Exclusiv
O situație fără precedent are loc în județul Satu Mare, unde 13 din cei 15 polițiști ai Biroului Rutier din cadrul Poliției Municipiului Satu Mare și-au depus în bloc rapoarte de mutare de la această structură
Când ai doi oameni din 15 nemulțumiți la nivelul unei structuri de poliție, să zicem că poți aprecia că sunt aspecte de natură subiectivă și nu prezintă relevanță. Însă când ai 13 din 15 polițiști nemulțumiți, care și-au materializat opoziția față de un stil de management heirupist și își mai și depun rapoarte de mutare în bloc, acel manager trebuie să plece sau să cel puțin să își dea seama că are o problemă.
Printre principalele nemulțumiri ale polițiștilor se regăsesc mediul toxic de lucru, comportamentul/atitudinea șefilor față de ei, lipsa unor indicatori de performanță obiectivi, măsurabili și transparenți, dar și faptul că nu există o coordonare și îndrumare la nivelul colectivului, mai ales că mai mult de jumătate dintre polițiști au o vechime de sub 2 ani.
Ceea ce este și mai interesant, este faptul că Biroul Rutier își desfășoară activitatea la o capacitate de aproximativ 60% din totalul numărului de posturi prevăzute. Practic cei 15 polițiști, din care 10 sunt cu o vechime de sub 2 ani, acoperă munca a 25 de polițiști, fiind o presiune enormă pe umerii lor. Chiar și în aceste condiții, în anul 2022 au plecat nu mai puțin de 8 polițiști din cadrul Biroului Rutier, ceea ce a diminuat numărul polițiștilor cu o vechime mai mare de 5 ani la numai 4. Toate aceste date ne arată pe de o parte lipsa de interes a conducerii IPJ pentru resursa umană care trebuie asigurată la nivelul Biroului Rutier Satu Mare, dar și faptul că se tolerează un management defectuos și șefi care nu au reprezentarea funcției pe care o ocupă și a sarcinilor pe care le au. Asta în timp ce există delegări și „desemnări” ale un polițiști/polițiste din stradă în birourile sau lângă birourile unor șefi din cadrul Poliției Mun. Satu Mare.
Nu este un element de noutate că șefii se sprijină reciproc și se acoperă pentru a nu suporta consecințe atunci când subalternii reacționează, însă este umilitor să vezi că un polițist cu o experiență de nici 2 ani, deși își dorește să performeze, reclamă aspecte elementare care ar trebui să existe la nivelul fiecărei structuri. După cum vedeți și în extrasul dintr-un raport de mutare, polițiștii vor să știe concret care sunt rezultatele pe care trebuie să le realizeze, pentru a nu mai fi tracasați și hărțuiți sub diferite forme. De altfel, scânteia care a dus conflictul la alt nivel a fost intenția de modificare a programului de lucru, de la schimburi de 12 ore, unde avem un format recursiv al planificării în serviciu sub forma de schimburi de 12 ore de zi, 12 ore de noapte urmate de 48 ore liber, la schimburi de 8 ore, unde șefii pot să jongleze cu schimburile în funcție de interese, afinități sau chiar pentru simpatii care depășesc sfera etică și deontologică a profesiei de polițist, pe care le vom prezenta într-un material viitor.

Sindicatul Europol a încercat să medieze această stare vizibilă de conflict și tensiune, însă s-a lovit de lipsa de asumare, orgoliu, ambiții personale sau de poziția struțului din partea celor care știau ce se întâmplă dar au ales să fie pasivi, și practic să tolereze mediul toxic de lucru impus de conducerea Poliției Municipiului Satu Mare. Nu ne rămâne decât să continuăm să facem publice și să sesizăm forurile superioare referitor la această situație care este pe cale să degenereze, mai precizeaza sursa citata. (Paul D.).
Exclusiv
Concursul de la Dinamo, făcut praf: tragere la sorți cu grile la vedere și comisie pe ‘românește’
Ofițer principal I la Resurse Umane sau ofițer principal I la „Bătaie de Joc”?
Sindicatul Sidepol dezvăluie o posibilă fraudă de manual la TCO Dinamo, sub umbrela oficială a Ministerului Afacerilor Interne – Clubul Sportiv Dinamo. Pe 28.05.2026, instituția postează frumos, ca la carte, anunțul de concurs pentru un post de ofițer principal I la Serviciul Resurse Umane. Test scris, serios, programat pe 29.08.2026, ora 12:00 fix.
Peste 240 de candidați se înscriu, peste 90 sunt validați. Armata de aspiranți la carieră corectă în sistem se prezintă disciplinat, cu speranțe, pixuri și emoții.
Doar că, în loc de concurs, îi aștepta o demonstrație practică de „așa nu”, marca Dinamo.
Anunțul zice corpul P, realitatea zice corpul E: concurs sau vânătoare de săli?
În informarea oficială, locul de desfășurare a examenului este clar: corpul P al Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară – Facultatea de Management și Dezvoltare Rurală București. Frumos, academic.
În fapt, concursul se desfășoară într-o sală din corpul E.
Noroc că inteligența candidaților nu stă în litera de pe clădire, altfel se termina concursul la poartă.
Desigur, până aici „nimic grav”, doar încă o nepotrivire între ce scrie pe hârtie și ce se întâmplă în teren. România, ediția 2026.
Candidații la 11:45 în bănci, comisia la 14:30 în plimbare
Conform instrucțiunilor, candidații se prezintă, ca oamenii serioși, în săli la data de 29.08.2026, cel târziu la ora 11:45. Doar că, surpriză: comisia de concurs consideră că timpul curge altfel pentru ea. Membrii comisiei își fac apariția abia în jurul orei 14:30.
Explicația? Cu o seninătate demnă de stand-up:
s-ar fi reunit de la ora 06:00 dimineața pentru a elabora subiectele de concurs și… „s-a întârziat puțin”.
„Puțin” înseamnă aproape 3 ore peste programul anunțat, dar ce mai contează un detaliu, când candidații stau cuminți și tac…
Și totuși, aceste subiecte trebuiau pregătite în așa fel încât comisia să respecte propriul calendar. Dar când tu ești organizator, îți permiți luxul să fii și cauza și scuza.
Tragere la sorți „live”: candidat extras, plic desigilat, dar subiectele… lipsă
După scuzele de rigoare, un membru al comisiei anunță candidații că au fost întocmite două variante de subiecte. Democratic, nu? Un candidat trebuie să extragă una dintre variante, prin tragere la sorți.
Un candidat se oferă, comisia așază pe o masă plicurile cu variantele de teste, omul extrage un plic, se îndreaptă spre camera de monitorizare audio/video și arată clar: a fost extrasă VARIANTA II. Desigilează plicul, ca la carte.
Doar că… surpriză tehnică: operatorul camerei observă că plicul nu conține deloc varianta 2 de test. Conține, în schimb, grila de corectare a variantei nr. 2.
Altfel spus: grila de răspuns, înaintea subiectelor. „Mic” detaliu, dar complet interzis.
Comisia, în loc să repare gafă, o consfințește: „Dacă tot am desigilat grila, rămânem la varianta II”
Într-o lume normală, președintele comisiei și membrii ar fi reluat procedura de alegere a variantei de test, în condiții de legalitate, corectitudine și transparență.
În lumea TCO Dinamo, însă, se decide, de la sine putere, că testul scris va fi cel de la varianta II, cu argumentul antologic:
„Dacă tot a fost desigilat plicul cu grila de corectare pentru varianta 2, atunci va rămâne testul cu varianta II”.
Adică:
– s-a extras grila,
– nu s-au respectat regulile,
– dar nu-i nimic, „mergem așa”.
OMAI 140/2016? Un amănunt enervant pentru o comisie grăbită
Comisia pare să uite cu grație că există OMAI 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile de poliție ale Ministerului Afacerilor Interne – Anexa 3.
Articolul 361 spune clar:
„Art. 361 – (1) Varianta de subiecte care urmează să fie administrată se alege, prin tragere la sorţi, de unul dintre candidaţi sau, după caz, în situaţia în care comisia centrală de concurs a elaborat mai multe variante, de unul dintre reprezentanţii Corpului Naţional al Poliţiştilor sau ai organizaţiilor sindicale reprezentative, desemnaţi pentru a participa în calitate de observatori la această activitate. Aceasta se semnează de către preşedintele comisiei de concurs şi de către persoana care a efectuat extragerea.”
Cu alte cuvinte: se alege VARIANTA DE SUBIECTE, nu grila de corectare. Se respectă procedura. Se semnează. Se păstrează aparența de concurs cinstit, măcar.
Aici, în schimb, s-a „ales” grila, s-a sărit peste logica legii, iar procedura obligatorie a fost înlocuită cu o decizie unilaterală a comisiei, în văzul tuturor.
„Întâmplare nefericită” sau scenariu bine regizat? Candidații nu mai cred în coincidențe
Prin această mișcare, comisia de concurs a reușit performanța să lase impresia că incidentul nu este o simplă întâmplare izolată, ci ceva mult mai apropiat de o manevră premeditată.
Candidații au fost privați, de facto, de dreptul lor de a participa la o alegere reală a variantei de subiecte, așa cum prevede cadrul legal. Extragerea a devenit un spectacol de fațadă, în care plicul „norocos” conține nu subiectele, ci cheia lor.
Chiar și dacă, în cel mai indulgent scenariu, ar fi fost vorba de o eroare materială sau accidentală produsă anterior începerii probei, aceasta nu poate justifica înlocuirea unei proceduri obligatorii prevăzute de normele în vigoare cu decizia arbitrară a comisiei.
Incident „evaporat” din procesul verbal și confidențialitate făcută zob
Mai grav, se pare că acest incident nici măcar nu ar fi fost consemnat în procesul verbal întocmit de comisie. Adică, s-a întâmplat, au văzut oameni, a observat operatorul video, dar pe hârtie… liniște totală.
În plus, nicio persoană nu are voie să aibă acces la grila de răspuns înainte de finalizarea testului scris. Confidențialitatea este un principiu de bază, nu o opțiune.
Ori aici, grila de corectare a variantei II a fost desigilată în fața camerei, înainte de administrarea subiectelor, ceea ce face ca „principiul confidențialității” să devină o glumă amară.
În aceste condiții, noțiuni precum „egalitate de șanse” și „tratament echitabil” rămân doar sintagme frumoase în documente oficiale.
Sindicatul Sidepol cere MAI să se trezească: verificați camerele, documentele și anulați mascarada dacă e cazul
Pentru toate aceste motive, dar și pentru multe suspiciuni care decurg logic din ele, organizația sindicală Sidepol solicită conducerii Ministerului Afacerilor Interne să intervină de urgență.
Ce cere Sidepol, concret:
- verificarea imaginilor de pe camerele de monitorizare;
- analizarea documentelor întocmite de comisia de concurs;
- identificarea eventualelor vicii de procedură care țin de încălcarea regulilor de organizare a concursului;
- iar dacă se confirmă aceste nereguli, anularea concursului.
Aceste verificări trebuie făcute cu celeritate, înainte de afișarea rezultatelor finale, nu după ce totul este „consfințit” pe hârtie și încarcerat în birocrație.
Legalitate, imparțialitate, transparență, egalitate de tratament – principii de afiș sau reguli reale?
Sindicatul Sidepol amintește că tot acest demers nu este o simplă formalitate sindicală, ci o încercare de a reaminti MAI-ului propriile principii:
- legalitate,
- imparțialitate,
- transparență,
- egalitate de tratament între candidați.
Întrebarea care rămâne:
La TCO Dinamo, a fost organizat un concurs pentru un post sau un exercițiu de creativitate în ocolirea regulilor?
Răspunsul, dacă MAI îndrăznește să îl caute în camerele video și în documentele reale, nu doar în hârtiile cosmetizate, s-ar putea să doară mai tare decât orice pamflet. (Cerasela N.).
Exclusiv
Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
23 de ani de sistem vs. 22 de ani de Famiglie: Burcu explodează public
Când șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor îți descrie, în clar, pe Facebook, ceea ce un ziar de investigații tot scrie de ani de zile, nu mai vorbim de simple suspiciuni. Vorbim de confirmare oficială, din vârful sistemului.
Geo Bogdan Burcu, directorul general al ANP, a ieșit public și a spus, negru pe alb, exact ceea ce Incisiv de Prahova a tot documentat: din 2004, o “famiglie” a pus stăpânire pe sistemul penitenciar, printr-un sindicat transformat în clan de influență. Adică Famiglia Teoroc.
“Este suficient! E momentul să predea ștafeta”, scrie Burcu. Nu noi, nu “răuvoitorii”, nu “dușmanii sindicatelor”, ci chiar omul care stă în fruntea Administrației Naționale a Penitenciarelor.
“Famiglia” sindicală: 22 de ani de cotizații și presiune
Burcu nu vorbește din auzite. O spune clar: din 2004 până în 2022 are 18 ani de cotizație la sindicatul condus de Teoroc. Adică ani buni în care a văzut pe dinăuntru cum se lucrează cu:
- cotizații,
- influențe,
- jocuri subterane,
- “grijă” față de cine trebuie și presiune față de cine nu trebuie.
“Din 2004, în 2022, sunt 18 ani de cotizație care îmi dau dreptul să îmi dau cu părerea. Și îmi dau!”, scrie șeful ANP.
Nu e simplu membru de rând, nu e un “nemulțumit anonim”. Este exact profilul ideal al martorului din interior: a fost acolo, a plătit, a văzut, a tăcut cât a tăcut, iar acum spune că AJUNGE.
Aceeași Famiglie Teoroc pe care Incisiv de Prahova a arătat-o, în detaliu, ca fiind:
- scut de protecție pentru șefi compromiși,
- mecanism de control asupra “ălora mici”,
- mașină de influențat cariere, mutări, evaluări, încadrări.

Amenințări, jocuri subterane, Recorder la pachet: arsenalul Famigliei
Nu doar că directorul general al ANP confirmă existența unei “famiglii” sindicale care sufocă sistemul de 22 de ani, dar descrie și metodele acesteia.
Geo Bogdan Burcu scrie deschis că a fost:
- “amenințat constant cu demiterea”,
- vizat de “jocuri subterane”,
- ținta “influențelor la nivel de MJ sau alte instituții”,
- pus pe lista “armei media”, cu nume propriu: “cu Recorder… șamd.”
Adică exact rețeta clasică a unei structuri care nu mai are nicio legătură cu sindicalismul autentic și totul cu:
- presiunea,
- șantajul moral și de imagine,
- tentația de a înlătura pe oricine nu se supune.
Ceea ce Incisiv de Prahova scrie de ani de zile – că sindicatul condus de Teoroc a devenit instrument de presiune, nu de protecție – este acum confirmat public de șeful ANP.
“Famiglia” ostilă sistemului, nu abuzurilor: pe cine deranjează, de fapt, Teoroc?
Geo Bogdan Burcu spune un lucru esențial: nu a căutat niciodată să se poziționeze de o parte sau alta a unei baricade sindicale. 23 de ani în sistem, din care 22 “trăiți” sub umbra Famigliei Teoroc, fără să se facă “lider de tabără”.
Și totuși, scrie clar că această “famiglie” manifestă o ostilitate constantă față de el.
De ce?
Nu pentru că ar încălca drepturi ale polițiștilor de penitenciare.
Nu pentru că ar tăia sporuri sau salarii.
Ci pentru că nu mai acceptă jocurile lor de culise.
Ostilitatea Famigliei nu se îndreaptă împotriva abuzurilor din sistem, ci împotriva oricui nu se înclină în fața:
- “influențelor”,
- rețelei de protejați,
- intereselor de clan sindical și familial.
Fix ceea ce articolul inițial despre “peștii mari” și “ăia mici” arăta la Penitenciarul Giurgiu se vede acum la scară națională: aceeași rețea, aceeași mentalitate, aceeași Famiglie.
“Nu am agendă ascunsă” vs. sindicatul cu agendă de clan
Directorul general al ANP afirmă, răspicat:
- “Nu am agenda ascunsă”,
- “Caut să nu precupetesc niciun efort pentru a asigura sustenabilitatea sistemului penitenciar și pentru a asigura bunăstarea colegilor mei.”
Din contrast, se vede, ca în oglindă murdară, ce fel de “agendă” are sindicatul condus de Teoroc:
- jocuri subterane,
- amenințări cu demiteri,
- presiune prin influențe externe (Ministerul Justiției, alte instituții),
- folosirea presei “prietene” ca bâtă, nu ca instrument de transparență.
În timp ce Burcu vorbește despre sprijinul majorității colegilor și despre disponibilitatea de a pleca “mâine” dacă există o variantă mai bună, Famiglia Teoroc se agață de butoane, de telefoane la minister, de Recorder și de tot ce mai poate fi folosit pentru a menține monopolul.
“E vremea schimbării!” – lovitura pe care Famiglia nu o mai poate ignora
“E vremea schimbării! Voi milita activ pentru ea!” – acest pasaj din mesajul directorului ANP nu este doar o opinie personală. Este anunțul unei rupturi istorice.
Pentru prima dată, la acest nivel, un director general:
- identifică explicit o “famiglie” care a pus stăpânire pe sistem,
- indică perioada clară: din 2004 până azi,
- spune apăsat: “Ajunge! Este suficient! E momentul să predea ștafeta.”
Nu mai vorbim despre simple dispute sindicale, ci despre recunoașterea oficială că:
- un sindicat nu mai reprezintă de mult “pe ăia mici”,
- ci funcționează ca o umbrelă de putere pentru “peștii mari”,
- iar această umbrelă trebuie retrasă.
Tot ce a scos la iveală Incisiv de Prahova – amante, rude, prieteni de pahar ajunși în funcții “călduțe”, presiune pe simpli agenți, șefi dubioși apărați de “scuturi sindicale” – este validat și întărit de această poziție publică.
Cotizații, frică și obediență: combustibilul celor 22 de ani de monopol
Burcu amintește cei 18 ani de cotizație la sindicatul Famigliei. Nu e doar un calcul contabil, este radiografia unui sistem:
- ani de bani încasați de sindicat,
- ani de loialități cumpărate sau forțate,
- ani în care oamenii au rămas “de formă” în sindicat, nu din convingere, ci de frică.
Așa cum am arătat deja în cazul Penitenciarului Giurgiu, acolo unde faptul că un lider de sindicat lucrează la Resurse Umane și are și funcție de conducere în unitate creează o presiune difuză dar reală:
- “mai bine să fiu cu ăia care îmi pot decide cariera”,
- “mai bine să nu supăr Famiglia”,
- “mai bine cotizez, decât să risc.”
Aceeași rețea de frică și obediență descrisă local se regăsește acum confirmată la nivel național.
Sindicat sau cartel? Întrebarea la care răspunde chiar DG-ul ANP
Când directorul general al ANP vorbește despre:
- amenințări cu demiterea,
- jocuri subterane,
- influențe la nivel de Minister,
- “famiglie” care a pus stăpânire pe sistem,
nu mai poți vorbi rezonabil despre “sindicat”.
Sindi-cat, poate. Clan, mai degrabă. Cartel de influență, foarte probabil.
Sindicatul ar trebui să fie:
- scut pentru drepturile polițiștilor de penitenciare,
- voce pentru “ăia mici”,
- contrapondere la abuzurile administrației.
În schimb, ceea ce descriu:
- articolul nostru inițial despre Giurgiu,
- sursele din teren,
- și acum chiar directorul general al ANP,
este un sindicat transformat în:
- scut pentru un cerc restrâns de “pești mari”,
- instrument de presiune asupra celor incomozi,
- unealtă de reglare de conturi în interiorul sistemului.
“Când majoritatea va vrea altceva, mă dau singur la o parte” – lecție pentru cei lipiți de scaun
Geo Bogdan Burcu mai dă o lecție simplă, dar devastatoare pentru cei care nu se mai pot imagina fără funcții:
- “Nu țin și nu voi ține niciodată de poziție, indiferent de ce zic unii sau alții.”
- “Nu insist să rămân DG în niciun fel.”
- “Dacă există o variantă mai bună, mâine mă voi așeza în spatele ei.”
Contrapunct: Famiglia Teoroc, lipită de butoane de 22 de ani, nu pleacă, nu lasă, nu cedează, nu predă ștafeta, ci doar:
- schimbă partenerii,
- înnoiește listele de protejați,
- își reactivează presiunile și influențele.
Cine pare mai sindicalist autentic și cine pare baron al sistemului?
Răspunsul l-a dat, involuntar sau nu, chiar directorul general al ANP, în postarea sa.
Concluzie: nu mai este doar dezvăluirea presei – este act de acuzare din vârful sistemului
Incisiv de Prahova a scris, a documentat, a numit, a arătat.
Famiglia Teoroc a strâns la piept eticheta de “sindicat reprezentativ”, în timp ce:
- “ăia mici” erau buni doar pentru cotizații,
- șefii cu probleme erau protejați,
- carierele se făceau și desfăceau pe bază de relații, nu de merit.
Acum, însă, ceea ce până ieri putea fi catalogat, cu tupeu, drept “atac de presă” devine cu totul altceva: este confirmat explicit de șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Când directorul general al ANP spune că:
- din 2004 o “famiglie” a pus stăpânire pe sistem,
- că a fost amenințat constant de același nucleu,
- că e “vremea schimbării” și că “ajunge”,
nu mai vorbim doar de suspiciuni.
Vorbim de un act de acuzare din interior, la cel mai înalt nivel.
Famiglia Teoroc poate continua să mimeze sindicalismul și să-și plimbe lozincile cu “În primul rând, oamenii!”.
Realitatea – confirmată acum și de DG ANP, și de investigațiile Incisiv de Prahova – e mult mai simplă:
În primul rând, funcțiile.
În primul rând, influența.
În primul rând, Famiglia.
Restul? “Ăia mici”, buni doar la cotizații, figuranți în decorul unei puteri sindicale care, după 22 de ani, a primit în sfârșit verdictul din interior: AJUNGE. (Cristina T.).
Exclusiv
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
SUBCOMISAR FĂRĂ RCA, DAR CU TUPEU – Episod din serialul „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”
Când șeful de poliție e șoferul perfect… de dosar penal
În serialul nostru despre IPJ Prahova – devenit între timp „Grădinița de Cadre” și „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului” – credeam că le-am văzut pe toate:
- CAR transformat în „Academie de Cămătărie”;
- prădători sexuali în uniformă spălați la imagine;
- SIPI-iști beți cu legitimația în dinți;
- HR condus de secretare și amante reciclatoare de cariere.
Și totuși, nu. Vine Episodul Joița. Subcomisarul Joița Alexandru, șeful Poliției Plopeni, fost rutierist și fost „sclav de serviciu” la BDNE, a decis să demonstreze, practic, cum arată manualul complet de „AȘA NU” în materie de aplicare a legii rutiere.
Pentru cine nu crede că „Grădinița de Cadre” există, cazul ăsta e proba!
Șeful rutierist care descoperă RCA-ul abia în dosar penal
Locul acțiunii: comuna Păulești. Timpul: recent, noaptea.
Distribuția:
- la volan: soția;
- pe scaunul din dreapta: subcomisarul Joița Alexandru, șef de poliție, fost rutierist, ușor „afumat”;
- în față: un echipaj de poliție pe bune, nu din „Grădinița de Cadre”.
Urmează un banal control de rutină. Agenții verifică actele, dau o răsfoire prin „viața de mașină” și… surpriză:
- RCA: lipsă totală.
Nu expirat cu o zi. Nu „vai, dom’le, am uitat să-l reînnoiesc acum două ore”. ZERO. NIMIC. GOL.
Șef de poliție rutier, cu decenii de „experiență” și pretenții, care își plimbă soția și mașina prin trafic exact ca ultimul inconștient.
Agenții – probabil neatinși încă de virusul „Grădiniței de Cadre” – ce fac?
- rețin plăcuțele de înmatriculare;
- rețin talonul;
- imobilizează mașina, conform legii;
- dau sancțiunea.
Fix „ca la carte”. Cartea de lege, nu „caietul de combinații” de la IPJ. Pentru orice cetățean normal, aici se încheia telenovela: cu rușine, amendă și – eventual – o platformă chemată cu ea de gât. Dar noi suntem la Prahova, la I.P.J. Prahova!
Și personajul e șef.
Noaptea, ca hoții. Sau: Subcomisarul fără numere
După ce se încheie controlul, iar echipajul își vede de drum, se întâmplă magia specifică „Grădiniței de Cadre”:
- mașina e fără plăcuțe, fără RCA, legal moartă pe loc;
- dar subcomisarul Joița și doamna Joița decid că legea e doar pentru proști.
Potrivit informațiilor din interiorul I.P.J Prahova (mai mult de trei surse):
- Așteaptă să treacă timpul și să se lase bine întunericul.
- Se urcă frumos în mașina fără numere, fără RCA, fără nicio jenă.
- Conduc PE RÂND până acasă.
Adică iau o măsură legală – imobilizarea mașinii – și o transformă într-un decor de glumă. Dacă mașina asta lovea pe cineva, tot „fraierul din stradă” era de vină, nu zeii fără RCA.
Asta nu mai e neglijență. Este sfidare premeditată. Și, mai grav, sfidare din partea unuia care ar trebui să știe codul rutier mai bine decât știe codul PIN la card.
Agenții cu coloană – specia pe cale de dispariție
Doar că scenariul „merge și-așa” a dat de un obstacol neprevăzut în manualul șmecherului de Prahova:
niște polițiști care CHIAR își fac treaba.
Agenții observă că mașina „imobilizată” nu mai e unde a fost lăsată.
Nu spun „asta e, șefu-i șef”.
Nu dau din umeri.
Fac ce scrie în lege:
- se sesizează din oficiu;
- întocmesc dosar penal pentru ambii soți – și pentru șef, și pentru doamna;
- procedează la suspendarea dreptului de a conduce până la hotărârea instanței.
Cu alte cuvinte, tratează șeful de poliție ca pe orice alt infractor rutier.
Adică exact cum ar fi fost tratat un om obișnuit, fără epoleți și fără spate.
Aici e partea care doare cel mai tare în „Grădinița de Cadre”:
nu infracțiunea în sine, ci faptul că niște subordonați au avut tupeul să aplice legea și la un șef.
Drăgălașul reflex de clan – „Nu se face așa între noi!”
Și acum, cireșele de pe tortul fără RCA.
În loc să își asume rușinea și să stea în banca lui, subcomisarul Joița:
- se plânge că „nu se face așa între colegi”;
- invocă scuza clasică: „n-au știut că sunt polițist”;
- se uită nu la ce a făcut el, ci la cine „a îndrăznit” să-l prindă;
- se vorbește deja de reclamații la BCI, de plângeri și presiuni asupra agenților.
Tradus din limba „Grădiniței de Cadre”:
„Nu contează că am greșit eu. Contează că voi ați avut curajul să mă tratați ca pe un om normal.”
Este reflexul tipic al IPJ Prahova, așa cum l-am prezentat episod cu episod în paginile Incisiv de Prahova:
- Nu fapta e problemă.
- Problema e cine a avut curajul să o constate.
Portret de subcomisar „model” pentru Grădinița de Cadre
Dacă am face un poster cu „Absolvent de onoare al Grădiniței de Cadre”, subcomisarul Joița ar bifa, lejer:
- fost rutierist, dar prins fără RCA;
- șef de poliție, dar circulând noaptea cu mașina fără plăcuțe;
- „om al legii”, dar sfidând o măsură legală ca ultimul golan de cartier;
- soț grijuliu: își bagă și nevasta în ilegalitate, ca să nu fie singur în dosar;
- șef sensibil: în loc să zică „mulțumesc că m-ați trezit la realitate”, vrea să-i toace disciplinar pe cei care au îndrăznit să aplice legea.
Este rezumatul perfect al sistemului descris în serialul nostru despre IPJ Prahova – Grădinița de Cadre:
- Legea, pentru plebe.
- Excepțiile, pentru „dom’ șef”.
- Rușinea, pentru nimeni.
De ce contează cazul Joița mai mult decât pare
Unii ar putea spune: „E, ce mare lucru, un RCA, un număr, o mașină…”.
NU.
Cazul Joița este IMPORTANT pentru că arată, în miniatură, tot ce este stricat în IPJ Prahova:
Dublu standard oficializat
-
- Când un amărât e prins fără RCA – îl rupe legea.
- Când un șef este prins fără RCA, fără plăcuțe, conducând noaptea – vrea să rupă agenții.
- Uniforma ca imunitate, nu ca responsabilitate
Subcomisarul nu pricepe că uniforma nu îți dă dreptul să calci legea, ci îți pune o răspundere mai mare pe umeri.
El o folosește ca pe o cartelă VIP de la club: „între noi, nu ne facem d-astea”. - Sistemul care își devorează oamenii cinstiți
Agenții care și-au făcut treaba la Păulești riscă să fie târâți prin comisii disciplinare.
Ăsta e semnalul clar pentru restul:
„Data viitoare, închideți ochii când vedeți că șefu’ e în dreapta.” - Continuitatea serialului IPJ Prahova – Grădinița de Cadre
Cazul Joița nu e izolat. E doar episodul 54 din același film în care:- CAR-ul fură bani cu pixul;
- prădătorii sexuali sunt protejați;
- SIPI apără bețivi cu legitimație;
- HR umilește profesioniști și promovează pile.
Joița este versiunea rutieră a aceleiași boli cronice.
În loc de final: un subcomisar, două permise suspendate și o întrebare simplă
Rezumat sec, fără pamflet:
- Șef de poliție, subcomisar, fost rutierist.
- Mașină fără RCA, oprită în trafic.
- Plăcuțe și talon reținute, mașină imobilizată.
- Noaptea, mașina pleacă „pe șest”, fără numere, fără asigurare.
- Soț și soție – ambii cu dosar penal, ambii cu drept de a conduce suspendat.
- Șeful se supără nu pe sine, ci pe agenții care au aplicat legea.
Întrebarea e simplă, pentru toți cei care încă se prefac că nu văd nimic:
Câți subcomisari Joița mai trebuie să apară, ca să recunoaștem oficial că IPJ Prahova nu mai e inspectorat, ci o grădiniță de zei fără RCA?
Incisiv de Prahova va continua serialul. „Grădinița de Cadre” are, din păcate, destui copii mari de prezentat. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 2 zile„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
-
Exclusivacum 5 zileEpisodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
-
Exclusivacum o ziFamiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
-
Exclusivacum 5 zileTCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
-
Exclusivacum 2 zileTCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
-
Exclusivacum 5 zileCum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri
-
Exclusivacum 4 zileMătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
-
Exclusivacum 2 zileCÂȚI POLIȚIȘTI MAI TREBUIE BATJOCORIȚI CA SĂ ÎNȚELEGĂ STATUL CĂ PATRULA CU DOUĂ SUFLETE NU E SCUTUL ROMÂNIEI?



