Într-o analiză incisivă publicată de Cotidianul Național sub semnătura jurnalistei Claudia Marcu, se arată cum Guvernul Bolojan a scos populația și producătorii români vinovați de deficitul balanței comerciale a țării, cauzat în principal de importul masiv de produse agroalimentare. Oficialii guvernamentali susțin că românii ar prefera produsele din import în detrimentul celor autohtone, o afirmație contrazisă vehement de realitate. În același timp, criticile se îndreaptă și către producătorii locali, acuzați că nu știu să-și promoveze eficient produsele la export, într-un moment paradoxal în care Executivul intenționează să desființeze programele de promovare a exporturilor, considerându-le o risipă de bani.

„Românii preferă alimentele din import”: O acuză paralelă cu realitatea?

Declarația conform căreia „Românii preferă alimentele din import” este inclusă, halucinant, chiar în Strategia națională de promovare a produselor agroalimentare românești 2025 – 2029, adoptată recent de Executiv. Această precizare sugerează că lipsa informării adecvate despre calitatea produselor autohtone ar împinge consumatorii către importuri. Totuși, realitatea este exact inversă, după cum subliniază Ziarul Național în articolul său. Majoritatea covârșitoare a populației caută produsele românești, atunci când le găsește, dar se lovește de politica supermarketurilor de a-și vinde produsele alimentare provenite din țările de origine.

Producătorii români, „tapul ispășitor” pentru eșecurile exportului

Pe lângă blamarea consumatorilor, Guvernul identifică printre cauzele importurilor masive de produse agroalimentare și o serie de deficiențe ale producătorilor autohtoni. Aceștia sunt criticați pentru că mărcile comerciale românești și brandul de țară nu ar fi fost suficient promovate, lipsind notorietatea necesară pentru a susține creșterea exporturilor. Mai mult, se acuză că majoritatea întreprinderilor mici și mijlocii ar avea cunoștințe limitate de marketing și branding, iar prospectarea piețelor externe, în afara Uniunii Europene, ar fi fost insuficientă. O altă problemă semnalată de Guvern este rata scăzută de obținere a certificărilor de calitate, ceea ce ar îngreuna acreditarea la export și găsirea de parteneri externi.

Paradoxul guvernamental: Tăieri la programele de promovare a exporturilor

În acest context, declarația președintelui Asociației pentru Promovarea Alimentului Românesc (APAR), Ștefan Pădure, aduce o notă de profundă contradicție. El amintește că Agenția pentru Calitate și Marketing a Produselor Alimentare este împiedicată să funcționeze de șase ani. Un exemplu elocvent al lipsei de sprijin guvernamental a fost participarea României la ANUGA, cel mai mare târg mondial de industrie alimentară din Koln, unde 114 producători români au fost prezenți, dar niciun reprezentant al Guvernului nu a venit să îi susțină, în ciuda faptului că România s-a clasat în primele 20 de state participante. „Au scris de 3 ori în programul de guvernare că nu se vor atinge de programele care promovează exporturile, în special cele din agricultură, și Guvernul Bolojan spune că închide programul de promovare a exporturilor, că este risipă de bani”, a declarat Ștefan Pădure pentru Cotidianul Național.

Bariere externe și lipsa sprijinului diplomatic: Cum ne „faultează” UE

Președintele APAR scoate în evidență și obstacolele concrete cu care se confruntă exportatorii români pe piețele externe. Deși carnea de pasăre este un produs românesc extrem de competitiv calitativ și cantitativ, grație integrării pe lanț de la cereale la abatorizare, exporturile sunt deseori blocate. „Când începi deja să ai camioane mai multe să exporți, producătorii români sunt opriți în Italia sau în Germania, se iau mostre și, după două zile, vine rezultatul că este ok analiza, dar ai noștri au pierdut termenele de valabilitate și s-au întors cu camioanele în țară,” explică Ștefan Pădure. Această tactică, menită să protejeze piețele interne ale altor state UE, necesită o intervenție diplomatică fermă din partea ambasadorilor români, care, din păcate, lipsește.

Lecții de export de la vecini: Ce fac Polonia și Austria

Pentru a contracara această situație, Ștefan Pădure propune o strategie mult mai coerentă. El subliniază necesitatea ca Guvernul să stabilească obiective clare, de exemplu, de a valorifica cerealele autohtone prin producția de animale. De asemenea, el oferă exemple de bună practică din alte țări: „Polonia are program dedicat pentru export în România. Au o agenție care asta face. Austria are ținte pe sectoare de activitate și programe dedicate anumitor țări din UE și din afara UE”, a precizat președintele APAR. Prin comparație, România pare să exporte „subvenție” atunci când vinde cerealele ca materie primă, pierzând oportunități semnificative de valoare adăugată.

Un proiect de lege cu implicații profunde pentru structura de securitate a României a ajuns la Senat, propunând o militarizare extinsă a forțelor de ordine în situații de criză. Conform unui articol semnat de jurnalista Claudia Marcu în Cotidianul Național, documentul vizează plasarea Poliției Române și a altor structuri ale Ministerului Afacerilor Interne (MAI) sub coordonarea Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU), condus de Raed Arafat, în cazul unor stări de asediu, mobilizare sau război.

O schimbare de paradigmă în apărarea națională

Proiectul Legii apărării naționale a României introduce o reformă semnificativă a modului în care statul ar acționa în fața amenințărilor majore. Pe timpul stării de urgență, coordonarea polițiștilor va fi asigurată, de asemenea, de DSU. Această măsură semnalează o tendință clară de centralizare a deciziei și de integrare a resurselor sub o comandă unică în perioade de instabilitate critică.

De ce DSU? Avantajele unei coordonări integrate

Expunerea de motive a proiectului legislativ detaliază beneficiile anticipate ale acestei militarizări. „Militarizarea structurilor MAI la starea de asediu, mobilizare sau război va genera o serie de avantaje operaționale esențiale în ceea ce privește crearea unei imagini strategice integrate, capacitatea de coordonare a forțelor și de planificare a acțiunilor”, se arată în document. Se estimează că această abordare va crește „capacitatea de integrare a forțelor MAI, în cadrul dispozitivelor constituite în interiorul teritoriului național” și va asigura un „grad ridicat de interoperabilitate și complementaritate a acțiunilor în raport cu forțele militare, pe timpul diferitelor misiuni de asigurare a securității și protecției populației.”

În contextul apărării naționale, pe timpul stării de urgență, coordonarea interinstituțională va fi realizată de MAI, prin Departamentul pentru Ordine și Siguranță Publică sau DSU, conform competențelor instituționale. Pe durata stării de asediu, de mobilizare sau de război, precum și în caz de agresiune armată, coordonarea acțiunilor MAI va fi realizată prin ambele departamente: Departamentul pentru Ordine și Siguranță Publică și Departamentul pentru Situații de Urgență.

Forțele de protecție: Cine se militarizează și cum?

Proiectul de act normativ definește explicit „forțele de protecție” ca fiind Poliția Română, Poliția de Frontieră Română, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU), Inspectoratul General pentru Imigrări, Inspectoratul General de Aviație al MAI, Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) și Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale (ANRSPS), alături de structurile operative ce le coordonează activitatea și serviciile voluntare pentru situații de urgență.

Pe timpul stării de asediu, al stării de mobilizare și al stării de război, funcționarii publici cu statut special din cadrul acestor forțe de protecție vor fi militarizați, începând cu data instituirii sau declarării acestor stări. Gradele profesionale ale polițiștilor și polițiștilor de penitenciare se vor echivala cu grade militare, aplicându-li-se prevederile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu menținerea drepturilor dobândite anterior.

Armata, pe străzi în timp de pace? O clauză controversată

O altă prevedere a proiectului de lege, care a stârnit deja dezbateri, introduce posibilitatea utilizării forțelor armate pe timp de pace. Documentul stipulează că, în scopul descurajării și răspunsului la amenințările care pot afecta suveranitatea, independența, unitatea statului, funcționarea normală a instituțiilor, viața și integritatea fizică a cetățenilor, Ministerul Apărării Naționale va pregăti și va desfășura operații militare pe timp de pace. Această clauză deschide calea pentru o implicare a Armatei Române în gestionarea unor situații ce ar putea fi interpretate ca tulburări sociale sau amenințări interne, o perspectivă ce merită o analiză atentă din partea societății civile și a legislatorilor.