Featured
Participarea premierului Nicolae-Ionel Ciucă la evenimentul „Provocări și soluții privind îmbunătățirea vieții supraviețuitorilor de cancer”
unt profund emoționat să mă aflu la acest eveniment la care sărbătorim viaţa și având în jurul meu atât de mulţi învingători într-o luptă care a marcat destinele fiecăruia dintre dvs., cei care ați trecut peste o boală din spectrul oncologic. Sunteți învingători într-o luptă încărcată adesea de suferinţă şi îndoieli, dar pe care, în final, aţi câştigat-o.
Recunosc și apreciez puterea supraviețuitorilor de cancer din România, care cu tenacitate, dârzenie, curaj şi determinare au reuşit să depăşească un diagnostic pe care mulți îl consideră fără speranță.
Am cunoscut, de-a lungul timpului, mai mulţi supravieţuitori de cancer. Invariabil, fiecare din cei cu care am vorbit, mi-a spus că speranța este un ingredient esenţial care le-a dat forţă. Pentru că, odată ce alegi speranţa, orice este posibil. Să crezi, în adîncul ființei tale, că poţi trece şi peste această încercare, înseamnă că ai parcurs deja jumătate de drum și știi că poți să cîștigi cursa pentru viață. Știi că ai parcurs acea jumătate de drum greu, necunoscut, pe parcursul căruia, deși ai fost înconjurat de mulți oameni, ai fost de fapt singur, cu frici, cu temeri, cu tristețe, cu deznădejde și cu multe întrebări fără răspuns.
Speranţa poate îmbrăca multe forme, iar Ziua Naţională a Supravieţuitorilor de Cancer, sărbătorită în baza unei legi promovate de colega mea, senator Nicoleta Pauliuc, este una dintre ele. Acest eveniment le oferă, celor care au depăşit obstacolul, posibilitatea să se conecteze mai bine la societate, să înţeleagă că nu sunt singuri şi că suntem alături de ei. În egală măsură, este o năzuinţă pentru cei care au primit acest diagnostic şi un exemplu că un asemenea diagnostic poate fi depăşit.
Pentru mine, în calitate de prim-ministru al Guvernului României, speranţa este reprezentată de punerea în aplicare a Planului Naţional de Luptă împotriva Cancerului, realizat sub patronajul Administraţiei Prezidenţiale, cu experţi din Ministerul Sănătăţii, cu reprezentanți ai societății civile și cu pacienți oncologici, aceştia din urmă simţind pe pielea lor care sunt hibele sistemului şi înţelegând ce se poate face pentru a fi mai bine.
Implementarea Planului va însemna o schimbare de paradigmă, de la schemele de tratament care sunt, uneori, destul de rigide, spre o medicină personalizată care presupune o diagnosticare mai precisă şi un tratament adaptat nevoilor fiecărui bolnav în parte.
De asemenea, România se va alătura țărilor din Vestul Europei în adoptarea tratamentelor inovatoare mai devreme, până acum existând întîrzieri destul de mari în introducerea acestora în schemele de tratament folosite în spitalele româneşti. Planul insistă şi pe aspectul psihologic al tratamentului, dar mai ales pe partea de testări şi diagnostice timpurii. Acesta presupune şi operaţionalizarea unui Registru Naţional al Pacienţilor Oncologici. În felul acesta, va putea fi urmărit traseul fiecărui bolnav, de la momentul diagnosticului până la momentul în care, sperăm noi, se va ajunge la o vindecare.
În acest moment, nu avem nici măcar o statistică foarte clară a numărului supravieţuitorilor de cancer din România şi a situaţiei în care aceştia se află. Mă voi asigura că acest lucru va fi corectat.
În plus, Planul încurajează consultarea interdisciplinară în stabilirea diagnosticului şi tratamentului de urmat: vor vorbi între ei oncologul, chirurgul, radiologul, şi persoana care se ocupă de aplicarea tratamentului cu chimioterapie, dar şi psihologul, pentru a stabili o cale de urmat pentru fiecare pacient în parte.
Două numere din statisticile de profil îmi dau fiori: aproape 100.000 de noi cazuri anuale de cancer şi aproximativ 50.000 de decese ale celor diagnosticați cu această necruțătoare boală. Dincolo de statistici, aproape toți avem prieteni sau persoane dragi care luptă din răsputeri să supraviețuiască în lupta cu cancerul și fiecare dintre noi și-ar dori ca ei, cei care sunt greu încercați, să vi se alăture dvs., supraviețuitorilor bolii, cât mai curând. Mi-aș dori ca toți să reușească.
Angajamentul meu ferm este că această Strategie de luptă împotriva cancerului va fi operaţionalizată: că Ministerul Sănătăţii îşi va face datoria şi că Ministerul Finanţelor va găsi resursele necesare pentru a finanţa implementarea noilor programe care pot salva atât de multe vieţi. Bugetul va reflecta aceste angajamente ferme pe care le iau astăzi în faţa dumneavoastră. În esenţă, mesajul meu este unul de optimism pentru bolnavii oncologici din România: să fiţi puternici, să nu abandonaţi lupta, nu sunteți singuri, sunem alături de dvs. pentru a vă ajuta! Statul român nu trebuie să abandoneze dialogul şi sprijinul pentru supravieţuitorii afecţiunilor oncologice. Dacă medicii salvează viețile, dvs. sunteți cei care ajută la readucerea lor pe parcursul normal, după aceea.
Vreau să le mulțumesc tuturor celor implicați în acest proiect, vreau să-i mulțumesc colegei mele pentru iniţiativa legislativă, Vreau să-i mulțumesc domnului Irimia, care vă reprezintă și care a luptat îndeaproape ca acest eveniment să aibă loc și, îndeosebi, ca tot ceea ce noi am discutat, să fie transpus într-o prevedere legală, iar, de la nivelul Guvernului, pot să vă promit că, împreună cu Ministerul Sănătății, vom face tot ceea ce este necesar astfel încât ceea ce este prevăzut în Plan să se aplice.
Exclusiv
Familia Teoroc: De la padoc de lux la circ de strada – Râsul plânsului în sistemul penitenciar! (Ediția cu polițiști santajați și vuvuzele sub frică)
Motto: În România, corupția e ca o telenovelă: nu se termină niciodată, dar măcar ne mai amuză (amar). Atenție, însă, că te poți trezi figurant fără să vrei!
Jilava, mon amour (sau mai bine, mon „caușmar”!) cu figuranți forțați
În adâncurile sistemului penitenciar românesc, acolo unde dreptatea și legalitatea se ascund sub pat, o familie a transformat corupția într-o artă: familia Teoroc. Dar, ca în orice comedie (neagră), vine și momentul de cotitură, când clovnii își dau arama pe față și publicul începe să arunce cu roșii. Iar ieri, la Ministerul Justiției, am avut parte de un spectacol trist: polițiști trimiși în stradă ca ostatici ai răzbunării unui clan.
„Baroneasa WhatsApp” și aventurile padocului fantastic (continuă!)
Cristina Teoroc, alias „Baroneasa WhatsApp”, a transformat Penitenciarul Jilava într-un fel de „Fermă Animalelor” a lui Orwell, dar cu mai multă risipă și mai puțină morală. În loc de porci conducători, aveam câini de lux, tolăniți în padocuri construite pe bani publici, în timp ce angajații se întrebau dacă nu cumva au greșit meseria și trebuiau să se facă dresori. Acum, însă, „ferma” e în vizorul autorităților, iar „Baroneasa” încearcă să își spele imaginea cu orice preț.
Ștefan Teoroc, Liderul de sindicat cu vedere selectivă (si santaj inclus)
Și unde era Ștefan Teoroc, marele apărător al drepturilor angajaților? Probabil prea ocupat să numere banii din cotizații sau să admire „realizările” soției. Că doar nu era să se supere pe „Baroneasă” pentru niște fleacuri, cum ar fi colectările ilegale de fonduri sau amenințările la adresa subalternilor. Ah, și să nu uităm de liderii din teritoriu, recompensați cu funcții de conducere pentru a ține „armata” de membri în frâu! Asta nu e reprezentare sindicală, e șantaj curat!

SNPP: Sindicatul care apără corupția cu unghiile și cu dinții (sau mai bine, cu vuvuzele sub frică și pensionari recrutați cu forța)
Când „Baroneasa” a fost detronată de șeriful Bogdan Burcu, SNPP a sărit ca ars. Circa 400 de polițiști au fost trimiși în stradă, mulți dintre ei fără voia lor, obligați, șantajați sau intimidați de șefi. Au strigat împotriva Ministerului Justiției și a ANP de frică, nu din conștiință. Au suflat în vuvuzele de frică pentru susținerea unei familii care a pus mâna pe un sindicat și îl folosește pentru influență și îmbogățire personală. Asta nu e luptă sindicală, e răzbunare personală pe banii și nervii oamenilor!
FSSP: O umbră ieftină și inutilă a lui Teoroc
Și să nu uităm de Florin Șchiopu și FSSP, o prelungire inutilă a SNPP, o umbră ieftină a lui Teoroc, fără personalitate și fără principii. Prezența lor la protest? O glumă proastă, o încercare disperată de a da greutate unui protest care s-a dovedit a fi un eșec total.
Bogdan Burcu: Eroul sau nebunul? (sau poate doar un tip sătul de mizerie?)
Haos în sistemul penitenciar – Un director general vs. caracatița corupției (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc.
În mijlocul acestui circ grotesc, apare un personaj: Bogdan Burcu, directorul general al ANP. Unii îl consideră un erou, un justițiar care a venit să curețe cloaca din sistemul penitenciar. Alții îl văd ca pe un nebun, un Don Quijote care se luptă cu morile de vânt. Un lucru e cert: a avut curajul să dea cu bâta-n baltă și să deranjeze liniștea corupților. Și, se pare, a reușit să spulbere mitul invincibilității familiei Teoroc.
Morala poveștii (dacă exista așa ceva în România, mai ales când vine vorba de corupție)
Familia Teoroc a crezut că poate transforma sistemul penitenciar într-o afacere de familie. SNPP a crezut că poate manipula angajații la nesfârșit. Dar, ca în orice comedie proastă, vine și momentul în care publicul se trezește și începe să huiduie. Iar polițiștii care au refuzat să participe la mascaradă sunt dovada vie că, în sistem, încă mai există conștiință, discernământ și rușine.
Concluzie: România, tara minunilor (si a corupților cu polițiști santajați și lideri disperați)
Sperăm că instituțiile statului vor avea curajul să pună capăt acestei mascarade și să curețe sistemul penitenciar de corupție și abuzuri. Până atunci, nu ne rămâne decât să râdem (sau să plângem) și să ne întrebăm: oare câți Teoroci mai trebuie să apară ca să ne dăm seama că ceva e putred în Danemarca (pardon, în România)? Și, mai ales, câți polițiști vor mai fi folosiți ca marionete în războaiele personale ale unor lideri corupți?
Întrebarea zilei:
Oare dacă am pune toți corupții din România într-un penitenciar administrat de familia Teoroc, cu lideri SNPP pe post de gardieni șantajatori, s-ar mai fura ceva sau ar ajunge să se fure între ei (și să dea vina pe Burcu)? Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
„Conduită infectă și abuzivă”: Sindicatul Diamantul denunță secretizarea cercetării disciplinare a lui Vitalie, invocând o comparație flagrantă cu o altă procedură
Featured
Polițiștii SIDEPOL se alătură protestului național din 29 octombrie: „Uniți pentru o viață decentă!”
-
Exclusivacum 3 zileBurcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 4 zileANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 2 zileBăicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 4 zilePenitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 11 oreCircul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Exclusivacum 3 zileProtest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 3 zileJilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum o ziPenitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi



