Actualitate
BNR şi-a economisit „arsenalul” înainte de criză şi l-a folosit când a avut cea mai mare nevoie
Deseori, în dezbateri publice, politicieni ori formatori de opinie susţin că noi, în România, am suporta cea mai apăsătoare inflaţie din Uniunea Europeană. Şi că am plăti cea mai scumpă energie, cea mai scumpă mâncare, cele mai scumpe servicii. De unde sunt scoase astfel de informaţii? Nu ştiu! E cert însă că susţinătorii lor nu sunt la curent cu documentele oficiale emise de Eurostat – biroul european de statistică de la Luxemburg.
Eurostat, prin comunicate lunare, trimite în toate cele 27 de ţări-membre informaţii publice referitoare la cotele inflaţiei. Din care aflăm: 1) ratele dinamicii preţurilor înregistrate în luna precedentă, în fiecare ţară; 2) ratele anualizate – din 12 luni precedente – desfăşurate într-un tablou în care sunt înscrise rezultatele obţinute de fiecare ţară; 3) media generală a inflaţiei din toate cele 27 de ţări din UE; 4) media generală a inflaţiei din toate cele 20 de ţări din zona euro. Plus un clasament general, înnoit lunar, al UE-27, locul întâi revenindu-i ţării cu rata anuală cea mai mică a inflaţiei iar ultimul loc ţării cu rata cea mai mare. Locul întâi – Luxemburg, ultimul loc – Ungaria.
Publicat de Eurostat lunar, în fiecare zi de 18, tabloul poate fi văzut şi citit de oricine are un smartphone sau un calculator. Cel mai recent clasament – dat publicităţii în toată Uniunea Europeană şi în toată lumea – conţine rezultatele din luna februarie a anului curent. Cei ce susţin că, în clasamentul inflaţiei, noi suntem în braţe cu „lanterna roşie”, sau cei care îi cred, pot confrunta aceste susţineri cu „tabla oficială de marcaj”.
Vor avea… o surpriză! Pe locul ultim, cu cea mai mare rată anuală a inflaţiei din UE, nu vor găsi România, ci – cum am arătat deja – Ungaria. Cu o încărcătură inflaţionistă mai mare decât a noastră cu 13 puncte procentuale. Şi nu ne vor găsi nici pe celelalte şapte locuri din ultima parte a clasamentului. România e poziţionată pe locul 19, urmată de Austria şi Italia, în rol de deschizător al „flancului estic”, având deci cote de inflaţie mai mici decât Bulgaria, Slovacia, Polonia, Lituania, Estonia, Cehia, Letonia şi Ungaria.
Trei adevăruri merită reţinute: 1) România este cel mai bine poziţionată într-o regiune în care atât condiţiile economico-financiare, cât şi riscurile, incertitudinile şi vulnerabilităţile sunt relativ asemănătoare; 2) are cel mai bun loc în acest grup de ţări nu de o lună sau de câteva luni, ci din ianuarie 2021; 3) în 2020, primul an al crizei actuale, când pandemia a provocat turbulenţe economice şi sociale globale, România a reuşit o aterizare lină a PIB-ului recuperând întreaga pierdere în trimestrul II al anului următor şi, totodată, a stăvilit în totalitate degringolada preţurilor de consum ce a lovit în acel an zona euro şi o mare parte a „flancului estic”.
Atunci, în 2020, nu inflaţia lovise Europa, ci un fenomen mult mai periculos şi cu efecte mai grave pentru viitor. Deflaţia! Atât Banca Centrală Europeană, cât şi alte bănci centrale din afara zonei euro, în linie cu Fed, au coborât dobânda-cheie aproape de zero sau chiar mai jos de zero. Practic, au dezactivat acest filon. BNR nu le-a urmat exemplul, şi-a continuat linia prudentă, cu toate că în ţară era criticată pentru „politica sa conservatoare”. Timpul i-a dat dreptate. În aprilie 2020, în Europa, 14 ţări s-au trezit dintr-o dată cu preţurile sub zero. Alte zece ţări au înregistrat creşteri modice, între 0,1 si 0,9 la sută, cu mult sub rata optimă de două procente. Povară de care au scăpat abia în mai 2021.
BNR a intensificat comunicarea cu publicul, a explicat detaliat că dispune de „arme şi de gloanţe” şi că are încă o marjă confortabilă a dobânzii-cheie pe care o poate activa. În plus mai avea, în rezervele minime obligatorii – în valută şi în lei – depozite consistente cu potenţial de a fi folosite în caz de „vreme rea”. La care se adăuga gestionarea strictă a lichidităţii în sistemul bancar.
Pe ce se mai baza BNR? Pe ceea ce învăţase să facă în timpul crizei din 2008-2010 şi în anii ce au urmat. Ne-am confruntat, atunci, cu o recesiune severă, şomaj în creştere şi venituri în scădere. Şi totuşi, deşi am avut criză economică, n-am trecut printr-o criză financiară. Stabilitatea financiară a ţării n-a fost afectată. Pentru că BNR şi-a economisit „arsenalul” înainte de criză şi l-a folosit când a avut cea mai mare nevoie. Un fapt semnificativ: analizele relevă ideea că dacă România nu a fost în pericol să suporte ravagiile unei crize financiare, faptul s-a datorat atât activării celor trei baraje deja amintite, cât şi avantajului unui curs de schimb flotant, dar bine administrat. Iar măsurile de politică monetară i-au fost de folos întregii economii. BNR a acţionat întotdeauna în amonte, acolo de unde porneau riscurile. În ceea ce priveşte cele două pieţe reglementate şi supravegheate de Banca Naţională, piaţa monetară si piaţa valutară, a adoptat măsurile adecvate evitării oricărui derapaj.
În anii ce au urmat, calibrarea ratei dobânzii de politică monetară, la niveluri optime, a fost folosită în corelaţie cu toate celelalte piese din arsenal. Cu ce efecte în piaţa bancară şi, mai departe, în economia reală? România a evitat, în 2020, să cadă în capcana deflaţionistă ce acoperea aproape întreaga Europă. Iar din ianuarie 2021 si până în prezent, sub presiunea inflaţiei globale, a redus la numai trei şocurile puternice din sistemul preţurilor, cele din martie, aprilie şi mai 2022, a calmat inflaţia începând din iunie 2022 şi şi-a asigurat, în „flancul estic”, poziţia confortabilă pe care am descris-o în prima parte a comentariului.
În fapt, realitatea şi imaginea aruncată spre public – că am fi împovăraţi cu cea mai grea inflaţie – …nu sunt identice! E cert că nu sunt identice!
Adrian Vasilescu
Actualitate
Miza avioanelor F-35: De ce apropierea dintre Donald Trump și Recep Tayyip Erdogan alarmează experții în securitate
Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, pare hotărât să folosească viitorul summit NATO din Turcia pentru a impresiona Washingtonul și Bruxelles-ul. Pregătirile sunt în plină desfășurare, iar oficialii de la Ankara mizează tot mai mult pe relația personală dintre Erdogan și președintele Donald Trump. Obiectivul principal este clar: reintegrarea Turciei în programul avioanelor de luptă F-35, o mișcare ce ar marca o victorie majoră pentru industria de apărare turcă.
Semnale ambigue de la Casa Albă: Donald Trump promite să îl facă „fericit” pe liderul turc
Campania de lobby a Ankarei pare să dea deja roade. Recent, în Biroul Oval, Donald Trump a sugerat că ar putea „face ceva” pentru a-l mulțumi pe Erdogan în privința avioanelor F-35, în timp ce vicepreședintele J.D. Vance a confirmat că Pentagonul analizează căile legale pentru a debloca această situație. Totuși, această deschidere bruscă stârnește controverse aprinse în rândul analiștilor care consideră că o astfel de decizie ar fi o eroare strategică majoră.
Motivul de îngrijorare este simplu: sub conducerea lui Erdogan, Turcia a cultivat relații strânse cu adversarii tradiționali ai Americii, precum Rusia, Hamas și China. Un stat care oscilează între tabere nu poate fi considerat un custode de încredere pentru cea mai avansată tehnologie aviatică a Statelor Unite.
Pericolul tehnologic: Umbra sistemului rusesc S-400 planează asupra securității NATO
Excluderea Turciei din programul F-35 în 2019 nu a fost o decizie arbitrară, ci o necesitate după achiziționarea sistemului rusesc de rachete S-400. Riscurile rămân aceleași și astăzi. Operarea simultană a avioanelor F-35 și a sistemelor S-400 pe teritoriul turc ar putea permite Moscovei să colecteze date critice despre vulnerabilitățile aeronavelor americane. Într-o eră a cooperării militare strânse între Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, orice detaliu tehnologic compromis ar putea pune în pericol nu doar piloții americani, ci și întreaga rețea de parteneri NATO.
Legăturile cu Hamas și China: O agendă divergentă față de interesele occidentale
Dincolo de disputa militară cu Rusia, comportamentul politic al Ankarei ridică semne de întrebare serioase. Susținerea declarată a lui Erdogan pentru gruparea Hamas, în special după atacurile din 7 octombrie asupra Israelului, contravine flagrant poziției aliaților occidentali. Mai mult, expansiunea influenței chineze în infrastructura digitală a Turciei și participarea acesteia ca partener de dialog în Organizația de Cooperare de la Shanghai demonstrează o dorință de „autonomie strategică” care subminează coeziunea alianței.
Barierele legale: Congresul american ar putea bloca planurile administrației
Chiar dacă Donald Trump dorește să prioritizeze relația personală cu „respectatul” lider turc, legea americană impune obstacole stricte. Reglementările CAATSA și normele bugetare pentru apărare interzic transferul tehnologiei F-35 atâta timp cât Turcia deține sistemul S-400. În acest context, este de așteptat ca membrii Congresului, din ambele partide, să se opună oricărei tentative de a ignora aceste prevederi legale, cerând în schimb o monitorizare riguroasă a cooperării Turciei cu axa Moscova-Beijing.
Actualitate
Rocket Lab achiziționează Iridium: O mișcare decisivă pentru a deveni liderul integrat al apărării spațiale
Într-o tranzacție care marchează apogeul unei strategii de expansiune de cinci ani, Rocket Lab a anunțat achiziționarea furnizorului de comunicații prin satelit Iridium. Această fuziune transformă compania dintr-un simplu furnizor de servicii de lansare într-un gigant tehnologic integrat pe verticală, capabil să ofere soluții complete pentru piața de apărare și servicii spațiale.
O strategie de cinci ani care culminează cu o achiziție istorică
Tranzacția oferă Rocket Lab o prezență imediată în domeniul aplicațiilor bazate pe sateliți, realizând viziunea pe termen lung a fondatorului său, Sir Peter Beck. Prin această mutare, compania nu mai depinde doar de fabricarea și lansarea rachetelor, ci trece către un model de business bazat pe venituri recurente din servicii de date. Integrarea patrimoniului tehnologic al Iridium cu capacitățile de producție ale Rocket Lab promite să deblocheze piețe complet noi, sub conceptul de „spațiul ca serviciu” (space as a service).
Tehnologii critice pentru viitorul apărării și comunicațiilor
Dincolo de conectivitatea globală, această achiziție vizează dezvoltarea unor capacități esențiale pentru securitatea națională. Printre aplicațiile vizate se numără accesul la internet din spațiu, conexiunea directă către dispozitive mobile (direct-to-device) și sisteme avansate de poziționare, navigație și cronometrare (PNT). Acestea din urmă sunt de un interes vital pentru Space Force, oferind alternative la sistemele GPS tradiționale, care sunt vulnerabile la bruiaj în zonele de conflict.
Neutron și Electron: Pilonii infrastructurii orbitale
Pentru a susține această nouă rețea, Rocket Lab mizează pe flota sa de rachete. Vehiculul de transport greu Neutron, programat pentru lansare la finalul acestui an, este considerat soluția ideală pentru reaprovizionarea și desfășurarea noilor constelații de sateliți. În paralel, racheta Electron va continua să fie utilizată pentru lansarea rapidă a demonstratoarelor tehnologice, permițând o inovare accelerată.
Un arsenal de achiziții pentru dominația digitală a spațiului
Succesul de astăzi este rezultatul unei campanii agresive de achiziții începute în 2020. De la specialiști în hardware precum Sinclair Interplanetary, până la experți în robotică (Motiv Space Systems) sau sisteme laser de comunicare (Mynaric), Rocket Lab și-a construit metodic capacitatea de a construi, lansa și opera propriile vehicule spațiale. Această independență tehnologică îi permite să concureze direct cu jucători majori precum SpaceX sau Blue Origin pentru contracte militare de miliarde de dolari, consolidându-și poziția ca partener strategic de elită pentru Departamentul Apărării.
Actualitate
Orizonturi noi pentru Honeywell Aerospace: Compania devine oficial entitate independentă pe piața de capital
Honeywell Aerospace a marcat astăzi începutul unei noi etape în evoluția sa, finalizând procesul de desprindere și devenind o companie publică independentă, listată la bursa Nasdaq. Această transformare strategică vizează consolidarea poziției de lider în sectoarele apărării și aviației comerciale, oferind noii entități agilitatea necesară pentru a răspunde provocărilor complexe dintr-o industrie aflată în continuă schimbare.
Divizarea strategică a gigantului industrial în trei entități distincte
Separarea segmentului de aviație este rezultatul unei strategii ambițioase anunțate la începutul anului 2025, prin care grupul mamă a decis fragmentarea operațiunilor în trei piloni principali. Aceștia includ Honeywell Technologies, axat pe automatizare, Solstice, o unitate dedicată materialelor avansate, și actuala companie Honeywell Aerospace. Obiectivul central al acestei restructurări este de a permite fiecărei divizii să urmărească strategii de creștere personalizate, maximizând astfel veniturile și eficiența operațională.
O forță globală în aviație cu 36.000 de angajați
Sub conducerea directorului executiv Jim Currier, noua entitate independentă își asumă misiunea de a proteja și avansa promisiunea zborului într-o lume tot mai conectată. Cu o forță de muncă de 36.000 de specialiști, Honeywell Aerospace continuă să producă sisteme esențiale, de la motoare și avionică, până la componente critice pentru tehnologiile de apărare. Independența financiară îi va permite companiei să aloce resursele mai eficient către inovație și cercetare.
Tranziția financiară și perspectivele de raportare pe termen scurt
Procesul de separare a fost finalizat prin distribuirea acțiunilor de către Honeywell Technologies, deschizând calea pentru tranzacționarea liberă pe bursă. Deși Honeywell Aerospace funcționează acum separat, următoarele rezultate financiare trimestriale, programate pentru 23 iulie, vor include încă cifrele segmentului de aviație ca parte a structurii consolidate anterioare. Această raportare va oferi investitorilor o ultimă privire de ansamblu asupra performanței sectorului înainte de a evalua evoluția sa ca entitate de sine stătătoare.
-
Exclusivacum 19 oreCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 19 ore„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum 19 oreAlarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
-
Exclusivacum 4 zileCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Ancheteacum 4 zileElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Featuredacum 5 zileFocile politice și pușculița de la Palat: cum a ajuns George Simion să-l țină în brațe pe Ilie Bolojan
-
Featuredacum 4 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Exclusivacum 3 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”



