Featured
De la locotenentul Securității la locotenentul lui Orban
Având în vedere precedentul cu așa-zisa revoluție anticomunistă din 1956, după declanșarea crizei din Polonia socialistă la începutul anilor „80, bătrânul și hârșitul aparatcik comunist Janos Kadar, care a condus țara vecină peste trei decenii ca marionetă a Moscovei, a pregătit succesiunea la conducerea Ungariei inclusiv pentru eventualitatea destructurării sau metamorfozării regimului comunist, în contextul evenimentelor periculoase din Polonia și al reformelor inițiate în Uniunea Sovietică de către liderii comuniști Iuri Andropov (anterior cel mai longeviv, inteligent și reformist șef al KGB) și Mihail Gorbaciov ( care a continuat, amplificat și aprofundat reformele inițiate de predecesorul său, prin glasnost și perestroika).
În acest scop, a fost înființat Colegiul Bibo din Budapesta, la care au fost racolați pe sprînceană 60 dintre cei buni studenți de la facultățile de drept și de economie din Ungaria. Pentru acest colegiu au fost selectați tineri care proveneau din medii muncitorești, care au deținut functii în organizația comunistă de tineret și care aveau părinții sau alte rude apropiate membri și adepți devotați ai partidului comunist maghiar (MSZMP), cum a fost în cazul premierului Viktor Orban și al principalilor săi colaboratori, Laszlo Kover și Zsolt Nemeth.
Orban senior-lider comunist, Orban junior-lider utecist
Spre exemplificare, tatăl actualului premier al Ungariei, Gyozo Orban, a fost un membru înfocat de partid și un fan al gulaș-comunismului promovat de liderul suprem Janos Kadar în ultima parte a domniei sale de 32 de ani. De profesie inginer agronom, Orban senior a fost șef de partid la cooperativa agricolă din satul Felcsut (în care a copilărit Viktor Orban), iar ulterior a devenit activist de partid și a primit un ordin similar cu Ordinul Muncii Socialiste din Republica Socialistă România. Pentru atașamentul dovedit față de cauza socialistă, a fost răsplătit, în anii „80, prin trimiterea la muncă în străinătate, respectiv în Libia, pentru care avea nevoie de aprobarea Securității. Orban junior a fost șef (secretar) al organizației comuniste de tineret in liceu, iar, după absolvirea în 1987 a Facultății de Drept și Științe Sociale a Universitații Eotvos Lorand din Budapesta, a beneficiat de un post călduț de sociolog ( probabil un post de acoperire) la Institutul de Pregătire Managerială (un fel de CEPECA românesc) din cadrul Ministerului Agriculturii și Alimentației. Astfel de institute se aflau, în fostele țări socialiste, sub controlul strict al organelor de partid și de securitate. Cert și suspect, în același timp, este că, deși a absolvit o facultate de drept, Viktor Orban nu a practicat niciuna din profesiile juridice cunoscute (avocat, procuror, judecător, notar, consilier juridic).
După 1990, tot mai vehementul anticomunist Viktor Orban a recunoscut la un moment dat că, până la satisfacerea stagiului militar (în perioada 1981-1982), a fost „un suporter naiv și fidel” al regimului comunist. În anii „90, FIDESZ-ul fondat de trioul Orban-Kover-Nemeth s-a declarat partid de centru-stânga, de factură democrat-liberală, și a devenit membru al Internaționalei Liberale. După circa un deceniu, FIDESZ a virat spre dreapta, declarându-se partid popular și devenind membru al Partidului Popular European. În ultimii ani, partidul de guvernământ din Ungaria a alunecat spre extrema dreaptă, devenind un partid conservator, ultranaționalist și xenofob, cu o tentă religioasă.
Sluga principală a noului regent de la Budapesta
Laszlo Kover a fost și este un fel de aghiotant al lui Viktor Orban, devenind principalul său sfetnic și executor în probleme interne, și fiind considerat sluga sa cea mai de încredere, mai docilă și mai obedientă. Cei doi au fost colegi de facultate și de cămin, precum și la Colegiul Bibo, astfel că-i leagă o veche prietenie. Orban a absolvit Facultatea de Drept și Științe Sociale după patru ani de studii, cât era durata normală, însă Kover a absolvit-o după șapte ani de studii, efectuați în perioada 1979-1986, cea ce înseamnă că a repetat trei ani din patru. Acest semidoct fudul, care va rămâne probabil în istorie doar prin mustața furculiță purtată, și-a permis să-i eticheteze pe români și pe guvernanții de la București „necivilizați”, „isterici” și „barbari”, Kover și-a făcut stagiatura în organizația comunistă de tineret și a fost supraveghetor de cămin studențesc în timpul facultății, calitate in care trebuia să colaboreze cu Securitatea si Miliția. Kover a fost fondator al FIDESZ, alături de Orban și Nemeth, și tustrei au beneficiat de burse Soros la Universitatea Cambridge, în anii dinaintea căderii regimului comunist. După absolvirea facultății în 1986, Kover a lucrat ca sociolog (ca și Orban) la Institutul de Studii Sociale de pe lângă Comitetul Central al partidului comunist maghiar (MSZMP). În vara anului 1989, Orban și Kover au participat, în calitate de reprezentanți ai opoziției anticomuniste, la masa rotundă organizată de liderii comuniști pentru realizarea tranziției spre democrație și organizarea de alegeri libere.
Marele și vehementul anticomunist Laszlo Kover provine dintr-o familie cu o lungă tradiție comunistă. Bunicul său patern s-a numărat printre fondatorii partidului bolșevic din Ungaria și a activat în armata sovietică a lui Bela Kun. A fost un activist comunist de frunte atât înaintea cât și după al doilea război mondial. Pentru merite deosebite, a primit Ordinul Patriei Socialiste. Un frate al tatălui lui Kover, precum și o soră și doi frați ai săi au fost membri devotați ai partidului comunist maghiar. Deputat în Parlamentul Ungariei din 1990 până în prezent, Laszlo Kover a ocupat și ocupă, cu sprijinul lui Orban, care l-a transformat în marioneta sa de serviciu, functii de prim rang în partid și în stat, După ce FIDESZ a ajuns în 1998, pentru prima oară, la guvernare, Orban l-a numit pe Kover ministru fără portofoliu însărcinat cu coordonarea tuturor serviciilor secrete maghiare. Principala sa sarcină era să verifice documentele privind activitățile desfășurate de serviciul secret maghiar în timpul regimului Kadar, pentru a peria sau dosi eventuale dosare ce-i i-ar fi privit pe liderii FIDESZ. Tot atunci, după ce a devenit premier, Orban l-a uns pe Kover președinte al FIDESZ. Dupa ce FIDESZ a revenit în opozitie în 2002, Kover a preluat funcția de șef al facțiunii FIDESZ din Parlament. Din 2010, Kover ocupă funcția de președinte al Parlamentului de la Budapesta, devenind al doilea om în stat după premier, în condițiile în care președintele Ungariei are doar un rol simbolic. În cursul anului 2012, marioneta lui Orban a detinut circa o lună, și funcția de președinte intermar. al Ungariei.
De la locotenentul Securității la locotenentul lui Orban
Versatul si revanșardul politician Zsolt Nemeth îl secondează de peste trei decenii pe Viktor Orban, fiindu-i atât sfetnic de taină pe probleme externe cât și camarad de acțiune. Născut în același an cu Orban (1963), Nemeth este licențiat in economie si sociologie la Universitatea de Științe Economice Karl Marx din Budapesta, pe care a absolvit-o în 1987. În timpul facultății a fost cooptat și el în Colegiul Bibo, iar, după absolvirea acesteia, a activat în perioada 1987-1990 la Institutul de Cercetare al Academiei de Științe, tot ca sociolog, unde s-a ocupat de problema naționalismului. Nemeth este suspectat ca ar fi fost ofițer acoperit al serviciului secret maghiar, care are din timpul regimului comunist o secțiune având ca obiect de activitate repararea consecințelor Tratatului de la Trianon. Un intelectual român care, în 1988, a trecut fraudulos frontiera în Ungaria, pe raza județului Satu Mare, pentru a ajunge în Occident, mi-a relatat că ar fi fost interogat la Budapesta de un tînăr ofițer din Securitatea maghiară, care s-ar fi prezentat ca fiind locotenentul Zsolt Nemeth. Este deosebit de interesant că Nemeth a fost prezent in zona Mures-Harghita-Covasna in data de 27 decembrie 1989, la numaicinci zile după răsturnarea lui Ceaușescu, în perioada constituirii UDMR. Cu acest prilej, acesta a inițiat Tabara de vară de la Balvanyos (Covasna), la care au participat reprezentanți ai maghiarilor din toată lumea și la care a fost prezent, ca principal organizator, la 30 de ediții, împreună cu Viktor Orban, în perioada 1990-2019. În anii 2020 și 2021, tabăra și universitatea de vară de la Balvanyos au fost suspendate din cauza pandemiei de coronavirus, fiind reluate săptămâna trecută. Și la a 31-a ediție capetele de afiș au fost Viktor Orban și Zsolt Nemeth, care au fost secondați de vicepremierul Zsolt Semjen și de mai mulți miniștri din guvernul FIDESZ, cum ar fi cel al Finanțelor și cel al Agriculturii.
Așa cum am arătat, Zsolt Nemeth este membru fondator si vicepreședinte al FIDESZ si are din 1990 calitatea de deputat in Parlamentul Ungariei, în care a deținut si funcția de lider adjunct al facțiunii FIDESZ din 2002 până in 2010 si din 2014 până in prezent. Pe plan statal, a deținut funcția de secretar de stat pentru afaceri politice in Ministerul de Externe de la Budapesta in perioadele 1998-2002 si 2010-2014. În această calitate, a coordonat si Biroul pentru maghiarii din străinatate, principala sa preocupare fiind situația minorităților maghiare din țările vecine. În toată această perioadă a fost perceput drept eminența cenușie a diplomației ungare. În pofida relației sale apropiate și vechi cu Viktor Orban, precum și competenței sale indiscutabile, Nemeth a evitat să-și asume funcția de ministru de Externe, probabil că din cauza trecutului său tenebros. In perioada 2002-2010 a fost președintele Comisiei pentru politică externă din Parlamentul Ungariei, funcție pe care a repreluat-o din 2014 până în prezent. Totodată, din 2014 este membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și șeful delegației Ungariei in Consiliul Europei.
De la obstrucționarea României la criticarea Occidentului
Timp de peste trei decenii, Zsolt Nemeth a cutreierat Transilvania în lung și în lat, făcând cu amicul Viktor Orban si câte 20 de peripluri ardelene într-un an. Nemeth a fost unul din principalii promotori ai teoriei drepturilor colective a minorităților naționale, îndeosebi a dreptului la autonomie teritorială a minorității maghiare din Transilvania, începând cu autonomia așa-zisului . În 1996 a fost unul din cei mai vehemenți opozanți din Parlamentul Ungariei față de încheierea Tratatului de stat cu România. Ca și Viktor Orban, a fost un susținător apropiat și înfocat al episcopului Laszlo Tokes, pe care l-a instigat împreună cu șeful guvernului de la Budapesta să proclame in 1999, după atacarea Serbiei de către forțele NATO, în contextul conflictului din Kosovo, autonomia teritoriala a așa-zisului Ținut Secuiesc (incluzând județele Harghita si Covasna și o parte din județul Mureș) și a așa-zisului Ținut Partium (incluzând o mare parte din județele Bihor, Satu Mare si Sălaj) la forumurile convocate în acest scop la Cernatu de Jos (Covasna), respectiv la Valea lui Mihai (Bihor), care au avut însă o audiență minoră, astfel că inițiatorii au rămas doar cu proclamatul. Orban si Nemeth au fost inițiatorii Legii dublei cetățenii care permite acordarea cetățeniei maghiare etnicilor maghiari din statele vecine cu Ungaria, care sunt cei mai numeroși în țara noastră. Nu în ultimul rând, Orban și Nemeth au căutat, prin diverse mijloace, să împiedice sau să întârzie accederea României în NATO și în Uniunea Europeană, iar, de câțiva ani, încearcă să împiedice accederea țării noastre în Spațiul Shengen și în OCDE.
De-a lungul timpului, Viktor Orban și locotenenții săi au lansat, în premieră, la Universitatea de Vară de la Balvanyos mai multe mesaje incitante și provocatoare, multe cu tentă revizionistă sau iredentistă, cu obiectivele, doleanțele sau marotele mai vechi și mai noi ale guvernanților de la Budapesta și/sau ale minorității maghiare din România, începând cu drepturile colective ale minorităților naționale, autonomia personală, autonomia culturală și autonomia teritorială a membrilor și comunităților maghiare din România, cel mai mult pedalându-se pe autonomia teritorială a așa-zisului Ținut Secuiesc, și continuă cu acordarea dublei cetățenii, respectiv și a cetățeniei ungare, cetățenilor români de naționalitate maghiară. Tot la Balvanyos, la Universitatea de Vară din 2014, care a avut loc după anexarea peninsulei Crimeea de către Federația Rusă, premierul Orban a rostit primul discurs prin care anunța trecerea la „iliberalism”, pornind de la modelul de organizare politică și de dezvoltare economică aplicat în China, Rusia, Turcia, India și Singapore. La actuala ediție, principalii vorbitori veniți de la Budapesta (Orban, Nemeth, Semjen, miniștrii Finanțelor și Agriculturii ) și-au axat discursurile pe decăderea Occidentului, pe care-l proslăveau în anii „90, pe criticarea Uniunii Europene și a Statelor Unite ale Americii, menajând și chiar apărând însă Rusia, mai mult sau mai puțin insidios.
Valer Marian
Exclusiv
Furtuna transatlantică a cenzurii: Cum a ajuns România cârpa de șters a Congresului SUA și a Comisiei Europene
România, primul cobai electoral aruncat sub roțile algoritmilor
În decembrie 2024, România a intrat în istoria politică mondială nu printr-o reformă curajoasă și nici printr-un lider vizionar, ci printr-un spectacol grotesc: Curtea Constituțională a anulat integral primul tur al alegerilor prezidențiale. Motivul oficial: TikTok s-a transformat, potrivit autorităților, în armă de manipulare hibridă în favoarea candidatului suveranist Călin Georgescu.
Nu mitinguri fraudate, nu saci de voturi dispăruți, nu buletine tipărite în garaj. Nu. Algoritmi, boți și „actori ostili externi”.
Democrația românească nu ar fi căzut la urne, ci în feed-ul de TikTok.
Documentele declasificate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și rapoartele SRI, SIE, STS au completat tabloul oficial: mecanismele de moderare ale TikTok au eșuat în a marca și trata corect conținutul electoral, permițând o amplificare artificială, disproporționată, a unui singur candidat în raport cu restul.
Întrebarea care arde însă dincolo de comunicate și rapoarte este simplă:
Când aperi democrația și când, de fapt, o confisți în numele „securității naționale” și al „integrității procesului electoral”?
Bruxelles-ul moralist: „Vă protejăm de voi înșivă, prin algoritmi curați”
Versiunea oficială de la București și Bruxelles este bine împachetată: România ar fi fost victima unei operațiuni hibride, iar statul – ghidat de lumina regulamentelor europene și a Actului privind Serviciile Digitale (DSA) – ar fi intervenit eroic.
Pe limbaj de pamflet, rețeta arată așa:
– algoritmul devine noul bau-bau;
– DSA devine noua bâtă de „igienizare a discursului”;
– iar cetățeanul este considerat prea slab pentru a discerne singur, deci trebuie „protejat” prin ștergeri, limitări, etichetări și, la nevoie, prin anularea votului.
Așa se naște doctrina de „democrație defensivă”: dacă nu iese cine trebuie, înseamnă că au greșit algoritmii, nu partidele.
Washington-ul nervos: Congresul descoperă „exportul de cenzură” made in UE
Ceea ce părea o criză internă românească a devenit, peste ocean, probă într-un dosar mult mai mare. Sub conducerea lui Jim Jordan (R-OH), președintele Comisiei Judiciare a Camerei Reprezentanților, Congresul SUA a început să scormonească în culisele relației dintre Comisia Europeană și giganții tech.
Din scrisorile oficiale și citațiile transmise către TikTok, Meta și celelalte mari platforme online (a se vedea corespondența publicată de Comisia Judiciară a Camerei Reprezentanților), reiese, potrivit lui Jordan, că:
- companiile de tehnologie au pus la dispoziția Congresului mii de documente interne și comunicări cu Comisia Europeană și cu statele membre ale UE;
- aceste documente indică, în viziunea Comisiei Judiciare, amploarea unei campanii globale de cenzură orchestrate de Bruxelles;
- UE ar fi constrâns platformele să elimine discurs legal, să-și rescrie politicile de moderare la nivel global și să impună restricții de exprimare nu doar pentru europeni, ci și pentru utilizatorii americani;
- în loc să-și revizuiască abordarea, Comisia Europeană ar părea că își dublează eforturile de cenzură, încercând în același timp să le ascundă de public;
- până în prezent, Comisia Europeană nu a reușit să formuleze, în percepția anchetatorilor din Congres, o respingere convingătoare a dovezilor prezentate.
În acest decor, România devine cazul-șoc:
țară membră UE, alegeri anulate, rețea socială chineză, „actori ostili externi” – o combinație perfectă pentru a arăta cum se îmbină cenzura politică, geopolitica și ingineria algoritmică.
Mesajele care se autodistrug: „transparența” UE intră pe Signal și dispare
În martie 2026, ancheta Congresului SUA a făcut un salt exploziv. Au fost emise citații oficiale (subpoenas) către TikTok, Meta, Alphabet, Microsoft, OpenAI, xAI și alți giganți, după ce a apărut numele lui Prabhat Agarwal, șeful echipei de aplicare a DSA în cadrul Comisiei Europene.
Potrivit documentelor invocate public de Comisia Judiciară, Agarwal le-ar fi sugerat colegilor să folosească aplicații de mesagerie criptată cu funcții de auto-ștergere (precum Signal) atunci când se comunică dispoziții sensibile către reprezentanții platformelor online și către responsabili de la nivel național din statele membre.
Concluziile provizorii formulate de Comisia Judiciară a Congresului SUA:
- Obstrucționarea anchetei: oficiali europeni ar fi încercat să-și șteargă urmele, făcând dificilă reconstituirea presiunilor puse pe companiile tech;
- Cenzura extrateritorială: prin amenințarea cu amenzi până la 6% din cifra de afaceri globală, DSA devine, din perspectiva Congresului, o ghilotină financiară care împinge platformele să limiteze discursul politic inclusiv pentru utilizatorii americani, ocolind Primul Amendament.
Pe scurt: reglementăm în numele „transparenței”, dar vorbim pe canale care își șterg singure memoria. Iar România este primul loc unde efectele acestui dans opac se văd direct în urne.
România, prinsă la mijloc între două dogme care nu se suportă
Dincolo de jargonul juridic, conflictul este de fapt unul între două dogme politice ireconciliabile:
- Dogma Bruxelles-ului: „Democrația trebuie apărată, dacă e nevoie, chiar de deciziile propriilor cetățeni, cu ajutorul experților, al regulatorilor și al algoritmilor controlați.”
- Dogma Washington-ului (aripa Jordan): „Libertatea de exprimare este aproape absolută; cine controlează moderarea și penalizează discursul face cenzură politică, nu protecție democratică.”
Cazul alegerilor din România este transformat în afiș de campanie pentru ambele tabere:
- Pentru Comisia Europeană și autoritățile de la București, România devine demonstrația practică a faptului că, fără intervenție fermă, algoritmii și campaniile obscure pot deturna votul.
- Pentru Congresul SUA, România este proba vie că, sub pretextul „combaterii dezinformării”, un aparat birocratic poate legitima anularea votului popular atunci când rezultatul nu convine.
Utilizatorul român, captiv într-o bulă filtrată, cu buletin și buletin de vot
Pentru România, efectele se simt pe trei niveluri majore:
- Credibilitate instituțională: Rapoartele serviciilor secrete și decizia Curții Constituționale se află sub lupa unei investigații externe. Dacă ancheta Congresului SUA va sugera că deciziile de moderare ale TikTok au fost influențate sau deturnate de canale neoficiale ale unor oficiali europeni, legitimitatea anulării alegerilor riscă să se prăbușească, transformând „apărarea democrației” în abuz transnațional de putere.
- Subordonare tehnologică: Platformele sociale aplică deja setări și filtre speciale pentru spațiul european. Utilizatorul român riscă să trăiască într-o bulă informațională puternic filtrată, în care ceea ce nu trece de grila reglementatorilor nu mai apare în feed – nu pentru că nu există, ci pentru că a fost etichetat ca „risc”, „dezinformare”, „conținut problematic”.
- Precedent electoral periculos: Reluarea alegerilor deschide o cutie a Pandorei. De acum înainte, de fiecare dată când un candidat „neconvenabil” obține o victorie organică prin canale alternative, narațiunea „interferenței algoritmice” poate fi scoasă din sertar pentru a cere invalidarea rezultatului.
Cine stăpânește algoritmul, stăpânește democrația
Anularea alegerilor din România nu este un accident izolat, ci primul mare seism produs de coliziunea dintre:
- legile statelor naționale,
- regulamentele Uniunii Europene,
- algoritmii platformelor globale,
- și ambițiile politice de la Washington și Bruxelles.
În timp ce Bruxelles-ul invocă „securitatea națională” și „integritatea alegerilor”, Washington-ul acuză apariția unui aparat global de cenzură. La mijloc rămâne cetățeanul român – primul alegător dintr-o democrație declarată matură căruia i s-a spus, practic:
„Votul tău e valabil… până când algoritmii și birocrații decid că nu mai este.”
Cenzura nu mai poartă uniformă, nu mai închide tipografii și nu mai confiscă ziare de pe tarabe. Cenzura de azi vine cu logo de platformă, interfață prietenoasă, politici de „siguranță”, mesaje criptate care se auto-șterg și, la final, cu puterea de a reseta urnele.
2026-03-16-jdj-to-meta-zuckerberg-re-preservation 2026-03-16-jdj-to-tiktok-custodian-of-records-re-preservation
Tabel sintetic: Războiul narativelor pe spinarea României
| Aspect | Bruxelles și București – „Democrație defensivă” | Congresul SUA (Jim Jordan & co.) – „Libertate vs. cenzură” |
|---|---|---|
| Interpretarea cazului România | Protecție a securității naționale și a integrității alegerilor | Exemplu de abuz de reglementare și anulare a votului sub pretext digital |
| Rolul DSA | Cadru legitim de transparență și responsabilizare a platformelor | Pârghie de șantaj financiar și export de cenzură la nivel global |
| Rolul TikTok și al platformelor | Vinovate de încălcarea normelor electorale și de amplificare nejustă a unui candidat | Victime ale presiunii politice a UE, forțate să limiteze discurs legal |
| Algoritmii | Vector de dezinformare și risc de securitate ce trebuie controlați | Pretext comod pentru intervenții politice și control asupra opoziției |
| Anularea alegerilor | Măsură „excepțională, dar necesară” pentru a salva democrația | Semn de capturare a procesului electoral de către birocrați și regulatorii UE |
| Poziția României | Stat „protejat” în războiul informațional | Cobai într-un experiment de cenzură transnațională |
| Mesaj către cetățean | „Te apărăm de manipulare, ai încredere în instituții și în reguli stricte” | „Ți-au anulat votul în numele unei corectitudini algoritmice foarte discutabile” |
(Cristina T.).
Exclusiv
O nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”
Când arestul devine risc profesional: „Diamantul” sună alarma la IPJ Sibiu
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a ajuns să facă ceea ce instituția ar fi trebuit să facă din oficiu: să sesizeze încălcarea normelor de securitate și sănătate în muncă la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al IPJ Sibiu.
Acolo unde, pe hârtie, ar trebui să existe „condiții optime de lucru pentru personalul MAI”, în realitate polițiștii își desfășoară activitatea zilnic într-un mediu care le pune în pericol sănătatea și siguranța. Nu vorbim despre mofturi, ci despre un amestec de neglijență, indiferență și dispreț față de cei care duc, efectiv, greul muncii de zi cu zi.
O adresă și un dosar: așa arată „grija” sistemului față de propriii oameni

Demersul sindicatului nu a putut fi îngropat sub preș. Prin adresa nr. 915163/2026, Direcția Control Intern a Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR) comunică faptul că, în urma sesizărilor formulate de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, conducerea IPJ Sibiu a dispus declanșarea cercetării prealabile privind respectarea obligațiilor legale la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă.
Tradus din birocrată în română: după ce polițiștii au tras semnalul de alarmă prin sindicat, IPJ Sibiu s-a văzut obligat să mimeze, deocamdată, trezirea. S-a descoperit, brusc, că poate ar trebui verificat dacă nu cumva normele de securitate și sănătate în muncă sunt călcate în picioare chiar acolo unde polițiștii își riscă sănătatea.
Condițiile de muncă ale polițistului nu sunt moft: dar sistemul le tratează ca pe o glumă proastă
„Diamantul” repetă răspicat un adevăr care, în mod normal, ar trebui să fie banal: condițiile de muncă ale polițistului nu sunt un moft, ci o obligație a instituției.
Realitatea însă arată altfel:
– polițistul e bun la intervenții, la reținerea infractorilor, la asumat riscuri;
– dar când vine vorba de aer respirabil, spații sigure, igienă și respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă, brusc totul devine „vedem”, „analizăm”, „cercetăm prealabil”.
Acolo unde condițiile sunt încălcate, sindicatul este obligat să facă ceea ce ar trebui să fie reflex instituțional: să sesizeze, să insiste și să urmărească până la capăt. Fără presiunea sindicatelor, multe „centre de reținere” ar rămâne, liniștite, centre de risc maxim pentru propriii polițiști.
Vocea din teren versus zidul de beton din birouri: cine chiar apără polițistul?
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” își exprimă deschis recunoștința față de colegii care au semnalat situațiile de la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al IPJ Sibiu. Ei sunt cei care văd zilnic realitatea: infiltrații, igrasie, instalații precare, spații improprii, norme de securitate și sănătate în muncă tratate ca niște recomandări opționale.
„Sunteți vocea din teren, iar noi vă suntem scutul” – transmite sindicatul. O frază care sună frumos, dar care, din păcate, spune și altceva: fără vocea din teren și fără „scutul” sindical, instituția i-ar lăsa pe polițiști exact unde sunt acum – între pereți care crapă și rapoarte care mint.
Scut sindical, armură de hârtie instituțională: cât valorează o viață de polițist într-un centru de arest?
Faptul că a fost nevoie de sesizarea Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul” și de o adresă oficială a Direcției Control Intern, cu număr de înregistrare și formulări seci, arată cât de puțin contează, în practică, sănătatea și siguranța polițistului.
Instituția funcționează după principiul:
– până nu există sesizare, „nu știm”;
– până nu există scandal, „nu e problemă”;
– până nu se cer hârtii, „merge și-așa”.
Iar când, în sfârșit, se mișcă ceva, totul începe cu „cercetare prealabilă”, nu cu „remediere imediată”.
Până când normele de securitate și sănătate în muncă vor fi aplicate pentru polițiști cu aceeași strictețe cu care sunt aplicate legea și regulamentele pentru cetățeni, rămâne valabilă formula amar de exactă a „Diamantului”:
polițiștii sunt vocea din teren, sindicatul le este scutul.
Instituția, în schimb, prea des rămâne doar un zid rece, pe care se lipește o adresă cu număr și semnătură. (Cristina T.).
Exclusiv
O frână de mână trasă la Palatul Victoria: instanța transformă „marea reformă a salarizării” în spectacol cu martori asistenți
Consultarea publică „la mișto” este oprită cu acte în regulă
Consultarea publică pe Legea salarizării a fost suspendată de instanță, dezvăluie Sindicatul Europol. În mai puțin de patru zile de la momentul în care ministrul interimar al muncii a aruncat în „transparență decizională” proiectul noii Legi a salarizării – la solicitarea Președintelui României, ca să se bifeze frumos și la capitolul „implicarea Cotrocenilor” – Guvernul a ajuns în postura penibilă de a fi redus la rangul de „martor asistent” în propriul circ legislativ.
Executivul, care se visa mare reformator al sistemului bugetar, a ajuns să privească de pe tușă cum instanța îi scoate siguranțele de la panoul de comandă chiar pe tema de care se lăuda mai tare: „noua Lege a salarizării”.
Curtea de apel București trage cablul din priză: consultarea este suspendată oficial
Totul a pornit de la o acțiune în instanță introdusă de Federația Sanitar, care a decis să nu mai înghită „consultarea publică” făcută în stil „repede, prost și pe tăcute”. Ca urmare a acestei acțiuni, Curtea de apel București a emis o ordonanță președințială prin care:
- suspendă procedura de consultare publică a proiectului Legii salarizării personalului plătit din fonduri publice;
- stabilește că măsura produce efecte până la soluționarea cauzei pe fond.
Cu alte cuvinte, tot mecanismul de consultare publică, așa cum a fost el șmecherește pus în mișcare de Guvern, a fost pus pe pauză, cu ștampilă de instanță. Nu s-a mai mers pe clasicul „lasă, că merge și-așa”, ci pe „stop, vedem întâi dacă e legal ce încercați să vindeți drept reformă”.
Guvernul primește lecția de bază: nu reformezi bugetarii călcând legea în picioare
În funcție de modul în care va fi soluționată cauza pe fond, Guvernul României riscă să primească, negru pe alb, un mesaj pe care nici cel mai talentat consilier de imagine nu-l poate parfuma:
- nu poți pretinde că reformezi sistemul bugetar ignorând legea;
- nu poți mima consultarea publică bifând niște proceduri formale;
- nu poți impune decizii cu impact asupra a sute de mii de angajați din sectorul public fără un dialog real.
După cum subliniază Sindicatul Europol, orice reformă serioasă trebuie:
- construită transparent;
- făcută cu respectarea cadrului legal;
- bazată pe un dialog real cu organizațiile sindicale, nu pe simulări administrative și consultări de fațadă, puse pe site cât să treacă de ochiul neavizat.
Spectacolul de „democrație de carton”, în care Guvernul întreabă de formă și decide de fapt, a ajuns în fața instanței, iar instanța a decis să dea cu decorul de pereți până se lămurește dacă piesa respectă sau nu legea.
„Marea reformă” parcată la dosar: întregul traseu al legii este în aer
Ca efect direct al ordonanței președințiale emise de Curtea de apel București, întregul parcurs de adoptare a noii Legi a salarizării este suspendat. Proiectul care trebuia să regleze salariile personalului plătit din fonduri publice a fost trimis, elegant, la colț, să aștepte.
Decizia nu este definitivă:
- hotărârea Curții de apel București poate fi atacată cu recurs;
- termenul pentru recurs este de 5 zile de la comunicare.
Până una-alta, Guvernul nu mai poate continua, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, procedura de consultare publică pe care a încercat să o ruleze pe modul „formal, rapid și, dacă se poate, pe șest”.
De la „reformă istorică” la „martor asistent”: anatomia unei aroganțe birocratice
Situația de azi, așa cum reiese din informațiile făcute publice de Sindicatul Europol și din acțiunea Federației Sanitar, arată un Executiv care a încercat să:
- dea impresia că ascultă societatea, dar să evite dialogul real cu sindicatele;
- treacă pe repede înainte o lege cu impact uriaș asupra a sute de mii de bugetari;
- se ascundă în spatele formulei „transparență decizională”, fără să respecte spiritul ei: participarea efectivă a celor afectați.
Rezultatul: Guvernul se vede obligat să asiste, ca un figurant cu obligație de prezență, la derularea unui proces care îi verifică tocmai corectitudinea „consultării” cu care se lăuda. Din mare jucător, a devenit spectator de categorie „martor asistent”.
Justiția decide, sindicatele veghează, Guvernul așteaptă cu pixul în aer
Parcursul procesului va fi urmărit pas cu pas de organizațiile sindicale – Federația Sanitar, care a inițiat acțiunea, și Sindicatul Europol, care a dezvăluit public blocajul. Acestea anunță că vor informa în dinamică privind finalitatea cauzei, mai ales în condițiile în care decizia Curții de apel București poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Până la o soluție pe fond și până la eventuala judecare a recursului, Legea salarizării stă cu frâna trasă, iar Guvernul are o ocazie rară: să priceapă că „reforma” făcută prin mimă, prin șmecherii de calendar și prin consultări de fațadă nu trece testul unei instanțe care chiar citește legea. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 3 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 5 zileCum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 4 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 4 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 3 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum 2 zile„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
-
Exclusivacum 20 de oreHipodromul cu iz penal: cum se dopează caii și se diluează regulamentul, sub ochii unei comisii de decor



