Despre protestele care par că au devenit o prosteală, ne dezvaluie cei de la FPP.

A cui?

Cel mai probabil a membrilor de sindicat, pentru că ei ar trebui să fie beneficiarii direcți ai sindicalismului și incă nu sunt.

Din anul 2017 Guvernele României, pentru că până in prezent s-au succedat mai multe guverne, au guvernat prin fraierirea fraierilor care încâ mai cred in dreapta guvernare, care încă mai cred că politica se face pentru popor și nu pentru grupuri de interese.

Legea 153/ 2017, legea salarizării, priponul cu care au fost legați bugetarii.

Legea unică a salarizării s-a dovedit a fi instrumentul prin care politicienii au reușit să invrăjbească categoriile de salariați intre ei, creând astfel o luptă intre bugetari și ținând politicienii in afara câmpului de luptă, aceștia asumându-și rolul de mediatori.

Până in anul 2017 , foștii guvernanți au folosit altă momeală pe care românul bolând a inghițit-o fără să o miroasă. Invrăjbirea bugetarilor cu privații.

Vă mai amintiți exemplele politicienilor cu privatul ăla slab care ținea pe umeri bugetarul ala obez?

Mulți bugetari, multe interese, puțini lideri onești, multă falsitate, minciună și manipulare, asta e România.

Din 2017, rând pe rând bugetarii au protestat cerând , pe bună dreptate, să li se acorde salariile, conform angajamentului Guvernului, făcut cu bugetarii, prin Legea 215 din anul 2017 insă , de fiecare dată, au fost la mila politicului și liderii sindicali s-au inghesuit să iși revendice meritele pentru firmiturile scurse printre degetele strânse și corupte ale politicienilor.

Mulți trompetiști, puțini lideri autentici.

Acțiunile de protest autentice, cu zeci de mii de oameni in stradă au dispărut, odată cu diminuarea interesului liderilor sindicali , cu pensionarea angajaților care au gustat din plin gustul amar al pâinii câștigată cu multă trudă , sudoare și badjocură, sindicaliștii tineri , inrolați mai mult că așa este obiceiul și bine când ești proaspăt angajat, ingroșând rândurile sindicale dar care experimentează, incă, doar sindicalismul din tastatură.

In mare, astea ar fi unele dintre principalele cauze pentru care sindicalismul și mișcările sindicale au decăzut atât de mult.

Dezinteres total față de nevoia de bază a angajaților , multă gargară sindicală, de sunt mai buni politicieni liderii de sindicat decât politicienii cu state vechi, când vine vorba de aburirea maselor, de nu mai are loc un ministru la o emisiune de ei, dar care, rând pe rând, la timpul potrivit , schimbă tabară, se mută in gașca politicienilor, sub motivul că de acolo o să ajute mai bine mișcarea sindicală și până la final, nu fac altceva decât să intoarcă armele. Istoria recentă ne-a demonstrat că importanți lideri sindicali au devenit politicieni și dacă le analizezi activitatea politică, suprapusă pe activitatea sindicală, e usor de observat când tinea și organizația sindicală in opozitie, sau in adormire, in funcție de ce partid era la guvernare si care pană la urma l-a scos la suprafață ca politician deghizat in lider sindical.

Este interesant cum o mână de politicieni țin in frâu peste 16 milioane de români.

Cum reusesc asta?

Simplu.

Prin manipulare, in cea mai mare parte a timpului și aici sunt folositi la greu liderii de opinie care au puterea de a manipula masele. Acestia sunt adusi frecvent in emisiuni pentru ca, nu-i asa: prostim poporul cu televizorul.

Prin instaurarea fricii ( frica de a nu-ți pierde locul de muncă, de a nu fi etichetat, de a nu iti inchide mica afacere din care trăiesti etc) iar perioada de pandemie a fost cel mai bun exemplu prin care s-a validat cât de fricoși sunt românii.

Prin corupere, si aici avem destule exemple in care lideri care conduceau masele au fost dovediti până la urmă ca fiind corupti ( mai niște locuri de inchiriat pe la metrouri, mai niște bunuri in administrare, mai o numire prin multe consilii de administratie etc).

In prezent.

De câteva zile asistăm la mișcarea sindicală a profesorilor care folosindu-se de un atuu, dreptul la grevă, incearcă să forțeze Guvernul să le aplice integral legea salarizării care trebuia inchisă incă din anul 2022, când toți bugetarii ar fi trebuit să fie la maxim pe grila de salarizare.

Până acum au obtinut doar mărirea nesemnificativă a salariilor noilor incadrati si promisiunea unor carduri ce vor fi folosite pentru formare profesională. După cum știti pentru zilele de grevă angajații nu sunt plătiți și putem intelege că Guvernul poate acoperi aceste costuri pentru carduri chiar din economia făcută la buget de către greviști.

Puțină actiune, multă figuratie, mulți lideri adunati de nu au loc in ecranul tv pentru a-si revendica firmiturile aruncate de către politicieni.

In toată această figuratie nici liderii din penitenciare nu puteau să stea de o parte , mai ales că unii erau obișnuiti cu prim-planuri, asa că se inghesuiră să anunțe ample proteste ce o să dea peste cap planul de guvernare si chiar implementarea pnnr -ului in Romania ( greve japoneze, cu banderolă albă , de această dată pe frunte, nu pe mână și exces de zel, adica acea actiune prin care chiar iti faci treaba cum trebuie). Sunt convins că insuși premierul Ciuca, insoțit de Ciolacu, că asta nu o să vrea să preia guvernarea cu penitenciarele cu banderolă albă pe cap si nici Ciucă nu va dori să predea functia cu un asa esec, vor umbla prin curțile penitenciarelor să negocieze cu liderii sindicali si o să-i roage să convingă oamenii să isi dea jos banderolele albe de pe cap că ne facem de râs in Europa, promitând in schimb că nu ne vor da majorări salariale, că nu dau nici altora, dar o să ne mai dea ceva bani la investitii ca să termine și nea Marian renovarea aia de la Rodbav ,unde vor merge la relaxare toți angajații sistemului , cu prioritate liderii sindicali si, bonus, o să vorbească cu președintele Consiliului Judetean să monteze in zona un releu ca să nu mai umblăm după semnalul de telefonie prin pădure.

Rând pe rând si liderii din penitenciare se inghesuie in declarații de amenințări cu proteste, scopul fiind de a nu zice membrii de sindicat că altii fac și ei nu fac, insă obiectivul este de a nu pierde membrii de sindicat, nu de a rezolva probleme.

Dacă TOȚI liderii sindicali ar fi fost onesti cauzei sindicale si ar fi vrut să rezolve această himeră , ce intreține dihonia in societate ( aplicarea legii salarizarii asa cum a fost aprobată) TOȚI, dar absolut TOTI s-ar fi pus la masa discuțiilor, ar fi discutat o zi, două, trei, sau cât ar fi fost nevoie si hotărau ca TOATĂ miscarea sindicală din România, alături de asociatiile profesionale ale pensionarilor, să aibă UN SINGUR PLAN DE ACȚIUNE care să cuprindă termene clare pentru fiecare dintre ele, iar finalul să fie GREVĂ GENERALA in toată România, pentru toti bugetarii care au acest drept, iar ceilalti să sprijine această miscare prin alte actiuni.

Dar din pacate nu este asa, liderii sindicali sunt mai orgoliosi si au mai multe interese decât politicienii( astia, cu toată istoria lor, cu toata doctrina lor care ar trebui să-i tina pe drumuri separate, tot s-au unit: pnl cu usr, pnl cu psd si nelipsitul udmr si tot asa) si din această cauză miscarea sindicală este foarte scindară si a ajuns de neluat in seamă.

Facem un protest la Cotroceni cu 100 de oameni, unul la Guvern cu 500, unul la PSD cu 70, altul la PNL cu 50 si tot asa, vrăjeală și pistoale cu apă.

In toată această nebunie, goană după prim-plan exclusiv pentru imagine, incercăm să fim obiectivi, ancorați in realitate, insă, suntem nevoiti să intram in malaxorul jocurilor, pentru că multi oameni nu gândesc cu mintea lor si vom participa la un nou protest in care timp de câteva ore vom defila pe străzi, țantosi ca ne vedem la tv, le mai strigăm una alta, apoi ne batem in declaratii care este mai mare, care a fost primul si care reprezintă pe mai multi etc.

Intre timp rămânem dezbinati și la mila politicienilor care de sus, de la balcoanele cu aer conditionat si cu secretare intre 20-30 de ani , ne privesc cu aroganța, punându-ne intr-o zonă a umilinței pe care ne-o merităm, mai precizeaza sursa citata. (Sava N.).