Cu scopul de a menține echidistanța și concizia acestui editorial, voi reda în mod nemijlocit temele fierbinți de dezbatere din cadrul acestui festivalul: „Quo vadis Europa? – Europa încotro? – invitat și Ludovic Orban -, „Încotro Bazinul Carpatic?”, „Viitor Maghiar 2030″?, „Trecutul nostru este viitorul nostru”, „Navigația pe Dunăre începând din secolul al XIX-lea până̆ la Trianon – vernisajul expoziției”, „E bine să fi maghiar!”, „Legea minorităților – obstacole și posibile direcții de acțiune în aplicarea autonomiei comunitare”, „Războaie pentru steaguri și steme, procese înscenate și de restituție”, „Indiferența Europei și autodeterminarea”, „Amintire, amnezie, istorie”. (click AICI) Acestea sunt doar câteva dintre temele de discuție ale manifestației, iar direcția lor este cât se poate de clară – redobândirea Transilvaniei de către unguri. Temă pe care oficialii maghiari (și nu numai) o discută chiar în aceste clipe, pe teritoriul țării noastre. Mass-media – sursele oficiale – tace mâlc. Niciun politician roman nu a ieșit cu o declarație pe această temă.Totuși, se poate ca reacția noastră – a patrioților -, ca răspuns la aceste acțiuni ale ungurilor să fie considerată de către unele persoane ca fiind exacerbată. Dacă este așa, este doar din cauza inacțiunii statului român. Cum este posibil ca oficialii maghiari să organizeze o manifestație de asemenea amploare pe teritoriul țării noastre, și niciun oficial român să nu fie invitat (în afară de miniștrii și deputații UDMR, bineînțeles). Iar dacă presa main-stream nu scoate niciun cuvânt despre această situație scandaloasă, este clar faptul că cineva le interzice să aducă evenimentul la urechile publicului. Nu știm cine este acel cineva. Dar știm faptul că interpusul acelui cineva este factorul politic, care a „miluit” la greu presa autohtonă, în schimbul tăcerii acesteia din urmă. Iar factorul politic, la rândul său, tace. Nici măcar AUR nu spune nimic. Iar asta ne ridică un semn de întrebare în privința onestității patriotismului lor. Pe de altă parte, de ani de zile, orice tentativă de sărbătoare românească a tratatului de la Trianon este masiv cenzurată. Anul acesta, doar Ministrul Culturii, Lucian Romașcanu, a avut o inițiativă de a sărbători acest eveniment istoric, ce-i drept nu prea convingătoare. Printre altele, a fost arborat drapelul național la Teatrul Naţional ‘I.L.Caragiale’ din Bucureşti. Atât s-a putut. Păi nu este normal să fie arborat drapelul național la teatrul național, în fiecare zi? Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este: „Mai este România țara românilor?” Pierderea suveranității informale poate duce, realmente, la pierderea suveranității în mod formal. Iar în cazul de față, lipsa de răspuns a statului român nu poate decât să întărească dorința Ungariei lui Orban de a ne fura Ardealul. Doar că nu se va numi furt, dacă statul român îl pune pe tavă. Se va numi cadou.
P.S. Credeți că ar fi posibil ca statul român să replice evenimentul, doar că de data aceasta în Ucraina? Pentru cei 500.000 de români de acolo? Unde să se discute problemele lor, reale și urgente? Și, eventual, să nu fie invitat cuplul Zelenski-Zelenska? Este și asta, o întrebare legitimă.
Andrei Gușă



