Featured
Naţiunile mici pot deveni puteri mari, decisive şi periculoase
Dezvoltarea puterii militare este una dintre cele mai importante – şi subestimate – schimbări geopolitice care au loc în aceste momente. În timpul secolului XX, puterea militară a fost domeniul de atenţie al multor naţiuni. Echipamentele dominau câmpurile de luptă, iar producerea acestora, materialele din care erau făcute şi artileria folosită necesitau accesul la multe fabrici şi cantităţi masive de materie primă. Acest lucru, în schimb, cerea şi un număr mare de angajaţi – iar cazarea şi mâncarea angajaţilor erau de asemenea importante. O astfel de economie necesita producerea unui număr mare de nave, aeronave, tancuri şi alte echipamente militare, chiar dacă necesitau şi economii prospere în afara economiei din vremea războiului, oferind nevoile de bază ale vieţii şi, în mod ideal, păstrând moralul naţional.
Câmpurile de luptă sunt găuri negre ale consumului. Orice naţiune îşi poate construi un avion sau un tanc sau poate trimite pe cineva într-o misiune fatală, însă războaiele au fost câştigate de state care au putut construi multe avioane şi tancuri şi care le-au putut înlocui pe cele care au fost distruse de inamic – să nu mai vorbim despre suplimentarea de forţe în cazul pierderilor militarilor.
Statele mici nu se puteau implica în războaie de mare intensitate, pentru că nu aveau resursele necesare. Definiţia unei puteri extraordinare era, astfel, o ţară cu o populaţie mare, cu un sistem de agricultură care să o hrănească şi cu baza minerală care o poate înarma. Având în vedere paguba şi pierderile vieţilor pe care un război le poate crea, cheia unei puteri militare era mărimea populaţiei şi resursele sale. De asemenea, aceastea trebuiau să fie vaste, cu resurse dispersate astfel încât o victorie a inamicului într-o regiune să nu însemne o victorie în toate regiunile.
La fel de important, statele care au succes în vreme de război aveau nevoie de expertiză tehnică. Aeronavele, navele de război şi tancurile trebuiau să fie plănuite şi construite, iar designul necesita actualizări constante în acord cu dezvoltările tehnice ale inamicului. Acest lucru însemna că marile puteri aveau mulţi tehnicieni.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, doar SUA şi Uniunea Sovietică puteau să intre în război ca mari puteri. (Ulterior li s-a alăturat China). Înainte de război, micile puteri, precum Germania, Marea Britanie, Franţa sau Japonia ar fi putut fi considerate puteri mari dar, în cele din urmă, fie au pierdut, fie au intrat într-o alianţă.
Între timp, a avut loc o dezvoltare vastă a tehnologiei beligerante. A fost la un moment dat necesar să fie adus un tanc de 40 de tone la 3200 de km depărtare pentru a lansa în jur de 20 de kg de explozibili asupra unei poziţiei inamice. Primul atac britanic cu un bombardier a fost atât de imprecis încât germanii nu au putut să îşi dea seama care era ţinta britanicilor. Navele nu puteau vedea mai departe de linia orizontului, unde o flotă a inamicului ar fi putut să stea la pândă. Aeronavele speciale trebuiau să fie lansate simplu pentru a fie eficiente. Paradoxal, cu cât era mai primitiv sistemul, cu atât era nevoie de mai multe resurse pentru a-l susţine. Cu cât erau mai conştienţi de mediul în care acţionau şi cu cât erau mai precise îndrumările, cu atât mai mică era epuizarea. De exemplu, un satelit poate oferi localizarea inamicului, iar sistemele de orientare interne automate privind muniţia pot lovi cu precizie. Există noi sateliţi care aparţin unei noi clase. Datorită preciziei, forţele necesită mai puţină muniţie. Concentrarea forţelor trece de la câmpul de luptă la domeniul informaţiei şi tehnologii inovative. Războiul nu mai cere o populaţie mare şi nici nu mai necesită multă materie primă.
Acest lucru are consecinţe geopolitice enorme. Ţări mici şi foarte mici pot începe un război, în special împotriva unor armate de tip vechi, care nu au precizia şi raza de acţiune a noii clase de ţări. Aceste ţări mici pot trece de la dependenţa de profunzime la timp. Cu cât are mai mult spaţiu o ţară, cu atât poate să-şi disperseze forţele mai mult. În noul model de război, cu cât au mai mult timp în care să reacţioneze la pericole, cu atât sunt mai eficienţi. Nu este atât o evoluţie singulară atât cât este un set de evoluţii, de la informaţii spaţiale la arme cu rază lungă de acţiune şi sisteme antirachetă automate.
Putem vedea această evoluţie în Israel. Creată iniţial cu arme franceze şi, ulterior, americane, armata israeliană are acum capabilităţi domestice pe care ( în mod ironic) le vinde altora. Acestea sunt concepute în jurul principiului că punerea forţelor armate în pericol este posibilă însă rară, în timp ce folosirea sistemelor fără pilot este un element dominant al strategiei. Israel a ajuns departe cu strategia sa, însă aceasta poate fi văzută şi la Emiratele Arabe Unite şi Singapore. Drept urmare, fiecare are puterea politică internaţională cu mult mai mare de ceea ce se aştepta de la ele în trecut. Noile tehnologii oferă puterilor mici posibilitatea de a aborda puteri mari. Forţa esenţială este reprezentată de tehnologii care menţin şi actualizează sistemele – o parte mică din forţa de muncă de care era nevoie în vechea definiţie a marilor puteri.
Desigur, forţa de muncă din armată rămâne indispensabilă. Însă conversia către noul mod de gândire a început deja. Israel are o influenţă regională puternică, însă tehnologia sa nu o poate apăra împotriva unei forţe masive a marii puteri din vechea perioadă. Menţinerea unei culturi în timpul dezvoltării alteia provoacă o criză între culturi şi bugete. Noua tehnologie este gata să fie folosită în operaţie, însă nu a fost încă demonstrată.
Totuşi, evoluţia este în curs de desfăşurare, iar asta înseamnă că definiţia marii puteri se va schimba. Rusia se aşteaptă să învingă Ucraina cu arme vechi. Asta nu s-a întâmplat, cel puţin nu încă. Rusia trebuie să îşi dezvolte armata. Asta vor face şi celelalte mari puteri dacă vor să aibă forţe eficiente. Nu există motive să credem că nu se pot dezvolta, însă numărul (n.r al. forţelor) nu mai este decisiv. Naţiunile mici pot deveni puteri mari, decisive şi periculoase. (GEORGE FRIEDMAN).
Sursă foto: Mediafax
Administratie
Alertă de apă ridicată în Șirna: Locuitorii din Tăriceni pot consuma lichidul vital fără griji!
Exclusiv
IPJ Prahova: Circul ielelor, trompeților și „ofițerilor” reciclați! Balul mascat al incompetenței atinge noi culmi de patos!
Prahova fierbe, iar Poliția Română, în filială locală, pare să-și fi asumat rolul de cel mai fidel circ ambulant, oferind reprezentații gratuite de la baluri mascate cu interlopi la promovări scandaloase, culminând acum cu o nouă „bijuterie” managerială. Cetățenii se întreabă, pe bună dreptate: mai există vreo urmă de decență sau profesionalism în acest spectacol al absurdului, sau ne îndreptăm cu toții spre desființarea întregii instituții? (aici), (aici), (aici, (aici), etc
De la postul de doi bani la tronul Comandantului: Rețeta succesului la IPJ Prahova!
În vreme ce poporul român tânjește după o Poliție competentă și incoruptibilă, la IPJ Prahova, sub bagheta „vizionară” a domnului Ginel Preda – eternul interimar și a maestrului „gonflabilelor” – se pregătește o nouă „lovitură” de proporții, gata să dinamiteze și ultimele firimituri de încredere. Potrivit unor informații incendiare obținute de Incisiv de Prahova, cea mai mare subunitate de poliție din județ riscă să cadă pe mâinile unui personaj de o școala, de o școală… post-comunistă, și anume, domnul Vîrlan Florin.
Un nume nou în galeria „perlelor” prahovene, Vîrlan Florin este un fost subofițer de la obscurul Post de Poliție Tișița, Vrancea, catapultat în rândul ofițerilor în 2015 printr-un „simulacru de examen” derulat, culmea ironiei, prin intermediul Școlii de Subofițeri de Poliție Câmpina. De parcă promovarea lui Marcel Bălan, polițistul care dansa pe mese cu hoții și apoi a ajuns adjunct la IPJ Prahova, nu era de ajuns, iată că Ginel Preda ne arată că are încă ași în mânecă. Anul trecut, în 2024, domnul Vîrlan a fost deja împuternicit și titularizat în funcția de adjunct al șefului Secției de Poliție nr. 1 Ploiești. Acum, țintește mai sus, mult mai sus, într-un avânt demn de un acrobat al birocrației – adjunct la POLIŢIA MUNICIPIULUI PLOIEŞTI.
„Sifonul” instituțional și „antreprenorii” în uniformă: Cine să-i mai „vâre” la IPJ Prahova?
Se pare că această ascensiune meteorică nu este deloc întâmplătoare. Surse din interiorul sistemului ne șoptesc că Vîrlan Florin ar fi unul dintre „sifoanele” preferate ale lui Ginel Preda. Nu e de mirare, având în vedere că Ginel l-a mai „plimbat” și pe la Serviciul Rutier Prahova, de unde, cu sârg și devotament, „transmitea informații despre șefi și colegi”. Un fel de „ureche” cu uniformă, mereu la datorie, dar nu pentru cetățean, ci pentru… alte interese. Ne întrebăm retoric, la fel ca în cazul conexiunilor dubioase ale lui Mirițescu cu controversatul Anastasescu, oare cât de transparente sunt aceste legături ombilicale?
Și, dacă tot vorbim de interese, rămâne întrebarea arzătoare: oare SIPI Prahova are cunoștință despre „veleitățile antreprenoriale” ale personajului Vîrlan Florin și, mai ales, ale socrului acestuia? Dar DGA Prahova? Știu oare aceste instituții că domnul Vîrlan, fostul șef de post „vopsit” ofițer „la apelul bocancilor”, este o fire conflictuală și un „reclamagiu” notoriu? Sau, așa cum spunea Sindicatul Diamantului, „analfabetismul funcțional și idioțenia fudulă” au cuprins toate palierele, lăsând loc liber pentru astfel de „cariere” spectaculoase?
Tupeul nemărginit: Cazul remorcii fantomă și accesul ilegal în Sistem!

Că tupeul este moneda forte la IPJ Prahova o demonstrează un episod savuros din august 2024, când, culmea ironiei, domnul Vîrlan Florin, pe când era încă la Rutieră, și-a etalat măiestria în arta reclamagiului. Folosindu-se de funcția sa (adică, probabil, de „accesul ilegal la sistemul informatic de serviciu în interes personal”), a reclamat un vecin din Cartierul Eden (din spatele Spitalului Județean Ploiești) pentru o biată remorcă parcată pe… drumul public. Detaliul picant? „Drumul” era, în fapt, doar pământ și pietriș, o stradă care nici măcar nu exista! Ce mai, o operațiune de anvergură, demnă de cele mai lăudabile realizări ale IPJ Prahova, precum „rezolvarea” cazului păpușii gonflabile!
Această „acțiune” palidă, demnă de un „Dorel de la IPJ Prahova” care se crede mai presus de deciziile ICCJ, contrastează izbitor cu ignorarea „bona M.A.I. hoțomane dovedite video” (aici) sau a altor cazuri reale de infracțiuni, așa cum am relatat în repetate rânduri la Incisiv de Prahova.
Așadar, dacă un astfel de individ, cu un trecut dubios, veleități de „sifon” și tupeu nemărginit, ajunge să managerieze o subunitate-cheie, înseamnă că poliția prahoveană nu mai are niciun profesionist, ofițer de carieră, care să ocupe o astfel de funcție. Poate că, în aceste condiții, reorganizarea ar trebui să dispună direct desființarea întregului inspectorat!
Prahova, noul Caracal al absurdității: O „circoitecă” fără sfârșit!
Este timpul să ne întrebăm serios: ce credibilitate mai are o instituție care promovează în funcții de conducere personaje de calibrul lui Marcel Bălan (cel care chefuia cu interlopi) și acum, pare-se, pe „sifonul” Vîrlan Florin, „ofițerul” cu „simulacru de examen” și veleități de „reclamagiu”? Am văzut cum IPJ Prahova a găzduit cu brațele deschise un „fals polițist” de meserie, Costin Oprea, care a operat din interior un an și jumătate, în timp ce se laudă cu prinderea a doi „falși polițiști” de carton. Am râs (amar!) cu episodul „mașina la vale” de la Vălenii de Munte (aici) și am plâns de indignare la auzul aberațiilor „Dorelului” care nu recunoaște deciziile ICCJ.
Concluzia lui Emil Pascaut de la Sindicatul Diamantului, preluată și susținută de Incisiv de Prahova, rămâne crunt de actuală: „Suntem pierduți, condamnați la un viitor sumbru din cauza acestei armate de troglodiți cocoțați în funcții care le depășesc cu mult capacitățile intelectuale.” Iar „circoiteca” continuă la IPJ Prahova, cu Ginel Preda și Marcel Bălan în rolurile principale, iar acum cu Vîrlan Florin pe post de „viitor speranță.”
Cine plătește pentru acest circ grotesc, pentru incompetența crasă și abuzurile perpetrate? Banii noștri, siguranța noastră, viitorul copiilor noștri! Prahova rămâne, din păcate, noul Caracal al bunului simț și al legii.
Incisiv de Prahova promite să rămână cu ochii pe acești „cascadori” ai legii, până când „generațiile distruse moral și falsificate intelectual” vor dispărea din funcțiile publice. Până atunci, dragi cetățeni, luați loc și bucurați-vă de spectacol! Deși, e mai degrabă o tragedie antică în cheie comică, la care suntem cu toții spectatori și, din păcate, victime. Vom reveni! (Cristina T.).
Exclusiv
Circul ‘secretelor’ de la Neamț: Cum lenea mai-marilor MAI transformă legea într-o farsă comic-amară!
-
Exclusivacum 4 zileSINAIA, MONARHIA ABSOLUTĂ MARCA OPREA: Sora „impăratului” cade în cap, Prefectul se „trezește” la Parchet, iar PNL Prahova fierbe în suc propriu!
-
Exclusivacum o ziCircul macabru al absurdității la Poliția Capitalei: SAS-ul bâjbâie, sefii manelizează, iar adevărul e declarat „delict”! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 4 zileLegea pumnului în gură la SAS: Cum a devenit „vagabond” un delict de 20% din salariu, sub privirea ironică a manualului de Mobbing al MAI! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 3 zilePrahova, tărâmul reîncarnării: „Metoda Portocală” revine, dar acum e sub licență politică!
-
Exclusivacum 8 oreIPJ Prahova: Circul ielelor, trompeților și „ofițerilor” reciclați! Balul mascat al incompetenței atinge noi culmi de patos!
-
Featuredacum 4 zileScandal de proporții la vârful Poliției Române: Sindicatul Diamantul cere DNA să ancheteze o mușamalizare de patru ani
-
Exclusivacum 4 zileCIRCUL JUSTIȚIEI ROMÂNE: Dosarul POP IONUȚ-COSTIN, RECLASAT LA CATEGORIA „PROBLEME REZOLVATE… DE NOI” – CHIAR ȘI CU INSTANȚA LA UȘĂ!
-
Exclusivacum 4 zileJustiția Română: Spectacolul absurd continuă! Procuratura clasează, justificând incălcări flagrante! moștenitorii, nu morții, plătesc biletul!



