Forțele Aeriene ale Statelor Unite au declarat operațional, la începutul lunii august, elicopterul MH-139A Grey Wolf, destinat patrulării și protejării bazelor americane de rachete nucleare.

Noua aeronavă, produsă de Boeing, preia treptat misiunile îndeplinite timp de decenii de elicopterul UH-1N Huey, un model datând din perioada războiului din Vietnam.

Primele unități pot utiliza și întreține noul elicopter

Grey Wolf a atins capacitatea operațională inițială pe 10 august. Acest statut înseamnă că unele unități au primit deja aeronava și dispun de personalul și procedurile necesare pentru a o opera și întreține în condiții operaționale.

Evenimentul marchează un pas important în modernizarea flotei de elicoptere implicate în securitatea infrastructurii nucleare americane.

Un program afectat de întârzieri și probleme de certificare

Dezvoltarea MH-139 nu a fost lipsită de dificultăți. Procesul de obținere a certificării din partea Administrației Federale a Aviației a generat întârzieri semnificative, iar atingerea capacității operaționale a fost amânată cu mai mulți ani.

Un raport publicat în 2021 estima că elicopterul ar fi putut deveni operațional încă din 2023.

Colonelul Bryant Bevan, comandantul Grupului 582 de elicoptere, a descris tranziția la noul aparat drept un progres major pentru capacitatea de apărare a forțelor nucleare americane.

Grupul 582 a avut un rol important în testarea și introducerea elicopterului. Printre misiunile sale s-a numărat prima escortă operațională a unui convoi care transporta rachete balistice intercontinentale Minuteman III, desfășurată în luna ianuarie.

Mai rapid, cu rază de acțiune extinsă și protecție îmbunătățită

Forțele Aeriene susțin că MH-139 oferă performanțe superioare față de UH-1N. Noul elicopter beneficiază de:

• viteză mai mare;
• rază de acțiune extinsă;
• sisteme defensive îmbunătățite;
• capacitate de transport de până la două ori mai mare în privința numărului de militari.

Aeronava este o versiune militarizată a modelului comercial Leonardo AW139. Capacitățile sale sunt destinate misiunilor de securizare a instalațiilor de rachete și protejării sistemului Minuteman III.

Într-o declarație transmisă după publicarea informațiilor, Boeing a afirmat că atingerea capacității operaționale inițiale confirmă anii de dezvoltare și inovație investiți în proiect și oferă Forțelor Aeriene o platformă mai modernă pentru protejarea obiectivelor strategice americane.

Interes internațional, dar fără noi contracte anunțate

Boeing a indicat anterior că MH-139 a atras interes din partea unor potențiali clienți internaționali. Până în prezent, însă, nu au fost anunțate public contracte noi pentru acest elicopter.

Pe măsură ce aparatele Grey Wolf vor fi livrate, elicopterele UH-1N vor fi retrase treptat din serviciu. Evoluția programului de înzestrare a modificat însă o parte dintre misiunile planificate inițial pentru MH-139.

HH-60W preia misiunile de transport VIP

Deși MH-139 fusese asociat și cu misiuni precum căutarea și salvarea, intervenția în caz de dezastre și evacuările medicale, Forțele Aeriene nu mai intenționează să îl folosească pentru transportul pasagerilor VIP în zona capitalei.

Această responsabilitate va reveni elicopterului HH-60W Jolly Green II, noua platformă de salvare în luptă construită de Sikorsky, companie deținută de Lockheed Martin.

La Baza Aeriană Joint Base Andrews din Maryland a fost activată Escadrila 5 de elicoptere, care va opera HH-60W pentru misiunile VIP și de securitate din regiunea capitalei. La fel ca MH-139, Jolly Green II va înlocui elicopterele UH-1N utilizate în prezent.

Escadrila 1 continuă temporar operațiunile cu UH-1N

În următorii ani, Escadrila 5 va instrui echipajele și personalul tehnic, va elabora procedurile operaționale și de mentenanță și va primi noile aeronave necesare pentru preluarea misiunii de securitate națională din zona capitalei.

Până la operaționalizarea completă a Escadrilei 5, Escadrila 1 de elicoptere va continua să opereze UH-1N. Unitatea își menține misiunea permanentă de reacție, în timp ce pregătește tranziția către noua generație de personal și aeronave.

La doar două săptămâni după ce a selectat compania care va furniza prototipuri pentru noua generație de obuziere autopropulsate pe roți, Armata Statelor Unite analizează acum și o soluție pe șenile destinată unităților blindate.

Solicitarea de informații publicată recent de structura responsabilă de achizițiile pentru sisteme de foc precizează că noua inițiativă reprezintă un program distinct de efortul MTC-W, orientat către înlocuirea obuzierelor tractate M777 cu un sistem autopropulsat pe roți.

Un program separat de înlocuirea obuzierelor M777

Potrivit documentului, reevaluarea obiectivelor de modernizare a determinat Armata să avanseze cu planurile pentru un obuzier autopropulsat pe roți, destinat în principal înlocuirii sistemului M777.

Noua solicitare urmărește însă o capabilitate suplimentară: un obuzier autopropulsat de calibrul 155 mm, montat pe șenile și conceput pentru utilizarea în cadrul formațiunilor blindate.

Prin separarea celor două inițiative, Armata pare să urmărească dezvoltarea unor sisteme de artilerie adaptate unor roluri operaționale diferite.

Armata solicită date despre producție și transferul pe teritoriul SUA

Autoritățile militare cer companiilor interesate informații privind durata necesară pentru producerea unui obuzier pe șenile și a unui vehicul de reaprovizionare compatibil.

Solicitarea include și întrebări referitoare la:

• capacitatea maximă de producție;
• termenele de livrare pentru primele sisteme;
• posibilitatea relocării sau extinderii producției în Statele Unite, în cazul furnizorilor cu facilități în străinătate;
• disponibilitatea unui obuzier, a unui vehicul de reaprovizionare și a personalului de sprijin;
• participarea la demonstrații și teste de siguranță cu muniție americană;
• drepturile tehnice pe care guvernul le-ar putea obține asupra sistemului.

Armata urmărește să asigure accesul la suficiente date tehnice pentru a putea întreține, modifica și eventual produce sistemul fără o dependență excesivă de furnizorul inițial.

Răspunsurile trebuie trimise până pe 11 septembrie

Companiile interesate trebuie să transmită răspunsurile până pe 11 septembrie. Armata intenționează, de asemenea, să organizeze în perioada următoare o zi dedicată industriei, în cadrul căreia furnizorii vor putea primi clarificări privind cerințele programului și calendarul estimat.

Solicitarea nu reprezintă încă o comandă fermă și nici o decizie de atribuire a unui contract. Documentul are rolul de a evalua soluțiile disponibile pe piață, capacitatea industriei și eventualele obstacole legate de producție și integrare.

Două tipuri de platforme pentru misiuni diferite

Vehiculele pe roți sunt, în general, mai ușoare, mai rapide pe drumurile amenajate și mai ușor de transportat. În schimb, platformele pe șenile sunt de regulă mai grele, dar oferă avantaje importante pe teren accidentat, noroios sau cu infrastructură rutieră limitată.

Un obuzier pe șenile ar putea opera mai ușor alături de tancuri și vehicule blindate, menținând ritmul formațiunilor mecanizate și oferind o mobilitate tactică superioară în condiții dificile.

În solicitările anterioare pentru modernizarea artileriei, Armata nu a impus în mod explicit alegerea unei platforme pe roți sau pe șenile. Cerințele urmăreau însă ca noul sistem să ofere un nivel de protecție comparabil cu cel al obuzierului M109A7, precum și îmbunătățiri în privința mobilității și transportabilității.

Modernizarea artileriei americane intră într-o nouă etapă

Noua inițiativă survine după atribuirea către Hanwha Defense USA a unui contract cu o valoare de până la 233 de milioane de dolari pentru furnizarea unor prototipuri de obuziere autopropulsate în cadrul programului pe roți.

Planurile Armatei urmăresc înlocuirea atât a obuzierelor tractate M777, cât și a sistemelor autopropulsate M109A7. Familia M109 a fost introdusă inițial în serviciu în anii 1960, deși versiunea M109A7 beneficiază de modernizări extinse.

Prin analizarea unei variante pe șenile, Armata ar putea încerca să păstreze o capabilitate de artilerie grea pentru unitățile blindate, în timp ce dezvoltă un sistem pe roți mai ușor și mai ușor de redistribuit pentru alte tipuri de formațiuni.

Institutul va coordona integrarea sistemului de arme

Armata Statelor Unite a atribuit Georgia Tech Research Institute un contract cu o valoare de până la 33,4 milioane de dolari pentru a coordona integrarea sistemului de arme în cadrul programului demonstrativ Common Autonomous Multidomain Launcher (CAML).

Institutul va avea rolul de integrator principal al prototipului și va sprijini activitățile de inginerie a sistemelor, integrarea interfețelor, modelarea și simularea, precum și testarea integrată a componentelor.

Durata estimată a contractului este de 36 de luni.

CAML, conceput pentru a înlocui sistemul Typhon

Programul CAML este destinat să înlocuiască sistemul Typhon, lansatorul de rază lungă din cadrul programului american Mid-Range Capability. Armata a constatat că Typhon este prea voluminos pentru a putea fi utilizat eficient în condițiile reale ale câmpului de luptă.

Noul sistem va fi proiectat ca un lansator de focuri multidomeniu, autonom și, opțional, operat de echipaj. Acesta trebuie să fie foarte mobil și suficient de compact pentru a putea fi transportat pe cale aeriană.

Obiectivul programului este dezvoltarea unei platforme capabile să ofere forțelor terestre o putere de foc flexibilă, adaptabilă și ușor de redistribuit între diferite zone de operații.

Armata renunță la modelul unui furnizor unic

În loc să selecteze un singur contractor responsabil pentru livrarea unui sistem complet, Armata aplică o strategie de achiziție modulară.

Georgia Tech Research Institute va coordona integrarea platformei autonome de mobilitate și a paleților modulari pentru muniții, componentele esențiale ale viitorului sistem. Contractele pentru furnizarea acestor componente urmează să fie atribuite în lunile următoare.

Strategia urmărește să permită alegerea celor mai performanți furnizori pentru fiecare segment tehnologic, evitând situația în care o singură companie ar trebui să gestioneze domenii în care nu deține expertiză suficientă.

„O echipă de echipe” pentru dezvoltarea lansatorului

Noua abordare a fost descrisă de conducerea tehnică a Armatei drept un model de „echipă de echipe”.

Conceptul presupune reunirea unui integrator al sistemului de arme, a unui producător de muniții și a unui furnizor pentru platforma autonomă. Fiecare partener ar urma să se concentreze asupra domeniului său de competență, în timp ce integratorul ar asigura compatibilitatea tuturor componentelor.

Oficialii americani compară arhitectura cu un sistem de tip „Lego”, în care elementele pot fi combinate și înlocuite rapid, fără ca întregul sistem să fie reproiectat de fiecare dată.

Înainte de modificarea strategiei de achiziție, Armata lua în calcul selectarea unor furnizori separați pentru o versiune medie și una grea a sistemului CAML. După adoptarea noului model modular, nu este încă limpede cum va fi organizată concret această împărțire.

Zi dedicată industriei pentru clarificarea programului

Armata a anunțat că va organiza pe 2 septembrie o întâlnire dedicată industriei de apărare pentru a explica mai clar modul în care intenționează să achiziționeze sistemul CAML.

Decizia vine după ce mai multe solicitări de informații și proceduri de achiziție au creat confuzie în rândul companiilor interesate.

Prin această reuniune, oficialii doresc să uniformizeze așteptările, să clarifice rolurile furnizorilor și să încurajeze participarea în continuare a industriei la program.

Accent pe dezvoltarea rapidă a capabilităților de foc

Locotenent-generalul Frank Lozano, directorul executiv pentru achizițiile din domeniul focurilor, a declarat că Armata se grăbește să le ofere militarilor capabilități de foc adaptabile, rezistente și ușor de extins.

Programul CAML ar trebui să permită testarea rapidă a unor concepte modulare de lansatoare, evaluarea performanțelor și luarea unor decizii de achiziție într-un ritm adaptat cerințelor operaționale.