Actualitate
To catch up with the sun but it’s sinking
Mă uit la un concert Pink Floyd de la sfîrșitul anilor ‘80. 1988, mai precis. Erau deja niște ani buni de cînd nebunul de Roger Waters se certase urît cu restul trupei, își făcuse bagajele și o luase pe calea unei cariere solo – cît se poate de succes, de altminteri. David Gilmour rămăsese să ducă stindardul Pink Floyd mai departe. În formula fără Waters, ceilalți trei pinkfloidiști au scos repede un album, The Delicate Sound Of Thunder, pe care îl tot promovau în respectiva serie de concerte.
La vremea aceea, la sfîrșitul anilor ‘80, începutul anilor ‘90, plecarea lui Waters și noul sound Pink Floyd păreau pentru tinerii de noi de atunci o cădere în păcat și în mediocritate.
Cum poate să întineze Gilmour nobilele idealuri ale unei trupe atît de perfecte? După seria colosal de perfectă de albume începută cu The Dark Side Of The Moon și continuată neîntrerupt pînă la The Final Cut, cum de poate acum să vină cu un asemenea album atît de fleașcă, cu o asemenea pastișă?
Mai mult de-atît, cum poate să țină concertele astea atît de comerciale, de mecdonaldizate? De ce cîntă el piesele Pink Floyd, și nu Waters? Waters e inima Pink Floyd, el e spiritul și angstul și geniul. Gilmour, leave the kids alone…
Așa gîndeam atunci, în superbia mea de tefelist necruțător și tînăr și naiv. Între timp, lucrurile s-au schimbat, inevitabil.
Gilmour a făcut și carieră solo, a cîntat și Pink Floyd. Treizeci de ani de concerte Pink Floyd. Practic de două ori mai mult decît cît au cîntat cu toții împreună, cînd au creat mitul.
Waters, între timp, a căzut la pace la bani cu ceilalți și a primit înapoi dreptul de a cînta și el piese Pink Floyd. L-am văzut în concert de două ori de atunci. O dată prin 2008 sau 2009 la Berlin, cînd a cîntat cap coadă The Dark Side Of The Moon. Și o dată în 2011 la Łódź, în Polonia, cînd la fel de complet a cîntat The Wall.
De fiecare dată s-a înfiorat pielea pe mine și mi-au dat lacrimile. De fiecare dată adolescentul întîrziat din mine s-a simțit răzbunat: Doamne, chiar sînt cu adevărat la un concert Pink Floyd, cum mi-am dorit dintotdeauna.
Nick Mason cîntă și el Pink Floyd. Am fost luna trecută la concert la el, aici la noi, la Arenele Romane. A fost un concert excelent. A real trip down the memory lane.
Tobarul a cîntat numa și numa chestii Pink Floyd de dinainte de Dark Side, multe din ele compuse de Barrett. Dar și Echoes cap-coadă – remarcabil act artistic. Nu vreți să știți cum sună Echoes în concert, chiar dacă nu e croșetat de Gilmour. Sau Careful With That Axe, Eugene…
Între timp, Wright a murit, Dumnezeu să-l odihnească. Între timp, Waters și Gilmour au îmbătrînit, s-au mai potolit un pic, au lăsat ura la o parte, s-au semi-împăcat și chiar au și cîntat ocazional împreună. Chiar dacă Waters a rămas aproape la fel de intens, inclusiv pe partea de implicare civică în tot soiul de cauze tefeliste. Un tefeleu perpetuu, dragul de el.
Între timp, am îmbătrînit cu toții, iar anii ‘80, ‘90 au devenit în imaginarul colectiv la fel de îndepărtați ca și anii ‘70, cînd Pink Floyd era la apogeul puterii creative, iar noi doar decît niște bieți copii de țîță, nu cvasi-boșorogii de acum.
Acum mă uit din nou la aceste concerte cu ochii semiperfuzistului de 50 de ani și mi se par de o calitate imposibil de atins în zilele noastre. Cîtă pricepere. Ce muzică puternică. Ce spectacol. Din capitolul They Don’t Make Them Like That Anymore. Ascult, privesc și mă trec fiori. Doamne, cum puteau cînta monștrii ăștia…
Ce s-a schimbat? Unde s-au modificat standardele noastre? Cînd s-au transformat anii ‘90 din prezent mediocru în ani clasici, stindard de calitate? Cînd am îmbătrînit? Cînd s-a schimbat lumea sub ochii noștri, pe nevăzutelea, pe nesimțitelea?
Cînd a căzut realitatea într-o baltă de mediocritate fleașcă, leșinată, enervant de bicisnică? De ce nu mai are gust nimic? Mother do you think they’ll drop the bomb? Mother do you think they’ll try to break my balls? Mother should I build a wall? Mother should I trust the government?
Toate trec. Toate se duc. Toate devin fleașcă și amare și bicisnice. De cînd lumea și pămîntul, de la primul Homo habilis care a avut prima sclipire de conștiință, lumea e într-o continuă cădere în mediocritate, într-o continuă spirală de prăbușire, precum planetele se prăbușesc în spirală neîntreruptă în jurul Soarelui, tîrîte de gravitația acestuia în călătoria sa prin Galaxie. Și nici măcar nu e prăbușire, căci în Univers nu există sus sau jos, decît doar masă și gravitație și atracție și continuă, inepuizabilă mecanică celestă.
Toate se prăbușesc în jurul nostru, în mintea noastră, în tristețea noastră de cvasiperfuziști și de semiboșorogi, dintr-un motiv cît se poate de banal. Pentru că toate se schimbă și, încet-încet, pas cu pas, nu mai sînt pe gustul nostru.
Nu e nici catastrofă, nici prăbușire. E doar o continuă, obositoare schimbare. Noi rămînem cu mintea pe loc, iar celelalte în jurul nostru se schimbă. Nici în bine, nici în rău. Pur și simplu se schimbă. Și nu mai sînt pe gustul nostru. Iarba nu ne mai place. Gura nu ne mai tace.
Și obosim să tot încercăm să ne dăm după alții, în loc să se dea ei după noi, cum s-ar cuveni, pentru că noi sîntem bătrîni și prestigioși și înțelepți, nu ca mucoșii ăștia recenți de acum. Mama lor de mucoși.
Les bourgeois c’est comme les cochons, plus ça devient vieux plus ça devient bête, les bourgeois c’est comme les cochons, plus ça devient vieux plus ça devient c…
Și obosim. Și nu mai vrem să mai pedalăm în apa mîloasă, plină de crocodili a momentului prezent. Era mai bine înainte. Era mai foarte altfel. Ah, ce foarte perfect era atunci și ce groaznic de nașpa de nasol este acum. Și ne agățăm cu mintea de sclipitoarele vremuri cînd eram tineri și totul în jurul nostru urla a prospețime. Cînd lucrurile erau atît de noi, încît, încît…
El mundo era tan reciente, que muchas cosas carecían de nombre, y para mencionarlas había que señalarlas con el dedo.
Hai, calmați-vă, perfuziștii mei dragi. Tovarășii mei de leat. Se întîmplă doar un fleac. Doar se schimbă lumea în jurul nostru, iar noi nu mai putem sau nu mai vrem să ținem ritmul cu schimbarea. Nimic deosebit. Doar o simplă catastrofă personală. Mare lucru. Un fleac, tocmai ne-a ciuruit. Fiecare generație la rîndul ei a trecut prin asta, de la primul Homo habilis și de la Nabucodonosor și de la Socrate și de la Marilyn Monroe încoace. Și toți s-au străduit să oprească lumea în loc. Și nici unul n-a reușit. Și toți au murit.
Și lumea a mers mai departe.
And you run and you run to catch up with the sun, but it’s sinking, racing around to come up behind you again, the sun is the same in the relative way, but you’re older, shorter of breath and one day closer to death.
Rețineți, da? One day closer to death.
Ghinion. (Mirel Palada).
Pentru cei care vor să vază concertul cu pricina și să se urce pe pereți de nostalgie, uite aici
Actualitate
Schimbare de gardă în spațiu: Boeing câștigă un contract de 2 miliarde de dolari pentru sateliții MUOS
Într-o mișcare surprinzătoare care modifică peisajul furnizorilor de apărare, Space Force a desemnat compania Boeing pentru a extinde constelația de comunicații critice, preluând ștafeta de la constructorul original al sistemului.
O victorie strategică în fața rivalilor de la Lockheed Martin
Space Systems Command (SSC) a anunțat oficial atribuirea unui contract de 2 miliarde de dolari către Boeing pentru dezvoltarea și livrarea a doi noi sateliți din cadrul sistemului Mobile User Objective System (MUOS). Decizia marchează o schimbare semnificativă de direcție, Boeing reușind să se impună în fața celor de la Lockheed Martin, compania care a proiectat și construit primele cinci unități ale acestei flote orbitale.
Noul acord acoperă întregul proces, de la dezvoltare și integrare până la testarea pe orbită. Această extindere a duratei de viață a serviciului MUOS este rezultatul unei competiții strânse, începută în 2024, când ambii giganți ai industriei au primit contracte inițiale de design în valoare de 66 de milioane de dolari.
Securizarea comunicațiilor navale până în anul 2035
Noile unități spațiale sunt programate pentru lansare începând cu anii 2031 și 2032, urmând să ridice numărul total de sateliți din constelația MUOS la șapte. Această infrastructură este vitală pentru armata americană și aliații săi, oferind comunicații securizate în banda ultra-înaltă (UHF), esențiale în special pentru coordonarea forțelor navale la nivel global.
Odată cu implementarea acestor noi sateliți, sistemul va putea rămâne operațional cel puțin până în 2035. Efortul financiar este unul considerabil, bugetul estimat pentru cercetare, dezvoltare și achiziții ridicându-se la peste 2,6 miliarde de dolari până în anul 2031, reflectând importanța strategică a menținerii unei conexiuni sigure în teatrele de operațiuni.
Orizontul comercial și viitorul comunicațiilor militare
În timp ce Boeing se pregătește pentru faza de construcție, arhitectura viitoare a comunicațiilor militare ar putea suferi transformări profunde. Dincolo de investiția actuală, autoritățile militare explorează o strategie pe termen lung care ar putea implica transferul parțial sau total al misiunilor de comunicații în bandă îngustă către furnizori comerciali.
Această abordare hibridă ar putea oferi o mai mare flexibilitate și reziliență, într-un moment în care spațiul devine un domeniu din ce în ce mai contestat. Până la implementarea noilor viziuni comerciale, sateliții MUOS construiți de Boeing vor rămâne coloana vertebrală a dialogului criptat pentru forțele de intervenție rapidă.
Actualitate
O nouă frontieră pentru marina italiană: Pierroberto Folgiero anunță planurile Fincantieri pentru propulsia nucleară
Într-o mișcare strategică menită să redefinească puterea navală a Italiei, cel mai mare constructor de nave din țară explorează integrarea reactoarelor nucleare de ultimă generație, în timp ce armata studiază fezabilitatea primelor sale forțe navale propulsate atomic.
Tehnologie de ultimă generație pe mare: Proiectul Minerva și viitorul reactoarelor nucleare
Pierroberto Folgiero, CEO-ul Fincantieri, a confirmat recent interesul major al companiei pentru propulsia nucleară, subliniind că studiile actuale vizează reactoarele din generațiile a treia și a patra. Deși o implementare imediată nu este iminentă, constructorul italian caută activ parteneriate pentru a acoperi întregul lanț de valoare al acestei tehnologii complexe. Această inițiativă se aliniază cu Proiectul Minerva, lansat de Ministerul Apărării din Italia, care evaluează modul în care reactoarele nucleare mici pot asigura atât propulsia, cât și producția de energie electrică pentru navele de suprafață și submarinele viitorului. În prezent, în Europa, doar Franța, Marea Britanie și Rusia dețin astfel de capacități, însă oficialii italieni consideră că este momentul ca Roma să adopte o atitudine vizionară în acest domeniu.
Inovație sub presiune: Lecțiile din Ucraina și revoluția comunicațiilor subacvatice
Dincolo de ambițiile nucleare, Fincantieri își îndreaptă atenția către tehnologiile fără echipaj, inspirându-se din dinamica războiului din Ucraina. Folgiero a evidențiat faptul că interesul principal nu rezidă neapărat în construcția dronelor de suprafață, ci în sistemele sofisticate de comandă și control. Abilitatea de a menține legături satelitare sigure în zone fără acoperire telecom reprezintă lecția esențială preluată de pe frontul ucrainean. În acest sens, compania colaborează deja pentru integrarea tehnologiilor wireless în dronele subacvatice destinate protecției infrastructurii critice, un sector considerat esențial pentru securitatea maritimă modernă.
O singură flotă pentru Europa: Colaborarea multinațională prin programul corvetei europene
O altă prioritate pe agenda constructorului italian este consolidarea cooperării la nivel continental pentru a evita duplicarea costurilor de cercetare și producție. Programul Corvetei Europene de Patrulare (EPC), care implică Italia, Franța, Spania și Grecia, este oferit ca exemplu de succes în armonizarea cerințelor militare. Conform conducerii Fincantieri, standardizarea platformelor navale este singura cale logică pentru viitor, argumentând că nu există „valuri italiene sau franceze”, ci un singur mediu maritim care necesită soluții comune. Această abordare colaborativă urmărește să creeze nave interconectate, capabile să opereze eficient în cadrul unei arhitecturi de apărare europene integrate.
Actualitate
Schimbare de gardă în spațiu: Boeing câștigă contractul de 2 miliarde de dolari pentru noii sateliți MUOS
Într-o mișcare strategică ce reconfigurează ierarhia marilor contractori de apărare, Space Force a desemnat compania Boeing pentru construcția următoarelor două unități ale sistemului de comunicații prin satelit MUOS (Mobile User Objective System). Decizia marchează o turnură semnificativă, având în vedere că Lockheed Martin a fost partenerul istoric care a realizat primele cinci componente ale acestei constelații esențiale pentru securitatea națională.
Contractul, evaluat la 2 miliarde de dolari, vizează dezvoltarea, livrarea și testarea pe orbită a două noi platforme de comunicații în bandă îngustă. Acestea sunt programate pentru lansare nu mai devreme de anii 2031 și 2032, moment în care rețeaua MUOS va ajunge la un total de șapte sateliți activi, asigurând o acoperire globală superioară și o reziliență sporită în teatrele de operațiuni.
Continuitate și modernizare pentru comunicațiile ultra-secrete ale forțelor navale
Sistemul MUOS reprezintă coloana vertebrală a comunicațiilor securizate de frecvență ultra-înaltă (UHF) pentru armata americană și aliații săi, fiind un instrument vital în special pentru forțele navale. Deși programul a fost transferat sub tutela Space Force, importanța sa tactică rămâne neschimbată: oferă legături de date critice și comunicații vocale protejate chiar și în cele mai austere medii de luptă.
Această etapă de extindere a duratei de viață a sistemului vine după o competiție acerbă desfășurată pe parcursul ultimilor doi ani. Atât Boeing, cât și Lockheed Martin au beneficiat inițial de contracte de proiectare în valoare de 66 de milioane de dolari, însă oferta Boeing a fost cea care a convins autoritățile de achiziții să schimbe furnizorul principal pentru această fază critică a programului.
O privire spre viitor: De la investiții masive la potențiala integrare a sectorului comercial
Efortul financiar pentru susținerea acestui program este unul considerabil, reflectând prioritatea acordată supremației tehnologice în spațiu. Bugetul pentru cercetare și dezvoltare va atinge un vârf de peste 850 de milioane de dolari în anul fiscal 2027, totalizând investiții de 2,6 miliarde de dolari până în 2031. Aceste resurse sunt menite să garanteze că actuala constelație va rămâne pe deplin operațională cel puțin până în anul 2035.
Totuși, în paralel cu acest contract mamut, se prefigurează o schimbare de paradigmă. Space Force lucrează deja la o strategie pe termen lung care ar putea vedea transferul misiunilor de comunicații în bandă îngustă către furnizori comerciali. Această viziune sugerează că, deși prezentul aparține giganților industriali tradiționali, viitorul infrastructurii orbitale ar putea fi definit de agilitatea și inovația sectorului privat privatizat.
-
Exclusivacum 3 zile„Prestij” cu reacție întârziată: după ani de Maneliadă în centru, IPJ Prahova scoate din joben… 4 percheziții
-
Exclusivacum 2 zileO feuda numită MEDAT: cumetrie, falsuri și caracatița bugetarilor de lux sub mantia lui Irineu Darău (USR)
-
Exclusivacum 2 zilePrahova sub talpa clanurilor: Polițiști cu dosare la comandă, interlopi cu protecție la purtător
-
Exclusivacum o ziDe la „Frumușelu’ Sifon” la Maneliadă pe Bulevard: cum se eliberează trotuarul doar când vor clanurile, nu IPJ Prahova
-
Exclusivacum 3 zileCatedrala ipocriziei reformiste: Cum „reorganizarea către eficiență” ascunde dublă semnătură și epurări la Ministerul Economiei/ Documente
-
Exclusivacum 2 zileBebe-chestorul și CIRP-ul de buzunar: cum a ajuns Drăgan stăpân pe informarea publică a Poliției Române
-
Exclusivacum 4 zileFurați la stat, furați la pensie: jaf cu ștampilă oficială în lumea militarilor și polițiștilor
-
Exclusivacum 3 zileCoca-Cola Ploiești – O nouă eră în reciclarea “transparentă”: cum se reciclează banii, nu doar sticlele



