Actualitate
VIDEO / “Dosarul” TAROM, episodul 1: Cursa de Roma, în pericol din cauza unui cauciuc uzat ”cosmetizat” cu vaselină. Ce spune compania
Libertatea publică, începând de astăzi, o serie de dezvăluiri menite să explice problemele tehnice și financiare de la Compania Naţională de Transporturi Aeriene TAROM SA. Ministerul Transporturilor cunoaște situația, dar ține totul sub cheie. Demersul nostru este în slujba interesului public.
Ministerul Transporturilor cunoaște situația, dar ține totul sub cheie. Demersul nostru este în slujba interesului public.
- În 2015, TAROM a înregistrat 291.987 de minute de întârziere, adică 202 zile.
- 130.939 de minute de întârziere, adică 90 de zile, s-au înregistrat din cauza transbordării pasagerilor dintr-o aeronavă într-alta sau a schimbării aeronavei înainte de îmbarcare.
- TAROM a plătit despăgubiri pasagerilor de aproape un milion de dolari.
- Controalele guvernamentale au scos la iveală “acțiuni care ar fi putut pune în pericol siguranța și securitatea pasagerilor”.
La 63 de ani de la înființare, TAROM este în topul companiilor de stat cu probleme. Pierderile de 47 milioane de lei în 2016, dar și cifra de afaceri redusă cu 5,6% față de anul anterior vin în contextul în care compania este pe cale să piardă și locul al treilea pe piața internă de transporturi aeriene. Defecțiunile tehnice, întârzierile de sute de mii de ore, flota “pestriță” și organizarea deficitară sunt doar câteva dintre piesele unui puzzle “construit” în ultimii 27 de ani.
UPDATE: Compania Tarom a transmis, la scurt timp de la publicarea investigației Libertatea, că unul dintre cei doi tehnicieni sancționați de comisia de disciplină nu mai figurează în organigrama Tarom, iar cel de-al doilea are contract de muncă pe perioadă determinată.
”Compania TAROM vă precizează faptul că dl. L. Constantin-Cristian nu mai este angajat al Companiei, iar dl. C. Vasile este angajat pe perioadã determinatã pânã la data de 02.01.2018 în funcția de tehnician aeronave, în cadrul Secţiei Întreţinere Linie, Departament Întreţinere Linie din Direcţia Tehnicã”, se arată în răspunsul transmis de echipa de comunicare a companiei de stat.
19 iulie 2015. Lângă pista de pe Aeroportul Internațional “Henri Coandă” Otopeni se pregătesc de decolare mai multe aeronave ale unor companii low-cost. Destinațiile sunt în zone unde diaspora românească este numeroasă: Spania și Italia.
Dinspre platforma nr.2, o zonă de maximă siguranță, este tractată una dintre cele patru Airbus 318, înmatriculată YR-ASA, ale Companiei Naționale “TAROM”. Aeronava, dotată „full service”, tocmai a ieșit din revizie și este pregătită să intre în program de exploatare pentru cursa RO 0403 OTP-FCO, Bucureşti Otopeni – Roma Fiumicino.
Ultimul “ok” trebuie să vină de la pilotul aeronavei. Procedurile de securitate din aviație impun inclusiv o inspecție vizuală a exteriorului, înainte de a semna de luare în primire și a urca la manșa aeronavei.
Comandantul observă însă ceva greu de crezut. O anvelopă a trenului de aterizare are o imperfecțiune. Pilotul vede o umflătură, pe lateralul uneia dintre roți. La o privire mai atentă, umflătura este de fapt pânza ieșită din anvelopă. Imperfecțiunea s-a vrut a fi mascată și trecută cu vederea: fibrele deschise la culoare fuseseră astupate cu vaselină de culoare neagră.
Comandantul întrerupe inspecția, anunță Serviciul de Control Operațiuni, iar Airbus-ul 318 este oprit de la zbor. Cursa este amânată, iar pasagerii sunt preluați, cu întârziere, de o altă aeronavă.
Incidentul întărește statistica privind întârzierile curselor TAROM.
“Vlaicu șchiopătează”
Airbus-ul 318, înmatriculat YR-ASA și botezat “Aurel Vlaicu”, a intrat în flota companiei de stat în noiembrie 2006. Cu doi ani înainte, în 2004, Ministerul Transporturilor autorizează pentru TAROM un ajutor de stat în scopul restructurării. Mai exact, Guvernul acceptă să garanteze o serie de credite interne și externe, inclusiv dobânzile aferente, destinate în principal finanțării flotei de aeronave pentru compania de stat. La acest moment, TAROM deține monopolul pe piața internă, iar sprijinul oferit de Ministerul Transporturilor este ultimul de acest fel. Aderarea la Uniunea Europeană, programată pentru 2007, interzice orice fel de ajutor bănesc, acordat de la bugetul public, pentru entitățile private. TAROM este o societate pe acțiuni, al cărei pachet majoritar de dividende este deținut de stat, prin Ministerul Transportului. În teorie, compania trebuie să producă profit și să alimenteze astfel bugetul de stat.
Cum sprijină statul compania TAROM
“Între 2004 și 2016, statul decontează, în contul TAROM, 1.124.411.000 lei (244.679.603 euro). Sumele virate de la bugetul național pentru plata ratelor au constituit capitalizări ale statului ca acționar, modificându-și numărul de acțiuni și cotele de participare.” Sursa: Ministerul Transporturilor
În 2015, la nouă ani de la intrarea în flota TAROM, aeronava “Aurel Vlaicu” este una dintre cele mai tinere aeronave din flota companiei. În termeni aviatici, asta înseamnă că și-a atins abia jumătate din speranța de viață și că, pentru moment, costurile cu mentenanța sunt încă scăzute. Anvelopa care a generat întârzierea cursei către Roma intră la capitolul “consumabile”.
La câteva luni de la incident, un control al Ministerului Transporturilor verifică activitatea companiei. Raportul întocmit de auditorii Guvernului include, între altele, o analiză a “Situației privind cercetările disciplinare din cadrul Direcției Tehnice”. Patru angajați apar în scriptele condicii cu abateri grave, între ianuarie și decembrie 2015.

Captură raport nr. 48730/2015 Ministerul Transporturilor
Doi tehnicieni au fost sancționați pentru absențe nemotivate și refuzul de a-și îndeplini sarcinile, iar alți doi, pentru neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu. Ultimii au legătură directă cu zborul RO 0403 OTP-FCO, Bucureşti Otopeni – Roma Fiumicino. Din motive ce țin de protecția datelor cu caracter personal, Libertatea nu va face publice numele celor cercetați disciplinar.
“N-a fost decât o glumă”
În ziua în care este programată cursa către Peninsulă, revizia dispusă de șeful Direcției Tehnice are loc doar de formă, stabilește ancheta ministerului. Potrivit concluziilor auditorilor, menționate în raportul 48730/2015, „în mod intenționat, Cristian Constantin L. aplică vaselină de culoare neagă pe anvelopa roții numărul trei, unde se vedea pânza, acoperind un defect/uzură vizibilă, justificându-și comportamentul prin faptul că a dorit să îi facă o glumă unui coleg de echipă, cunoscând că aeronava nu avea să plece la ora stabilită prin program”.
În cadrul acelorași concluzii, însușite de experții Ministerului Transporturilor, se stabilește că atât Cristian Constantin L. cât și colegul său, Vasile C., cel care a avizat tractarea aeronavei în afara zonei de siguranță, s-au făcut vinovați de “neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu”.
Deși fapta are loc pe 19 iulie 2015, Comisia de cercetare discipinară se întrunește după două luni, pe 21 septembrie.
Șefii direcți ai celor doi tehnicieni, între care directorul tehnic și președintele comisiei Adrian Sandu, propun aplicarea sancțiunii de “Avertisment scris”, unul dintre consilierii juridici ai companiei, Andreea Simion, propune “Reducerea salariului de bază cu 10% pentru o perioadă de trei luni”, iar șefa Direcției de Resurse Umane, Claudia Crăița, propune “Desfacerea disciplinară a Contractului Individual de Muncă”.
Sancțiunile sunt dispuse abia în decembrie 2015, chiar în timpul controlului de la minister. Cu trei zile înainte de prescrierea faptelor, stabilită prin Codul Muncii, auditorii constată că Rapoartele de cercetare disciplinară nu sunt finalizate și încep să pună întrebări.
Concluzie control “Situație cercetări disciplinare” Direcția Tehnică
“[…]s-a pus în pericol siguranța și securitatea aeronavei în cauză […] cu consecințe grave privind securitatea patrimoniului companiei, a altor salariați, a clienților companiei și a pasagerilor dar și incidente de aviație.”
Sursa: raport 48730/2015
A doua zi, pe 17 decembrie, documentele primesc avizul comisie de anchetă.
Cei doi tehnicieni sunt sancțioanați efectiv cu o zi înainte de prescripția faptelor. Pe 18 decembrie li se reține 10 la sută din salariu de bază, pentru o perioadă de trei luni. Asta deși, subliniază același raport, “[…] de importanţa muncii personalului tehnic nenavigant […] depinde viața întregului echipaj de zbor cât şi a pasagerilor. […] lipsa de seriozitate cu care au fost tratate faptele de indisciplină, săvârşite de cei doi salariaţi care prin acţiunile lor incalificabile au putut sau ar fi putut pune în pericol siguranţa şi securitatea pasagerilor şi a aeronavei, poate avea efecte greu de cuantificat.”
Reporterii Libertatea au înaintat o cerere scrisă biroului de presă al TAROM cu privire la cei doi salariați, dacă mai sunt sau nu angajați ai companiei. Echipa de comunicare a companiei a transmis că „vom reveni cu un răspuns imediat ce vom deține totalitatea informațiilor solicitate.”

Captură raport nr. 48730/2015 – Ministerul Transporturilor, la Direcția Tehnică Tarom
Accident din cauza cauciucului, la o companie africană
Potrivit The Aviation Herald, o platformă on-line care conține informații cu privire la incidentele apărute cu precădere în spațiul public, din martie 2016 și până în iunie 2017, TAROM a înregistrat 11 probleme de natură tehnică cu aeronave aflate în program de zbor. Ultimul dintre acestea, deși nu figurează în listă, a avut loc pe 20 septembrie 2017. Pasagerii unei cursei care ar fi trebuit să decoleze din Timișoara către București au fost ținuți o oră în aeronavă, din cauza unei defecțiuni tehnice. Ulterior, membrii echipajului au cerut ca 15 pasageri să renunțe în mod voluntar la cursă. Abia după debarcarea călătorilor, aeronava de tip ATR a putut decola în siguranță către Otopeni.
În istoria incidentelor aviatice sunt extrem de rare cazurile când o aeronava este pusă în pericol de integritatea anvelopelor. Defecțiunile raportate au mențiuni care privesc trenurile de aterizare, privite în ansamblu, ca o piesă distinctă.
Totuși, de-a lungul timpului, au fost consemnate accidente fatale cauzate de un simplu cauciuc. Unul dintre acestea a avut loc pe 11 iulie 1991, în Arabia Saudită. O aeronavă a Nigeria Airways s-a prăbușit la scurt timp de la decolare. Raportul investigatorilor a concluzionat că anvelopa nu a avut suficientă presiune, s-a supraîncălzit din cauza fricțiunii cu asfaltul, și a luat foc la scurt timp după retragerea în corpul aeronavei a trenului de aterizare.
Investigația a mai stabilit că angajații Direcției Tehnice, care s-au ocupat de pregătirea aeronavei pentru zbor, nu au respectat standardele de siguranță aeronautică. 261 de persoane, cu tot cu echipaj, și-au pierdut atunci viața.
În episodul următor, Libertatea continuă seria dezvăluirilor: ce au descoperit inspectorii guvernamentali în condicile Direcției Tehnice și cum au ajuns tehnicienii TAROM să lucreze, în paralel, pentru companii aeriene concurente.(Irinel I.).
Actualitate
Justiția intervine: Bătălia pentru AI, o infrângere pentru administrație în fața giganților tehnologici
Un judecător federal a emis joi o hotărâre preliminară amplă în favoarea companiei de inteligență artificială Anthropic, marcând cel mai recent episod dintr-un conflict de săptămâni întregi între gigantul AI și guvernul american. Decizia, considerată o lovitură semnificativă pentru executiv, ridică semne de întrebare serioase cu privire la motivele din spatele acțiunilor administrației.
O decizie judiciară cu reverberații politice
Judecătorul federal Rita Lin, numită anterior de un președinte democrat, a statuat că „înregistrările sugerează puternic că motivele invocate pentru desemnarea Anthropic ca risc pentru lanțul de aprovizionare au fost pretextuale și că motivul real [al guvernului] a fost o represalii ilegale”. Această constatare incisivă, inclusă în ordinul de 48 de pagini, subliniază o potențială abatere gravă de la principiile legale și administrative. Prin acordarea acestei hotărâri preliminare, instanța a indicat că Anthropic este „probabil să aibă succes” în procesul său împotriva guvernului. Consecința imediată este că cele 17 agenții federale numite ca pârâte – de la Pentagon la Fondul Național pentru Științe Umaniste – nu au voie să implementeze ordinele de desemnare a Anthropic drept risc pentru lanțul de aprovizionare până la soluționarea definitivă a litigiului.
Geneza conflictului: Refuzul Anthropic și reacția administrativă
Conflictul a izbucnit după ce Anthropic a refuzat să accepte un nou limbaj contractual care ar fi permis „toată utilizarea legală” a AI-ului său, Claude, de către armată. Reacția la nivel înalt nu a întârziat să apară. Pe 27 februarie, președintele a dispus agențiilor federale să „CEZĂ IMEDIAT orice utilizare a tehnologiei Anthropic”. La rândul său, secretarul Apărării a postat pe o platformă socială că „niciun contractor, furnizor sau partener care face afaceri cu armata Statelor Unite nu poate desfășura nicio activitate comercială cu Anthropic.”
Etichetarea „riscului pentru lanțul de aprovizionare”: O dublă desemnare
Momentul culminant al tensiunilor administrative a fost pe 4 martie, când două scrisori oficiale din partea administrației au desemnat simultan Anthropic ca „Risc pentru Lanțul de Aprovizionare” în baza a două statute distincte: Titlul 41, Secțiunea 4713, care acoperă întregul guvern federal, și Titlul 10, Secțiunea 3252, care detaliază un proces simplificat pentru utilizare exclusivă de către Departamentul Apărării. Deși desemnarea oficială a fost mai puțin drastică decât fusese anticipat inițial, CEO-ul Anthropic a anunțat intenția de a da în judecată guvernul pentru a anula decizia, depunând două procese separate.
Răspunsul Pentagonului și poziția Anthropic: Un impas continuu
La doar câteva ore după decizia instanței din California, subsecretarul Apărării și directorul tehnologic, responsabil cu gestionarea disputei din partea Pentagonului, a publicat pe o platformă socială că ordinul judecătorului Lin conține „zeci de erori faptice”. El a susținut că desemnarea Anthropic ca „Risc pentru Lanțul de Aprovizionare” este „în deplină vigoare și efect” în temeiul Secțiunii 4713, care, a afirmat el, nu s-ar afla sub jurisdicția judecătorului. Oficialii Pentagonului au redirecționat solicitările de comentarii către postările acestuia.
Pe de altă parte, un purtător de cuvânt al Anthropic a declarat că firma „așteaptă încă decizia în cazul Curții de Apel a DC”. Compania se declară „recunoscătoare instanței [din California] pentru rapiditatea acțiunii și încântată că sunt de acord că Anthropic va avea probabil succes pe fondul cauzei”. În ciuda necesității acestui proces pentru a-și proteja interesele, Anthropic își menține „focalizarea pe colaborarea productivă cu guvernul pentru a se asigura că toți americanii beneficiază de o inteligență artificială sigură și fiabilă.”
Interpretări juridice diverse și următoarele etape ale bătăliei legale
Opinia juridică privind ordinul judecătorului Lin este împărțită. Unii experți legali sugerează că decizia instanței din California s-ar putea să nu acopere deloc desemnarea conform 41 USC 4713, ceea ce ar însemna că poziția Anthropic este, practic, similară cu cea anterioară. Alți juriști consideră că ordinul poate fi interpretat ca interzicând Departamentul Apărării să aplice desemnarea 4713.
Judecătorul Lin a impus o suspendare de șapte zile a propriului ordin, permițând astfel o perioadă pentru solicitări de reconsiderare sau intervenții în apel. Un expert juridic a comentat că acest lucru este destul de comun și oferă timp pentru depunerea unor documente adecvate. Curtea de apel pentru decizia lui Lin ar fi Circuitul al 9-lea federal, cunoscut pentru imprevizibilitatea deciziilor sale. Procesul în ansamblu, avertizează experții, s-ar putea „târî un an sau doi”, iar guvernul ar putea fi eventual responsabil pentru despăgubiri și pierderi financiare suferite de Anthropic. Această confruntare juridică scoate în evidență tensiunile tot mai mari dintre inovația tehnologică și controlul guvernamental, într-un peisaj geopolitic în continuă schimbare.
Actualitate
NATO accelerează producția de armament: Un necesar de peste 145 de miliarde de dolari pentru consolidarea apărării aliate
Oficialii Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) au identificat un necesar substanțial de până la 145 de miliarde de dolari pentru muniții și sisteme de apărare aeriană, cerințe comune tuturor statelor membre. Această sumă colosală, detaliată în Raportul Anual 2025 al Alianței, prezentat recent la Bruxelles, subliniază urgența cu care Secretarul General Mark Rutte intenționează să prioritizeze accelerarea producției de armament la următorul summit NATO.
Cifre record: Un angajament financiar fără precedent
Valoarea de 145 de miliarde de dolari, echivalentul a aproximativ 125,9 miliarde de euro, reprezintă o estimare a cererii agregate pentru rachete, bombe, drone și sisteme de lovire de precizie. Aceste cifre sunt rezultatul procesului REPEAD (Reoccurring Process for Aggregating Demand) al NATO, care centralizează nevoile de capabilități ale țărilor membre. Alianța lucrează acum intens cu aliații și industria de apărare pentru a satisface aceste cerințe „cât mai rapid și economic” posibil. Pentru ciclul din 2025, atenția se va îndrepta spre muniții decisive pentru lupta maritimă, capabilități de informații și supraveghere, precum și cerințe specifice domeniului terestru.
Pragul de 2% atinge o borna istorică
Un aspect remarcabil, dezvăluit de Secretarul General Rutte, este faptul că anul trecut a marcat prima dată când toate țările NATO au îndeplinit sau chiar depășit pragul de 2% din Produsul Intern Brut alocat cheltuielilor de apărare. Rutte a atribuit această realizare semnificativă presiunii constante exercitate de fosta administrație americană pentru a pune capăt „gratuitului” (free-riding) din partea aliaților. Deși Washingtonul contribuie în continuare cu majoritatea (60%) cheltuielilor de apărare ale națiunilor NATO, contribuțiile europene și canadiene au înregistrat o creștere de 20%, reprezentând un spor de 94 de miliarde de dolari față de anul precedent. Această tendință indică o reorientare a investițiilor către achiziția, cercetarea și dezvoltarea de noi echipamente militare, în detrimentul perioadelor anterioare, când grosul cheltuielilor era dedicat personalului și operațiunilor.
Stocurile europene de muniții: Îngrijorări și acțiuni concrete
Pe fondul acestor angajamente financiare, au apărut și semnale de alarmă din partea industriei. Armin Papperger, CEO-ul Rheinmetall, a declarat recent că, în ciuda avertismentelor repetate, stocurile de muniții europene, americane și din Orientul Mijlociu sunt „aproape goale” din cauza conflictelor în curs. Aceste declarații, deși contrastează cu unele concluzii ale raportului NATO care anticipează o extindere rapidă a producției prin cheltuieli crescute, au fost recunoscute de Rutte.
Secretarul General a admis că această problemă va fi un punct central la următorul summit NATO. El a subliniat că, deși există „vești bune” – producția de muniții a crescut de șase ori comparativ cu acum câțiva ani – este clar că „mai este mult de făcut”, deoarece baza industrială de apărare nu produce suficient. Rutte a evidențiat că această dificultate reprezintă o vulnerabilitate comună, afectând Statele Unite, Canada și Europa, și a menționat întâlniri la nivel înalt cu furnizori americani și lideri europeni pentru a aborda problema. Aceste apeluri la creșterea producției nu sunt noi, ele intensificându-se mai ales în 2023, când armatele occidentale se confruntau cu dificultăți în refacerea stocurilor de muniții, în special cele de artilerie, din cauza sprijinului acordat Ucrainei. NATO demonstrează acum o determinare fermă de a transforma aceste provocări în acțiuni concrete pentru a asigura o apărare robustă a tuturor membrilor săi.
Actualitate
Miliarde cheltuite, arme intârziate: Criza competenței în achizițiile de apărare
O realitate inacceptabilă pentru securitatea națională
Forțele Aeriene și Forțele Spațiale americane investesc anual peste 113,8 miliarde de dolari în dezvoltarea unor tehnologii de ultimă generație, de la avioane de luptă avansate și arme nucleare la sisteme sofisticate de apărare antirachetă. Cu toate acestea, istoria recentă abundă în exemple de programe care depășesc bugetele alocate și sunt livrate cu întârzieri semnificative. Această realitate, considerată inacceptabilă de lideri militari de rang înalt, inclusiv de Secretarul Forțelor Aeriene, Troy Meink, subliniază necesitatea stringentă a unei reforme. Momentul actual este privit ca o oportunitate unică de a remodela modul în care se livrează capabilitățile esențiale pentru apărare.
Managerii de program: Pivoți uitați ai inovației
În timp ce tehnologiile revoluționare sunt indiscutabil importante, eficacitatea lor este maximizată doar atunci când ajung rapid la luptători. Aici intervine rolul crucial al managerilor de program – echivalenții managerilor de proiect din sectorul privat. Aceștia sunt arhitecții din prima linie, cei care iau deciziile pivot care determină dacă Forțele Armate vor dispune de capabilitățile necesare înainte de izbucnirea unui conflict. Adevărata disrupție în achizițiile de apărare nu vine doar din inovația tehnologică, ci dintr-o reevaluare profundă a modului în care acești profesioniști sunt pregătiți, instruiți și împuterniciți.
De la selectarea contractelor optime și elaborarea calendarelor multianuale, până la integrarea sistemelor complexe de armament, judecata managerilor de program influențează destinele unor programe întregi pe parcursul mai multor decenii. Pe măsură ce noile modele de portofoliu descentralizează autoritatea, o reală împuternicire va depinde de profesionalismul și pregătirea temeinică a acestor manageri. Dacă se dorește ca noile capabilități să fie livrate cu viteza impusă de necesitatea descurajării, atunci pregătirea lor trebuie să reflecte această responsabilitate covârșitoare.
Lecțiile trecutului: Succese remarcabile și eșecuri costisitoare
Istoria oferă exemple elocvente ale importanței managementului de program. În timpul conflictelor din Irak și Afganistan, managerii de program au coordonat cu succes proiectarea, construcția și livrarea camioanelor rezistente la explozii în mai puțin de doi ani, salvând nenumărate vieți. Programul de modernizare a sateliților GPS a îmbunătățit semnificativ precizia și a redus termenele de lansare de la ani la doar câteva luni. Parteneriatele strategice, precum National Security Space Launch, bazate pe practici comerciale solide, demonstrează că o gestionare disciplinată și metode moderne pot duce la scăderea costurilor și accelerarea termenelor.
Pe de altă parte, alte programe subliniază costul execuției defectuoase. Programul F-35 Joint Strike Fighter s-a confruntat cu dificultăți persistente în controlul costurilor unitare, respectarea programelor de producție și costurile de întreținere. Aeronava de realimentare KC-46 a Forțelor Aeriene, o capabilitate esențială pentru proiecția puterii, continuă să se confrunte cu probleme de integrare și întârzieri în producție.
Miza viitorului: Apărarea spațială și provocări fără precedent
Privind spre viitor, mizele vor fi și mai mari. Interceptorii spațiali – sateliți specializați concepuți pentru a lansa rachete cinetice împotriva amenințărilor din orbită – vor juca un rol central în apărarea teritoriului american împotriva rachetelor hipersonice și a atacurilor nucleare. Acestea vor necesita o viteză și o precizie fără precedent, integrând senzori de ultimă generație, interceptori și rețele de comandă într-o constelație care operează la viteze orbitale împotriva amenințărilor. Experții sunt unanimi: dezvoltarea unui astfel de interceptor generează provocări de cel mai înalt nivel în detectare și țintire.
O soluție la îndemână: Standardele industriale și certificarea PMP
Îmbunătățirea pregătirii managerilor de program reprezintă o soluție cu costuri reduse și un randament ridicat. Există modele clare de urmat. În Forțele Aeriene și Forțele Spațiale, o zicală comună afirmă că 80-90% din pregătirea în achiziții se realizează „la locul de muncă” – un model bazat pe încercări și erori, care lasă succesul programului la latitudinea maturității organizaționale și, uneori, a norocului. În contrast, organizații precum NASA au dezvoltat programe de formare direct trasabile la ghidul Project Management Body of Knowledge (PMBoK), în timp ce Corpul Inginerilor al Armatei adoptă pur și simplu certificări industriale. Certificarea Project Management Professional (PMP), recunoscută la nivel mondial, oferă un limbaj comun și un cadru de lucru dovedit. Deși achizițiile de apărare au complexități unice, disciplinele fundamentale de gestionare a costurilor, termenelor și performanței (adică a scopului) sunt universale.
Studiile demonstrează că acele companii cu peste o treime din managerii certificați PMP finalizează mai multe proiecte la timp și în limitele scopului. Cu toate acestea, în timp ce guvernul plătește contractanților sume suplimentare pentru experiența certificată PMP, Forțele Aeriene și Forțele Spațiale nu integrează și nici nu cer certificarea PMP în programele lor de pregătire sau în progresia în carieră pentru militari.
Un apel urgent la acțiune: Modernizarea politicii și educației
Este imperativ ca Forțele Aeriene și Forțele Spațiale să remedieze această lacună, aliniind pregătirea la standardele industriale, încorporând certificarea în avansarea în grad și, în cele din urmă, favorizând-o pentru pozițiile critice din achiziții. Asistentul Secretarului Forțelor Aeriene pentru Achiziții, Tehnologie și Logistică ar trebui să inițieze actualizarea politicilor pentru a conduce această schimbare. Forța Spațială, care își construiește încă fundația de dezvoltare profesională, este într-o poziție deosebit de bună pentru a prelua un rol de lider. La nivel de departament, extensia PMBoK a Pentagonului – neschimbată de peste două decenii – trebuie modernizată pentru a reflecta cerințele sistemelor agile și complexe de astăzi și Strategia recentă de Transformare a Achizițiilor. Această schimbare nu este menită să înlocuiască pregătirea existentă, ci să o consolideze prin alinierea la standardele industriale validate.
Managerii de program bine pregătiți nu reprezintă o panacee, dar sunt vitali pentru a asigura că următoarea generație de armament este livrată la timp. Acest aspect este deosebit de important pe măsură ce mai multă autoritate și risc se deplasează la niveluri inferioare. Într-o eră în care săptămânile pot decide rezultatul unui război, Forțele Aeriene și Forțele Spațiale nu își pot permite să lase acest aspect la voia întâmplării.
-
Exclusivacum 2 zileTÂRGȘORUL NOU – OAZA ABSURDULUI! CUM STATUL ROMÂN REFUZĂ MILIOANE ȘI ÎȘI TERORIZEAZĂ PROPRII ANGAJAȚI!
-
Exclusivacum 2 zileFarsa „fără penali”: Cum USR transformă legea în carpeta roșie pentru numiți politici! „Serviciul Dezvoltarea Industriei de Apărare, Direcția Industria Națională de Apărare în cadrul MEDAT”
-
Exclusivacum 5 zileMINĂ DUPĂ MINĂ, PENITENCIAR DUPĂ PENITENCIAR: Cum ne conduce Guvernul spre „lumea bună” a delincvenței!
-
Exclusivacum 2 zilePloiești, orașul „fără deșeuri” și „fără bunuri”: În prag de o nouă apocalipsă a gunoaielor, misterul SRI-istului și al pubelelor disparute il reduce la tăcere pe Primar!
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova: Mataiche Marian, martorul „orb” al Body-cam-ului! Birocratul mincinos, demascat de propriile probe – DOCUMENTE EXCLUSIVE!
-
Featuredacum o ziCaracatița imputernicirilor: Cum se prăbușește meritocrația la IGPR sub greutatea pistonului politic!
-
Exclusivacum 3 zile„Eureka!” justiției supreme: Drogurile furate… sunt tot furate! O decizie care ne lasă mască (de protecție penală)!
-
Exclusivacum 4 zilePolițistul român: Statut special, viață de cățel! (sau cum ne batem joc de lege și de ordine)



