Vă mulțumesc, doamna președintă, stimați colegi. Două-trei remarci aș face. În primul rând, aș observa că cererea de amânare vine din partea unui deputat care, pe tot parcursul anului 2020, a somat și a criticat Ministerul Justiției, în 2020, pentru că nu emite ordonanță de urgență pentru desființarea SIIJ. La acel moment nu s-a mai pus problema unui aviz suplimentar, nu s-a mai pus problema referendumului, nu s-a mai pus problema majorității care ar putea adopta, aproba sau respinge ordonanța de urgență, s-a pus în mod imperativ și insistent problema unei ordonanțe de urgență. Nu vreau să insist asupra fracturii de logică între acea cerere și cererea formulată astăzi.
Doi, în ceea ce privește procesul propriu-zis de consultare a Comsiei de la Veneția – există deja emise un număr de avize cu privire la problematica desființării SIIJ. Ministerul Justiției le-a avut în vedere când a redactat acest Proiect și voi reveni asupra acestui aspect. În ceea ce privește cererea de astăzi, așa cum s-a arătat chiar de către cel care a formulat cererea, ea a fost făcută de către un partid politic din opoziție, prin intermediul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, și este evident că a fost făcută tocmai pentru a bloca acest proces de adoptare a Proiectului de desființare a SIIJ. De ce spun că este evident? Pentru că a fost făcută după ce există cel puțin trei avize, dacă memoria nu mă înșală, emise de Comisia de la Veneția pe acest subiect. Cu toate acestea, Ministerul Justiției va participa la aceste consultări. Nu numai că va participa, dar le organizează. Noi am fost în contact cu Comisia de la Veneția și am fost întrebați dacă dorim să le organizăm și evident că am răspuns afirmativ. Am trimis deja invitații către foarte multe instituții, unele dintre ele sunt reprezentate și astăzi, aici. Nu văd niciun fel de incompatibilitate în a derula în paralel un proces de dezbatere parlamentară în Parlamentul României – singura autoritate legiuitoare din această țară, supremă, care cenzurează și actele administrative ale Guvernului – de tip ordonanță, și Comisia de la Veneția pe care o respectăm și cu care vom dialoga cât se poate de deschis despre aceste probleme.
Nu știu dacă este o culpă faptul că Ministerul Justiției s-a grăbit, cum s-a spus aici, să își îndeplinească obiectivele din programul de guvernare. Înțeleg că, mai nou, este o culpă dacă un minister trece imediat la treabă și nu așteaptă luni de zile, probabil, pentru a rata obiectiv după obiectiv și a critica eventual după aceea pe alții că nu le îndeplinește.
Noi suntem astăzi aici cu această problemă pentru că acest obiectiv a fost ratat lamentabil în 2020 și de aceea nu văd niciun motiv pentru care trebuie să aștept o zi, două sau nouă, după ce am fost criticați tot anul 2020 că nu emitem OUG, ceea ce era oricum ilogic. Deci, nu văd niciun fel de incompatibilitate în derularea acestor procese, nu forțăm în niciun fel Parlamentul să adopte într-un anumit ritm, pentru că Parlamentul își reglează și își programează singur agendele de dezbatere și de vot, și participăm aici invitați, ca toată lumea. Am parcurs toate procedurile ca la carte, și voi reveni asupra acestui aspect, până la promovarea acestui proiect de către Guvern, inclusiv dezbateri publice. Iar termenele amintite sunt termenele recomandate, în cadrul cărora un minister se poate mișca mai repede sau mai încet. Unele depășesc aceste termene. Unele ministere, câteodată, stau și luni de zile, fără să își promoveze obiectivele. Noi nu înțelegem să procedăm astfel. De aceea, ne-am apucat imediat de lucru și astăzi am venit în fața dumneavoastră cu acest proiect de act normativ. Și cu asta am încheiat intervenția prealabilă cu privire la cererea de amânare.
În ceea ce privește susținerea proiectului, vă rog să-mi permiteți mai întâi două-trei considerații cu privire la contextul politico-legislativ. Și apoi voi încheia cu referiri la conținutul normativ. Desființarea SIIJ este un obiectiv principal din programul de guvernare, cu termen de realizare 31 martie 2022. Este, de asemenea, un obiectiv în cadrul MCV. Desființarea SIIJ ar putea avea un impact în procesul de aderare a României la spațiul Schengen. După cum este cunoscut, România este pregătită tehnic de aderare la spațiul Schengen încă din 2010 și menținerea ei în afara acestui spațiu Schengen afectează grav interesele economice ale companiilor românești și ale cetățenilor. Și are, ca și MCV, semnificația nemeritată că procesul României de integrare în UE este nefinalizat. Închid această paranteză spunând că sistemul judiciar românesc, cu toate problemele lui, este în aceeași linie de funcționalitate cu celelalte sisteme europene, că problemele justiției din România sunt comune și altor sisteme din statele membre ale UE și, că pe baza unor parametri obiectivi, consfințiți și constatați în studii, făcute inclusiv de organisme independente, fanion, putem afirma că în măsura în care ne atingem obiectivele MCV, restante, inclusiv desființarea SIIJ, este firesc ca MCV să înceteze și monitorizarea să se continue pe mecanismul Rule of Law, care este aplicabil tuturor statelor membre ale UE. Iată încă un motiv pentru care Ministerul Justiției a înțeles să nu întârzie nicio zi cu privire la promovarea acestui proiect către Parlament care are, până la urmă, decizia finală. Aș putea chiar spune mai mult că, în general, problemele societății românești, inclusiv corupția și nevoia imperioasă de a o combate eficient, inclusiv, în justiție este comună și altor societăți din cadrul UE. Și de aceea cred că noi trebuie să îndeplinim cât mai rapid obiectivele din MCV, pentru că trebuie să ne aliniem complet cu toate celelalte state mebre ale UE, în toate privințele.

Acum, au existat mai multe tentative, lăudabile aș putea spune, de desființare a SIIJ. Au fost în urmă cu 2-3 ani de zile propuneri parlamentare venite din partea unui partid astăzi aflat în opoziție. Din păcate, a fost respinsă de Parlament. Ultima, cea mai recentă tentativă, a fost cea de anul trecut, de asemenea, din păcate, blocată în Parlament. Numai că acest blocaj în Parlament, care a reflectat în final și un blocaj politic, a fost generat de un blocaj în CSM, pentru că proiectul de lege respectiv nu a avut acordul, nu a avut avizul pozitiv al CSM, iar CSM este garantul independenței sistemului judiciar. Această problemă a creat în sistem o falie, o falie pe care am constatat-o din nou în cadrul dezbaterilor publice care au precedat promovarea proiectului în CSM și, mai departe, în Guvern și, astăzi, în Parlament. Sunt două chestiuni esențiale care sunt la baza acestei cotroverse, acestei falii: în primul rând, desființarea propriu-zisă, asupra căreia nu toată lumea a fost și încă mai este de acord. Au existat opinii și există în continuare că această desființare nu ar trebui operată – e o realitate. Există opinii că ea ar trebui făcută imediat. Și eu sunt de părere că trebuia făcută de mult această desființare, a fost poziția mea tradițională această chestiune, argumentată la momentul respectiv. A doua chestiune care creează controverse este „ce se întâmplă după, unde merge competența de investigare și, mai departe, trimitere în judecată – în cazul infracțiunilor săvârșite de magistrați?”. Prealabil propunerii de reglementare, Ministerul Justiției a făcut largi consultări pe baza cărora a făcut o evaluare a situației. Consultările acestea au fost făcute inclusiv cu parteneri externi și aș face din nou o paranteză aici: Ministerul Justiției a fost acuzat pe nedrept că dezinformează organismele europene.

Noi am informat întotdeauna Comisia corect și transparent asupra situației de fapt cu privire la opiniile din sistemul judiciar privind desființarea SIIJ. Am informat corect asupra voinței coaliției și a Guvernului de a desființa SIIJ. Am informat corect asupra programului de guvernare, inclusiv, a termenului de realizare. Am informat corect asupra faptului că vom proceda imediat la consultări, la redactarea proiectului, la punerea în dezbatere publică, la supunerea lui procedurilor legale, potrivit legii române de avizare. Am informat corect cu privire la faptul că ne asumăm, în mod real și sincer, acest obiectiv, dovadă că suntem astăzi aici, și suntem acuzați, culmea ironiei, că suntem astăzi, aici, atât de repede. Acest mod de a pune la îndoială onestitatea instituțională a unei instituții cheie în statul român, cum este Ministerul Justiției, care, niciodată, sub nicio conducere nu a dezinformat Comisia Europenaă, este condamnabil și vătămează grav interesele noastre naționale, pentru că, nu putem avea credibilitate în Europa, câtă vreme ne decredibilizăm singuri în țară. Există limite cu privire la critica politică și limita aceasta trebuie să fie atingerea unui interes național. Din moment ce ministerul Justiției a procedat așa cum procedează și astăzi, asumându-și o opinie, într-un concert de opinii, de multe ori contradictorii, asumându-și decizii, unele complicate, nu văd de ce această instituție, la care foarte mulți dintre cei de față, direct sau on-line, sunt convins că cei care o critică țin foarte mult, trebuie să fie pusă sub un semn de îndoială. Ministerul Justiției a fost și va rămâne în România un reper al credibilității țării. Trec mai departe. Alegerea pe care am avut-o în față, înainte de a redacta proiectul, a fost simplă și în același timp dramatică: să ignorăm, pe de o parte, semnalele venite din CSM, semnale cu privire la poziția față de modalitatea desființării, semnale confirmate ulterior de avizul pozitiv fără observații obținut de proiect în CSM, să repetăm demersul blocat anul trecut în Parlament și să ratăm în final obiectivul desființării SIIJ, adică, din punctul meu de vedere, o cale sterilă, ineficientă și, aș putea chiar să spun demagogică, sau să găsim o soluție funcțională, după desființarea SIIJ, care să atingă obiectivul principal și anume să închidem această instituție care ne-a creat atâtea deservicii.
Ministerul Justiției a ales, și îmi asum în continuare această alegere, să lansăm în dezbatere publică un proiect care să răspundă următoarelor comandamente: să atingă obiectivul desființării SIIJ, să instituie un sistem funcțional postdesființare și să fie fezabil, adică să fie apt și să fie adoptat după ce este avizat în CSM. Acțiunea noastră nu este doar normativă, ci și una sistemică, adică de a depăși acest blocaj, de a tăia acest nod gordian, de a merge mai departe să rezolvăm celelalte probleme grave sau și mai grave ale sistemului judiciar. Poate că sunt unii care vor să rămânem în acest blocaj, încercând, în mod nerealist, în acest moment, să atingă un anumit obiectiv maximal. Dar eu nu sunt pentru rămânerea în blocaj, sunt pentru rezolvarea problemei, eventual în etape. Și sunt multe discuții de făcut, nu e locul aici, nu fac obiectul discuției. De ce nu putem atinge toate obiectivele deodată? Ce e important astăzi este să atingem obiectivul desființării SIIJ.
Procedura, și am să închei, pentru că m-ați atenționat doamnă președintă, mulțumesc. Îmi cer scuze colegilor de dezbatere, în două-trei minute, am încheiat.
Procedura urmată de minister a fost, cum spuneam, ca la carte. Ne-am consultat în prealabil, am făcut dezbateri publice, sunt înregistrate, sunt pe site-ul ministerului, am examinat propunerile primite, pe unele le-am primit, pe altele nu, așa cum e normal în orice proces. Ne-am consultat cu partenerii externi, cu Comisia, am discutat cu statele membre, prin intermediul ambasadorilor și a unor miniștri, am informat permanent tot ce facem. Am supus proiectul deciziei coaliției care susține Guvernul, a obținut susținerea politic. Am supus proiectul avizului CSM, am obținut un aviz fără observații. Am venit la Parlament. Nu văd în acest moment ce am greșit sau unde trebuia să facem mai mult. Am luat cartea, ne-am uitat în ea și ce a scris acolo așa am făcut în această procedură. Avizul Comisiei de la Veneția a fost luat în calcul, reperele esențiale ale acestor avize, care sunt mai multe emise, în anii anteriori, încă din 2018. A fost luat în calcul inclusiv comandamentul asigurării independenței justiției, comandamentul asigurării faptului că judecătorul, atunci când judecă, o face nestingherit, dar și funcționalitatea sistemului care este pus în operă după desființarea SIIJ dacă această lege va fi adoptată. Se vorbește în acele avize, e adevărat, de specializarea anticorupție, vă rog să luați în calcul că avizul, după ce a integrat amendamente de la CSM, deschide baza de recrutare și către procurori DNA și DIICOT. Restul sunt procurori din sistemul Ministerului Public, de unde recrutează și DNA, și DIICOT. Fac și aici o scurtă paranteză: a pune în cauză, permanent, toate celelalte unități de parchet sub un semn de întrebare cu privire la capacitatea lor de a combate eficient infracționalitatea, inclusiv corupția, mi se pare contraproductiv și, în orice caz, în dezacord cu realitățile din teren. Toți procurorii din România sunt respectabili, până la proba contrarie. Nu este corect să punem sub semnul întrebării profesionalismul procurorilor care nu fac parte din unitățile specializate. Îi respect și pe ei ca ministru, cum îi respect foarte mult și pe cei care fac parte din unitățile specializate care nu se pot plânge că vreodată acest minister nu le-a sprijinit, indiferent de conducere. Și cu toate controversele care au fost cu niște ani în urmă.
Conținutul normativ vă este cunoscut, de aceea am lăsat la urmă și nu insist pe el, mi s-ar părea chiar să vă jignesc, făcând o prezentare în detaliu a tututor celor câteva, până la urmă, articole care compun această lege deloc complicată. Noi am înlocuit competența SIIJ, folosind sistemul Ministerului Public, sistemul ierarhic, pe două etaje: unul la nivelul PG, cu secția de urmărire penală și criminalistică și celălalt la nivelul parchetelor de pe lângă curțile de apel. Sunt prevăzute proceduri de selecție riguroase, există o garanție, prin faptul că plenul CSM este implicat în această procedură, există toate garanțiile că putem să trecem mai departe, după ce desființăm SIIJ, într-un sistem funcțional, care să ofere fiecăruia câte ceva din ceea ce își dorește: și independență, și garanții, și eficiența funcționării sistemului. Vă mulțumesc foarte mult. Rămân aici, alături de colegul meu, Mihai Pașca, Secretar de stat, pentru întrebări, dacă vor fi necesare! Mulțumesc încă o dată!

Mulțumesc și eu pentru intervenția domnului deputat care are două întrebări explicite și mai multe implicite. O să le iau pe rând, dacă îmi permiteți, și pe scurt.
S-a spus că reînființăm o structură, desființăm SIIJ și reînființăm o structură. Nu vreau să fiu în niciun fel bănuit de suficiență, dar eu fac apel la cunoștințele tuturor, pe care le-am învățat cu toții cei care am parcurs dreptul, în anul I, dreptul civil, materia „Persoane”, unde se arată ce înseamnă o structură care trebuie să aibă o organizare clară, un șef și personalitate juridică. Dacă îmi arătați în acest proiect de lege unde sunt elementele esențiale pe care le-am învățat cu toții în anul I, ale unei structuri funcționale, atunci recunosc că am reînființat o structură.

Noi nu am reînființat nimic. Așa cum am spus foarte clar și reiau, utilizăm sistemul ierarhic piramidal, funcțional, al Ministerului Public – pe care îl respect în egală măsură, de la cea mai mică unitate de parchet local, până la Parchetul General. S-a spus, de asemenea, că am vorbit despre o falie între poli de putere. Fals, eu am vorbit despre o falie în opiniile care se exprimă nu numai în magistratură, ci și în afara magistraturii, cu privire la acest subiect, așa cum e normal într-o democrație. Vă rugăm să ne iertați dacă avem opinii diferite cu privire la același subiect, dar cam așa funcționează democrația. În CSM, nu e o falie între poli de putere, e o falie de opinii și dovada este chiar votul CSM. Votul CSM a fost dat cu voturi „pentru”, aviz curat, fără observații, inclusiv din Secția pentru procurori. Deci, teoria conform căreia există doi poli de putere în CSM e străină cel puțin de gândirea mea și eu refuz să politizez CSM, așa cum se face, implicit, prin această declarație. Nu sunt poli de putere în CSM, sunt poli de opinii. CSM e unul singur, cuprinde magistrați judecători și magistrați procurori, membri aleși, membri de drept și membri ai societății civile și acolo sunt foarte multe opinii care se grupează și se regrupează în funcție de subiecte și de convingerea intimă a fiecărui membru. Și, repet, la acest vot care a fost dat, de 11 la 8, au votat judecători „contra” proiectului și au votat procurori „pentru” proiect. Cum vrem să refuzăm această evidență? Și spun că au votat astfel pentru că s-au exprimat public. Și pe baza exprimărilor publice și a calculului de vot, a numărării, aritmetică simplă a celor două Secții, voturile din cele 2 Secții, rezultă clar că „pentru” proiect au votat și judecători, și procurori, și „împotriva” proiectului au votat și judecători, și procurori, plus societatea civilă, cum am spus.

Deci, haideți să nu mai politizăm și să nu gândim schematic. S-a spus că m-a deranjat critica la adresa ministerului. Fals. Discut cu oricine critică acest minister. Eu am spus altceva, am spus cu totul altceva și anume că noi nu am dezinformat, cum s-a acuzat, Comisia Europeană, s-a spus în clar acest lucru și am tăcut pentru că nu am vrut să mă exprim prin ziare și televizoare, cu tot respectul pentru presă, dar am vrut să mă exprim prima dată aici, în Parlament, în fața aleșilor poporului, pentru că acesta este poporul, până la urmă, în Parlament. Și dau instituțional acest răspuns în Parlamentul țării. Niciodată ministerul, în mandatele mele, nu a dezinformat, nici parteneri externi și nici parteneri interni de dialog. Tuturor le-am spus în față ce gândim, cum stau lucrurile și cum le vedem noi. Eu nu am criticat și nici nu am spus că a fost criticată activitatea mea personală, am spus că nu e corect să afirmi că Ministerul Justiției dezinformează. Despre azi vorbim, nu despre acum 100 de ani. Și faptul că un deputat sau un membru al societății civile sau un magistrat are impresia că undeva, în trecut, cineva a dezinformat, nu înseamnă că, prin inducție, automat dezinfomează și azi ministerul. Asta este tot ce am spus. Să fiu iertat dacă apăr Ministerul Justiției pentru ceva ce nu a făcut.

Acum, să răspund și la celelalte două întrebări. Avizul cu privire la competența DNA. Nu veți găsi nici la mine o critică, nu cred că găsiți o declarație critică a activității DNA in corpore. Și ar trebui să înțelegem că o instituție poate fi apreciată în întregul ei și pot să abordez aspecte particulare, mai bune sau mai rele din activitatea unei instituții. Nu am criticat niciodată DNA-ul, iar avizul care vorbește de specializarea procurorilor specializați este respectat prin prevederea din proiect, îl aveți în față, care spune că, în acest sistem de investigare a infracțiunilor post-SIIJ, pot participa și procurori membri din DNA și DIICOT.

Mai departe, despre nerespectarea procedurilor. Încă o dată spun, există termene de recomandare și termene imperative în lege, există termene cu sancțiuni și termene fără sancțiuni. Noi ne-am încadrat în termen și am făcut dezbaterile, chiar am prelungit dezbaterile, am avut două sesiuni de întâlniri cu asociații care sunt de față astăzi, aici, și cu membri ai societății civile. Unii ne-au criticat, am discutat cu ei, le-am adus argumentele. Am întrebat la a doua întâlnire – „Mai vreți să mai facem una?”. Noi am încheiat dezbaterile în momentul în care am văzut că nu mai e nimic de dezbătut, toată lumea s-a exprimat; nu mai spun că se exprimase toată lumea de mult, că de 4 ani avem problema asta și probabil vrem să mai stăm 4 ani cu ea. Deci ce urma să fac, să pierd timp? Ca să ce?! Nu este restant acest obiectiv din 2021, din 2020, din 2019, de când s-a înființat? Sper că am răspuns. Nu m-a deranjat în niciun fel intervenția, răspund la toate întrebările, am mult respect pentru toți cei de față și să-mi fie iertat dacă sunt poate puțin mai pătimaș pe alocuri, dar sunt la Ministerul Justiției și nu ne place nedreptatea aici. Mulțumesc!

***

Da, mulțumesc pentru dreptul la replică (n.n. adresat domnului deputat Stelian Ion). Am să selectez ceea ce e inteligibil, în primul rând juridic, dar și politic din atacul care tocmai a fost susținut aici, la Parlament. Este limpede că sunt două linii de atac, unul este la proiect, care este subsidiar și minimal și acela plin de inexactități juridice, și cel de-al doilea este un atac la persoană – îl dau deoparte, o să răspund în final pe scurt pentru că nu asta este important. Noi am venit aici să discutăm proiectul și nu atacuri la persoană. Este adevărat că ministerul Justiției, atunci când a redactat proiectul, a fost în fața unei alegeri, dar alegerea nu este aceea pe care pretinde antevorbitorul meu că o facem între calea europeană și non-europeană. Alegerea a fost între demagogie, ineficiență și eșec și a realiza obiectivul principal din mai multe obiective pe care le are în față un minister sau le poate avea în contextul dat. Alegerea a fost aceea între a fi irațional, nerealist și a-ți duce Guvernul într-un eșec sau a realiza un pas înainte pe calea unei normalizări. Alegerea a fost între a desființa SIIJ sau a continua să mai vorbim aici încă luni de zile sau poate ani de zile despre modalitatea în care să o desființăm. Am spus de la început că una dintre chestiunile esențiale a fost competența după desființarea SIIJ, iar întrebarea „de ce există în sistemul judiciar și în CSM un curent puternic împotriva întoarcerii competenței acolo și deci împotriva avizării unui proiect de lege care ar întoarce competența la DNA?” – nu este ministerul cel care trebuie să răspundă la această întrebare, au răspuns asociațiile, de o parte și de alta a problemei, a răspuns CSM prin avizul pe care l-a dat. Este absolut incorect să stigmatizezi într-un stil stalinist membrii CSM doar pentru că sunt de o opinie sau de alta. Cine stabilește aici, în Parlamentul României, că anumiți membri ai CSM sunt potențiali de partea răului și alții de partea binelui? Pe lângă faptul că este inexactă afirmația cu privire la realitatea din CSM, așa cum am spus, proiectul a fost avizat în CSM și de judecători, și de procurori, deci au fost și judecători și procurori care au votat pentru proiect, nu numai judecători, după cum au fost și judecători și procurori care au votat contra proiectului. Deci nu văd pe ce criterii științifice, politice moral întemeiate se poate stabili că cineva face justiție retrograd în CSM și altcineva face justiție europeană. Această falsă dilemă introdusă în magistratură dinspre politic, politizând magistratura, că unii sunt reformiști și alții nu, trebuie să înceteze. Sunt magistrați care au opinii diverse, cu argumente pro și contra, și trebuie toți respectați și tratați ca atare și acestea sunt mecanismele legale – te duci, ceri un aviz, îl primești, dacă se votează, dacă nu, nu, și vezi ce faci mai departe.

Acum, în ceea ce privește atacurile la persoană. Eu m-am ferit să le răspund, tocmai pentru a nu deturna discuția de la obiectul principal al ei și esențial, adică proiectul de lege, către aspecte de ordin politic. Dar s-a mers prea departe cu aceste afirmații calomnioase. Eu am avut de ales între a persista în acest blocaj a cărui responsabilitate o poartă, în bună măsură, fosta conducere a Ministerului Justiției care, în 2021, a ignorat apelurile și semnalele venite de la colegi din coaliție și anume de a discuta cu CSM până se obține avizul pe proiectul de lege, ca să nu fie blocat în Parlament. Eu însumi am atras atenția acestui lucru și nu public, la televizor, nu prin ziare, ci instituțional, în Parlament, între patru ochi, în discuție de la parlamentar la parlamentar, de la parlamentar la ministru. Eu am conștiința împăcată. Eu mi-am făcut datoria. Eu, șase luni de zile, în 2021, nu am deschis gura și nu am criticat cu nimic Ministerul Justiției. Pot fi verificat.

Luni de zile, deși se făcea greșeală după greșeală, în mod onest și fair play, coechipier de bună credință, am atras atenția ministerului unde greșește și că se va împotmoli. Prin urmare, astăzi pot să vorbesc liber și să spun că dacă suntem astăzi aici, suntem pentru că a fost un eșec total modul în care s-a procedat în 2021. Eu refuz să îmi împing propriul Guvern într-un eșec și să împing Justiția, în continuare, în această dilemă care este incomparabil mai puțin importantă decât celelalte mari probleme care stau și așteaptă la rând: legile justiției, logistică și toate celelalte. Prin urmare, dacă am ales să fac ceva, nu am ales cum se pretinde – să stau cu X sau cu Y, pentru că unii sunt retrograzi și alții sunt reformiști, ci am ales să construiesc o soluție viabilă, care să treacă prin Parlament cu votul CSM și care să facă un serviciu țării. Asta a fost alegerea mea și nu îmi e rușine de ea. Și dacă cineva va veni după mine să facă puțin mai mult și mai bine, eu o sa fiu primul care îl aplaudă. Asta este alegerea mea pe care am făcut-o și, repet, nu îmi e rușine de ea.

Trei, și cu asta am încheiat. Este periculos să se susțină că parchetele care nu sunt specializate nu pot instrumenta și aplica legea în cauze inclusiv care prevăd infracțiuni de corupție săvârșite de magistrați. Este periculos acest lucru, eu refuz să dau acest mesaj. Parchetele din România, specializate sau, să zicem, de drept comun, sunt competente toate, iar faptul că legiuitorul optează pentru o competență sau alta nu înseamnă un blam implicit pentru celelalte parchete care nu au competență. Să ieșim din aceste false dileme periculoase! Lumea nu va putea avea încredere în Justiție dacă noi lansăm mesaj după mesaj că nu se poate avea încredere decât în structuri specializate. Procurorii nu vor găsi elanul interior să lupte inclusiv cu corupția în sistemul judiciar dacă le transmitem mesajul că nu au valoare decât dacă sunt în structuri specializate. Foarte bine a explicat reprezentantul CSM aici că un procuror precum cei care vor fi cooptați în acest sistem de competențe și nu SIIJ-uri sau SIIJ-ulețe, nu există așa ceva în lege, eu nu am învățat asta, acești procurori, în acest sistem de competențe, au trecut concursuri după concursuri, sunt calificați, sunt competenți, sunt apți să funcționeze. Este opțiunea legiuitorului, putea fi și alta, fără îndoială, poate fi alta în viitor – vom vedea, dar, deocamdată, a face un proces de intenție doar pentru faptul că legiuitorul a optat pentru un sistem mi se pare că este periculos pentru încrederea în Justiție și resping categoric această cale. Eu am încredere în toți procurorii din România, până la proba contrară, așa cum am spus și așa cum a afirmat și reprezentanta DNA foarte bine aici. Vă mulțumesc!