În această perioadă cu inflaţie galopantă, orice moment de scădere a preţurilor este considerat un semnal pozitiv pentru un viitor trend descrescător al acestui val inflaţionist.
Ţinta unei economii sănătoase este atingerea unei inflaţii moderate, dar, în cazul instalării unei recesiunii economice, apare deflaţia. Deflația reprezintă un fenomen nociv atât pentru bugetul statului, cât şi pentru oameni.
Potrivit Forbes.com, atunci când prețurile de consum și cele ale activelor scad într-un timp scurt, iar puterea de cumpărare crește, avem de-a face cu deflaţie.
În esenţă, într-o perioadă cu deflație, într-un viitor apropiat, se pot cumpăra mai multe bunuri sau servicii cu aceeași sumă de bani disponibilă astăzi.
Deflaţia este imaginea în oglindă a inflației, care reprezintă creșterea accelerată a prețurilor în întreaga economie.
Deși, la prima vedere, deflația poate părea un lucru bun, aceasta poate semnala o recesiune iminentă și vremuri economice dificile. În perioade cu deflaţie, întrucât simt că prețurile sunt în scădere, oamenii amână achizițiile, în speranța că vor putea cumpăra mai ieftin la o dată ulterioară.
Cheltuielile scăzute ale consumatorilor aduc venituri mai mici pentru producători şi distribuitori, ajungându-se la rate mari ale șomajului și la dobânzi bancare mai ridicate, scrie sursa citată. Specialiştii spun că, odată instalată, deflația conduce la şi mai multă deflație.
În cea mai mare parte a istoriei, perioadele de deflație au mers mână în mână cu recesiuni economice severe. Deflația este măsurată folosind indicatori economici precum Indicele Prețurilor de Consum (IPC).
IPC urmărește prețurile unui grup de bunuri și servicii achiziționate în mod obișnuit, modificările fiind publicate lunar de institutele de statistică naţionale.
Atunci când prețurile măsurate agregat de IPC sunt mai mici într-o perioadă anume decât au fost în perioada anterioară similară, economia se confruntă cu deflație. Deflația nu trebuie confundată cu dezinflația.
Deși ambele sună ca și cum ar indica scăderi ale prețurilor, dezinflația arată, de fapt, că prețurile continuă să crească, doar că într-un ritm mai lent decât în perioada anterioară.
Dezinflația presupune, de exemplu, o scădere de la o inflație anuală de 4% la o inflație anuală de 2%. Este exact ceea ce economiile europene îşi doresc în acest moment.
Există două mari cauze ale deflației: o scădere a cererii dublată de o creștere a ofertei. Scăderea cererii agregate conduce la o scădere a prețurilor bunurilor și serviciilor, dacă oferta nu se modifică.
Conform Forbes.com, scăderea cererii agregate poate fi declanșată de mai mulţi factori:
Politica monetară: Creșterea dobânzilor bancare la depozite poate determina oamenii să-și economisească numerarul în loc să-l cheltuiască, descurajând creditarea. Mai puține cheltuieli înseamnă o cerere mai mică de bunuri și servicii.
Scăderea încrederii consumatorilor: O criză financiară globală sau o pandemie, de pildă, poate duce la o scădere a cererii generale.
Dacă oamenii sunt îngrijorați de un posibil viitor marcat de şomaj şi scădere economică, pot cheltui mai puțin, astfel încât să economisească mai mult pentru a putea face faţă problemelor preconizate.
O ofertă agregată mai mare presupune că producătorii ar putea fi nevoiți să-și reducă prețurile din cauza concurenței crescute. În lupta pentru clienţi, companiile vor reduce preţurile pentru a-i atrage.
Această creștere a ofertei agregate poate proveni şi din scăderea costurilor de producție: dacă producerea de bunuri costă mai puțin, companiile pot face o cantitate mai mare la același preț.
Deși poate părea benefic pentru consumatori ca prețul bunurilor și al serviciilor să scadă, acest fenomen poate avea efecte negative asupra economiei.
Şomaj. Pe măsură ce prețurile scad, iar profiturile companiilor se contractă, unele firme îşi pot reduce costurile prin concedierea lucrătorilor.
Creanţe. Ratele dobânzilor bancare tind să crească în perioade de deflație, ceea ce face ca datoria să devină mai scumpă. Consumatorii și întreprinderile scad, adesea, cheltuielile pentru a îşi putea plăti datoriile.
Spirala deflaționistă. Acesta este un efect de domino cauzat de fiecare bucată de deflație suprapusă peste alta. Scăderea prețurilor poate conduce la o producție mai mică, iar o producție mai mică aduce angajaţilor salarii mai mici.
Scăderea salariilor conduce la o scădere a cererii, ajungându-se la prețuri din ce în ce mai mici. Spirala poate continua.
Când prețurile cresc și puterea monedei naţionale scade, economia se confruntă cu inflație. Inflaţia reduce și valoarea datoriilor, astfel încât debitorii continuă să se împrumute, continuând să-și plătească ratele.
Inflația moderată (1%-3% anual) este normalitatea ciclului economic, fiind, în general, privită ca un semn de creștere economică sănătoasă.
Inflația este un fenomen împotriva căruia consumatorii se pot proteja într-o anumită măsură. Investirea banilor, de exemplu, poate face ca veniturile să crească mai repede decât inflația, ajutându-i să îşi păstreze și să îşi crească puterea de cumpărare.
O spirală deflaționistă poate transforma vremurile economice grele în recesiunii și apoi depresiuni.
Spre deosebire de perioadele cu inflaţie, datoria devine mai scumpă odată cu deflația, determinând oamenii și întreprinderile să evite împrumuturile, în timp ce încearcă să-şi plătească datoriile din ce în ce mai scumpe pe care le datorează deja, încheie Forbes. (L. Anghel).
