Despre cum ar trebui să fie un management performant/ eficient al sistemului penitenciar, ne dezvaluie cei de la FPP.

Un management performant al sistemului penitenciar din România ar trebui să aibă ca obiective principale îmbunătățirea condițiilor de detenție, reducerea recidivei, promovarea securității și a siguranței în penitenciare, precum și integrarea socială a deținuților eliberați din închisoare. Acest lucru poate fi realizat prin următoarele:

1. O planificare strategică și o gestionare adecvată a resurselor, inclusiv personalul, bugetul, infrastructura și echipamentul.
2. Un cadru legal și reglementări clare, transparente și coerente pentru toate aspectele legate de detenție și reintegrare socială.
3. Promovarea unui climat de lucru pozitiv în penitenciare, prin încurajarea dialogului deschis între administrația penitenciarului și personalul în serviciu, precum și dezvoltarea de programe de formare și dezvoltare profesională pentru personalul penitenciar.
4. Implementarea de strategii eficiente pentru prevenirea recidivei și asigurarea reintegrării sociale a deținuților prin oferirea de programe de pregătire pentru viața după eliberare, asistență medicală și psihologică, precum și sprijinul comunității locale.
5. Îmbunătățirea și modernizarea infrastructurii penitenciare, astfel încât aceasta să îndeplinească standardele internaționale și să asigure siguranța și securitatea tuturor deținuților și personalului în serviciu.

În final, un management performant al sistemului penitenciar din România ar trebui să reflecte angajamentul statului pentru drepturile fundamentale ale persoanelor private de libertate și să se concentreze asupra asigurării unui mediu sigur și adecvat pentru reintegrarea socială a deținuților în societate.

Avem parte de toate acestea?

Din păcate formatorii de opinie din mai multe penitenciare, printre care amintim penitenciarele Botoșani, Târgsor, Giurgiu, Mioveni, Ploiești s.m.d. reclamă că tipul de management prezent este unul reactiv și nu proiectiv.

Din păcate tot mai mulți angajați se plâng de volumul mare de muncă, generat de multitudinea de sarcini, proceduri greoaie, birocrație stufoasă și uneori inutilă, lipsă de personal și de viziune managerială care să ofere soluții eficiente pentru astfel de situații de criză prin care sistemul trece aflându- ne intr-o adevărată transformare in care tot mai mulți angajați cu experientă se grăbesc să se pensioneze, pentru că zvonurile din zona legislativă ii descurajează , iar procesul de incadrare și formare profesională nu tine pasul. Zona de management se limitează doar la a aduce oameni in sistem care să ocupe posturile și misiunile, dar efectele dezastruoase ale unei minime pregătiri profesionale se văd zi de zi in zecile de incidente petrecute la nivelul sistemului penitenciar. Acești sacrificați ai sistemului nu am nici măcar parte de o formare la locul de muncă pentru că marea majoritare muncesc singuri pe secții, sau in alte posturi și nu au de la cine” să fure” meserie.

In lipsa unor elemente minime care să genereze performanță, managerii se mulțumesc că există totusi cineva care să deconteze lucrurile urâte care se intâmplă in sistem și pentru care se impun măsuri. Uneori chiar nu contează adevăratul vinovat, e bine că existe cineva care „să isi ia fapta”.

Sistemul este reactiv și nu proiectiv.

Poate vă mai amintiți perioada in care, din cauza unui director mincinos care dorea să isi acopere in fața directorului general incompetența , găsind vinovați in jurul domniei sale, dar nu privea in oglindă, sistemul a gestionat acea perioadă de evenimente in mod reactiv, astfel că toți ofițerii cu funcții de responsabilitare din penitenciare, pentru o bucată bună de timp , au fost blocați intr-o activitate inutilă. In fiecare dimineață , in echipe mixte, se perindau prin camerele deținuților , chipurile să le identifice problemele și să le soluționeze. In trei zile și deținuții s-au săturat de această măsură dar cel mai rău a fost că ofițerii au inceput să acumuleze obozeală, pentru că pentru aceast timp pierdut inutil nimeni nu le prelua sarcinile curente și astfel că au apărut breșe in structura de pază și a urmat un șir de evadări in lanț care au determinat renunțarea la această măsură nepotrivită.

A fost nevoie de intervenția corpului de control a ministrului justitiei pentru ca directorul nincinos să fie declarat incompetent și inlăturat de la conducerea penitenciarului , lucrurile revenind la firesc.

Pozitia noastră față de măsura instituită cu privire la dislocarea unui număr important de ofițeri, pentru o sarcină inutilă, a fost că măsura este ineficientă, generează vulnerabilități și prejudicii. Și așa s-a dovedit, dar a fost nevoie de ceva evadări pentru ca decidenții să se convingă de efectul nociv al influenței unui director mincinos și incompetent, care părea că ” Alin e băiat bun”.

Un alt exemplu de management reactiv este generat de Strategie mincinoasă de diminuare a comportamentelor agresive, strategie care obligă la niște raportări și analize mincinoase, dor ca sistemul să pară bine. Adevărul este că in cadrul aplicării acestei strategii măsurile sunt greșite, și asta se reflectă in evoluția comportamentelor pe ani. In ultimii ani aceste comportamente au inregistrat o „evoluție ” negativă, iar agresiunile impotriva angajaților s-au dublat față de anul anterior.

Măsura reactivă a sistemului a fost ca toți să se năpustească asupra deținutilor aflați in monitorizare, fiind dispuse o sumedenie de acțiuni și activități redundante ce au condus la neglijarea altor categorii de deținuti, in zona cărora au inceput să se dezvolte incidentele ( tineri, minori , femei etc).

Cu siguranta sistemul va reactiona si de această dată reactiv și : șou pe ei, pe minori, tineri, femei etc, dar cum facem că personalul ăla cărora le dublați sarcinile de la zi la zi e tot același si tot mai putin?

Sistemul ar trebui să fie condus prin analize concrete care să determine proiectări realiste, eficiente și multidirecționale.

Există mai multe modalități prin care se poate reduce agresivitatea detinutilor din penitenciare, dacă am avea o minte limpede pentru situații de criză, dar direcțiile de specialitate , care ar trebui să iși justifice existența și in astfel de situații este plină de beizadele , fără experiență de sistem:

1. Terapia comportamentală: Această formă de terapie încurajează detinuții să-și recunoască comportamentul agresiv și să-și îmbunătățească abilitățile de gestionare a furiei prin identificarea și modificarea gândurilor și comportamentelor negative.
2. Programe de educație: Programele educaționale (cum ar fi cele privind literatura, istoria și matematica) pot ajuta la reducerea tensiunilor din penitenciare și la îmbunătățirea stimei de sine și a încrederii in sine a detinuților, ceea ce poate reduce agresivitatea.
3. Activități recreative: activitățile recreative, cum ar fi sportul și artefactele, permit detinuților să-și canalizeze energia și tensiunea prin mijloace pozitive și să-și îmbunătățească socializarea cu ceilalți deținuți și cu personalul penitenciar.
4. Terapie ocupationala: Detinuții pot fi instruiți într-o varietate de abilități în cadrul terapiei ocupaționale (cum ar fi paznicilor de animale sau lucrători în instalații industriale) care le-ar putea fi utile după eliberare și reduc agresivitatea prin oferirea detinuților scopuri și obiective care încearcă să îmbunătățească stima de sine și încrederea în sine.
5. Programul de gestionare a furiei: Acest program este destinat detinuților cu niveluri ridicate ale furiei și agresivității. Programul constă într-un proces de învățare a tehnicilor de calmare atunci când sunt frustrați sau iritați și practicând tehnici de autocontrol.
6. Petrecerea a cât mai mult timp in afara camerelor de deținere.

Reducerea agresivității în rândul detinuților din penitenciare necesita un angajament constant din partea administrației penitenciarului și al personalului penitenciar, prin desfășurarea unor programe educaționale și terapeutice eficiente, asigurarea condițiilor decente de detenție, precum și îmbunătățirea relațiilor dintre deținuți și personalul deținutului prin tehnicile de negociere și comunicare non-violentă, dar pentru toate acestea avem nevoie de personal de specialitate si ” avem” : 3 psihologi, ca exemplu, la 1500 de deținuti, din care 430 psihici, 120 rsp, minori, tineri, bătrâni, străini, hiv, vulnerabili etc. Trei la 1500 deținuți cu profil dificil, trei care nu stiu cum să isi prioritizeze activițățile, dar e munca in zadar, e ca la o instalație veche și ruginită de apă, care o cârpești intr-o parte și bufnește in alta.

Dar știți când incepe distracți și umorul negru la români?

Când salvezi institutia din o mie de situatii dificile, care ar putea aduce grave prejudicii și nu mai reusesti la una.

Atunci toate cele 1000 de fapte bune dispar și rămâne in atentie UNA, aia rea pentru care nu ai mai avut timpul si energia să lupți.

Si atunci vin ” expertii” ANP ului in control, profesioniștii ăia care iși omoară timpul prin patiseriile și cafenelele din Floreasca și abia acum incepe distractia:

-Băieți avem proceduri și normare a timpului pe activități, primul lucru, hai cu procedura pe masă. Uite, trebuia să faci asta, asta, deciziile directorului general spun că și asta, mai există si N adrese de indrumare și cu asta și asta, chiar și de la altă direcție de specialitate care nu are treabă cu profesia voastră, dar care a pus intr-o adresă pentru specialiștii lor niște măsuri și pentru voi și pentru că un șarpe dormea prin ANP și pentru că adresele sunt semnate de către directorul general, vi se aplică si vouă, bla, bla…

-Dar stai domne așa, procedurile si normele astea sunt in corelație directă cu standardele de personal și astea toate puteau fi aplicate la nivelul cerintelor dumneavoastră doar in conditiile in care sunt respectate de către angajator standardele de personal si in loc de 3, de exemplu, ar fi fost angajați 20.

Dar de aici , când se aplică principiu ” totul e bine cât e bine, când nu mai e bine, e de rău” incepe dialogul surzilor și totul se rezumă la găsirea unui țap ispăsitor, că așa se termină incidentele in sistemul penitenciar si astăzi aducem ca exemplu

PENITENCIARUL GIURGIU

Aflat de două zile in alarmă.

Joi spre Vineri, ora 02.45 este alarmată intreaga unitate si incep activități complexe, programul angajaților fiind de aproximativ 15 ore.

Vineri spre Sâmbătă, orele 04 intreaga unitate este din nou alarmată și incep activități complexe, de această dată si cu sprijinul Grupei EOS a unui penitenciar din zona.

Tot haosul asta este generat de un management reactiv.

” Când elefanții se bat, suferă iarba”. Si ce iarbă ofilită , demotivată si incordată neuropsihic are Giurgiu.

Pentru că Giurgiu are o structură de personal vulnerabilă, cu 80% din personal nou incadrat, puțină formare profesională si 1487 deținuți, din care:

• 551RMS,
• 728 RI,
• 6 RSD,
• 131RD,
• 61PV-NC,
• 12C.OBS,
• 1MINOR,
• 58TINERI,
• 35 DPV,
• 102 RSP,
• 23 STRAINI,
• 27 HIV,
• 10 METADONA,
• 437 CUTRATAMENT PSIHIATRIC,
• 16 CU MIJLOACE DE IMOBILIZARE,
• 38 IN MONITORIZARE,
• 9 CU RISC DE SUICID,
• 18 VULNERABILI,
• 37 CU GARANTII EUROPENE și niciun sprijin consistent din partea A.N.P.

Dacă am avea parte de o gândire strategică corectă nu puteam să nu constatăm că este important ca forurile superioare, fie că vorbim de ANP, sau de M J. , să ofere sprijin penitenciarelor care se confruntă cu probleme majore, precum Penitenciarul Giurgiu, deoarece acest lucru poate îmbunătăți siguranța și securitatea atât a deținuților, cât și a personalului implicat. Pentru astfel de penitenciare abordarea corectă ar conține :

1. Alocarea de resurse financiare și umane suplimentare: Penitenciarul Giurgiu trebuie să beneficieze de resurse financiare și de resurse umane suficiente pentru a-și îndeplini responsabilitățile în mod eficient.
2. Creșterea nivelului de formare și de pregătire a personalului: Personalul penitenciar, în special cei din prima linie, trebuie să fie pregătit profesionist și să aibă cunoștințe actualizate cu privire la cele mai bune practici în materie de securitate și siguranță în penitenciar.
3. Implementarea de politici și proceduri clare: Pentru o funcționare eficientă a penitenciarului, esalonul superior trebuie să dezvolte și să implementeze politici și proceduri clare și bine definite, astfel încât să fie asigurată o abordare coerentă a tuturor problemelor majore.
4. Îmbunătățirea comunicării între penitenciar și esalonul superior: Comunicarea între Penitenciarul Giurgiu și esalonul superior trebuie să fie îmbunătățită pentru a asigura o cooperare și o colaborare mai strânse în abordarea problemelor majore.
5. Evaluarea și monitorizarea constantă a problemelor: Esalonul superior trebuie să evalueze constant problemele cu care se confruntă Penitenciarul Giurgiu și să ia măsuri adecvate pentru a soluționa aceste probleme.

Sprijinul esalonului superior este esențial pentru îmbunătățirea funcționării Penitenciarului Giurgiu și pentru creșterea siguranței și securității în penitenciarele din România în general insă, cu toate că din teritoriu au fost livrate la timp și in mod consistent informatii esențiale, la nivelul forului superior nu s-a făcut mare lucru, ori din neștiința, ori din rea credință, iar tovarășii de arme din regiune, in special Rahova, ” a ajutat ” Penitenciarul Giurgiu la greu, numai in ultima saptămânnă și-au transferat două loturi de deținuti dificili in Penitenciarul Giurgiu ( detinuti din categoria RSP, bolnavi, conflictuali, din 20 , unul nu este in firea lui) fără ca ANP să isi exercite rolul de filtrare a acestor situații.

În lipsa sprijinului din partea eșalonului superior, Giurgiu, pe plan local poate incerca să implementeze câteva măsuri ce pot fi întreprinse la nivel local pentru îmbunătățirea situației Penitenciarului Giurgiu:

1. Implicarea comunității: Comunitatea locală poate juca un rol important în sprijinirea Penitenciarului Giurgiu. O abordare colaborativă poate fi construită împreună cu comunitatea, astfel încât să se creeze o mai bună înțelegere și susținere pentru nevoile penitenciarului.
2. Dezvoltarea de proiecte de dezvoltare și reabilitare: Penitenciarul Giurgiu poate colabora cu organizații locale pentru a dezvolta proiecte de dezvoltare și reabilitare care să ofere deținuților oportunități de angajare și formare. În acest fel, deținuții pot dobândi abilități și competențe care să-i ajute atunci când revin în societate, dar care să le si ocupe timpul si sa conducă la detensionare,
3. Creșterea transparenței: Esalonul local poate solicita creșterea transparenței în ceea ce privește procesele interne ale penitenciarului și îmbunătățirea comunicării între personal, deținuți și comunitate.
4. Susținerea inițiativelor din cadrul penitenciarului: Grupul de management local poate oferi sprijin angajatilor penitenciarului în dezvoltarea de proiecte și activități care să contribuie la îmbunătățirea condițiilor din penitenciar și la reintegrarea socială a deținuților.

Este important ca autoritățile locale să colaboreze cu Penitenciarul Giurgiu pentru a îmbunătăți situația din penitenciar și pentru a susține reabilitarea și reintegrarea deținuților în societate si implicit imbunătățirea stării de spirit din unitate.

Azi Giurgiu este doar un exemplu pentru că zilele acestea se evidentiază tot mai mult că managementul strategic nu este ce trebuie, dar ca Giurgiu sunt multe alte penitenciare și doar o analiză corectă a sistemului penitenciar ne poate oferi o imagine de asamblu a ceea ce e, mai precizeaza sursa citata. (Cerasela N.).