Featured
Germania a furnizat Ucrainei şi mine antitanc de diferite tipuri din stocurile Bundeswehr
În afară de sutele de lansatoare antitanc portative sau sisteme antiaeriene cu rază scurtă de acţiune, Germania a mai furnizat Ucrainei şi mine antitanc de diferite tipuri din stocurile Bundeswehr.

Conform unor postări de pe Twitter, armata rusă a capturat în regiunea Izium din estul Ucrainei mai multe exemplare din aceste mine.
Minele antitanc cu acţiune orizontală
În timpul Războiului Rece, datorită superiorităţii în blindate a ţărilor Tratatului de la Varşovia, NATO a acordat un interes aparte dezvoltării unor arme antitanc inteligente.
Spre deosebire de minele convenţionale care detonează în plan vertical încărcătura de luptă la trecerea unui vehicul/persoane peste ele, minele antitanc cu acţiune orizontală (”off-route” – ”de pe marginea drumului”) sunt destinate lovirii din lateral a unui vehicul ţintă cu ajutorul unui proiectil cumulativ. Pot fi utilizate ca mine de ambuscadă sau în locurile în care solul sau suprafaţa drumului nu permite îngroparea sau camuflarea minelor antitanc clasice. Fabricarea şi dezvoltarea unor astfel de sisteme antitanc reprezintă un proces facil şi relativ ieftin, iar din acest punct de vedere există un motiv logic pentru furnizarea acestor sisteme către forţele ucrainene.
Avantajele acestor arme antitanc sunt multiple. Astfel de mine antitanc se pretează atât pentru ambuscade executate de forţele pentru operaţii speciale în adâncimea dispozitivului inamic, cât şi în apărare pentru interzicerea unor direcţii sau dispuse în cadrul barajelor de obstacole antitanc pentru întârzierea, fixarea şi stoparea înaintării unităţilor de tancuri şi mecanizate inamice.
Sistemul antitanc este reutilizabil şi poate fi instalat în poziţie de luptă în câteva minute când situaţia o impune. Modul de utilizare este mai simplu comparativ cu minele antitanc convenţionale. Minele cu acţionare orizontală pot distruge tancurile sau vehiculele blindate adverse fără a necesita trecerea peste mine a tehnicii de luptă.
Pe baza acestui principiu simplu de utilizare în luptă, se pot amplasa astfel de sisteme antitanc pentru blocarea unor străzi sau culoare/pasaje de trecere, unde în mod normal s-ar folosi un număr mare de mine convenţionale. În plus, PARM este mult mai dificil de descoperit de inamic.
Ucraina primeşte mii de mine germane
Conform cotidianului german Der Spiegel, Ucraina a primit în ultimele două săptămâni mai multe tranşe de echipamente şi muniţie din Germania. Transferurile din Germania au cuprins 2.450 de lansatoare antitanc portative RGW-90, 1.600 de mine antitanc cu acţiune orizontală DM-22 şi 3.000 de mine antitanc săritoare cu schije DM-31.
Lansatoarele RGW-90 (denumite Matador în cadrul Bundeswehr) au fost comandate şi plătite de Ucraina în timp ce minele au fost furnizate din stocurile armatei germane. Sistemul antitanc Matador (Wirkmittel 90) utilizează o lovitură antitanc cal.90 mm şi are o rază de acţiune minimă de 20 m şi maximă de până la 1.200 m.
DM-31 este o mină antitanc care dispune de focos electronic. Mina este circulară şi are încărcătura de luptă plasată în centru, iar focosul şi senzorul electronic sunt dispuse deasupra încărcăturii de luptă. În afara minei antitanc DM-31 mai există şi o versiune antipersonal Dm-31.
Dm-31 este o mină antipersonal săritoare cu schije cu o formă cilindrică şi înveliş din oţel. Poate fi plantată manual de subunităţile de geniu sau cu ajutorul sistemelor speciale de plantare. Dispune de o încărcătură mică de azvârlire care ejectează mina la o înălţime de 1,2 m pentru asigurarea unui efect maxim cu schije pe o rază de 25 m (unele surse precizează 100 m).
Dm-31 poate fi identificată vizual sau descoperită de echipamentele de detectare a minelor. Neutralizarea se realizează cu sistemele de creare a unor culoare de trecere cu ajutorul încărcăturilor explozive.
Introdusă în dotarea armatei germane începând cu anul 1991, mina DM 12 PARM-1 (Deutsches Modell, PanzerAbwehr-RichtMine/ Armă antitanc autonomă) a fost dezvoltată de firma MBB în anii 1980 ca mină antitanc cu explozie dirijată. Testările armei au fost desfăşurate între martie 1983 şi martie 1988, iar în perioada 1991-1994, Bundeswehr a primit primele 25.000 de bucăţi.
Mina este montată pe un tripod mic, asigurând rotirea cu 360 grade în plan orizontal şi între +90° şi -45° în plan vertical. PARM-1 este amplasată în mod manual şi se armează după cinci minute de la amplasare. În greutate de 10 kg, mina este echipată cu un senzor acustic care, în momentul în care detectează zgomotul unui motor de vehicul, activează un cablu cu fibră optică amplasat perpendicular pe drumul supravegheat (lungimea maximă a cablului – 40 m). Ruperea cablului cu fibră optică la trecerea unui vehicul declanşează lansarea fără recul a proiectilului către ţintă, iar încărcătura cumulativă de 1,4 kg loveşte vehiculul în partea laterală, unde blindajul este mai subţire.
PARM-1 dispune de o rază de acţiune între 2 şi 40 m, iar viteza proiectilului atinge 120m/s. Puterea de perforare a blindajului ajunge la 600 mm blindaj laminat omogen echivalent – RHA (Rolled Homogenous Armor).

PARM-2 DM 22 capturata de armata rusa. Sursă: Twitter
Mina poate detona prin comandă de la distanţă sau prin ruperea cablu de fibră optică.
Versiunea modernizată – PARM-2 are o greutate dublă faţă de PARM-1 şi încorporează un senzor în infraroşu – SAPIR, care asigură lansare proiectilului şi lovirea ţintei până la o distanţă de 100 m. Încărcătura de luptă a versiunii PARM-2 a fost crescută la 1,9 kg, astfel că puterea jetului cumulativ asigură o putere de perforare a blindajului de 750 mm RHA, inclusiv împotriva tancurilor prevăzute cu blindaje exploziv-reactive – ERA (Explosive Reactive Armor).
Poate fi programată pentru a fi activă de la câteva ore la 30 de zile, autodezactivarea realizându-se cu ajutorul unui dispozitiv electric presetat, în acest fel respectându-se normele de drept umanitar internaţional.
Viitorul minelor antitanc autonome
Un alt sistem antitanc autonom cu explozie pe orizontală este ARGES (Automatic Rocket Guardian with Electronic Sensor), dezvoltat în cooperare de firme din Franţa, Germania şi Marea Britanie.
Aparatura sistemului cuprinde un senzor acustic care detectează apropierea unei ţinte şi activează senzorii IR pasivi şi laser care declanşează lansarea proiectilului antitanc în momentul când ţinta trece prin faţa armei. Încărcătura de luptă în tandem care echipează ARGES permite penetrarea blindajelor laterale ale tuturor tancurilor, inclusiv cele echipate cu ERA.
Raza de acţiune a sistemului este cuprinsă între 2 şi 97 m, probabilitatea de lovire a obiectivului la distanţa de 90 m fiind de 97%. Mina este programabilă, dispunând de un interval activ de la trei ore la 40 de zile pentru a lovi o ţintă specifică dintr-un convoi inamic.
Interesul din jurul acestor arme autonome nu este întâmplător, deoarece barajele cu aceste mine antitanc cu explozie dirijată reprezintă, în general, un mijloc antitanc relativ ieftin, care dispun totodată de un potenţial ridicat de dezvoltare ulterioară.
De exemplu, aceste sisteme pot fi integrate în reţea sau pot fi uşor echipate cu capabilităţi de discriminare a ţintelor care asigură lovirea unor vehicule-ţintă specifice. Aceste îmbunătăţiri asigură eliminarea efectelor nedorite cum ar fi lovirea vehiculelor proprii sau aliate sau a celor civile. (Carol Florea).
Exclusiv
Familia Teoroc: De la padoc de lux la circ de strada – Râsul plânsului în sistemul penitenciar! (Ediția cu polițiști santajați și vuvuzele sub frică)
Motto: În România, corupția e ca o telenovelă: nu se termină niciodată, dar măcar ne mai amuză (amar). Atenție, însă, că te poți trezi figurant fără să vrei!
Jilava, mon amour (sau mai bine, mon „caușmar”!) cu figuranți forțați
În adâncurile sistemului penitenciar românesc, acolo unde dreptatea și legalitatea se ascund sub pat, o familie a transformat corupția într-o artă: familia Teoroc. Dar, ca în orice comedie (neagră), vine și momentul de cotitură, când clovnii își dau arama pe față și publicul începe să arunce cu roșii. Iar ieri, la Ministerul Justiției, am avut parte de un spectacol trist: polițiști trimiși în stradă ca ostatici ai răzbunării unui clan.
„Baroneasa WhatsApp” și aventurile padocului fantastic (continuă!)
Cristina Teoroc, alias „Baroneasa WhatsApp”, a transformat Penitenciarul Jilava într-un fel de „Fermă Animalelor” a lui Orwell, dar cu mai multă risipă și mai puțină morală. În loc de porci conducători, aveam câini de lux, tolăniți în padocuri construite pe bani publici, în timp ce angajații se întrebau dacă nu cumva au greșit meseria și trebuiau să se facă dresori. Acum, însă, „ferma” e în vizorul autorităților, iar „Baroneasa” încearcă să își spele imaginea cu orice preț.
Ștefan Teoroc, Liderul de sindicat cu vedere selectivă (si santaj inclus)
Și unde era Ștefan Teoroc, marele apărător al drepturilor angajaților? Probabil prea ocupat să numere banii din cotizații sau să admire „realizările” soției. Că doar nu era să se supere pe „Baroneasă” pentru niște fleacuri, cum ar fi colectările ilegale de fonduri sau amenințările la adresa subalternilor. Ah, și să nu uităm de liderii din teritoriu, recompensați cu funcții de conducere pentru a ține „armata” de membri în frâu! Asta nu e reprezentare sindicală, e șantaj curat!

SNPP: Sindicatul care apără corupția cu unghiile și cu dinții (sau mai bine, cu vuvuzele sub frică și pensionari recrutați cu forța)
Când „Baroneasa” a fost detronată de șeriful Bogdan Burcu, SNPP a sărit ca ars. Circa 400 de polițiști au fost trimiși în stradă, mulți dintre ei fără voia lor, obligați, șantajați sau intimidați de șefi. Au strigat împotriva Ministerului Justiției și a ANP de frică, nu din conștiință. Au suflat în vuvuzele de frică pentru susținerea unei familii care a pus mâna pe un sindicat și îl folosește pentru influență și îmbogățire personală. Asta nu e luptă sindicală, e răzbunare personală pe banii și nervii oamenilor!
FSSP: O umbră ieftină și inutilă a lui Teoroc
Și să nu uităm de Florin Șchiopu și FSSP, o prelungire inutilă a SNPP, o umbră ieftină a lui Teoroc, fără personalitate și fără principii. Prezența lor la protest? O glumă proastă, o încercare disperată de a da greutate unui protest care s-a dovedit a fi un eșec total.
Bogdan Burcu: Eroul sau nebunul? (sau poate doar un tip sătul de mizerie?)
Haos în sistemul penitenciar – Un director general vs. caracatița corupției (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc.
În mijlocul acestui circ grotesc, apare un personaj: Bogdan Burcu, directorul general al ANP. Unii îl consideră un erou, un justițiar care a venit să curețe cloaca din sistemul penitenciar. Alții îl văd ca pe un nebun, un Don Quijote care se luptă cu morile de vânt. Un lucru e cert: a avut curajul să dea cu bâta-n baltă și să deranjeze liniștea corupților. Și, se pare, a reușit să spulbere mitul invincibilității familiei Teoroc.
Morala poveștii (dacă exista așa ceva în România, mai ales când vine vorba de corupție)
Familia Teoroc a crezut că poate transforma sistemul penitenciar într-o afacere de familie. SNPP a crezut că poate manipula angajații la nesfârșit. Dar, ca în orice comedie proastă, vine și momentul în care publicul se trezește și începe să huiduie. Iar polițiștii care au refuzat să participe la mascaradă sunt dovada vie că, în sistem, încă mai există conștiință, discernământ și rușine.
Concluzie: România, tara minunilor (si a corupților cu polițiști santajați și lideri disperați)
Sperăm că instituțiile statului vor avea curajul să pună capăt acestei mascarade și să curețe sistemul penitenciar de corupție și abuzuri. Până atunci, nu ne rămâne decât să râdem (sau să plângem) și să ne întrebăm: oare câți Teoroci mai trebuie să apară ca să ne dăm seama că ceva e putred în Danemarca (pardon, în România)? Și, mai ales, câți polițiști vor mai fi folosiți ca marionete în războaiele personale ale unor lideri corupți?
Întrebarea zilei:
Oare dacă am pune toți corupții din România într-un penitenciar administrat de familia Teoroc, cu lideri SNPP pe post de gardieni șantajatori, s-ar mai fura ceva sau ar ajunge să se fure între ei (și să dea vina pe Burcu)? Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
„Conduită infectă și abuzivă”: Sindicatul Diamantul denunță secretizarea cercetării disciplinare a lui Vitalie, invocând o comparație flagrantă cu o altă procedură
Featured
Polițiștii SIDEPOL se alătură protestului național din 29 octombrie: „Uniți pentru o viață decentă!”
-
Exclusivacum 3 zileBurcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zileANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 2 zileBăicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 4 zilePenitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 11 oreCircul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Exclusivacum 3 zileProtest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 3 zileJilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 24 de orePenitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi



