Biroul comandantului unităţii, colonel Andrei Kemenici, ofiţer de artilerie antiaeriană, care era şi comandantul garnizoanei Târgovişte, având în subordine peste 20 de unităţi militare, inclusiv Securitatea şi Miliția, începând cu 22 decembrie. În acest birou s-a primit telefonul de la şeful Miliţiei Târgoviște, care a transmis că cele două persoane se află în custodia sa. În acest birou a început calvarul prin care aveau să treacă militarii unităţii. La acea dată, Ceauşescu era comandantul suprem al armatei, fiind preşedintele Republicii Socialiste România. Pe umerii comandanţilor şi militarilor acestei structuri stătea o mare responsabilitate.

Întâmpinaţi de colonelul Kemenici, în ziua de 22 decembrie, soţii Ceauşescu sunt conduşi într-o încăpere alăturată unde, sub paza a doi ofiţeri, şi-au petrecut ultimele zile. Cei doi ofiţeri asigurau securitatea atât în interiorul încăperii, cât şi în afara acesteia, schimbându-şi posturile la un anumit interval. În camera respectivă funcţionase biroul contabilitate al regimentului. Au fost aduse trei paturi, două pentru soţii Ceauşescu şi unul pentru ofiţerul care asigura paza în interior. Pe stradă se scandau lozinci anticeauşiste. Auzindu-i, Ceauşescu a cerut, insistent, să fie lăsat să le vorbească oamenilor, să le spună că el este reprezentantul poporului. Ceauşescu le-a promis celor doi ofiţeri care asigurau paza tot felul de beneficii materiale şi grade,
numai să îl elibereze.

Masa şi tacâmurile din care au mâncat cei doi. Iniţial, soţii Ceauşescu au refuzat mâncarea,
cerând să li se aducă pâine albă. Se găsea greu pâine albă la vremea aceea, dar au mâncat,
până la urmă, ceea ce se gătea la popota cadrelor.

Anul 1989 – Sala unde cuplul Ceauşescu a fost judecat (atunci și acum) şi unde s-a dat sentinţa de condamnare la moarte. Controlul medical fusese făcut în biroul comandantului. Din completul de judecată au făcut parte şi aşa-numiţii asesori populari, care au şi semnat această sentinţă, alături de judecător. În comunism, aceștia erau desemnați din rândul cetățenilor care aveau principii conforme cu linia dictată de sistem.

Aici s-a semnat sentinţa, în biroul organizare-mobilizare. După finalizarea procesului, cei din completul de judecată s-au retras în acest birou, fiind oficializat documentul care îi condamna la moarte pe inculpați. Asesorii populari erau ofiţeri din cazarmă, cu sau fără studii juridice, numiţi să facă parte din acel complet. Ei au fost desemnaţi deoarece completul de judecată trebuia să fie format din cinci persoane.

Calea către locul de execuţie. S-au precipitat lucrurile, după ce inculpaţii au fost legaţi. Drumul cel mai scurt către locul de execuţie ar fi fost cel care mergea spre punctul de comandă. În tensiunea momentului, cuplul dictatorial a fost scos pe cealaltă ieşire. Din această cauză, cei care filmau nu au putut să desfăşoare cablurile atât de repede, astfel că pelicula nu a prins decât finalul execuţiei. Dacă inculpaţii ar fi fost scoşi pe calea mai scurtă, cameramanii ar fi putut ajunge mai repede la locul execuţiei,
având şi cablurile de alimentare cu ei.

Platoul pe care au aterizat elicopterele cu completul de judecată şi plutonul de execuţie.

Aleea care duce către locul de execuţie. Mergând pe aici, Ceauşescu a început să cânte Internaţionala, strigând Trăiască România liberă şi independentă, moarte trădătorilor! Militarii din punctul de comandă stăteau pe nişte scări din apropiere. Colonelul Sandu își amintește că Vasile Marian, un militar poreclit Maşinuţă, s-a adresat cuplului ceauşist, spunându-le că au îmbulinat-o. Elena Ceauşescu s-a întors către el și l-a injurat. Maşinuţă a umblat la armă, producând un zgomot. Când au auzit clănțănitul armei, militarii din plutonul de execuţie i-au împins pe cei doi şi, la comanda celui care coordona activitatea, căpitanul Ion Boeru, au executat foc de aproape. Totul s-a precipitat din cauza emoţiei şi tensiunii momentului.

Anul 1989 – Zidul în fața căruia au fost executați soții Ceaușescu (atunci și acum). Se văd urmele gloanțelor care i-au răpus pe cei doi. Căpitanul Ion Boeru, comandantul plutonului de execuţie, a strigat, după ce soţii Ceauşescu au căzut la pământ: Fraţilor, am executat un ordin, colegii noştri au murit la Timişoara! Colonelul Sandu spune că Boeru a rostit aceste cuvinte pentru a transmite un mesaj celorlalți militari din curte, temându-se că aceștia ar putea deschide foc asupra lui.

AZI – Zidul în fața căruia au fost executați soții Ceaușescu (atunci și acum). Se văd urmele gloanțelor care i-au răpus pe cei doi. Căpitanul Ion Boeru, comandantul plutonului de execuţie, a strigat, după ce soţii Ceauşescu au căzut la pământ: Fraţilor, am executat un ordin, colegii noştri au murit la Timişoara! Colonelul Sandu spune că Boeru a rostit aceste cuvinte pentru a transmite un mesaj celorlalți militari din curte, temându-se că aceștia ar putea deschide foc asupra lui.