Ca întotdeauna în apropierea unei crize de mari dimensiuni, ritmul schimbărilor de profunzime, structurale, la nivelul plăcilor tectonice ale geo-politicii mondiale se accelerează şi, ca prin miracol, devine vizibil pentru marele public.

Dar polarizarea între lumi, exclusiv pe bază ideologică, a devenit atât de intensă încât, mai ales în ţările aflate în mod tradiţional marginea tuturor sistemelor de putere, aceste mari jocuri sunt acum tratate cu indiferenţă deoarece, în mod greşit, poate chiar fatal pentru capacitatea de supravieţuire a unora dintre actori, se consideră că lumea va continua să fie ordonată pe baza principiilor unice ale dominaţiei Occidentului. Idee ce s-ar putea dovedi falimentară, în orice caz acum pusă în faţa provocării enorme pe care o reprezintă acţiunea în mare viteză a celor din BRICS care au trecut deja la viteza superioară în cooptarea de noi membri şi de consolidare a ceea ce ar putea să devină cel de-al doilea pilon al puterii mondiale.

Deocamdată, pe toate planurile – politic, economic, financiar, militar – fiind absolut complet adversativ Occidentului. Şi, dacă lucrurile se dezvoltă în aceleaşi direcţii de până acum, cu puţin sau extrem de puţine şanse ca lucrurile să se schimbe. Construcţia occidentală are şi ea aceea şi tendinţă de extindere a suprafeţei sale de joc, odată cu o consolidare a puterii militare la marginile teritoriului pe care doreşte să-l controleze, cu tot cu resursele şi căile de comunicaţii şi infrastructurile strategice ce vin la pachet odată cu primirea noilor state în NATO şi UE, lucru salutat cu fervoare şi de România.

Trebuie observat, priviţi din nou hărţile, că există acum o deosebire fundamentală la nivelul concepţiei strategice care stă la baza extinderii organizaţiilor respective, adică a celor două organisme de forţă care dau identitatea reală şi valoarea globală de joc pentru ceea ce reprezintă Primul Pilon de Putere al ordinii internaţionale, adică ansamblul spaţiului euro-atlantic. Harta vă spune că etapele succesive de extindere ale celor două instituţii au evoluat în logica adăugării de elemente suplimentare care să se adauge nucleului de forţă central, întărindu-l succesiv şi desenând cercuri de forţă în jurul nucleului de forţă al identităţii euro-atlantice.

De partea cealaltă, BRICS se construieşte în logica unei strategii complet diferite, pornind din start de la o identitate multi-continentală (Brazilia, Rusia, China, India şi Africa de Sud), foarte aproape de filozofia de odinioară a „statelor nealiniate”, dar ridicată acum la speranţa geo-politică de a forma alternativa instituţională completă la construcţia occidentală.

Elementele care se adaugă la BRICS posedă, fiecare în sine, o valoare foarte uşor de definit, dar devin elemente geo-strategice care se adaugă unei constricţii care îşi extinde valenţele în mod neaşteptat. V-am vorbit deja, într-un material publicat în urmă cu ceva timp, despre posibila adăugare la lista statelor membre a două ţări de mare importanţă strategică în orice fel de raţionament mondial: Argentina şi Iran. Iată, în acest moment, cele două ţări au depus deja cererile de intrare şi au demarat pregătirile necesare pentru cât mai rapida conectare cu structurile BRICS. Dar nu este tot.

Lovitura de trăsnet care a agitat unele pieţe de putere şi a inflamat centrele de rele de reflecţie politice şi militare a fost declaraţia dată pentru Izvestia de Purnima Anand, preşedinta Forumului Internaţional BRICS, care a spus că „foarte curând” trei ţări se vor alătura organizaţiei: Arabia Saudită, Egipt şi Turcia: „toate aceste ţări şi-au manifestat deja interesul de a se alătura organizaţiei noastre şi se pregătesc deja pentru depunerea cererilor de obţinere a statutului de membru…Cred că este un pas bun deoarece această extindere este privită ca un lucru favorabil şi va contribui în mod real la creşterea influenţei globale a BRICS”. A mai adăugat că, deja în acest moment, delegaţiile de la Riad, Ankara şi Cairo „sunt deja angajate în procesul de obţinere a statutului de membru BRICS, dar că se îndoieşte că cele trei ţări vor intra simultan în organizaţie.

Dacă va fi aşa atunci chiar se schimbă foarte multe dintre raţionamentele de putere din lumea pe care o cunoaştem acum. Oricum, logica este aceasta, căci vă aduc aminte de lista miniştrilor de externe participanţi la reuniunea din mai care a pregătit Summitul BRICS de la fianalul lunii trecute: au fost acolo reprezentanţii din Kazahstan, Arabia Saudită, Argentina, Egipt, Gambia, Indonezia, Malaezia Tadjikistan, Fiji, Etiopia, Nigeria, Senegal, Emiratele Arabe Unite, Tailanda, Uzbekistan…toţi, din ce în ce mai posibil, reprezentând dorinţa ţărilor lor de a intra într-o altă logică de putere decât cea a Occidentului american.

Mesaj care îşi capătă justa importanţă atunci când ştim că doar ţările care alcătuiesc acum BRICS înseamnă 40% din populaţia planetei. Cum va evolua această logică profund adversativă şi care vor fi efectele în momentul în care lumea este în faţa reînceperii comportamentelor restrictive impuse de suprapunerea crizelor odată cu reunirea pandemiilor de variolă şi Covid-19 în formele lor mutante, pentru a nu ne referi decât la aceşti vectori imediaţi? Oricum ar fi, pe ai noştri aceste lucruri nu-i interesează, nu evoluează la acest palier şi vom face doar ce decid ceilalţi că va fi bine.

Cristian Unteanu