit 80 de ani, ci pentru colegii care au avut curajul să dea statul în judecată pentru mizeria lui – la propriu.
Ev mediu cu uniformă: polițist, om bun la toate și sclav de toaletă
Decenii întregi, la posturile de poliție comunale și la sediile polițiilor orășenești din județul Brăila – ca peste tot în România – polițistul era „omul universal”:
- ziua: lucrător de siguranță publică
- între două sesizări: femeie de serviciu cu grad profesional.
Mătura, mopul și soluția de WC făceau parte, neoficial, din „dotarea individuală”. Pistolul în toc, mopul după ușă, demnitatea la garderobă.
Fișa postului? Document decorativ, bun de lipit pe perete, nu de respectat.
Demnitatea uniformei? Un moft pentru discursuri de Ziua Poliției.
Normele SSM? Legendă urbană, gen „am auzit că există”.
În ultimii doi ani, Sindicatul „Diamantul” a expus public această stare de fapt, apoi a făcut ceea ce doare cu adevărat administrația: a mutat lupta în instanță.
SPR „Diamantul” a acționat în judecată IPJ Brăila (dosar nr. 2046/113/2025), cerând:
- daune reparatorii pentru munca de femeie de serviciu băgată pe gât polițiștilor
- obligarea angajatorului să asigure igienizarea spațiilor cu personal dedicat sau firme specializate, nu cu polițistul în uniformă, în genunchi, cu peria de WC.
Când vede dosarul, angajatorul descoperă brusc secolul 21
Astăzi, 03.07.2026, în cadrul unei ședințe de „dialog social”, șeful IPJ Brăila a anunțat oficial ceea ce până mai ieri părea science-fiction administrativ: inspectoratul a semnat contract de prestări servicii de curățenie pentru toate cele 43 de sedii din mediul rural ale județului.
Concret, o firmă specializată va asigura lunar, în toate cele 43 de locații:
- curățarea, spălarea și lustruirea ușilor de acces și a ferestrelor din spațiile comune
- măturatul umed și spălatul pardoselilor (gresie, mozaic, parchet) cu echipamente profesionale
- golirea coșurilor de gunoi și înlocuirea sacilor menajeri
- spălarea și dezinfectarea completă a grupurilor sanitare, cu odorizarea încăperilor, ca în secolul în care pretindem că trăim.
Toate materialele – detergenți, dezinfectanți, saci, mopuri, găleți – sunt asigurate de prestator.
Transportul personalului și al materialelor în toate cele 43 de locații: tot de prestator, fără costuri suplimentare.
Contractul e valabil de azi până la 31.12.2026, cu posibilitate de prelungire.
Adică exact ce a urmărit acțiunea în instanță: sub presiunea judiciară, angajatorul a cedat înainte ca judecătorul să-i scrie, negru pe alb, rușinea.
Imposibilul bugetar devine posibil: când există frică de instanță
Sindicatul „Diamantul” dă credit, corect, conducerii IPJ Brăila și șefului Serviciului Logistic pentru că au ales, în cele din urmă, calea normalității.
Tradus din limbaj diplomatic:
- când există voință managerială (sau teamă de verdict), brusc apar bani
- „nu se poate, nu avem fonduri” se transformă peste noapte în „iată contractul, cu tot cu mop profesional”.
Este dovada clară că nu legea lipsea, ci aplicarea ei.
Textele legislative erau acolo. Ce nu exista era intenția de a le respecta, până în ziua în care sindicatul a pus IPJ Brăila cu spatele la zid, prin dosarul 2046/113/2025.
Liderul SPR „Diamantul” de la Brăila, Petrea Georgian, și colegii care au susținut demersul procesual sunt felicitați public: „împreună am făcut istorie”.
Ironic și amar: în România anului 2026, „istorie” înseamnă faptul că mopul e ținut, în sfârșit, de cine trebuie.
Locomotiva sindicatului: omul care a transformat mopul în probă la dosar
Sindicatul nu-l uită nici pe omul din spatele strategiei: Emil Păscuț, de 20 de ani locomotiva și vizionarul SPR „Diamantul”.
Potrivit textului semnat de Vitalie Josanu, Păscuț este cel care:
- a observat de ani buni cum angajatorul se sustrage de la obligațiile legale, punând polițiștii să facă muncă de personal de curățenie
- a făcut munca intelectuală de redactare a documentelor procesuale prin care IPJ Brăila a fost împins în fața unei singure opțiuni raționale: să respecte legea, înainte să fie obligat public prin hotărâre judecătorească.
Pe scurt, un om care a luat mopul din mâna polițistului și l-a pus, simbolic, pe masa judecătorului.
Brăila e doar începutul: urmează Galați și încă cel puțin zece județe
Sindicatul „Diamantul” subliniază că procesul de la Brăila nu e o excepție exotică.
Un dosar similar este deja pe rol împotriva IPJ Galați, iar în perioada următoare vor fi deschise cel puțin zece procese asemănătoare în alte județe.
Criteriul este simplu: acolo unde membrii de sindicat de la posturile de poliție s-au săturat să „facă sectoare” și să dea cu mopul pentru ca angajatorul să facă economie pe spinarea lor, se va ajunge în instanță.
Și, foarte important, în textul SPR „Diamantul” este nominalizat și autorul moral al „strategiei de economisire”:
schema „economisirilor” la curățenie pe seama polițiștilor este impusă șefilor de inspectorate „de sus, de la DGF” – Direcția Generală Financiară.
Adică nu e abuz izolat, e politică de sistem.
Mesajul-cheie formulat de sindicat:
economiile bugetare nu se fac cu polițistul în genunchi, cu peria de WC în mână.
Mesaj pentru inspectorate: mopul nu e anexă la pistol și la baston
Către ceilalți șefi de inspectorate din țară, SPR „Diamantul” trimite un avertisment limpede:
- ce s-a putut la Brăila se poate oriunde
- polițiștii din subordinea voastră nu sunt personal de curățenie
- obligarea lor la activități în afara fișei postului încalcă legislația muncii și normele de sănătate și securitate în muncă.
Iar instanțele, arată cazul Brăila, sunt perfect deschise acestor acțiuni.
Așadar, variantele sunt doar două:
- anticipați și rezolvați administrativ, cum s-a întâmplat la Brăila – contracte de curățenie, personal dedicat, respectarea legii
- sau ne vedem la tribunal, ca la Brăila – unde rezultatul final e același, doar factura diferă: la costurile de curățenie se adaugă cele de proces și rușinea publică.
Normalitatea, noul lux sindical în România anului 2026
„Normalitatea nu se primește. Se câștigă. Iar noi abia am început”, încheie Vitalie Josanu, președintele SPR „Diamantul”.
Într-o țară normală, un astfel de comunicat ar părea farsă: nimeni nu și-ar imagina că, în 2026, un sindicat de polițiști trebuie să se bată în instanță pentru ca membrii lui să nu mai spele WC-ul instituției.
În România, însă, asta se numește „luptă pentru demnitatea profesiei”.
SPR „Diamantul” își asumă clar această misiune:
- polițistul să prindă infractori, nu să prindă calcarul din vasul de toaletă
- pistolul și bastonul să nu mai fie, de facto, accesorii pentru detartrant
- iar buda statului să fie, în sfârșit, spălată de cine este plătit să o facă, nu de cel chemat s-o apere.
SPR „Diamantul” – continuăm să luptăm pentru demnitatea profesiei de polițist. (Cerasela N.).
Exclusiv
De la „Alo, 112?” la „Fugi, Costine, fugi!” – cum a ajuns un dispecerat să țină loc de SMURD, ISU și Minister
Eroii de serviciu: comunicatul lacrimogen marca Sindicatul Europol
Sindicatul Europol ne anunță, cu patos de telenovelă și inimioare albastre, că în România adevărații eroi nu poartă pelerine, ci… cască de dispecerat și uniformă de poliție.
În prim-plan: Costin Stoica, polițist în cadrul Dispeceratului Secției 4 Poliție Brașov, transformat peste noapte din voce la telefon în pompier, paramedic și cărăuș de victime inconștiente.
Totul pornește, desigur, de la un apel la 112, semnalând izbucnirea unui incendiu la un apartament aflat la „doar câteva sute de metri” de secție. Aproape ironic: atât de aproape blocul, atât de departe echipajele.
Dispecerul universal: operator 112, pompier, alergător de fond și erou de serviciu
Conform relatării Sindicatului Europol, „în mod normal” misiunea unui dispecer este să direcționeze cel mai apropiat echipaj. Doar că „în mod normal” în România e o specie pe cale de dispariție.
Costin constată că echipajele disponibile erau:
- deja implicate în alte intervenții
sau - prea departe ca să ajungă la timp.
Așa că, în lipsă de stat capabil, urmează pasul următor din procedura neoficială:
– Dispeceratul, bună ziua!
– Alo, tot eu. Închid și vin personal.”
Fără să piardă nicio secundă, dispecerul abandonează dispeceratul și o ia la fugă spre locul incendiului. Într-o țară normală, asta ar ridica întrebări despre proceduri. În România, ridică doar like-uri pe Facebook.
Femeie în flăcări, stat în aer: când vecinul și polițistul țin loc de sistem
Ajuns la blocul în flăcări, Costin află că în apartamentul cuprins de fum se află o femeie în vârstă, captivă, fără nicio șansă să iasă singură.
Pompierii? Pe drum.
Ambulanța? Pe drum.
Statul? Pe hârtie.
În ciuda fumului dens și a pericolului evident, polițistul urcă până la etajul al doilea. Găsește ușa întredeschisă, iar pe hol, căzută și inconștientă, proprietara locuinței.
Fără echipamente, fără aparatură, fără mască, fără nimic – doar cu plămâni proprii și tupeu – reușește, cu ajutorul unui vecin, să o evacueze în siguranță. Cu alte cuvinte, s-a făcut ceea ce, teoretic, ar fi trebuit să facă „structurile specializate”, dar care, practic, ajung la final să „lichideze incendiul” și să bifeze misiunea.
La scurt timp sosesc și pompierii, și echipajul medical, care preiau victima și sting focul. Femeia este acum „în afara oricărui pericol”. Din fericire pentru ea. Din nefericire pentru imaginea unui stat care funcționează doar dacă un dispecer decide să lase biroul și să joace ruleta rusească cu propria viață.
Fișa postului: „altele, la dispoziția șefului și a haosului general”
Sindicatul Europol ne spune grav: „Sunt momente care nu pot fi cuprinse într-o fișă a postului.”
În România, lista arată așa:
- îți depășești atribuțiile? – erou pe Facebook
- respecți atribuțiile? – ești „funcționar rigid”
- sistemul nu face față? – nu e o problemă, avem „devotament și vocație”.
Costin și-a pus propria viață în pericol pentru a salva viața unui om. Fapt incontestabil și profund uman. Dar tot acest episod, prezentat pompos de Sindicatul Europol, spune altceva, mult mai brutal, despre noi ca stat:
- n-avem oameni suficienți
- n-avem intervenții suficient de rapide
- n-avem proceduri care să nu transforme fiecare misiune într-o improvizație eroică.
În loc să fie un caz de manual despre ce NU ar trebui să se întâmple (dispecer transformat în intervenient direct), este prezentat ca model de urmat. Cu inimioare, salut militar și autosuficiență instituțională.
„Ne înclinăm cu respect” – și atât?
Comunicatul se încheie cu o plecăciune solemnă:
„Ne înclinăm cu respect în fața colegului nostru, care și-a pus propria viață în pericol pentru a salva viața unui semen.”
Și, evident:
„Felicitări, Costin! Ai demonstrat, încă o dată, că devotamentul, profesionalismul și curajul definesc adevărata misiune a polițistului.”
Tradus din limbaj sindical în româna crudă:
- omul a făcut ce trebuia ca om, nu ce era normal ca sistem
- instituțiile își dau singure flori, dar nu-și pun întrebări
- eroismul individual acoperă catastrofa organizatorică.
Eroul adevărat și decorul fals
Nimeni nu contestă gestul lui Costin Stoica. Din contră: el arată ce înseamnă să fii OM, nu paragraf într-o procedură.
Dar când Sindicatul Europol transformă un act disperat, aflat dincolo de limitele fișei postului, într-o poveste de PR eroico-motivațional, problema nu mai e doar de comunicare, ci de sinceritate.
Într-o țară normală, din astfel de cazuri s-ar trage:
- proceduri noi
- angajări
- dotări
- reguli clare despre cine face ce și când.
În România, tragem altceva: un pamflet și o concluzie amară – dacă nu era un dispecer să fugă pe jos la incendiu, azi nu mai vorbeam despre o viață salvată, ci despre o „tragedie produsă pe fondul intervenției întârziate”.
Și, la final, rămânem cu imaginea perfectă a sistemului:
O femeie în vârstă, inconștientă pe hol.
Un polițist-dispecer, fugind pe scări prin fum.
Un vecin, tras în misiune fără fișă a postului.
Pompierii și echipajul medical, „la scurt timp” după.
Iar peste toate, Sindicatul Europol, cu mesajul său lacrimogen:
„Devotament, profesionalism și curaj!”
Corect ar fi fost să adauge:
„Și o doză uriașă de improvizație, pentru că altfel sistemul nu ține.” (Cerasela N.).
Exclusiv
Republica „butoiului roșu”: Mafia deșeurilor de la Coca‑Cola Ploiești își face legea pe OLX
Din fabrica de suc, direct la tarabă
În urma declanșării investigației privind deșeurile din cadrul fabricii Coca‑Cola din Ploiești și a articolului publicat în data de 12 iunie 2026 pe site‑ul incisivdeprahova.ro (https://www.incisivdeprahova.ro/2026/06/12/coca-cola-hbc-ploiesti-reciclare-pe-persoana-fizica-pe-banii-firmei-si-bc-ur-la-tarabă/), redacția primește tot mai multe mesaje de la oameni din interiorul combinatului de „sustenabilitate creativă”.
Denunțători, angajați, martori tăcuți până acum – toți descriu aceeași poveste: în spatele etichetelor lucioase și al discursurilor despre reciclare responsabilă, la Ploiești funcționează, de ani buni, o mică „republică autonomă” a deșeurilor, cu șefi, executanți și „eroi de laborator” făcuți praf pentru că au îndrăznit să înfrunte „mafia” din fabrică.
„Echipa de șoc” – aceiași oameni, aceleași practici, același maistru de sacrificiu
Potrivit unuia dintre denunțători, personalul cu atribuții în gestionarea acestor deșeuri este, de ani de zile, cam același. Aceleași nume, aceleași funcții, aceleași combinații. Același maistru este, de fiecare dată, luat în colimator de șefii de tură, care – susține sursa – nu visează decât să îl „execute”, cu ajutorul unui angajat dispus „să dea cu subsemnatul” pentru a construi dosare împotriva altora.
Într‑un caz relatat de sursă, un angajat de la laborator ar fi avut curajul să înfrunte mafia din fabrică pentru a apăra un coleg. Rezultatul? După spusele denunțului, i s‑a „retușat” din temelii toată viața profesională. Sistemul nu iartă pe cine calcă pe coadă mecanismul de „reciclare pe persoană fizică”.
De la „uz personal” la uz mafiot – butoiul care se multiplică pe OLX

În denunț se recunoaște lucid un fapt: unii angajați, ocazional, mai puteau lua câte un recipient pentru uz strict personal – de exemplu pentru depozitarea cerealelor sau a altor substanțe inofensive. Dar, accentuează sursa, niciunul dintre acești angajați de rând nu ar fi avut cum să pună mâna pe asemenea volume de butoaie, la asemenea frecvență, decât, poate, în situații izolate, când intervenea în lucrări specifice unei anumite secții.
Altfel spus, „borcanul de murături” luat de acasă nu explică în niciun fel avalanșa de butoaie care apar, miraculos, pe platformele de anunțuri.
Documentul „beta” și litera moartă a ciclului de viață al ambalajelor
Aceleași surse mai afirmă că miza reală nu ține de „o simplă înșiruire de reguli” privind ciclul de viață al ambalajelor, ci de un document intern – poreclit plastic „beta” – prin care, pe hârtie, se impune respectarea strictă a regulilor și a întregului circuit al ambalajelor returnabile. Scopul declarat al acelui document ar fi să facă imposibilă sustragerea acestora și să oblige la verificări interne suplimentare.
Pe hârtie, „beta” veghează. În realitate, susțin sursele, regulile sunt bune doar ca decor, cât timp butoiul „bun” găsește mereu alt drum decât containerul de reciclare.
Teatru de reciclare în curtea fabricii – decor transparent, culise opace

Pentru a crea aparența unei gestionări transparente a deșeurilor, potrivit surselor, oficial se susține că butoaiele metalice sunt frecvent depozitate în incinta fabricii înainte de a fi predate spre reciclare. Imagine de manual: butoaie aliniate, reciclate responsabil, totul verde, sustenabil, corporatist.
În realitate însă, aceleași surse afirmă că ar fi predate doar recipientele deteriorate în timpul manipulării, cele lovite, îndoite sau altfel „compromise”. Butoaiele aflate în stare bună – adică cele care chiar mai pot avea valoare – ar urma, discret, un alt traseu. Nu spre reciclare, ci spre „piață”.
Tura de noapte – când maistrul încarcă „deșeuri” la oră fixă
Conform informațiilor primite, deșeurile neconforme sunt încărcate și evacuate de același maistru, pe timp de noapte, în zile și la ore fixe, pe ture special organizate astfel încât activitatea să nu poată fi observată. Nicio mișcare la vedere, totul calculat.
În plus, aceleași surse susțin că în această afacere ar fi implicate mai multe persoane din cadrul fabricii, inclusiv factori de decizie și angajați din departamentele tehnic, resurse umane (muncă) și chiar ceea ce denunțătorii numesc, ironic, „ochiul lui Sauron” – adică segmentul intern care ar trebui să vadă tot, dar alege ce vede și ce nu.
Butoiul de Coca‑Cola, noul star de Buzău: „ridicare personală” la 100–160 lei bucata
Și așa ajung butoaiele de tablă, potrivite pentru concentratul de Coca‑Cola de la Ploiești, să fie vândute voios pe platformele online locale din Buzău, inclusiv pe OLX, la prețuri cuprinse, potrivit semnalărilor, între 100 și 160 de lei bucata, în funcție de dimensiune, model și de „opțiunea” de ridicare personală sau livrare la domiciliu.
Întrebarea firească este: mai sunt și acum astfel de oferte pe diverse site‑uri de anunțuri sau, între timp, au dispărut miraculos, odată cu izbucnirea scandalului? Butoiul nu minte, dar anunțul poate fi șters la un click distanță.
Trasabilitatea – marele banc corporatist
Se ridică astfel întrebarea: aceasta este „simpla” trasabilitate a deșeurilor generate de unitate? Cum sunt întocmite și raportate documentele privind transferul acestor deșeuri? Există, în mod real, o concordanță între:
- cantitățile raportate pe hârtie,
- cantitățile efectiv predate spre reciclare
și - cele care sunt puse la dispoziția autorităților de control?
Sau, dimpotrivă, cineva jonglează cu cifrele, cantitățile și traseele până când totul pare să dea cu plus doar în buzunarul cui trebuie?
„Reciclare pe persoană fizică” – afacere privată, pe banii firmei și timpul nostru
Din toate aceste semnale rezultă un tablou sinistru: o „afacere pe persoană fizică” cu deșeurile unei corporații care își vinde imaginea drept „cea mai sustenabilă”, în timp ce consumatorii sunt puși să stea la cozi, să adune PET‑uri și ambalaje, să scaneze coduri și să „recupereze banii lor”, în numele unui sistem de garanție‑returnare.
În timp ce oamenii se înghesuie, docili, la aparatele de reciclare, cineva face bani reali din butoaie reale, trecute, discret, la categoria „deșeuri gestionate responsabil”.
Managerii de mediu – contabilii deșeurilor sau gardienii butoiului dispărut?
În această ecuație, întrebarea care arde este: cum fac managerii de mediu raportarea deșeurilor? Ce fel de trasabilitate pun ei, concret, la dispoziția autorităților de control?
Vorbim de controale făcute „ca la carte”, de instituții care chiar verifică documentele și circuitul fizic al deșeurilor? Sau de inspectori „de‑ai casei”, care doar bifează formal în registrul unic de control, ca să rămână totul frumos, liniștit și profitabil?
„Se face bani din orice” – iar noi vom scoate gunoiul la lumină
Din relatarea angajaților reiese că, în interiorul companiei, „se fac bani din orice”. De la concentrat până la butoi, totul poate deveni monedă de schimb, dacă este gestionat „creativ”.
Redacția, împreună cu cititorii și cu cei care au curajul să trimită informații, își propune să demascheze toate ilegalitățile semnalate, astfel încât adevărul să iasă la suprafață, nu să fie îngropat sub tone de „hârtii conforme”. Mesajul este clar: jos mafia deșeurilor din Coca‑Cola Ploiești.
Verificări reale sau mușamalizare standard?
Rămâne de văzut dacă eventualele verificări efectuate de instituțiile competente vor clarifica situația sau dacă ne aflăm în fața încă unui dosar pregătit pentru mușamalizare. Trebuie stabilit dacă au existat:
- abateri de la legislația în vigoare,
- complicități sau neglijențe din partea responsabililor cu managementul deșeurilor,
- implicări ale conducerii unității în tolerarea sau acoperirea acestor practici.
Sau dacă, dimpotrivă, totul va fi înghițit într‑un nou val de tăcere, „așa cum se obișnuiește în astfel de cazuri sensibile”.
Concluzie: Așteptăm răspunsuri oficiale
Redacția va continua documentarea acestui subiect, pornind inclusiv de la informațiile publicate de incisivdeprahova.ro și de la noile mărturii primite. Vor fi solicitate:
- un punct de vedere oficial din partea companiei Coca‑Cola HBC Ploiești,
- explicații din partea autorităților competente privind controalele efectuate, documentele verificate și eventualele măsuri luate.
-
Poate că, odată cu numirea pe furiș a noii șefe a Gărzii de Mediu Prahova, doamna Spiridon, vom afla în sfârșit dacă are de gând să facă curățenie în această ogradă în care forajele Coca‑Cola funcționează fără autorizație, „V…” se laudă că „nu îi poate trage nimeni la răspundere”, boierul Nan își consolidează feuda de parcă și-ar lua buletin de Ploiești, iar noi bem, sub ochii îngăduitori ai autorităților, suc cu apă potențial contaminată, produsă ilegal.
Pe măsură ce noi informații relevante vor putea fi făcute publice, vom reveni, pentru a oferi o imagine cât mai clară și completă asupra situației. Până atunci, butoiul de tablă rămâne proba mută a unei afaceri care miroase mai tare decât orice „deșeu neconform”. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 2 zileCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 2 zile„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum 2 zileAlarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
-
Exclusivacum 5 zileCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Foișoarelor Unite: ANP regionalizează hărți, dar nu vede gardul din fața nasului
-
Featuredacum 5 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Exclusivacum 4 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”
-
Exclusivacum 23 de oreNu mai sunt oameni pentru funcții de conducere? Ba sunt! Nu mai sunt proști motivați! ANP, cu frânele rupte, dar cu Facebook-ul la maximum



