În perioada 6 februarie – 28 aprilie, pe durata a 12 săptămâni, la Centrul 69 Scafandri din Constanţa are loc cursul de scafandru lucrător subacvatic, în cadrul căruia cursanţii au ocazia să se pregătească, pentru prima dată, pe cel mai modern sistem de scufundare simulată, LH-300, din Europa, intrat în dotarea Centrului la finele anului trecut. Opt cursanţi se află, în prezent la acest modul.
În cadrul programului, scafandrii, care deja au absolvit cursul de bază şi execută scufundări până la maximum 30 de metri, vor acumula cunoştinţe teoretice şi practice, astfel încât aceia care vor absolvi să poată desfășura scufundări cu alimentare de la suprafață, în gama de adâncimi 30-50 de metri, atât cu aer, cât și cu amestecuri respiratorii.
Săptămâna trecută, am asistat la unul dintre multele exerciţii care se vor desfășura la Centrul 39, cursanţii fiind de-abia la începutul drumului al cărui final le va demonstra dacă sunt capabili să treacă la certificare categoria a II-a.
Căpitan-comandorul Cristian Munteanu, şef laborator hiperbar la Centrul 39, a supervizat desfăşurarea exerciţiului, fiind extrem de atent ca toate etapele acestuia să decurgă în siguranţă. Scufundarea cu alimentare la suprafață presupune prezenţa unei echipe complexe și bine pregătite în exterior. Nicio scufundare din genul celei pe care am executat-o astăzi nu are loc fără șef de scufundare, operator barocameră, tehnician, și, bineînțeles, medic.
Aceasta a fost şi echipa de astăzi, de la suprafață. Pe toată durata scufundării, ne asigurăm că fiecare, pe bucățica lui, își îndeplinește rolul și asigură siguranță și securitate, a spus Munteanu.
Exercițiul a cuprins o scufundare, în care scafandrii au fost presurizați până la adâncimea de 36 m și au avut de executat montajul unui cadru de elemente mecanice, în barem.
Este cunoscut faptul că, odată cu creșterea adâncimii de scufundare, apare efectul narcotic cauzat de azotul din componența aerului respirator. Prin acest antrenament, noi măsurăm adaptarea scafandrilor la acest efect narcotic. La începutul antrenamentelor, ei finalizează acest cadru mecanic într-un timp de 12-13 minute, iar, în prezent, sunt undeva la 9,5 minute. Cei mai buni timpi pentru acest exerciţiu se situează în jurul valorii de şapte minute și câteva secunde. Avem speranțe că vor ajunge și la astfel de timpi.
Antrenamentele sunt executate de la simplu la complex, de la adâncime mică la adâncime mare. Antrenamentele se află într-o fază intermediară în care, treptat, este crescută adâncimea de scufundare, concomitent cu formarea deprinderilor cursanţilor, astfel încât să fie evitaţi timpii foarte mari de decompresie.
Când ei încep să execute cadrul din ce în ce mai bine, se echipează din ce în ce mai ușor și repede, iar viteza de presurizare poate fi crescută, atunci creștem și adâncimea de scufundare, astfel încât, per ansamblu, să rămânem cu un timp de scufundare care să se încadreze în programa cursului.
Scafandrii care participă provin din diferite structuri din subordinea Centrului de scafandri. Cei mai mulţi candidați sunt de la scafandrii de mare adâncime şi de la scafandrii EOD.
În funcție de nevoile armatei, ei pot proveni și din alte structuri, aici putând enumera scafandrii de luptă şi chiar scafandrii FOS. În cadrul cursului din prezent, noi nu facem nicio scufundare sub adâncimea de 30 de metri și mergem până la maximum 50 m. Aceasta este gama de adâncimi în care se pot executa scufundări cu aer.
Oamenii pleacă de la adâncimea maximă de lucru către suprafață, întotdeauna revenindu-se cu o viteză controlată, conform tabelelor de decompresie.
În funcție de timpul de lucru pe adâncimea respectivă, se stabilesc, conform unor tabele, palierele de decompresie. Astăzi, am început la un palier de nouă metri, unde am avut o staţionare de două minute, după care am avut palierul la şase metri, apoi la trei. După aceea, au ajuns la suprafață. Fiind vorba de un simulator de scufundare, pur și simplu am oprit decompresia.
Munteanu spune că, în apă, în echivalentul acestei operațiuni, scafandrul se oprește la acea adâncime. Că este pe saulă, că este într-un sistem de scufundare precum coșul de scufundare, că este o turelă deschisă, scafandrii se opresc la acea adâncime și așteaptă timpul indicat pe tabele.
Toată decompresia, venirea spre suprafață se desfășoară cu o viteză controlată. Pentru scufundările foarte lungi sau pentru cele foarte adânci, decompresia se poate face în barocameră.
Scufundarea simulată este echivalentul unui exerciţiu în mare deschisă, în care scafandrii vin spre suprafaţă până la o anumită adâncime, după care se revine brusc la suprafaţă, totuşi nu cu o viteză maximă, având un timp foarte scurt pentru a se dezechipa, a ajunge în barocameră cameră și a fi presurizaţi.
În barocameră se continuă decompresia. Procedeul se numește scufundare cu decompresie la suprafață și este, poate, cel mai răspândit procedeu de scufundare în lumea scafandrilor care execută lucrări subacvatice, datorită siguranței pe care o oferă pe timpul decompresiei.
Cu cât este mai mare adâncimea la care ei ajung, cu atât palierele sunt mai lungi. Dacă durata palierelor devine foarte mare, un scafandru nu poate fi ţinut în apă, mai ales la adâncimi mici unde intervin curenţii, valurile, zgomotul provenit de la funcționarea navei.
Drept urmare, se folosește procedeul cu decompresie la suprafaţă. Aici, la Centru se foloseşte procedeul sus-numit. Se revine la suprafață din simulator, scafandrii ies din acesta și intră în barocameră. Fac dezechiparea la fel cum se face pe puntea navei, în fața simulatorului, după care intră în barocameră și se continuă acolo decompresia.
Un alt tip de antrenament care se execută la Centrul 69, specific scufundărilor în saturație, este trecerea din simulator direct în barocameră, fără revenirea la suprafață.
La o anumită adâncime, la un anumit palier prestabilit de șeful de scufundare, se egalizează cele două incinte și se face trecerea în barocameră, unde se continuă decompresia.
Sintetizând, decompresia se poate face în apă, în simulator, în mediul uscat din simulator, cu revenire la suprafață și presurizare ulterioară în barocameră, decompresia făcându-se la suprafață, sau cu trecere din simulator în barocameră.
Procesul de selecţie a cursanţilor este extrem de riguros, astfel încât, până în prezent, procentul de promovabilitate a fost de 99%. Spun 99%, pentru că am avut și cazuri în care, pe parcursul desfășurării cursului, scafandrii
respectivi au înțeles că totuși scufundarea de adâncime mare nu este pentru ei. Siguranța lor este pe primul plan, au înţeles acest lucru, motiv pentru care nu au absolvit cursul. Nu este nicio problemă. Sunt scafandri foarte buni, în domeniul lor de activitate, sunt în continuare niște profesioniști, dar pe altă gamă de la adâncimi.
În fiecare zi, cursanţii trec atât prin partea teoretică de cunoaştere a echipamentelor, cât și prin cea practică de scufundare.
Cursul este autorizat de Autoritatea Națională pentru Calificări (ANC). Absolvenţii primesc anumite competențe la finalul cursului, care le sunt recunoscute la nivelul Uniunii Europene.
Suntem încă în prima jumătate a cursului și ne folosim de sistemul de scufundare simulată pentru a-i antrena și a-i obișnui pe scafandri atât cu adâncimea, cât şi cu narcoza. În a doua jumătate a cursului, vom merge la navele militare din port pe care le avem în subordine, specializate în scufundări de mare adâncime.
Iniţial, vor executa scufundări la cheu în portul militar, cu diferite operațiuni: ranfluare, lucrări mecanice, lucru cu scule hidraulice, după care vor ieși în mare. Vom avea un modul de scufundări reale pe adâncimi din gama 30-50 de metri. În mod sigur, vor fi la peste 40 de metri în mare, în care scafandrii vor executa, real, scufundări cu alimentare la suprafață, cu executarea de lucrări mecanice sau lucrări cu scule hidraulice sub apă.
Cum va arăta finalul cursului
Ultima săptămână a cursului este destinată verificărilor practice și teoretice. Pregătirea lor pe linie de scufundare nu se oprește la acest curs, pentru că vorbim, în principal, de scafandri de la Divizionul de mare adâncime. Ei pot ulterior să vină la cursul de scafandru salvator, în care vor învăța să se scufunde la adâncimi mai mari de 50 m și în saturație. De asemenea, pot urma o serie de cursuri pe linie tehnică, în cadrul echipei de suprafață atât de scufundare pentru aceste categorii de adâncimi, cât și pentru a deveni operator barocameră și tehnician de scufundare. (L. Anghel).
