Clădirea se află în Piața Hercules și a fost redobândită de MApN prin Sentința civilă, definitivă și irevocabilă, 932/1999.

Stațiunea Băile Herculane este atestată documentar din 153, romanii lăsând în urmă, după retragerea aureliană din 271, numeroase vestigii, precum apeducte, băi, statui, monede și tabule votive.

De-a lungul timpului, a avut numeroase suișuri și coborâșuri, s-a dezvoltat după 1718, sub stăpânirea imperiului austriac, iar măreția a cunoscut-o în vremea împăratului Austriei, Franz Joseph.

MApN a avut aici o proprietate. Clădirea, situată în centrul istoric protejat al orașului, este compusă dintr-un pavilion principal, la stradă, și unul secundar, perpendicular pe acesta.

A fost edificată între 1812-1824, cu destinația Ospătăria cea mare – devenită, succesiv, hotel Franz Joseph, Dacia, Pavilionul 6 – și modificată radical în 1906, în stil baroc austriac cu elemente de Art Nouveau.

De atunci, nu au fost făcute modificări majore la fațade, modenatura și decorația paramentului exterior fiind cele originale. De aceea, pe unele porțiuni, acestea lipsesc ori sunt degradate. Anexele laterale, construite sau extinse în alte perioade de timp, distonează cu arhitectura corpului principal.

Hotelul Dacia a făcut parte din complexul de imobile al fostului Sanatoriu militar Regele Ferdinand I, fiind utilizat de Ministerul de Război încă din 1923 şi intrând în proprietatea acestuia în baza Decretului Regal nr. 265/1938.

Prin decizia Consiliului de Miniștri, în 1944, a fost dat în folosința armatei, cu interdicție de înstrăinare fără consimțământul Ministerului de Război. Din 1960, hotelul a fost deținut de SC Hercules SA, care, după 1990, nu l-a mai folosit. Revendicat de MApN și redobândit în 1999, a intrat efectiv în patrimoniul armatei în 2004.

Fiind proprietate privată, putea fi restaurat doar din fondurile proprii ale ministerului, care nu existau, așa că s-au căutat alte soluții.

Nu s-au găsit unele convenabile şi, în vederea reabilitării și utilizării pentru refacerea capacităţii de muncă şi recreerii personalului MApN, în 2018, a fost trecut în domeniul public al statului, prin contract de donaţie cu sarcini, constând în acceptarea ca acesta să fie administrat exclusiv de MApN, pe toată perioada de existență a construcției.

Imobilul este monument istoric şi are o suprafață construită de 1.053 mp. Pentru suplimentarea terenului liber de construcții, în scopul asigurării zonelor de spații verzi și amenajărilor necesare, prin HG a fost anexat și terenul, aflat tot în proprietatea statului, situat lângă imobil, utilizat cu destinația de grădină de recreere a personalului fostului Minister de Război, în perioada funcționării Sanatoriului militar Regele Ferdinand I.

Am vizitat șantierul și am aflat amănunte privind stadiul lucrărilor și ceea ce urmează a se realiza de la persoane implicate direct în proiect: șeful de șantier, ing. Angel Irimia – SC Pegasus Engineering SRL, care, din decembrie 2020, este antreprenorul general al proiectului, ing. Marian-Ionuț Moanță – SC Project SRL, care asigură dirigenția de șantier și managementul financiar, și managerul de proiect, ing. Adrian Pretorian – Centrul domenii și infrastructuri nr. 2 Craiova.

Finalizarea unui asemenea proiect depinde în mare măsură de vreme, oameni și logistică. La acestea, se adaugă și restricțiile impuse pe plan local.

Ing. Angel Irimia, șef de șantier

De la inginerul Pretorian, care vine pe șantier cel puţin o dată pe lună şi ori de câte ori se semnalează câte o problemă, am aflat că, între 2018-2019, a fost elaborat un  proiect inițial, s-au făcut studiul de fezabilitate și expertiza tehnică, s-a dat ordinul de începere a lucrărilor, dar atunci s-au constatat diferenţe între proiectul tehnic şi realitate, la expertiză dovedindu-se, printre altele, că fundațiile erau mult mai mari, mai adânci şi planșeele fisurate.

Pentru că firma care câştigase licitaţia ca antreprenor general nu a onorat invitațiile la discuții, s-a înregistrat o stagnare a lucrărilor, ceea ce a dus la întârzieri. A urmat o actualizare a proiectului și angajarea altei firme.

Inginerul Irimia, cu 20 de ani experiență ca șef de șantier, m-a asigurat că o construcţie nouă, de aceleaşi dimensiuni, putea fi realizată în doi ani şi jumătate, dar, fiind vorba de un proiect complex, timpul poate fi şi de trei ori mai mare.

Finalizarea unui asemenea proiect depinde în mare măsură de vreme, oameni și logistică. La acestea, se adaugă și restricțiile impuse pe plan local.

De exemplu, podul de piatră care asigură accesul în piața Hercules s-a fisurat, așa că primăria a transmis că interzice trecerea mașinilor cu gabarit mai mare de 3,5 tone, eventualele pagube urmând a fi suportate de persoana vinovată, apoi a montat indicatorul de interdicție peste 1,5 tone.

Piața Hercules s-a reabilitat prin fonduri europene şi, până la recepția lucrării, s-a interzis montarea schelelor pe trotuar, pentru reabilitarea fațadei.

Până acum, s-au încheiat lucrările de reabilitare la fundaţie şi subsol, unde sunt spații necesare pentru centrala termică, spălătorie-uscătorie, atelier reparații şi grupuri sanitare pentru personal, s-a finalizat partea electrică și se lucrează la instalații. Accesul se va face pe scara secundară sau prin curte.

În interior, totul era degradat. De ploi, de timp, de oameni. Oglinzile Murano din restaurant şi vitraliile sparte, elementele decorative deteriorate, pereţii cu infiltraţii etc.

S-a decopertat, a fost turnată placa, au fost montate grinzi suplimentare care vor susţine planşeele, acoperişul din tablă titan zinc, cu rezistenţă mai mare la intemperii şi durata de viaţă de 100 de ani, și şarpanta.

Deocamdată, de la parter se vede acoperişul. S-a bușardat tot, se lucrează la consolidarea structurii existente şi urmează cămășuirea, de la parter în sus.

La momentul documentării mele, se lucra şi la restaurarea fațadei, unde se vor păstra în totalitate cele cinci elemente decorative principale – Izvoarele termale, Baia, Drumețiile, Hangița și Bagajistul. Fațadele se vor finisa respectându-se culorile inițiale, grena şi bej, iar ancadramentele ferestrelor și elementele decorative, în alb.

Tâmplăria exterioară va fi din lemn triplustratificat și geam termoizolant, păstrându-se forma, dimensiunile și aspectul inițial.

Imobilul are parter, două etaje şi mansardă. Cum vor fi amenajate acestea, am aflat de la inginerii Moanță şi Pretorian. La parter vor fi amenajate: recepție, spațiu de primire-așteptare, lobby principal, restaurant, bar-cafenea, grupuri sanitare pentru clienți și personal, bucătărie cu depozitare, birouri personal administrativ şi lift, în spaţiul unde a funcţionat pe vremuri unul hidraulic.

Mezaninul va fi ocupat de birouri pentru personalul de conducere, cabinete de tratament, salon de cosmetică, sală de gimnastică și fitness, vestiare și grupuri sanitare pentru clienți, spațiu pentru orchestră și lobby și grupuri sanitare pentru personal.

La primele două etaje, destinate cazării, se vor amenaja câte nouă camere cu pat dublu, patru camere cu pat dublu plus o canapea de o persoană, o cameră cu pat single și un apartament cu două dormitoare cu pat dublu. La mansardă, pentru cazare, vor fi trei camere cu pat dublu și trei cu pat dublu plus o canapea de o persoană.

Accesul în clădire se va face pe scara de la intrarea principală, care a fost reconstruită și lărgită, dar şi pe scara secundară. Pardoselile vor fi refăcute în totalitate, ca urmare a înlocuirii planşeelor.

În exterior va fi amenajată o curte englezească, de lumină, câteva locuri de parcare, un loc de deservire, dar şi o zonă de depozitare pentru combustibilul lichid ce va fi folosit la centrală.

Cei trei interlocutori au ezitat să spună un termen de finalizare a proiectului. Chiar dacă nu vor fi probleme cu asigurarea financiară, pot apărea întârzieri din diverse cauze, precum scumpirea prețurilor materialelor, mâna de lucru, proceduri suplimentare de achiziții, vreme ploioasă sau ger etc.

Să sperăm că timpul până când hotelul va găzdui primii oaspeți va fi mai scurt decât cel de la clarificarea situației juridice a imobilului până la începerea lucrărilor și că personalul armatei se va putea bucura din plin de condițiile create. Acest din urmă aspect depinde însă de Statul Major al Apărării, în administrarea căruia va intra când va fi dat în folosință.

Orașul Băile Herculane era comparat, în vremuri de demult, cu stațiunea cehă Karlovy Vary. Ce aveau în comun?

Ambele localități erau amplasate în văi înconjurate de munți, clădirile divers colorate străjuiau străzile, fiecare era străbătută de un râu și, cel mai important, beneficiau de apă termală cu proprietăți deosebite în tratarea anumitor afecțiuni și aer puternic ionizat cu ioni negativi. În timp, stațiunea cehă s-a dezvoltat continuu, în vreme ce, la noi, centrul istoric al Băilor Herculane s-a degradat.

Orașul Băile Herculane era comparat, în vremuri de demult, cu stațiunea cehă Karlovy Vary. Ce aveau în comun?

Ambele localități erau amplasate în văi înconjurate de munți, clădirile divers colorate străjuiau străzile, fiecare era străbătută de un râu și, cel mai important, beneficiau de apă termală cu proprietăți deosebite în tratarea anumitor afecțiuni și aer puternic ionizat cu ioni negativi.

În timp, stațiunea cehă s-a dezvoltat continuu, în vreme ce, la noi, centrul istoric al Băilor Herculane s-a degradat. (I. Nedelcu).