Connect with us

Featured

„CCR, condus eroic de fostul procuror comunist si pesedist de frunte, a dat cu ele de pamant, cu o motivare de doi bani”

Publicat

pe

Recent, s-a publicat in Monitorul Oficial, Decizia nr. 807/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. jj) şi ale art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ.
Ca de obicei, CCR, condus eroic de fostul procuror comunist si pesedist de frunte, a dat cu ele de pamant, cu o motivare de doi bani. Un limbaj sec, de lemn, cateva fraze impietrite care au ajuns sa fie copiate si rascopiate de nenumarate ori, de a lungul anilor, de politrucii in robe visinii, dezvaluie cei de la sindicatul Diamantul.
Remarcabil, Tribunalul Arad, instanta care a trimis cauza la CCR, si-a insusit criticile reclamantilor ( adica criticile formulate de Emil Pascut) !
Prin exceptiile ridicate am urmarit sa criticam pastrarea ilogica, aberanta a litigiilor de munca avand ca obiect drepturi salariale ale functionarilor publici, in competenta sectiilor de contencios -administrativ, in timp ce litigiile similare ale magistratilor si jandarmilor se judeca de catre sectiile specializate in litigii de munca.
Magistratii si cadrele militare au tot raport de serviciu care se naste in baza unui act administrativ de numire in functie, si nu in baza unui contract de munca.
Constitutia mentioneaza la art.16, functii publice civile si militare, deci consacra institutia “ functionarului public militar”.
Atat magistratii cat si cadrele militare fac acte prin care exercita puterea publica a statului.
Prin art.1 din legea 62 din 2011 a dialogului social, partile in raportul de serviciu au fost calificate ca “angajat” ( functionarul public) si “angajator” ( institutia publica care angajeaza pe baza de raport de serviciu). De asemenea, prin acelasi articol, litigiile functionarilor publici privind drepturi rezultand din raportul de serviciu au fost incadrate in categoria “ litigiilor de munca”.
Ca o paranteza, noile definitii ( care nu mai sunt “noi”, ca sunt din 2011, deci de 10 ani) sunt ignorate in masa atat de judecatori, cat si de judecatorii CCR, refuzand acestia sa le dea eficienta juridica.
Atentie! Cand e vorba de politisti! Ca altfel, le-au folosit ca sa
justifice ca litigiile magistratilor ( care nu sunt functionari publici) se cuvine sa fie judecate de sectiile specializate in litigii de munca.
Mai trebuie mentionat ca pana la modificarea adusa legii 188/1999, in anul 2006, litigiile functionarilor publici avand ca obiect drepturi salariale se judecau de sectiile specializate in litigii de munca.
De ce este un avantaj, judecata de catre sectiile de munca?
Se aplica regula potrivit sarcina probei este la angajator. Reclamantul angajat are o pozitie mai avantajoasa. La contencios este exact invers. Judecatorii se poarta ca si cand ar fi slugile statului, insarcinate sa il apere cu orice pret de angajatii care cer drepturi banesti. La litigii de munca, apelul este calea de atac, ceea ce inseamna ca se reia judecata in fond sub toate aspectele. Recursul este nedevolutiv, analizandu-se doar eventuala neconformitate cu legea, nu si constatarile judecatorului de tribunal, cu privire la stare de fapt.
Pe scurt:
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate l-au constituit dispoziţiile art. 5 lit. jj) şi ale art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, având următorul cuprins:
– Art. 5 lit. jj):
În înţelesul prezentului cod, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
(…);
jj) regimul de putere publică – ansamblul prerogativelor şi constrângerilor prevăzute de lege în vederea exercitării atribuţiilor autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice şi care le conferă posibilitatea de a se impune cu forţă juridică obligatorie în raporturile lor cu persoane fizice sau juridice, pentru apărarea interesului public;”;
– Art. 536: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.”
În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici şi ale art. 115 alin. (6) privind limitele ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 încalcă principiul egalităţii de tratament juridic în exercitarea dreptului de acces la justiţie, prin faptul că supun unui regim juridic diferenţiat nejustificat categoria dezavantajată a angajaţilor funcţionari publici care introduc la instanţe acţiuni pentru protecţia unor drepturi de natura salariului, prin comparaţie cu categoria favorizată a salariaţilor care nu sunt funcţionari publici, aflaţi într-un raport de muncă litigios şi care sunt trataţi mai favorabil de către legiuitor atunci când introduc acţiuni cu acelaşi obiect la instanţele de judecată, în ceea ce priveşte: instanţa ce are competenţa materială, funcţională şi teritorială; compunerea instanţei de judecată; punerea în întârziere a angajatorului debitor (procedura plângerii prealabile); termenele de judecată; inversarea sarcinii probei la angajator şi obligaţia angajatorului, instituţie publică, de a depune toate probele necesare până la primul termen de judecată, calea de atac. Astfel, în timp ce salariaţii care nu sunt funcţionari publici beneficiază de accesul la o instanţă specializată în litigii de muncă, funcţionarilor publici, inclusiv reclamanţilor poliţişti, având conflicte de aceeaşi natură, li se refuză nejustificat şi discriminatoriu, în baza art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, accesul la o instanţă specializată în litigii de muncă, fiind supuşi judecăţii unor complete nespecializate, de contencios administrativ. În timp ce la judecarea conflictelor de muncă ale angajaţilor care nu sunt funcţionari publici nu li se cere să parcurgă procedura plângerii prealabile (să pună în întârziere pe angajatorul debitor), funcţionarilor publici li se condiţionează, în temeiul art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 (fost art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici), admisibilitatea acţiunii de efectuarea plângerii prealabile. În timp ce angajaţii care nu sunt funcţionari publici beneficiază la judecarea conflictului de muncă de principiul inversării sarcinii probei, funcţionarilor publici, în acelaşi tip de litigii, în mod nejustificat şi discriminatoriu, nu le este recunoscut dreptul la inversarea sarcinii probei, principiu recunoscut de art. 272 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. În timp ce angajaţii care nu sunt funcţionari publici au dreptul la calea de atac a apelului, într-un litigiu de muncă, funcţionarilor publici, în conflictele lor de muncă, instanţele le refuză calea de atac a apelului.
De asemenea, se susţine că art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 încalcă prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) şi ale art. 115 alin. (6) din Constituţie, precum şi principiul egalităţii de tratament juridic în exercitarea dreptului de acces neîngrădit la justiţie, în măsura în care se interpretează în sensul că actele individuale de salarizare ale funcţionarilor publici sunt acte emise în regim de putere publică. În acest înţeles, art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 îngrădeşte în mod discriminatoriu exercitarea dreptului de acces la justiţie al funcţionarului public, afectând regimul juridic al funcţionarului public. Se încalcă şi principiul nediscriminării în exercitarea dreptului de acces la justiţie, comparativ cu angajaţii care nu sunt funcţionari publici şi care beneficiază de un regim juridic procesual mai favorabil, la soluţionarea conflictelor de muncă privind drepturi salariale nerecunoscute sau neacordate de angajator. Se încalcă şi principiul nediscriminării în exercitarea dreptului de acces la justiţie, întrucât se generează un regim juridic procesual privilegiat nejustificat pentru angajatorul instituţie publică, comparativ cu angajatorul de drept privat.
Motivarea CCR:
21. Totodată, astfel cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, principiul egalităţii nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivă, situaţiile obiectiv diferite justifică şi chiar impun instituirea unui tratament juridic diferenţiat. Or, funcţionarii publici se află într-o situaţie juridică distinctă de cea a personalului angajat în baza unui contract individual de muncă, ceea ce justifică instituirea unui tratament juridic diferit, compatibil cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
22. De asemenea, stabilind instanţa competentă să soluţioneze litigiile având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, textul de lege supus controlului de constituţionalitate transpune dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, şi dispune, totodată, chiar în sensul asigurării accesului liber la justiţie, şi nu al îngrădirii acestui drept. În consecinţă, dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu sunt sub niciun aspect încălcate.
23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză.
24. Referitor la dispoziţiile art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, care stabilesc semnificaţia expresiei „regimul de putere publică”, Curtea observă că susţinerile autorilor excepţiei se subsumează exclusiv unor aspecte referitoare la interpretarea acestor dispoziţii legale şi la aplicarea „regimului de putere publică” în cazul actelor individuale de salarizare ale funcţionarilor publici. Or, problema interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale criticate excedează controlului de constituţionalitate, fiind de resortul instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzelor. Astfel, instanţa judecătorească interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care a fost învestită, iar împotriva hotărârii judecătoreşti, partea interesată poate exercita o cale de atac, în condiţiile legii, soluţionarea acesteia revenind instanţei de control judiciar. În cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), atribuie Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. În consecinţă, Curtea constată că, astfel cum a fost formulată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 este inadmisibilă. (Emil Pascut)
 O parte din argumentele mele nu sunt mentionate in prezentarea facuta de CCR. Probabil ca nu stiau cum sa le intoarca.
Neconcordanta unui text cu Constitutia se solutioneaza de CCR, nu de ICCJ.
Definitiile angajatului, angajatorului, litigiului de munca au fost schimbate din 2011, fiind introdusi functionarii publici si raporturile de serviciu. Pe de alta parte, magistratii si cadrele militare se judeca de cativa ani, la litigii de munca. Toate astea sunt ” elemente noi” in ordinea de drept care necesita o reevaluare atenta a jurisprudentei, in raport de noua realitate juridica. Cu toate astea, pentru pacalicii astia de la CCR, impietriti in bula lor, nu au intervenit elemente noi, dezvaluie sindicatul „Diamantul”. (Cerasela N.).

Exclusiv

Can-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală

Publicat

pe

De

Potrivit unui material publicat în mediul online pe un site de specialitate în domeniul penitenciar (penitenciare.info), preluat și comentat de Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP), într-o unitate de detenție din România ar fi fost semnalate practici care depășesc cu mult rigorile managementului ferm și intră în zona abuzului de putere.(aici)

Conform acestor surse, un director de penitenciar ar fi recurs la mutări succesive ale subalternilor dintr-o funcție în alta, aparent fără legătură directă cu interesul serviciului, ceea ce ar fi fost resimțit de personal ca formă de umilire și presiune, nu ca măsură administrativă justificată. În relatarea respectivă, conducătorul instituției este descris ca având un comportament care, în percepția unor angajați, se apropie de tiparul „hărțuirii” dintr-o poziție de autoritate.

Redacția Incisiv de Prahova, analizând aceste informații și coroborându-le cu propriile date obținute din interiorul sistemului, a identificat indicii care par să trimită către conducerea Penitenciarului de Maximă Siguranță Mărgineni și, în mod special, către directorul acestei unități, Aldea Marian, despre care unele surse susțin că ar beneficia de sprijin la nivel central.

Climat tensionat și comparații cu alte „mandate controversate”

Conform informațiilor intrate în posesia redacției, în interiorul penitenciarului Mărgineni s-ar contura un climat tensionat, marcat de acuzații privind un stil de conducere contestat și de abuzuri reclamate de personal. Situația este comparată de unele surse interne cu perioada de la Penitenciarul Jilava, din timpul unui mandat considerat controversat, în care s-ar fi vorbit despre presiuni exercitate inclusiv asupra membrilor de sindicat.

Nu vorbim, la acest moment, despre concluzii oficiale, ci despre percepții și relatări ale unor angajați care descriu o atmosferă „apăsătoare”, în care semnalarea problemelor ar fi urmată, în unele cazuri, de consecințe rapide și resimțite ca punitiv-administrative.

Evadarea din august 2025: un episod grav, multe întrebări, puține răspunsuri publice

Un episod care ridică semne majore de întrebare este incidentul grav din august 2025, când, potrivit surselor, un deținut ar fi reușit să părăsească incinta penitenciarului de maximă siguranță. Vorbim despre un tip de eveniment considerat, de regulă, extrem de serios în orice sistem de detenție, cu atât mai mult într-o unitate care se revendică a fi „de maximă siguranță”.

Până în prezent, nu există în spațiul public o prezentare detaliată și transparentă a concluziilor oficiale legate de acest incident, ceea ce alimentează, în mediul intern, suspiciuni privind posibile disfuncționalități de organizare, supraveghere sau comandă. Absența unei comunicări clare lasă loc interpretărilor și întreținerii unui climat de neîncredere.

Recompense financiare pe fondul scandalului: merit sau paradox?

În acest context tensionat, alte surse susțin că directorul penitenciarului, Aldea Marian, ar fi beneficiat de recompense financiare, inclusiv de acordarea unui „salariu de merit” de 50%. Dacă aceste informații se confirmă, apare un paradox evident: pe de o parte, relatări privind climat tensionat, acuzații de hărțuire și un incident major de securitate; pe de altă parte, recompensarea conducerii.

Această juxtapunere ridică întrebări legitime în rândul personalului și al opiniei publice cu privire la criteriile reale de evaluare a performanței în sistemul penitenciar: se recompensează rezultatele obiective și climatul sănătos de lucru sau loialități și aliniamente instituționale?

Mutări, programe împovărătoare, „sancțiuni mascate”

Conform unor relatări din interiorul Penitenciarului Mărgineni, angajații care ar fi îndrăznit să semnaleze probleme sau să formuleze critici la adresa stilului de conducere ar fi fost „recompensați” cu:

  • mutări considerate abuzive,
  • programe de lucru mai împovărătoare,
  • sarcini suplimentare care, în ansamblu, ar duce la epuizare profesională.

Există relatări potrivit cărora mai mulți agenți din structurile de intervenție ar fi solicitat sau acceptat transferul către alte unități, invocând presiuni constante și un mediu de lucru dificil. Alți angajați care au cerut transfer ar fi fost redistribuiți, conform acestor surse, pe posturi mai solicitante, măsuri percepute ca „sancțiuni mascate”, nu ca simplă reașezare a personalului.

Mecanismul deciziei: când „acoperirea juridică” nu convinge personalul

Într-un alt articol publicat pe același site de specialitate (penitenciare.info), este conturată o imagine și mai îngrijorătoare a modului în care ar fi luate deciziile la nivelul conducerii. Informațiile apărute sugerează existența unui mecanism prin care măsurile dispuse de management ar fi susținute formal de structurile juridice și de resurse umane, astfel încât să existe o „acoperire” procedurală, chiar și atunci când fondul deciziei nu este perceput intern ca fiind justificat de nevoile reale ale instituției.

Problema semnalată nu este, așadar, utilizarea personalului „acolo unde este nevoie”, ci modul în care aceste decizii ajung să fie resimțite de angajați: ca impuse, uneori în contra voinței lor, și interpretate drept instrumente de control, presiune sau sancțiune neoficială. În acest cadru, invocarea „deficitului de personal” apare, pentru unii, mai mult ca pretext decât ca explicație reală.

„Persoana apropiată”, trecutul prin ANP și promisiunea unor dezvăluiri viitoare

Conform surselor citate în spațiul online, ar exista și o „persoană apropiată” de directorul Aldea Marian, cu un trecut legat de structurile Administrației Naționale a Penitenciarelor, ale cărei legături și influențe ar urma să fie subiectul unor analize viitoare. Menționarea unei astfel de figuri în proximitatea conducerii unui penitenciar ridică, în mod natural, întrebări privind eventuale rețele de sprijin, protecție sau influență, însă aceste aspecte reclamă documentare riguroasă înainte de orice concluzie.

Redacția anunță că va reveni, într-un material separat, cu informații suplimentare pe această temă, dacă și în măsura în care datele strânse vor putea fi susținute prin probe verificabile.

Necesitatea unui control de specialitate: probe, transparență, răspundere

În contextul acestor relatări, redacția Incisiv de Prahova anunță intenția de a formula sesizări oficiale către:

  • Ministerul Justiției,
  • Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP),
  • și alte organe abilitate,

în vederea clarificării situației semnalate.

Potrivit unor surse, ar exista deja plângeri formulate de angajați, însă până la acest moment nu sunt cunoscute public rezultatele verificărilor sau eventualele măsuri dispuse. Pentru un sistem care gestionează libertatea și siguranța publică, opacitatea nu poate fi o soluție.

Se impune, așadar, declanșarea unui control de specialitate, riguros și transparent, cu obiective clare:

  • verificarea faptelor semnalate,
  • stabilirea existenței sau inexistenței unor abuzuri,
  • analiza climatului de muncă și a respectării drepturilor personalului,
  • evaluarea modului de gestionare a incidentului grav din august 2025,
  • verificarea justificării recompenselor acordate conducerii, inclusiv a salariului de merit, dacă acestea se confirmă.

Concluzie: dincolo de zvonuri, este nevoie de dosare, nu de tăcere

Într-un domeniu atât de sensibil cum este execuția pedepselor privative de libertate, acuzațiile de abuz, hărțuire și disfuncționalități de securitate nu pot rămâne la nivel de zvon sau de nemulțumire difuză. Ele trebuie verificate cu instrumente legale, de către instituții competente, în proceduri care să genereze:

  • fie confirmări, urmate de măsuri ferme,
  • fie infirmări motivate, care să restabilească încrederea și reputația celor vizați.

Până atunci, peste Penitenciarul de Maximă Siguranță Mărgineni – și peste alte unități în care apar semnale similare – plutește aceeași întrebare incomodă: avem de-a face cu exigență managerială dură, dar legitimă, sau cu un sistem în care puterea administrativă este folosită discreționar, în spatele unor uși care se închid nu doar în fața deținuților, ci și în fața adevărului? Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

OPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani

Publicat

pe

De

Dacă credeați că în unitățile medicale de „renume” din Capitală se merge doar pentru tratament, vă înșelați amarnic. Mai nou, spitalele bucureștene par să fi inaugurat o secție clandestină de „jaf cu anestezie morală”, unde pacienții vulnerabili sunt tratați la pachet cu o doză zdravănă de nesimțire. Ultimul caz apărut în spațiul public, relatat cu revoltă de nepotul unui pacient, ne arată că unii angajați au confundat grija față de bolnav cu inventarierea conținutului din portofel.

Marea „dispariție” de sub pernă: 1.000 de lei extrași cu precizie de infirmieră

https://www.facebook.com/reel/26801284509562371

Se pare că, în timp ce medicii se luptă să salveze vieți, prin saloane bântuie spirite cu mână lungă. Conform declarațiilor familiei, un bătrân internat s-a trezit mai „ușor” cu 1.000 de lei, bani care au evaporat sub privirile vigilente ale personalului care, teoretic, trebuia să-i vegheze sănătatea, nu economiile. Cireașa de pe coliva bunului simț? Un coleg de salon, martor la acest număr de prestidigație, ar fi indicat-o direct pe o infirmieră ca fiind „magicianul” de serviciu. Cu toate acestea, la spitalul bucureștean, inventarul bunurilor pacientului pare a fi un concept SF, o procedură ignorată cu grație pentru a lăsa loc liber „inițiativelor” private de sub halat.

Magazia cu lacăt pe creier: Externat în pijamale și papuci de gumă

Dacă furtul a fost doar aperitivul, externarea a reprezentat felul principal de umilință.

Imaginează-ți tabloul grotesc: un om bătrân, abia ieșit dintr-o suferință medicală, este lăsat la poarta spitalului în plină stradă, tremurând în pijamale și papuci de gumă, ca și cum ar fi fost evacuat dintr-un incendiu, nu dintr-o instituție de stat. Motivul halucinant oferit de personalul medical? „N-avem cheia de la magazie!”. Se pare că în ditamai spitalul bucureștean, destinele și hainele pacienților atârnă de un singur lacăt ruginit, a cărui cheie a plecat probabil la plimbare odată cu cei 1.000 de lei dispăruți. Să lași un bătrân fără haine și, mai grav, fără cheile de la propria locuință, denotă o lipsă de umanitate care depășește orice diagnostic medical.

Profesionalism la etaj, junglă la parter

Este de-a dreptul schizofrenic contrastul subliniat de familia victimei: în timp ce medicii își fac treaba cu profesionalism, personalul auxiliar și administrativ pare desprins din filmele cu bandiți de drumul mare. Sursa acestor dezvăluiri, nepotul pacientului, scoate la lumină o realitate cruntă: poți fi salvat de bisturiu, doar ca să fii „mâncat” de șacalii care nu văd în bolnav un om, ci o pradă ușoară. Până când „șefii” din sistem nu vor înțelege că spitalul nu e talcioc și nici magazia nu e proprietatea privată a asistentelor, pacienții vor continua să iasă din spitale vindecați de boală, dar traumatizați de „grija” statului. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Marea spârleală a odihnei sub epoleți: Cum MAI iși „penalizează” polițiștii pentru păcatul de a fi părinți

Publicat

pe

De

În timp ce restul lumii civilizate se ghidează după legi clare, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) pare să fi rămas blocat într-o capsulă a timpului, unde drepturile angajaților sunt tratate ca niște favoriți aruncate de la masa boierilor. Recent, o radiografie necruțătoare făcută de Sindicatul Europol scoate la iveală o realitate absurdă: dacă ești polițist și ai „îndrăzneala” de a pleca în concediu pentru creșterea copilului, la întoarcere te lovești de un zid de incompetență și interpretări demne de un tribunal de provincie.

Fosila legislativă din 2002: Arheologia drepturilor în Ministerul de Interne

Sursa tuturor relelor este o relicvă legislativă, celebra Hotărâre de Guvern nr. 1578/2002, un text care nu a mai văzut o actualizare de pe vremea când telefoanele aveau butoane și internetul mergea prin sârmă. Deși Codul Muncii a evoluat, adaptându-se nevoilor umane elementare, MAI preferă să se agațe de acest cadavru juridic din 2006 pentru a tăia în carne vie în dreptul la odihnă al polițiștilor.

Potrivit datelor furnizate de Sindicatul Europol, Ministerul susține cu un tupeu remarcabil că polițiștii care revin din concediul de creștere a copilului nu merită automat odihnă, ci doar „firimituri” calculate proporțional cu timpul lucrat. Practic, statul te pedepsește pentru că ai ales să îți crești copilul, tratând perioada de suspendare a raporturilor de serviciu ca pe o gaură neagră în care drepturile legale dispar fără urmă.

Feudalism administrativ: Fiecare „boier” de județ taie și spânzură după propria viziune

Cea mai revoltătoare parte a acestui circ birocratic este fragmentarea interpretărilor. MAI recunoaște, cu o seninătate care frizează ridicolul, că acordarea concediului depinde de „viziunea” fiecărui inspectorat. Tradus pentru muritorii de rând, asta înseamnă că drepturile tale nu depind de lege, ci de starea de spirit a șefului de unitate sau de cât de bine a dormit juristul de la județ.

Avem de-a face cu un feudalism administrativ în care aceeași lege este citită în șapte limbi diferite la nivel național. În timp ce unii șefi mai au un dram de logică și flexibilitate, alții aplică „viziunea” restrânsă, transformând dreptul la odihnă într-o loterie umilitoare. Această lipsă de uniformitate nu este doar o eroare managerială, ci o formă crasă de discriminare care aruncă în aer orice pretenție de echitate în sistemul polițienesc.

Management de carton: Protecția socială, strivită sub bocancul indiferenței

În viziunea actuală a ministerului, dacă ai lipsit un an pentru a-ți îngriji pruncul, devii un soi de paria al graficelor de concedii. Condiționarea odihnei de „perioada efectiv lucrată” ignoră cu desăvârșire spiritul legii și caracterul de protecție socială al concediului de maternitate sau paternitate. Pentru MAI, polițistul nu este un om cu nevoi și drepturi, ci o cifră care trebuie să presteze sub amenințarea unei legislații depășite.

Este de-a dreptul strigător la cer cum, într-o instituție care ar trebui să fie pilonul ordinii și legalității, se perpetuează un tratament inferior față de angajații din sectorul privat, care beneficiază de protecția unui Cod al Muncii mult mai generos. Concluzia trasă de Sindicatul Europol este una amară: până când HG 1578/2002 nu va fi trimisă la lada de gunoi a istoriei sau măcar armonizată cu prezentul, polițistul român va rămâne captiv într-un sistem care știe doar să ceară, dar uită cu desăvârșire să ofere respectul și drepturile cuvenite. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv5 ore ago

Can-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală

Potrivit unui material publicat în mediul online pe un site de specialitate în domeniul penitenciar (penitenciare.info), preluat și comentat de...

Exclusiv5 ore ago

OPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani

Dacă credeați că în unitățile medicale de „renume” din Capitală se merge doar pentru tratament, vă înșelați amarnic. Mai nou,...

Exclusiv5 ore ago

Marea spârleală a odihnei sub epoleți: Cum MAI iși „penalizează” polițiștii pentru păcatul de a fi părinți

În timp ce restul lumii civilizate se ghidează după legi clare, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) pare să fi rămas blocat...

Exclusiv5 ore ago

„Rambo de birou” și circul din poligon: Cum MAI antrenează polițiștii să facă gimnastică în loc să supraviețuiască în stradă

În timp ce interlopii se antrenează prin săli de lupte și scenarii de gherilă urbană, Ministerul Afacerilor Interne a decis...

Exclusivo zi ago

Operațiunea „mânjeala”: Cum se spală MAI de rușinea juridică prin flegme mediatice orchestrate

Epoleți cu „viroze” mediatice: Cum se transformă MAI în Ministerul Intoxicării Publice Când instituția care ar trebui să aplice legea...

Exclusivo zi ago

Castelul boierilor cu epoleți și mizeria de la talpa cizmei: Noua Lege a Salarizării, un scuipat pe obrazul polițistului din stradă

Nababi” cu acte în regulă: Șefimea își securizează viitorul, talpa rămâne cu praful În această nouă arhitectură a lăcomiei mascate,...

Exclusiv2 zile ago

Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie

În orașul Victoria, județul Brașov, unde istoria industrială ar trebui să miroasă a progres, astăzi pute a eșec birocratic și...

Exclusiv2 zile ago

Adio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne

Mult a fost, puțin a mai rămas până când zidurile groase ale penibilului, ridicate de Ministerul Afacerilor Interne sub pretextul...

Exclusiv3 zile ago

Orizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău

În timp ce industria de apărare a României își dă ultima suflare, ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și – mai ales...

Exclusiv3 zile ago

Operațiunea „Cățeluș cu păru’ creț”: Festivalul „ghiocelul de la Interne (M.A.I.).”

Într-un Minister de Interne unde profesionalismul a fost pensionat forțat și înlocuit cu arta de a sta în genunchi, spectacolul...

Exclusiv3 zile ago

APOCALIPSA INTEGRITĂȚII LA ARAD: AGENTUL CARE A REFUZAT SĂ FIE „BĂIAT DEȘTEPT” ȘI A LĂSAT UN ȘOFER CU BANII ÎN AER

Într-o societate obișnuită ca „mica înțelegere” să fie unsul care degripează rotițele legii, un agent de poliție din Arad a...

Exclusiv4 zile ago

EVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!

Într-o Românie în care miniștrii Agriculturii trec prin funcții ca gâsca prin apă, lăsând în urmă doar praf și strategii...

Exclusiv4 zile ago

OPERAȚIUNEA „CUIBUL DE VIESPI”: Cum a fost amanetat Ministerul Economiei în timp ce ministrul Darău „elibera” Ucraina pe banii altora

În timp ce ministrul Ambrozie-Irineu Darău exersa privirea de diplomat prin tranșeele de la Kiev, acasă, la București, „marea curățenie”...

Exclusiv4 zile ago

Marea „Spartaniadă” de la TCE Ploiești: Cum să păzești praful de pe tobă cu agenți „invizibili” și binecuvântarea binomului Nae-Zaharia

De opt ani, liniștea și patrimoniul Transport Călători Express (TCE) SA Ploiești sunt „garante” de o firmă care pare specializată...

Exclusiv4 zile ago

VÂNĂTOAREA DE „IVANI” ÎN CURTEA MAI: Cum să fabrici un spion dintr-un polițist care știe să citească și nu are stăpân

În laboratoarele prăfuite ale Ministerului de Interne, unde gândirea critică este considerată „abatere disciplinară”, s-a inventat un nou sport național:...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv