După prima filă a dezvăluirilor  (aici) care le-a stat pe stomac șefilor din IPJ Prahova, urmează fila a doua – și mai groasă, și mai sufocantă pentru cei care cred că instituțiile statului sunt proprietate personală.

De data asta, povestea pleacă tot de la BMW-ul oficial făcut praf și de la adresa stupefiantă prin care IPJ Prahova a cerut, negru pe alb, ca ziarul Incisiv de Prahova să-și predea sursele. Documentul, publicat de redacție și asumat oficial, arată negru pe alb ce nu mai are nevoie de traducere: în loc să caute adevărul, „gardienii legii” caută gura care a vorbit.

În această filă nu intrăm încă în culisele procurorilor – nici în „bătrânul de serviciu” care ar semna, potrivit dezvăluirilor Incisiv de Prahova, dosare „croite la comandă” pentru a potcovi subalternii incomozi ai conducerii IPJ, nici în dosarul CAR-ului IPJ Prahova, ținut la sertar de o procuroare despre care sursele o descriu drept corectă, dar presată și intimidată. Acel capitol va veni.

Acum, rămânem la două scene care se leagă perfect: BMW-ul făcut praf și mocirla de la SRPCIV Prahova.

BMW-ul bușit și „campionul la permise luate”: cum se „vânează” alcoolemii mici

Despre agentul Irimia Laurențiu, cel care a condus BMW-ul MAI 59944 până l-a transformat în epavă, Incisiv de Prahova a scris deja: încadrat din sursă externă, fost muncitor la CFR, promovat pe relații, apropiat de șefi, șofer de inspector-șef, apoi vedetă la Biroul Rutier Ploiești, cu acces la una dintre puținele autospeciale moderne.

În această a doua filă apar și alte „bârfe” grele, transmise către presă de oameni din sistem, care – tocmai pentru că nu pot fi, deocamdată, probate – trebuie citate ca atare: ca suspiciuni, nu ca sentințe.

Potrivit acestor relatări, Irimia ar fi devenit „campion la permise reținute” pe baza alcoolemiilor mici. Schema relatată de surse, pe scurt:

• oprea mai ales șoferi în vârstă;
• mergea la portbagaj să ia etilotestul;
• înainte de a pune mustucul sigilat, și-ar fi atins degetele de o substanță cu spirt;
• atingerea mustucului de deget ar fi fost suficientă pentru ca aparatul să „vadă” urme de alcool, deși în sânge nu apărea nimic relevant.

Repetăm: nimeni nu a pus pe masă, până acum, probe concrete, totul vine pe filiera „așa se vorbește”, „așa am auzit”. Ce este însă cert – și Incisiv de Prahova a documentat – este că Irimia a acumulat numeroase permise la alcoolemii mici, devenind „eroi statistic” al rutierului ploieștean.

Că e doar noroc, că „prea îi nimerea pe bețivi”, că e el însuși amator de pahare – cum mai spun gurile din interior – sau că poate exista o problemă de integritate în modul de testare, asta e treaba anchetatorilor, nu a zvonului. Presa face ce trebuie: trage semnalul de alarmă și pune reflectorul exact acolo unde instituțiile refuză să se uite.

Între timp, BMW-ul este fier vechi, iar cei doi agenți implicați în accident – descriși de colegi drept „păcălici” – au ajuns până acolo încât, potrivit dezvăluirilor Incisiv de Prahova, au depus plângere penală la „procurorul bătrân”, suspectând un șef de-al lor că ar fi „scurs” informații către presă.

Nu-i interesează cum au condus, nu-i interesează ce reguli au încălcat. Îi interesează doar cine a vorbit. Reflex clasic de sistem putred.

„Țara pilelor unite”: de la IPJ la SRPCIV, aceeași filozofie – familia întâi, legea la urmă

Dacă cineva credea că abuzurile și conflictul de interese se opresc la IPJ, episodul de față arată că ele continuă la fel de voios și la SRPCIV Prahova – serviciul de permise și înmatriculări, adică tocmai locul unde siguranța rutieră începe (teoretic) cu examenul corect.

Până la 16 ianuarie 2026, șefa SRPCIV Prahova a fost comisar-șef Râmneanțu Ana Roxana. Fostul ei soț a fost șef la RAR Prahova – un detaliu care arată, încă o dată, cum se întâlnesc, în același cerc, instituțiile care ar trebui să verifice și să se verifice una pe alta.

În momentul în care Râmneanțu s-a pensionat, toată lumea din interior se aștepta ca funcția să fie preluată de cel considerat cel mai competent ofițer de acolo, comisar-șef Ionescu Adrian. Așa ar fi fost logic într-un sistem meritocratic.

Numai că, potrivit dezvăluirilor Incisiv de Prahova și relatărilor din interior, logica a fost înlocuită iarăși de telefonul „potrivit”: pe fir ar fi intrat subprefectul Soare Marius, care ar fi susținut numirea comisarului-șef Mitrea Nicoleta – fostă agentă încadrată din sursă externă, trecută la ofițeri prin concurs la Mureș, apoi reîntoarsă la Prahova.

Oficial, totul e impecabil. Neoficial, „gurile rele” spun că actuala șefă SRPCIV ar comite numeroase greșeli gramaticale în documente, și că „sprijinul” politic ar fi cântărit mai greu decât profesionalismul.

„Familia înainte de toate”: surori, cumnate, foști soți și examene de permis

Serialul nepotismului de la SRPCIV Prahova continuă cu detalii care, puse cap la cap, conturează un tablou toxic:

• Fosta șefă, comisar-șef Râmneanțu Ana Roxana, o avea în subordine directă pe sora sa, Rotaru Alice – secretară la SRPCIV Prahova și, în același timp, președinte Europol Prahova.
  – Conform informațiilor citate de Incisiv de Prahova, în 2024, sora-șefă i-ar fi acordat surorii-secretare grad înainte de termen;
  – în 2025, aceeași soră ar fi „prins” și salariu de merit.
  Întrebarea de bun-simț: pentru ce merit? Răspunsul pe care îl vede orice om: pentru „meritul” de a fi soră.
• Actuala șefă, comisar-șef Mitrea Nicoleta, intră și ea în zona conflictelor de interese:
  – are un cumnat, instructor auto Iorga, ale cărui loturi de elevi ajung să fie examinați fix de subalternii ei;
  – orice candidat care știe că „e de la cumnatul șefei” pleacă deja cu un avantaj psihologic, dacă nu și mai mult.
• În 2024, la SRPCIV ar fi existat un singur salariu de merit. Ghici cine l-a luat? Tot Mitrea Nicoleta. Potrivit relatărilor din interior, „s-a propus singură”.

Când ești șefă, împuternicită, proaspăt impusă cu susținere politică, și te propui pe tine la salariu de merit, în timp ce oamenii de la ghișeu trag de dosare și suportă înjurăturile unui public exasperat, asta nu mai e doar imoralitate. E aroganță instituționalizată.

Permise la normă, nu la competență: „să nu-i pice din parcare, că nu dă bine la Capitală”

Șirul acuzațiilor venite din interiorul SRPCIV și relatate de Incisiv de Prahova este lung și grav:

• Examinatorilor li s-ar cere insistent „să nu mai pice candidații din start”, adică să fie indulgenți cu greșeli grave, inclusiv neacordare de prioritate. „Nu îi picați cum pleacă din parcare” – acesta ar fi, spun polițiștii, mesajul venit de sus.
• Mitrea Nicoleta ar programa la traseu, constant, 14–15 candidați per examinator pe zi – volum la care evaluarea corectă devine imposibilă. Scopul? Să se vadă, la București, că la Prahova „se lucrează ca la APACA”: mult, la normă, cifre umflate, raportări care dau bine la centru.
• În paralel, șefa ar exagera cu audiențele în timpul programului și după, primind „pe sărite” tot felul de persoane, care ajung să sară rândul în detrimentul celor programați legal online. Rezultatul se vede în viața reală: termene de aproape două luni pentru o simplă înmatriculare, în timp ce „cine trebuie” intră direct pe ușa din spate.

Dacă toate aceste relatări se confirmă, nu mai vorbim doar de haos administrativ, ci de subminarea directă a siguranței rutiere: oameni care ar trebui picați iau permisul, oameni care au respectat regulile sunt amânați, iar în trafic vom împărți șoseaua cu șoferi „trecuți” de examinator doar pentru că așa a cerut șefa.

„Sindicatul de familie” și foștii soți cu dosare la Judecătorie

Povestea nu se oprește aici.

Rotaru Alice, secretara de la SRPCIV și președinte Europol Prahova, este fosta soție a deja „celebrului” comisar Dulea Rozin – nume care apare și el în dezvăluirile Incisiv de Prahova.

Acum aproximativ un an, Rotaru l-ar fi reclamat penal pe Dulea pentru amenințare, după un episod în care acesta ar fi venit beat la locuința ei din Boldești și s-ar fi comportat, citez din limbajul folosit de sursele din interior, „ca o maimuță”.

Portalul Judecătoriei Ploiești este plin de plângeri și chemări în judecată reciproce – el împotriva ei, ea împotriva lui. Aceștia sunt oamenii care, în față, se bat cu pumnul în piept de „apărători ai legii”, lideri sindicali, cadre de conducere.

Combinat cu faptul că Rotaru Alice a primit grad și salariu de merit de la sora-șefă, tabloul devine grotesc: sindicatul care ar trebui să apere polițiștii simpli se confundă, în Prahova, cu o mică dinastie de familie, cu războaie interne, scandaluri conjugale și interese personale.

Actul care spune tot: IPJ Prahova, oficial, împotriva surselor jurnalistice

Deasupra tuturor acestor povești plutește, ca o dovadă oficială, adresa IPJ Prahova către Incisiv de Prahova – document în care inspectoratul cere, textual, indicarea „persoanelor de la care au fost obținute informațiile” din articolul despre BMW-ul făcut praf.

Nu vor transparență, nu vor anchetă internă serioasă, nu vor recunoașterea greșelilor. Vor capete: să afle cine a vorbit, cine a dat, cine a îndrăznit să expună sistemul.

Exact ceea ce CEDO a condamnat de nenumărate ori: tentativa de a forța presa să-și trădeze sursele, cu efect de intimidare, cu mesajul clar transmis către polițiștii cinstiți: „Dacă mai deschizi gura, te găsim”.

În timp ce Legea 504/2002, Constituția României și art. 10 CEDO garantează protecția surselor jurnalistice, IPJ Prahova semnează, cu ștampilă și antet, un act care arată cât respect are pentru statul de drept: zero.

Epilog provizoriu: BMW-ul e fier vechi, dar serialul abia se încinge

Fila a doua a acestui serial de investigații – documentat și publicat de Incisiv de Prahova – arată că problema nu este doar un BMW distrus și un rutier transformat în circ, ci un ecosistem:

• un IPJ condus de ani de zile prin împuterniciți, cu oameni promovați pe relații și obediență, nu pe merit;
• un Birou Rutier unde „campionii” la permise luate sunt învăluiți în suspiciuni;
• un SRPCIV în care surori își premiază surori, cumnate dau tonul examenelor, iar politicul impune șefi „de paie”;
• un sindicat local amestecat în războaie personale și favoruri;
• și, peste toate, o conducere care preferă să scrie adrese de intimidare presei, în loc să scrie rapoarte oneste către cetățeni.

„Mai mă leși?” – expresia devenită deja marcă a dezvăluirilor Incisiv de Prahova – se potrivește perfect acestui episod.

Nu, nu ne lăsăm.
Fila 1 a zguduit IPJ-ul. Fila 2 arată că putregaiul se întinde și la SRPCIV.

Urmează filele despre procurori, despre dosarele ținute la sertar, despre CAR-ul IPJ Prahova și despre toți cei care cred că pot folosi penalul pe post de bâtă împotriva subalternilor și a presei.

Serialul continuă. Iar pentru cei care au transformat I.P.J. Prahova în moșie personală, fiecare nouă filă va fi tot mai greu de înghițit. Vom reveni. (Cristina T.).

În timp ce polițistul de penitenciare se luptă cu supraaglomerarea, lipsa de personal și stresul de a nu ști dacă luna viitoare îi mai ajung banii de facturi, unii lideri sindicali par să fi descoperit „Piatra Filozofală” a drepturilor salariale: fotografia de grup. Conform unei dezvăluiri tăioase făcute de portalul Politia Penitenciare, cei de la SNPP au lansat o nouă campanie de marketing sindical bazată pe iluzionism politic, încercând să vândă membrilor o gogoașă digitală pe post de victorie financiară.

Calendarul care dă cu rest: Când confunzi marțea confederațiilor cu vinerea „pomanagiilor” de imagine

Logica pare să fie cel mai mare dușman al „flăcăilor senepepei”. Potrivit graficului oficial de la Ministerul Muncii, ziua de marți, 26 mai 2026, a fost rezervată exclusiv confederațiilor reprezentative. Sursa citată menționează clar că FSANP a fost prezentă la discuții prin CNS Cartel ALFA, singura entitate cu drept legal de negociere la acel nivel. În schimb, federațiile – inclusiv „luptătorii de album foto” de la SNPP (Publisind) – sunt programate abia vineri.

Așadar, să te lauzi marți pe Facebook că ai „negociat” de mama focului, când tu nici măcar nu erai pe lista de invitați, denotă un tupeu care ar face invidios orice vânzător de mașini „fără accident” din târg. Să minți în era tehnologiei e ca și cum ai încerca să ascunzi un elefant după un degetar: te prinde lumea cu „cioara vopsită” înainte să apuci să dai Share.

Negocierea „fantomă”: Coeficienți invizibili și sporuri de imagine

Întrebarea care plutește deasupra sistemului ca un nor de praf este simplă: ce ați negociat, de fapt, domnilor de la SNPP? În afară de setările de luminozitate ale camerei foto, ce articol din lege s-a modificat la „intervenția” voastră? Unde este coeficientul ăla salvator sau amendamentul care să facă dreptate oamenilor din teren?

Membrii de sindicat sunt invitați să creadă că o poză făcută pe un hol sau într-o sală de ședințe valorează cât o mărire salarială. Este o formă de „prostit poporul cu televizorul”, adaptată la varianta cu Facebook, unde „lupta sindicală” se măsoară în numărul de like-uri primite de la oameni care încă mai speră că cineva chiar îi reprezintă.

Singurătatea „liderilor” la malul mării: Conferința unde n-a venit nici măcar umbra conducerii ANP

Lipsa de credibilitate a SNPP nu se vede doar în graficele de la Minister, ci și în atitudinea partenerilor instituționali. La recenta lor „cumetrie” organizată la Constanța, a bătut vântul mai tare prin sală decât prin buzunarele polițiștilor. Faptul că niciun reprezentant din conducerea centrală a Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) n-a considerat oportun să apară spune totul despre „greutatea” acestei organizații.

Probabil s-au felicitat singuri, s-au aplaudat reciproc și s-au pozat din toate unghiurile, în timp ce problemele reale – lipsa de personal și haosul legislativ – au fost lăsate la ușa hotelului. E greu să pretinzi că ești vocea sistemului când propria ta conducere te ignoră cu grație.

Războiul de gherilă vs. Războiul de postări: Cine stinge lumina în Poliția Penitenciară?

Contrastul este de-a dreptul revoltător. În timp ce FSANP pare să fi declanșat un război pe toate fronturile – presă, televiziune, partide politice și presiune constantă pe decidenți – SNPP pare concentrată pe un singur inamic: FSANP. Este tactica clasică a celui care nu face nimic: aruncă cu noroi în cel care muncește, sperând că restul lumii nu va observa incompetența proprie.

Polițiștii de penitenciare nu mai au nevoie de „povești nemuritoare” și poze de grup. Au nevoie de rezultate, nu de marketing sindical cu „poze răsuflate”. Timpul „mincinoșilor de serviciu” a expirat, iar oamenii din sistem încep să vadă diferența dintre o negociere reală, purtată cu argumente și legea pe masă, și un „selfie” penibil făcut pe furiș la ușa unui minister. Vom reveni. (Cristina T.).